Întoarcere executare. Decizia nr. 887/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 887/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 03-09-2015 în dosarul nr. 887/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECTIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 887
A P E L
Ședința publică de la 3 septembrie 2015
Tribunalul compus din:
Președinte – E. E. E.
Judecător - V. M.
Grefier - Ț. N.
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelanta-reclamantă S. Națională Transport Feroviar Marfă CFR SA, cu sediul în București, Piața Gării de Nord, nr. 1-3, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 818 din 02 iunie 2015 pronunțată de Judecătoria Roșiori de Vede, în contradictoriu cu intimatul-pârât T. I., domiciliat în comuna Vîrtoapele, ., județul Teleorman, având ca obiect – întoarcere executare.
Despre mersul dezbaterilor în fond s-a consemnat în încheierea de ședință din data de 20 august 2015, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera,a amânat pronunțarea prezentei hotărâri la această dată și a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL:
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Roșiori de Vede la nr._ din data de 30.03.2015, S. Națională Transport Feroviar Marfă „CFR MARFĂ” SA a chemat in judecata pe pârâtul T. I. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat Ia restituirea sumei de 3.670,41 lei cu titlu de suma nedatorata, suma actualizată cu rata inflației de la data la care a primit aceasta suma până la data plății efective, precum si cheltuieli de judecata ocazionate cu acest proces.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că prin Sentința Civilă nr. 3102/11.11.2011, pronunțată în cauza nr._ Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ și Fiscal a admis cererea obligând reclamanta la plata ajutorului material aferent sărbătorilor de Paști pe anii 2009 și 2010, C. pe anii 2008, 2009, 2010; Ziua Feroviarului pe anii 2009 și 2010 și al 13- lea salariu pe anii 2008- 2010, sume actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective, petentul încasând suma de 3.670,41 lei.
Împotriva sentinței, reclamanta a declarat apel, admis prin decizia nr.3181/02.05.2012 pronunțata de Curtea de Apel București, a fost modificată în parte sentința respingând acțiunea în fond, ca neîntemeiată, menținând dispozițiile privind admiterea excepției prescripției, înlăturând astfel obligația SNCFM CFR Marfă SA la plata ajutorului material aferent sărbătorilor de Paști pe anii 2009 și 2010, C. pe anii 2008, 2009 și 2010, Ziua Feroviarului pe anii 2009 și 2010 și al 13-lea salariu pe anii 2008-2009.
Reclamanta a solicitat, în temeiul art. 722 Cod procedură civilă, restabilirea situației anterioare, respectiv restituirea sumei încasate necuvenit de către pârât de 3.670,41 lei.
În dovedirea cererii au fost depuse înscrisuri (f.6-25)
În drept, au fost invocate dispozițiile art.722-723 Cod procedură civilă, art. 256 alin 1 din Legea 53/2003.
Reclamanta a solicitat judecarea în lipsă 223 alin. 2,3 Cod procedură civilă.
La data de 29.04.2015, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât suma de 3670,41 lei, a fost achitată de bună voie de reclamantă fiind obligată prin Sentința civilă nr. 3102/11.11.2011 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._, iar o astfel de cerere de întoarcere a executării este inadmisibilă.
Pârâtul a invocat excepția netimbrării acțiunii potrivit art. 10 alin. 4 din OUG nr. 80/2013. Referitor la plata dobânzii legale a sumei de 3670,41 lei cu indicele de inflație până la data efectivă a plății integrale a creanței, pârâtul a arătat că aceasta nu este datorată întrucât nu a fost stabilită prin convenție expresă așa cum prevăd disp. OUG nr. 13/2011.
Pârâtul a solicitat judecarea în lipsă în conf. cu art. 223 alin. 3 Cod procedură civilă.
La data de 11.05.2015 reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor pârâtului ca nefondate invocând nulitatea întâmpinării depuse de pârât întrucât nu cuprinde mențiunile prevăzute de art. 205 Cod procedură civilă. Cu privire la apărările pârâtului, reclamanta a arătat că potrivit art. 723 alin. 3 Cod procedură civilă, dacă nu s-a dispus restabilirea situației anterioare executării în condițiile art. 1 și 2, cel îndreptățit o poate cere pe cale separată, instanței de judecată; cu privire excepția netimbrării cererii invocată de pârât, reclamanta a solicitat respingerea acesteia ca nefondată întrucât potrivit art. 270 din Legea nr. 53/2003 astfel de cereri sunt scutite de taxă judiciară de timbru. Cu privire la plata dobânzii legale la suma de 3670, 41 lei, reclamanta a precizat că prin cererea introdusă a solicitat instanței obligarea pârâtului la plata către SNTFM CFR Marfă SA a sumei de 3670,41 lei, sumă încasată necuvenit, actualizată cu indicele de inflație până la data plății efective și nu plata unei dobânzi legale penalizatoare. A mai arătat reclamanta că Sentința Civilă nr. 3102/11.11.2011 a fost pusă în aplicare ca urmare a formulării de către pârât a unei cereri de punere în executare a acesteia și nu benevol așa cum a arătat pârâtul.
În drept au fost invocate disp. art. 201 alin.2 Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 818/ 02 iunie 2015 Judecătoria Roșiori de Vede a
respins cererea având ca obiect întoarcere executare silită formulată de reclamanta S. Națională Transport Feroviar Marfă „CFR MARFĂ” SA, în contradictoriu cu pârâtul T. I..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, potrivit sentinței civile nr. 3102/11.11.2011 pronunțata de Tribunalul Teleorman - Secția conflicte de munca si asigurări sociale, in dosarul nr._, reclamanta în cauza de față - SNCFM CFR Marfă SA a fost obligată la plata drepturilor bănești solicitate de pârâtul T. I..
Împotriva sentinței, SNCFM CFR Marfă SA a declarat recurs, care prin decizia nr.3181/02.05.2012 pronunțata de Curtea de Apel București, a fost admis, modificată în parte sentința, în sensul că a fost respinsă acțiunea în fond, ca neîntemeiată și s-au menținut dispozițiile privind admiterea excepției prescripției, astfel încât obligația SNCFM CFR Marfă SA la plata ajutorului material aferent sărbătorilor de Paști pe anii 2009 și 2010, C. pe anii 2008, 2009 și 2010, Ziua Feroviarului pe anii 2009 și 2010 și al 13-lea salariu pe anii 2008-2009 a fost înlăturată.
Potrivit disp. art. 722 Cod procedură civilă care prevăd că, în toate cazurile in care se desființează titlul executoriu, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare, cheltuielile de executare rămânând in sarcina creditorului, instanța a constatat cererea admisibilă însă, în speță, nu s-a făcut dovada cuantumului sumei.
Reclamanta a susținut că a achitat pârâtului suma datorată, conform ordinului de plată nr.443/30.11.2011, petentul încasând suma de 3670,41 lei însă, analizând înscrisul, instanța constată că acest înscris nu face dovada în cauză că pârâtul ar fi primit suma pretinsă a fi restituită ca drepturi salariale încasate necuvenit, respectiv 3670,41 lei, ordinul de plată mai înainte menționat făcând referire la suma de 31.925, 62 lei plătiți de SNTF Marfă CZM București către beneficiar DTMB Oficiul 12 București, sume ce nu coincid nici sub aspectul cuantumului și nici sub aspectul beneficiarului.
Deși în cauză au fost depuse înscrisuri concretizate în tabele în care figurează pârâtul cu suma pretinsă de reclamantă în cauză, acele tabele nu poartă semnătura pârâtului iar celelalte acte (ordine de plată) nu fac dovada în vreun fel că pârâtul ar fi încasat această sumă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termenul legal, apelanta –reclamantă S. Națională Transport Feroviar Marfă „CFR Marfă”, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate, obligarea pârâtului la plata către SNTFM CFR Marfă SA a sumei de 3.670,41 lei, sumă încasată necuvenit,actualizată și indexată cu indicele de inflație până la data plății efective precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie a invocat următoarele motive:
Instanța de fond a tratat superficial cererea supusă judecății, a încălcat prevederile art. 22 alin.2 NCPC și a respins cererea de întoarcere a executării motivând că nu s-a făcut dovada că pârâtul ar fi primit suma pretinsă a fi restituită.
A susținut că intimatul-pârât a formulat la data de 18.11.2011 cerere de punere în executare a sentinței civile nr. 3102/11.11.2011 solicitând ca drepturile bănești să-i fie plătite prin mandat poștal.În urma înregistrării cererii la Cabinet Manager al Centrului Zonal de Marfă București sub nr. CZ1/2352/18.11.2011 Oficiul Economic al SNTFM „CFR Marfă” SA - Centrul Zonal de Marfă București a calculat și plătit către pârât drepturile bănești stabilite prin sentința în cauză, cu OP nr. 443/30.11.2011, intimatul încasând suma de 3.670,41 lei prin mandat poștal,așa cum s-a solicitat.
A menționat că în dovedirea achitării sumei de 3.670,41 lei către pârâtul T. I. s-a depus ordinul de plată nr. 443 din 30.11.2011, borderoul lunii noiembrie 2011 și factura fiscală nr. MAN00025401 din 05._ emisă de către Poșta Română-Oficiul Poștal nr. 12 București, statul de plată individual al intimatului-pârât și fișa de salariu.
În drept, a invocat dispozițiile art. 466, 476-477 NCPC.
Intimatul-pârât nu a depus întâmpinare.
În cursul cercetării judecătorești a apelului nu au fost administrate probe noi.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor invocate și în conformitate cu dispozițiile art.479 alin.1 Cod procedură civilă, Tribunalul constată apelul nefondat pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 3102/_ a Tribunlului Teleorman reclamanta, recurentă în cauza de față, a fot obligată să achite pârâtului T. I., intimat în prezenta cauză, drepturi bănești de natură salrială filele 6- 8 dosar fond. Hotărârea instanței de fond are caracter definitiv și executoriu fiind pronunțată în materia conflctelor de muncă. Prin decizia civilă nr. 3181/_ Curtea de Apel București a modificat în parte sentința în sensul respingerii acțiunii ca prescrisă ( fila 9- 19 ).
Urmare punerii în executare a sentinței instanței de fond de către pârât, apelantul reclamant a susținut că a plătit acestuia suma datorată, conform ordinului de plată nr. 443/_ , pârâtul încasând suma de 3670,41 lei.
Dispozițiile art. 1.341 alin. 1 CC prevăd: - cel care primește fără a datora are dreptul la restituire . Dispozițiile art. 637 alin. 1 C. stabilesc: - punerea în executare a unei hotărâri judecătorești care constituie titlu executoriu se poate face numai pe riscul creditorului, intimat pârât în cauză, dacă hotărârea poate fi atacată cu apel sau recurs ; dacă titlul este ulterior midificat ori desființat, creditorul va fi ținut, în condițiile legii, să îl repună pe debitor în drepturile sale.
Din perspectiva dispozițiilor textelor de lege menționate se reține că, fiind vorba despre o hotărâre a primei instanțe care a fost modoficată în calea de atac a recursului, în sensul respingerii cererii promovate de pârât, ultimul are obligația de a restitui sumele de bani primite în baza hotărârii judecătorești desființate în măsura achitării lor de către debitor.
Cum în cauză nu s-a făcut o astfel de dovadă, ordinul de plată invocat de recurentul reclamant făcând făcând referire la suma de 31.925, 62 lei plătiți de recurentul reclamant SNTF Marfă CZM București către beneficiar DTMB Oficiul 12 București, sume ce nu coincid nici sub aspectul cuantumului și nici sub aspectul beneficiarului.
Nefăcându-se dovada încasării de către intimatul pârât a sumei de 3670,41 lei, corect a apreciat prima instanță în sensul respingerii cererii .
Cât privește rolul activ al judecătorului, impus de dispozițiile art. 22 C., este adevărat că instanța poate să încuviințeze probe din oficiu, atunci când apreciază că nu sunt administrate suficiente dovezi, în raport de care să își formeze convingerea, însă, de vreme ce apelantul reclamant a depus la dosarul cauzei înscrisurile apreciate de acesta ca doveditoare, rolul activ al judecătorului, nu trebuie interpretat în sensul în care judecătorul devine cel obligat să probeze pretențiile deduse judecății, în locul reclamantului, căruia îi revine această obligație, în baza art. 249 C. precum și în temeiul art. 22 alin. 1 Cod de procedură civilă, iar stăruința instanței în aflarea adevărului nu trebuie, în nici un caz, să echivaleze cu substituirea uneia sau alteia din părți.
Tribunalul, pentru considerentele expuse, în baza art. 480 alin. 1 C. va respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta-reclamantă S. Națională Transport Feroviar Marfă CFR SA, cu sediul în București, Piața Gării de Nord, nr. 1-3, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 818 din 02 iunie 2015 pronunțată de Judecătoria Roșiori de Vede, în contradictoriu cu intimatul-pârât T. I., domiciliat în comuna Vîrtoapele, ., județul Teleorman.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 3.09.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
E. E. E. V. M. Ț. N.
Red.thred.VM/30.09.2015/4 ex.
d.f._
j.f. M. C. L.
Judecătoria Roșiori de Vede
. data de
.
| ← Succesiune. Decizia nr. 98/2015. Tribunalul TELEORMAN | Partaj judiciar. Decizia nr. 1260/2015. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
