Anulare act. Sentința nr. 1938/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1938/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 11-06-2015 în dosarul nr. 1938/2015
ROMÂNIA
Dosar nr._
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I-a CIVILĂ
SENTINTA CIVILA 1938/PI
Ședința publică din 11 iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. V.
GREFIER: SOFRONICI R. M.
Pe rol se află judecarea cauzei civile formulata de reclamanta M. O., in contradictoriu cu pârâtele A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - DIRECȚIA PENTRU COORDONAREA APLICĂRII LEGII 10/2001 si C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Concluziile si susținerile in fond ale reprezentantului reclamantei au fost luate in ședința publică din 07.05.2015, când instanța, din lipsa de timp pentru deliberare, a dispus amânarea pronunțării pentru termenele din 14.05.2015, 21.05.2015, 28.05.2015, 04.06.2015 si 11.06.2015, aspecte consemnate in încheierile de amânare a pronunțării, ce fac parte integranta din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra acțiunii, constata următoarele.
P. cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr._, la data de 23.01.2015, reclamanta M. O. a chemat în judecată pe pârâtele A. Națională Pentru Restituirea Proprietăților - Direcția pentru Coordonarea Aplicării Legii nr. 10/2001 și C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtelor la validarea Dispoziției nr. 116/01.09.2003 emisă de către Primarul Orașului Sânnicolau M. și a procesului verbal nr. 9427/23.10.2003 emis de către Primăria Orașului Sânnicolau M. - C. de Aplicare a Legii 10/2001, privind acordarea de despăgubiri pentru imobilul teren intravilan cu braserie, cu terasă în P-ța 1 Mai nr. 4 și un . din parter și 3 etaje având 48 de garsoniere, înscris în CF 8667 nr. top 2267-2270/a/l/a/l/b în suprafață de 539 mp situat în Sânnicolau M. și obligarea pârâtelor la emiterea deciziei privind acordarea de măsuri compensatorii pentru cota parte din imobilul mai sus identificat.
În motivare, se arată că prin notificarea nr. 400/13.08.2001 formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 s-a solicitat restituirea în natură a cotei de 1,5/6 parte din imobilul, teren intravilan cu braserie, cu terasă în P-ța 1 Mai nr. 4 și un . din parter și 3 etaje având 48 de garsoniere, înscris în CF 8667 nr. top 2267-2270/a/l/a/l/b în suprafață de 539 mp situat în Sânnicolau M., notificare soluționată prin emiterea dispoziției nr. 116/01.09.2003 de respingere a cererii de restituire în natură și oferta privind acordarea de despăgubiri bănești.
Se precizează că, ulterior emiterii dispozițiilor, reclamanta a participat prin mandatar la negocieri cu privire la cuantumul sumei cu care urmează a fi despăgubită, iar prin procesul verbal nr. 9427/23.10.2003 s-au stabilit sumele aferente cotei de proprietate deținute, pe care le-a acceptat așa cum rezultă și din conținutul procesului verbal la care s-a făcut referire.
Așadar, se solicită a se avea în vedere că dispoziția a fost emisă în 2003 și procesul verbal privind negocierea despăgubirilor s-a întocmit în același an, și nici până în prezent s-a soluționat dosarul de către pârâte, după mai bine de 11 ani.
Se apreciază că, deși suntem în prezența termenului prevăzut de Legea nr. 165/2013, această reglementare nu contravine doar raționamentului Curții, ci eludează si conținutul articolului 6 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului si a Libertăților Fundamentale, care garantează liberul acces la justiție, astfel că nu suntem în prezența unui termen rezonabil de soluționare a dosarelor, iar trecerea unui termen de 11 ani de la emiterea dispozițiilor de acordare a despăgubirilor nu poate fi calificată decât ca fiind inacceptabilă.
Totodată, se apreciază că atitudinea pârâtelor de tergiversare nejustificată a soluționării dosarului este de natură a aduce atingeri grave și contravine dispozițiilor Convenției europene a drepturilor omului cu privire la noțiunea de termen rezonabil.
În drept, se invocă dispozițiile art. 1528 NCC și Legea nr. 554/2004.
P. sentința civila 50/2015 Curtea de Apel Timișoara a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Timișoara si a declinat competența de soluționare a cererii formulate de M. O., în contradictoriu cu pârâtele A. Națională Pentru Restituirea Proprietăților - Direcția pentru Coordonarea Aplicării Legii nr. 10/2001 și C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, în favoarea Tribunalului T. – Secția Civilă.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre, Curtea de Apel Timișoara a reținut că prin cererea de față reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor la validarea dispozițiilor emise în baza Legii nr.10/2001 de către Primarul Orașului Sânnicolau M., precum și obligarea la emiterea deciziei privind acordarea de măsuri compensatorii pentru cota parte din imobilul preluat în mod abuziv în perioada regimului comunist.
Procedura de soluționare a cererilor de despăgubire este supusă unei noi reglementări de la apariția Legii nr.165/2013, care la art. 34 stabilește termenele de soluționare atât a dosarelor înregistrate înainte de . noii reglementări la vechea structură competentă - Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor (alin.1 al art.34), cât și a dosarelor înregistrate după apariția legii noi la noua structură competentă - Secretariatului Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor (alin.2 al art.34). Deciziile date în cele două ipoteze, cât și refuzul autorităților de a analiza dosarele pot fi atacate, potrivit dispozițiilor art.35 alin.1 și 2 din Legea nr.165/2013, la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității.
Din actele dosarului nu rezultă cu certitudine dacă și la ce dată dosarul reclamantei a fost înregistrat la autoritatea centrală, însă în soluționarea excepției de necompetență acest aspect este lipsit de relevanță, de vreme ce art. 35 alin. 2 din Legea nr.165/2013 reglementează instanța competentă pentru ambele ipoteze menționate la art. 34 . De altfel, incidența art. 35 alin. 2 din Legea nr.165/2013 rezultă în mod evident și din redactarea dispozițiilor art. 4 din aceeași lege, potrivit cărora dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Pe cale de consecință, dat fiind că litigiile întemeiate pe dispozițiile Legii nr.165/2013 sunt date în competența instanțelor civile, excepția urmează a fi admisă și, constatând că aceasta este de ordine publică, potrivit art.129 alin 2. pct. 2 NCPC, Curtea de Apel Timișoara a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului T. – Secția Civilă, potrivit art. 132 alin. 1 și 3 din NCPC.
La Tribunalul T. a cauza a fost înregistrata la data de 17.03.2015.
La data de 17.02.2015 parata C.N.C.I. a depus intimpinare prin care a invocat excepția necompetentei materiale a Curtii de Apel Timișoara cu privire la pretențiile reclamanților, solicitând declinarea soluționării cauzei către instanța competenta funcțional, respectiv Secția I-a civila a Tribunalului T. si excepția prematuritatii cererii de chemare in judecata formulata de reclamanta privind obiectul cererii, având in vedere ca orice cerere de chemare in judecata formulata anterior împlinirii termenului prohibitiv de 60 de luni trebuie respinsă ca fiind prematur formulata.
Cu privire la situația dosarului de despăgubire aferent dispoziției 116/01.09.2003 emisa de Primarul orașului Sinnicolaul M., acesta va fi soluționat cu respectarea dispozițiilor legale prevăzute de Legea 165/2013, precum si cu respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor de despăgubire stabilita prin Decizia_/14.11.2012 a C.C.S.D.
In final, solicita admiterea ambelor excepții invocate si respingerea acțiunii in principal ca fiind prematur formulata si in subsidiar ca neîntemeiata.
In drept a invocat legea 10/2001, republicata, Legea 247/2005, HG 1095/2005, OUG 4/2012, Legea 165/2013, art. 205 si următoarele NCPC.
Parata A.N.R.P. a depus la data de 17.02.2015 întimpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției pentru coordonarea aplicării Legii 10/2001 si având in vedere prev. art. 41-42 cod procedura civila a solicitat admiterea acesteia si respingerea cererii de chemare in judecata ca fiind formulata împotriva unei persoane fără capacitate procesuala ; a mai invocat si excepția lipsei calității procesuale pasive a A,N.R.P. solicitând si admiterea acestei excepții si a pus concluzii de respingere a cererii introductive de instanța ca fiind formulata împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasivă.
In drept a invocat art. 205 si următoarele NCPC, HG 572/2013, Legea 10/2001, Legea 247/2005, OUG 81/2007, OUG 62/2010, OUG 4/2012, Legea 117/2012 si Legea 165/2013.
Pe cale de consecință, dat fiind că litigiile întemeiate pe dispozițiile Legii nr.165/2013 sunt date în competența instanțelor civile, excepția urmează a fi admisă și, constatând că aceasta este de ordine publică, potrivit art.129 alin 2. pct. 2 NCPC, Curtea de Apel Timișoara a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului T. – Secția Civilă, potrivit art. 132 alin. 1 și 3 din NCPC.
P. răspuns la întimpinare reclamanta a solicitat respingerea tuturor excepțiilor invocate ca neîntemeiate si de a se retine legitimarea procesual pasiva a A.N.R.P. in prezenta cauză, precum si admiterea cererii de chemare in judecata așa cum a fost formulată.
Analizând dosarul cauzei, tribunalul se va pronunța cu prioritate, conform art. 248 al. 1 NCPC, asupra excepțiilor invocate în cauză.
Cu privire la excepția prematurității, invocată de C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, tribunalul reține că, potrivit art. 34 al. 1 din Legea 165/2013:
„(1) Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.”
Întrucât Legea 165/2013 a fost publicată în Monitorul Oficial în 17 mai 2013, și a intrat în vigoare la 21 mai același an, tribunalul reține că termenul de 60 de luni prevăzut de art. 34 al. 1 se va împlini la 21 mai 2018.
P. urmare, acțiunea este tardivă.
Cu privire la susținerea reclamantei că termenul prevăzut de Legea 165/2013 încalcă art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului sub aspectul dreptului de acces la justiție, al soluționării cererii într-un termen rezonabil, având în vedere că de la data emiterii deciziei de acordare a despăgubirilor au trecut 11 ani, tribunalul reține că în cauza P. contra României, chiar dacă a constatat că legea poate conduce la finalizarea procesului de restituire peste un număr mare de ani, CEDO a considerat că această situație excepțională este inerentă, având în vedere complexitatea factuală și juridică ce privește chestiunea restituirii bunurilor naționalizate.
De asemenea, Curtea a considerat că termenele procedurale prevăzute de Legea 165/2013 nu pot reprezenta, în sine, o cauză de ineficacitate a mecanismului reglementat de același act normativ sau o încălcare a drepturilor garantate de art. 6 par. 1 din Convenție, în special cel la o durată rezonabilă.
P. urmare, tribunalul va respinge acțiunea ca prematură, context în care nu va mai analiza excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților – Direcția pentru Coordonarea Aplicării Legii 10/2001.
În temeiul art. 453 NCPC tribunalul va respinge cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge acțiunea formulata de reclamanta M. O., cu domiciliul procedural ales in Timișoara, ., . la Cabinet avocat Bot C., împotriva pârâtelor A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - DIRECȚIA PENTRU COORDONAREA APLICĂRII LEGII Nr. 10/2001, cu sediul in București, Calea Floreasca, nr. 202, sector 1 si C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, cu sediul in București, Calea Floreasca, nr. 202, sector 1, având ca obiect obligația de a face.
Respinge cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată.
Cu apel in 30 de zile de la comunicare, apelul urmând a fi depus la Tribunalul T..
Pronunțată în ședința publică azi, 11 iunie 2015.
P.
L. V.
GREFIER
SOFRONICI R. M.
Red. L. V.
Tehnored. R. R.
| ← Pretenţii. Hotărâre din 11-06-2015, Tribunalul TIMIŞ | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 613/2015. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
