Revendicare imobiliară. Decizia nr. 613/2015. Tribunalul TIMIŞ

Instanța de fond nu a ținut cont de probatoriul administrat in cauza, conform căruia TERENUL IN CAUZA APARȚINÂND RECLAMANȚILOR NU A FOST PRELUAT DE CĂTRE ., nou înființata cu atâta mai mult nu a fost preluat de către ., terenul in cauza a fost doar DESTINAT fluxului de producție al fostului TCMT, in bazinele decantor fiind spălate AUTOCAMIONELE de transport -CIFA, care deserveau STAȚIA DE BETOANE - care si-a întrerupt activitatea ANTERIOR ANULUI 1990.

Prin Decizia nr. 80/18.02.1991 a Prefecturii Județului T., in conformitate cu prevederile Legii 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat in regii autonome si societăți comerciale si a Legii 31/1990, s-a hotărât ca începând cu data de 1 decembrie 1991, activitatea Trustului de Construcții Montaj Timișoara (TCMT) se reorganizează prin înființarea următoarelor societăți pe acțiuni:

1) Societatea Comerciala pe Acțiuni PRIMACONSTRUCT "SA Timișoara, având sediul in Timișoara, ., jud. T., cu un capital social de_ mii lei, din care_ mii lei mijloace fixe si_ mii lei mijloace circulante;

2) Societatea Comerciala pe Acțiuni U. SA Lugoj, având sediul in Lugoj, Calea Timisorii, nr. 151, cu un capital social de_ mii lei din care_ mii lei mijloace fixe si_ mii lei mijloace circulante.

3) Societatea comerciala CONFORT SA Timișoara, având sediul in Timișoara, ., cu un capital social de_ mii lei, din care 3254 mii lei mijloace fixe si_ mii lei mijloace circulante.

4) Societatea comerciala pe acțiuni ., având sediul in Timișoara, ., cu un capital social de_ mii lei, din care_ mii lei mijloace fixe si_ mii lei mijloace circulante.

5) Societatea Comerciala pe acțiuni METACONS SA Timișoara, cu sediul in Timișoara, ., cu un capital social de_ mii lei din care_ mii lei mijloace fixe si_ mii lei mijloace circulante;

6) Societatea Comerciala TIMLEMET SA Timișoara,având sediul in Timișoara, ., cu un capital social de_ mii lei, din care 8316 mii lei mijloace fixe si 6492 mii lei mijloace circulante.

7) Societatea Comerciala CONSTRUCTIM SA Timișoara, având sediul in Timișoara, Piața Unirii, nr. 3 cu un capital social de_ mii lei, din care_ mii lei mijloace fixe si_ mii lei mijloace circulante.

Urmare a privatizării ., ce a avut loc in anul 1999-2000 prin vânzarea pachetului de acțiuni FPS, . a devenit o persoana juridica cu capital privat integral.

Cu ocazia procesului de privatizare organizat de FPS, PRINTRE ACTIVELE SI MIJLOACELE FIXE, evidențiate in caietele de sarcini, care au făcut obiectul preluării NU SE GĂSEA SI TERENUL in suprafața de 1422 mp situat in Timișoara, ., jud. T., înscris in CF_ Timișoara (provenita din conversia de pe hârtie a CF4464 Chisoda), nr. cadastral top. 650-651/4/b, aflat in proprietatea reclamanților, precum si mijloacele fixe: bazin decantor, 3 cămine de vizitare,platforma de beton si materiale de construcții, identificate de expert pe terenul in litigiu, in suprafața de 1422 mp.

Menționează ca prin sentința civila nr. 4195 din 05.04.1996, depusa la dosarul cauzei, . solicitat sa se constate dreptul sau de proprietate asupra unor active si mijloace fixe, F. A FI INCLUSE SI TERENUL in suprafața de 1422 mp situat in Timișoara, ., jud. T., înscris in CF_ Timișoara (provenita din conversia de pe hârtie a CF4464 Chisoda), nr. cadastral top. 650-651/4/b, aflat in proprietatea reclamanților, precum si mijloacele fixe: bazin decantor si cele 3 cămine de vizitare, rezultând deci fără echivoc ca urmare a divizării ce a avut loc prin Decizia 80/18.02.1991 a Prefecturii T., ACESTE BUNURI NU ERAU INCLUSE IN PATRIMONIUL SOCIETĂȚII NOI INFIINTATE-P. C. SA, contrar susținerilor eronate ale instanței de fond întemeiata exclusiv pe raționamentul divizării persoanei juridice TCMT si ca bunurile se găseau in "incinta".

Terenul in cauza, înscris in CF_ Timișoara (provenita din conversia de pe hârtie a CF4464 Chisoda), nr. cadastral top. 650-651/4/b NU AU FĂCUT PARTE NICI MĂCAR DIN PATRIMONIUL FOSTULUI TCMT, astfel după cum rezulta din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, intenționându-se perfectarea unei donații in favoarea TRUSTULUI, insa aceasta intenție nu a fost dusa si in planul transferului dreptului de proprietate.

In subsidiar, solicita a se aprecia ca din probele administrate nu exista nici un fel de element probatoriu care sa conducă la ideea ca .-a folosit de terenul aflat in proprietatea reclamanților, sau ca ar refuza sa îl dea in posesia reclamanților.

Referitor la ceea ce privește PETITUL REFERITOR LA DESFIINȚAREA SI RIDICARE a CONSTRUCȚIILOR (bazin decantor, 3 cămine de vizitare, platforma de beton si cantitatea de 1161 mc (1973,70 t) deșeuri industriale, apreciază ca nu au calitate procesuala pasiva, întrucât nu au calitatea de constructori, nu au preluat in calitate de succesori in drepturi ai TCMT si construcțiile menționate, in subsidiar solicita a se aprecia faptul ca, aceste construcții (bazin decantor, 3 cămine de vizitare, platforma de beton), au fost edificate cu BUNA-CREDINȚA si cu ACORDUL PROPRIETARILOR TERENULUI DE CĂTRE FOSTUL TCMT, iar in ceea ce privește depozitarea deșeurilor industriale ACEASTA CONDUITA NU LE POATE FI IMPUTATA, CATA V. S-A REALIZAT PE DE O PARTE DIN FLUXUL DE ACTIVITATE AL FOSTULUI TCMT, iar pe de alta parte reclamanții NU AU DOVEDIT FPTUL CA apelanta ar fi avut vreo contribuție cu privire la depozitarea acestora, sau ca ne-ar fi profitat o atare depozitare a deșeurilor pe terenul reclamanților.

Depozitarea materialelor - moloz constatate de expertul in construcții, astfel după cum rezulta din probele testimoniale, a avut loc ANTERIOR ANULUI 1991, data la care prin Decizia nr. 80/18.02.1991 a Prefecturii Județului T., in conformitate cu prevederile Legii 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat in regii autonome si societăți comerciale si a Legii 31/1990, s-a hotărât ca începând cu data de 1 decembrie 1991.

Urmare a privatizării ., ce a avut loc in anul 1999-2000 prin vânzarea pachetului de acțiuni FPS, . a devenit o persoana juridica cu capital privat integral.

Cu ocazia procesului de privatizare organizat de FPS, PRINTRE ACTIVELE SI MIJLOACELE FIXE, evidențiate in caietele de sarcini, care au făcut obiectul preluării NU SE GĂSEA SI TERENUL in suprafața de 1422 mp situat in Timișoara, ., jud. T., înscris in CF_ Timișoara (provenita din conversia de pe hârtie a CF4464 Chisoda), nr. cadastral top.650-651/4/b, aflat in proprietatea reclamanților, precum si mijloacele fixe:bazin decantor, 3 cămine de vizitare, platforma de beton si materiale de construcții, identificate de expert pe terenul in litigiu, in suprafața de 1422 mp.

Referitor la posesia extratabulara asupra parcelei in litigiu, a fost dobândita de către TCMT Timișoara in anul 1980, când proprietarii tabulari C. V. jr. si soția C. N. - antecesorii reclamanților au donat TCMT Timișoara acest teren.

Acest act a fost condiționat de acordarea repartiției a doua apartamentele 2 camere, respectiv de 3 camere, din fondul de locuințe al TCMT Timișoara.

Înțelegerea intre TCMT Timișoara si antecesorii reclamanților s-a materializat atât scriptic cat si faptic, ambele parți îndeplinindu-si obligațiile.

Totodată, in adresa înaintata către Consiliul Popular al Municipiului Timișoara, C. N. si C. V. JR, au declarat ca "sunt de acord sa donam terenul Statului R. fără nici o pretenție din partea noastră si a moștenitorilor noștri".

Totodată, si din punct de vedere a INTENTIEI-ACORD, antecesorii reclamanților nu s-au opus si au fost de acord ca TCM Timișoara sa edifice si sa exploateze terenul aflat in proprietatea acestora, câta vreme nu au manifestat nici un fel de opoziție in raport cu exploatarea sa de către TCMT Timișoara.

Pe de alta parte, nici măcar antecesorii foștilor proprietari ai terenului, reclamanții, NU AU CONTESTAT FAPTUL CA AR FI EXISTAT UN ACORD DIN PARTEA PROPRIETARILOR TERENULUI DE EDIFICARE A CONSTRUCTIILE SI DE DEPOZITARE A MATERIALELOR NECESARE ACTVITATII TCMT, insa aceasta activitate, conform probelor administrate in cauza, a încetat încă din anul 1990, fără ca, societatea nou înființata in anul 1991 sa preia terenul reclamanților si respectiv mijloacele fixe in patrimoniul sau.

De asemenea, martorul VLAISAN G., a arătat faptul ca a lucrat in cadrul societății P. C. SA din anul 1990 si pana in anul 1999, arătând ca nu au mai fost depozitate materiale rezultate in urma spălării cifaroamelor pe terenul in cauza, MATERIALELE FIIND DEPOZITATE PE PLATFORMA DE BETON EDIFICATA ANTERIOR ÎNCEPERII DEPOZITARII MATERIALELOR pantele crescute a căror existenta si amplasament a fost constatata chiar si de instanța (arbuști si vegetație înalta) atesta si confirma starea de fapt susținuta de subscrisa, in sensul ca nu au fost depozitate alte materiale de construcții începând din anul 1990 - data divizării Trustului TCMT si ÎNCETĂRII ACTIVITĂȚII DE PRODUCȚIE A BETOANELOR.

In ce privește calea de ACCES LA TEREN DINSPRE . DE ACCES A FOST EDIFICAT DE TCMT, întrucât suprafața de teren in cauza INTRA IN CIRCUITUL DE PRODUCȚIE AL PREFABRICATELOR - SPALAREA MAȘINILOR DE BETON, si care oricum nu este învecinat si nu este edificat pe terenul aflat in proprietatea ..

Menționează ca reclamanții RECUNOSC CA TCMT Timișoara folosea acest teren cu acordul proprietarilor, au permis INCLUSIV EDIFICAREA IN CONFORMITATE CU PREVEDERILE LEGALE A ACESTOR CONSTRUCȚII NECESARE DESFASURIARII ACTIVITĂȚII DE CĂTRE TCMT Timișoara, chir si in ipoteza in care s-ar recunoaște . calitatea de succesor in drepturi a fostului TCMT Timișoara,referitor la construcțiile edificate si depozitate pe terenul reclamanților, ceea ce insa nu este cazul in speța, SUNTEM IN IPOTEZA CONSTRUCTORULUI DE BUNA-CREDINTA, reglementata de prevederile art. 494 alin. 3 cod civil, teza a doua, conform cărora, construcțiile nu pot fi desființate.

In ce privește chestiunea "depozitarii deșeurilor industriale-moloz"pe terenul reclamanților, ACEASTA FAPTA NU LE POATE FI IMPUTATA CATA V. S-A REALIZAT PE DE O PARTE DIN FLUXUL DE ACTIVITATE AL FOSTULUI TCMT, iar pe de alta parte reclamanții NU AU DOVEDIT FAPTUL CA apelanta ar fi avut vreo contribuție cu privire la depozitarea acestora, respectiv ca ar fi DEPOZITAT ACESTE MATERIALE DUPA ANUL 1990, sau ca le-ar fi profitat o atare depozitare a deșeurilor pe terenul reclamanților.

Din probele administrate in prezenta cauza rezulta ca limita de hotar pe aliniamentul A-10, contrar concluziilor la care a ajuns instanța de fond, este delimitată de UN G. DE BETON DESPĂRȚITOR CARE, conform Raportului de expertiza întocmit de expert N. B. chiar depășește LIMITA LINIEI DE H. STABILITA DE EXPERT, in sensul ca o parte din terenul delimitat ce aparține parcelei cu nr. top 650-651/4/c este afectat folosinței parcelei cu nr. top 650-651/4/b.

Se arata ca nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 998-999 din cod civil pentru atragerea răspunderii delictuale a ., câta vreme nu au DEPOZITAT NICIUN FEL DE MATERIAL SI NU AU FOLOSIT NICIODATĂ SUPRAFAȚA DEȚINUTA DE RECLAMANȚI.

Totodată, reclamanții NU AU DOVEDIV FAPTUL CA apelanta sau respectiv societatea nou înființata in anul 1991, a fost cea care a depozitat materialele de construcții - moloz in cantitate de 1161 mc (1973,70 tone), PRIN URMARE NEEXISTAND NICI UN FEL DE TEMEI LEGAL IN A FI OBLIGAȚI SA LE RIDICE.

Mai mult art. 1076 din Civil presupune existenta unui raport de creanța ,evident având TEMEI DELICTUAL, insa nefiind cazul existentei unei răspunderi delictuale, fiind necesar a fi îndeplinite patru condiții cumulative:

1. existenta unui prejudiciu;

2. existenta unei fapte ilicite;

3. existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu;

4. existenta vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul, constând in intenția, neglijenta sau imprudenta cu care a acționat.

In final, arata ca nu exista condiția unei fapte ilicite, având in vedere ca, construcțiile au fost edificate cu acordul antecesorilor reclamanților, depozitarea făcându-se pana in anul 1990 in aceeași maniera, nu exista nici "fapta ilicita, la fel cum nu exista nici raportul de cauzalitate intre fapta si prejudiciu, respectiv VINOVĂȚIA CELUI CARE A CAUZAT PREJUDICIUL.

Prin întimpinare, intimații C. D., C. G. și PÂNCOTAN L., au solicitat respingerea apelului declarat de . împotriva sentinței civile nr._/16.10.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în acest dosar și menținerea în tot a hotărârii apelate ca fiind legală și temeinică, pentru următoarele motive.

1. Excepția lipsei calității procesuale a . cu privire la soluționarea acțiunii în revendicare este neîntemeiată.

Arata că apelanta reiterează în apel numai această excepție dintre cele ridicate în fața primei instanțe. Acesta excepție a fost unită cu fondul și analizată pe larg în cadrul procesului, sens în care au fost administrate proba cu înscrisuri, expertiza topografică, precum și proba testimonială și cercetarea la fața locului, ambele solicitate de apelantă.

Consideră că în mod corect prima instanță a admis petitul privind acțiunea în revendicarea din posesia pârâtei a imobilului în suprafață de 1.422 mp situat în mun. Timișoara, ., județul T., evidențiat în CF nr._ Timișoara (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 4464 C.), nr. cadastral top. 650-651/4/b, câtă vreme . poziționată în plan fizic, prin îngrădire, în incinta curții apelantei - pârâte, fără a prezenta relevanță juridică împrejurarea că . nu în mod explicit de acesta. Mai mult, pe linia de hotar indicată de expertiza topografică nu există un gard sau altă delimitare fizică clară (f. 124-145, 165).

Delimitarea "naturală" pe care apelanta insistă că ar face imposibilă posesia (corpus) este de fapt o movilă de moloz, degajabilă, care nu limitează ci îngreunează (fiind mizerie) accesul nestingherit al omului la întreaga curte a societății, cum de altfel a constatat și instanța cu ocazia deplasării la fața locului. Acest lucru este însă de așteptat în cazul unei fabrici producătoare de betoane cum a fost TCMT, a cărei continuatoare este ., aspect care rezultă din înscrisurile aflate la dosarul cauzei (f. 100-105 și f. 86-94)

Cu privire la elementul animus al posesiei, susținerea apelantei că nu ar exista "niciun element probatoriu care să conducă la ideea că . s-ar fi folosit de terenul aflat în proprietatea reclamanților sau că ar refuza să îl dea în posesia reclamanților", considerăm că aceste cel puțin deplasată și mizează pe complexitatea și volumul dosarului, știind că la dosarul cauzei există o cererea reconvențională tocmai privind proprietatea parcelei în discuție, iar accesul din stradă către . poate realiza decât prin dărâmarea gardului care împrejmuiește curtea apelantei - pârâte.

Cu privire la detaliile privatizării Trustului nu înțeleg să formuleze o poziție față de starea de fapt și drept care nu se referă la terenul situat în .. Astfel, terenul nostru nu a fost cuprins în caietul de sarcini al privatizării prin Decizia nr. 80/18.02.1991 a Prefecturii Județului T. pentru că nu se afla în proprietatea - stare de drept a TCMT-ului, ci doar în posesia acestuia, care este o stare de fapt ce s-a transmis și a fost menținută de . după privatizare, până în zilele noastre. Or, tocmai acesta este obiectul cererii în revendicare pe care au formulat-o.

Așadar, posesia exercitată de P. C. SA asupra parcelei nr. top. 650-651/4/b este dovedită prin expertiza topografică, constatată ex propriis sensibus de către judecătorul cauzei și întărită prin poziția procesuală a apelantei-pârâte însăși, ceea ce face ca excepția să fie nefondată.

2. Cu privire la obligația de a curăța terenul revendicat, cuprinsă în petitul 2 al cererii lor, solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a ..

Instanța de judecată a dispus în mod corect obligarea acesteia la ridicarea construcțiilor identificate prin expertiză, după administrarea unui vast probatoriu constând în proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul, proba cu expertiza tehnică și suplimentul acesteia, proba cu martori și cercetarea la fața locului.

Probele dosarului conduc către concluzia că aceste construcții se află pe terenul revendicat și au fost ridicate de posesorii neproprietari, terenul este efectiv încorporat în incinta pârâtei, fără să existe vreo delimitare, apelanta - pârâtă este înființată în urma privatizării Fostul Trust de Construcții și Montaj Timișoara în locația din Bujorilor nr. 158 din, incinta I Baza de producție III, iar din evidențele ORC rezulta că obiectul principal de activitate al . este 4120 - lucrări de construcții a clădirilor, ceea ce presupune activitate de producție și, natural, reziduuri industriale.

Pârâta mai invocă și un drept de accesiune asupra clădirilor a căror ridicare au solicitat-o, dar acest drept a fost invocat și in fața primei instanțe și abandonat pe parcursul procesului cu ocazia clarificării cadrului procesual.

Totodată, solicită respingerea cererii de administrare a probei testimoniale și a probei cu expertiza topografică și/sau în construcții deoarece nu există motiv pentru refacerea acestora.

Intimații C. DĂNILA, C. G. și P. L., au depus la dosar note de ședința, arătând ca cererea lor de revendicare este întemeiată pe dispozițiile art. 480 din vechiul Cod civil, fiind întocmai acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar. Menționează ca sunt proprietarii terenului intravilan pe care îl revendicăm prin succesiune legală după părinții lor defuncții C. V. și C. N.. Antecesorii lor au dobândit dreptul de proprietate prin cumpărare, astfel cum este reflectat în cartea funciară in extenso a imobilului, în niciun moment antecesorii lor nu au pierdut proprietatea asupra terenului, ci numai posesia.

In contextul post - comunist, odată cu Legea nr. 10/2001 antecesorul C. V. a inițiat un demers pentru redobândirea posesiei asupra terenului, soluționat prin Dispoziția Primarului nr. 870/09.03.2005 cu motivarea că: "deoarece nu face obiectul legii nr. 10/2001, întrucât notificatori este proprietar tabular al imobilului revendicat în notificare și ca atare notificarea nu face obiectul Legii nr. 10/2001".

Faptul că antecesorii lor au formulat în mod greșit cererea în baza Legii nr. 10/2001 nu poate duce la concluzia că aceasta era calea judiciară incidență, dovadă fiind contestația care a făcut obiectul dosarului nr. 3404/C/2005 al Tribunalului T., prin care s-a menținut Dispoziția Primarului. Pe de altă parte, alegerea unui demers judiciar greșit nu poate îngrădi accesul la calea judiciară corectă, în speță acțiunea în revendicare întemeiată pe dispozițiile Codului civil.

Cu toate acestea, nimic nu poate știrbi caracterul imprescriptibil al dreptului de proprietate, protejat prin acțiunea în revendicare întemeiată pe dispozițiile Codului civil. Conform art. 481 Cod civil "nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauza de utilitate publică și primind o dreaptă și prealabilă despăgubire."

In final, arata că tatăl lor C. V. împreună cu mama lor C. N. au primit în chirie un apartament situat în .. 8, . ulterior l-au cumpărat în anul 1991, iar C. D. a primit în chirie apartamentul situat în .. 8, . ulterior i-a cumpărat împreună cu soția în anul 1991.

Apelanta a depus la dosar explicitări ale motivelor de apel, dat fiind faptul ca prin intermediul motivelor de apel formulate au înțeles sa critice sentința civila nr._/16.10.2013 a Judecătoriei Timișoara si PRIN PRISMA NEEGALITATII SI NETEMEINICIEI, sens in care solicita schimbarea sentinței apelate si CU PRIVIRE LA ACESTE CHESTIUNI DE FAPT SI DE D. SOLUȚIONATE IN MOD E. DE INSTANȚA DE FOND:

- greșita obligarea a subscrisei . la ridicarea construcțiilor de pe terenul aflat in proprietatea intimaților înscris in CF_ Chisoda;

- in mod nelegal au fost obligați de către instanța de fond sa lăsam in deplina posesie si proprietate privata a terenului intravilan in suprafața de 1422 mp din Timișoara, ., CF_ Timișoara;

- GREȘITA SOLUȚIONARE A EXCEPȚIEI LIPSEI CALITĂȚII PROCESUALE PASIVE a apelantei in mod eronat instanța de fond respingând aceasta excepție;

- greșita admiterea a petitului cu privire la linia de hotar stabilita –ALINIAMENTUL A-10.

F. de acestea solicita respingerea acțiunii formulate de intimați.

Precizează ca au depus motivele de apel împotriva sentinței civile_/16.10.2013, in CONȚINUTUL MOTIVĂRII APELULUI ADUCÂND PE LARG CRITICI SENTINȚEI CIVILE12812/16.10.2013 si din perspectiva greșitei obligări a apelantei la ridicarea construcțiilor de pe terenul aflat in proprietatea intimaților înscris in CF_ Chisoda, obligării de către instanța de fond sa lăsam in deplina posesie si proprietate privata a terenului intravilan in suprafața de 1422 mp din Timișoara, ., CF_ Timișoara si a GREȘITEI SOLUȚIONĂRI A EXCEPȚIEI LIPSEI CALITĂȚII PROCESUALE PASIVE a apelantei, in mod eronat instanța de fond respingând aceasta excepție.

Dintr-o eroare de tehnoredactare in cuprinsul pag 1 din MOTIVELE DE APEL, s-a menționat ca înțeleg sa solicita schimbarea sentinței civile nr._/16.10.2013 a Judecătoriei Timișoara, doar cu privire la problema stabilirii liniei de hotar, INSA IN REALITATE ASA CUM SE POATE OBSERVA DIN MOTIVELE DE APEL FORMULATE au criticat sentința apelata si din următoarele perspective:

- greșita obligarea a subscrisei . la ridicarea construcțiilor de pe terenul aflat in proprietatea intimaților înscris in CF_ Chisoda;

- in mod nelegal au fost obligați de către instanța de fond sa lăsam in deplina posesie si proprietate privata a terenului intravilan in suprafața de 1422 mp din Timișoara, ., CF_ Timișoara;

- GREȘITA SOLUȚIONARE A EXCEPȚIEI LIPSEI CALITĂȚII PROCESUALE PASIVE a apelantei, in mod eronat instanța de fond respingând aceasta excepție.

In continuare a reiterat identic din motivele de apel.

Analizând apelul, tribunalul reține că este neîntemeiat.

Astfel, societatea apelantă a luat naștere prin Decizia Prefecturii județului T. nr._, emisă în temeiul Legii 15/1990.

Potrivit art. 16 și 17 din actul normativ menționat:

„ART. 16

Unitățile economice de stat, cu excepția celor care se constituie ca regii autonome, vor fi organizate sub formă de societăți pe acțiuni sau societăți cu răspundere limitată, în condițiile prevăzute de lege.

ART. 17

Unitățile economice de interes republican se organizează ca societăți comerciale prin hotărâre a guvernului, iar cele de interes local, prin decizia organului administrației locale de stat.”

Mai exact, societatea apelantă a luat ființă prin divizarea fostului Trust de Construcții Montaj Timișoara.

Conform art. 41 al. 2 din Decretul 31/1954:

„Divizarea se face prin împărțirea întregului patrimoniu al unei persoane juridice între mai multe persoane juridice care există sau care iau, astfel, ființă.”

De asemenea, art. 48 al. 1, teza I-a din același act normativ prevede că:

„Persoanele juridice care dobândesc bunuri prin efectul divizării răspund față de creditori pentru obligațiile persoanei juridice care a încetat de a avea ființă prin divizare, proporțional cu valoarea bunurilor dobândite, stabilită la data dobândirii, dacă prin actul care a dispus divizarea persoanei juridice nu s-a prevăzut altfel.”

Câtă vreme apelanta a preluat și obligații ale fostului Trust de Construcții Montaj Timișoara, este lipsit de relevanță faptul că ea nu folosește terenul în litigiu, că nu a executat lucrările și nici nu a depozitat materialele de pe acesta.

Important este dacă fostul Trust de Construcții Montaj Timișoara avea obligația restituirii terenului în litigiu către reclamanți, situație în care această obligație a fost preluată de către apelantă.

Din probele administrate în cauză tribunalul reține că terenul în litigiu a fost folosit de către fostul Trust de Construcții Montaj Timișoara, care a și depozitat pe acesta moloz provenind din activitatea de producție.

Apelanta nu a putut prezenta un titlu al antecesorului său cu privire la dreptul de folosință asupra terenului în litigiu, astfel că apelanta, în calitate de succesoare a fostului Trust de construcții Montaj Timișoara, trebuie să îl restituie reclamanților.

Este adevărat că în 1980 antecesorii reclamanților și-au declarat intenția de a dona terenul în litigiu Statului român, însă la dosarul cauzei nu există dovada încheierii unui contract de donație.

Prin expertiza topografică administrată în cauză s-a stabilit că terenul în litigiu face parte din incinta societății apelante, astfel că aceasta din urmă are obligația de a-l restitui, are, cu alte cuvinte, calitate procesuală pasivă.

Faptul că terenul nu figurează între mijloacele fixe ale pârâtei nu o scutește pe acesta de obligația de restituire, ci, dimpotrivă, este de natură să legitimeze pretențiile în revendicare ale reclamanților – proprietari tabulari.

Nici faptul că apelanta nu folosește efectiv terenul nu o exonerează pe aceasta de obligația de restituire.

Lezarea dreptului de proprietate poate avea mai multe manifestări, iar nu doar prin folosirea efectivă a bunului.

În speța de față, dreptul de proprietate al reclamanților este afectat prin aceea că terenul este integrat în incinta apelantei, iar, pe de altă parte, este ocupat de o cantitate însemnată de moloz, împrejurare care face dificilă exploatarea lui de către reclamanți și presupune cheltuieli semnificative pentru îndepărtarea deșeurilor.

Apelanta a invocat declarația antecesorilor reclamanților privind donarea terenului în litigiu Statului român pentru a dovedi faptul că Trustul de Construcții Montaj Timișoara a fost un constructor de bună credință.

Buna credință a constructorului există atunci când acesta construiește pe un teren dobândit în baza unui titlu ale cărui deficiențe nu le cunoaște.

În speța de față, însă, așa cum s-a arătat, nu a avut loc încheierea contractului de donație între antecesorii reclamanților și stat.

De altfel, potrivit art. 1, 2 și 3 din Decretul 478/1954:

„ART. 1

Donațiunile făcute statului sub orice forma, pot fi primite numai de organele, instituțiile sau organizațiile economice de stat, competente după obiectul sau scopul donațiunii, în condițiile prevăzute de prezentul Decret.

ART. 2

Donațiunile oferite ministerelor, altor organe de stat, instituțiilor centrale care depind de Consiliul de Miniștri al Republicii Populare Române, precum și unităților bugetare care fac parte din sistemul acestora, se acceptă de către ministru sau conducătorul organului ori instituției centrale de stat.

Donațiunile oferite sfaturilor populare se acceptă, după caz, de comitetul executiv al sfatului popular regional sau de Comitetul Executiv al Sfatului Popular al Capitalei Republicii Populare Române.

ART. 3

Donațiunile oferite întreprinderilor și organizațiilor economice de stat de interes general se acceptă de conducătorii acestora, cu autorizația prealabilă a organelor lor tutelare.

Donațiunile oferite întreprinderilor și organizațiilor economice de stat de interes local se acceptă de conducătorii acestora, cu autorizarea prealabilă, după caz, a comitetului executiv al sfatului poplar regional sau a Comitetului Executiv al Sfatului Popular al Capitalei Republicii Populare Române.”

De asemenea, art. 813 din vechiul Cod civil prevede că:

„Toate donațiunile se fac prin act autentic.”

Nu în ultimul rând, conform art. 17 al. 1 din Decretul – lege 115/1938:

„Drepturile reale asupra imobilelor se vor dobândi numai dacă între cel care dă și cel care primește dreptul este acord de voință asupra constituirii sau strămutării, în temeiul unei cauze arătate, iar constituirea sau strămutarea a fost înscrisă în cartea funciară.”

Niciuna dintre aceste condiții legale nu este îndeplinită în cauză, astfel că antecesorul apelantei nu a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu.

Ori, este de principiu că nimeni nu poate invoca necunoașterea legii, astfel că eroarea de drept nu poate legitima buna credință a constructorului.

Cât privește susținerea apelantei că pe linia de hotar dată de aliniamentul A – 10 există edificat un gard, tribunalul reține este neîntemeiată, fiind contrazisă de expertiza topografică efectuată în cauză, care a concluzionat că acest aliniament nu este materializat printr-un gard, ci reprezintă o linie virtuală.

Pentru toate aceste motive tribunalul va respinge apelul.

În temeiul art. 274 c. pr. civ. tribunalul va respinge cererea apelantei de acordare a cheltuielilor de judecată.

Tribunalul va obliga apelanta să plătească intimatului C. D. 1000 lei onorariu de avocat, reprezentând cheltuieli de judecată în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul formulat de apelanta S.C. P. C. S.A. Timișoara, cu sediul în Timișoara, ., jud. T., împotriva sentinței civile_/2013, pronunțate de Judecătoria Timișoara in dosarul_, in contradictoriu cu intimații C. D., C. G. și P. L., toți cu domiciliul procedural ales la avocat R. L., în Timișoara, ., ..

Respinge cererea apelantei de acordare a cheltuielilor de judecata.

Obliga apelanta sa plătească intimatului C. D. 1000 lei onorariu de avocat, reprezentând cheltuieli de judecata in apel.

Cu recurs in 15 zile de la comunicare.

Pronunțata in ședința publică azi, 11 iunie 2015.

P. JUDECATOR

L. V. B. D.

GREFIER

ȘOFRONICI R.

Red. L. V.

Tehnored. R. R.

P. instanța

D. Pitu