Pretenţii. Decizia nr. 617/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 617/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 11-06-2015 în dosarul nr. 617/2015
ROMÂNIA
Dosar nr._
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I-a CIVILĂ
DECIZIA CIVILA 617/A
Ședința publică din 11 iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. V.
JUDECATOR: B. D.
GREFIER: SOFRONICI R. M.
Pe rol se afla judecarea apelului formulat de apelanta G. D. N. împotriva sentinței civile_/2014, pronunțate Judecătoria Timișoara in dosarul_, in contradictoriu cu intimații Asociația de proprietari din ., nr. 9 Timișoara si V. I. A..
La apelul nominal, făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Concluziile si susținerile in fond ale părților au fost luate in ședința publică din 07.05.2015, când instanța, din lipsa de timp pentru deliberare, a dispus amânarea pronunțării pentru termenele din 14.05.2015, 21.05.2015, 28.05.2015 si 04.06.2015, aspecte consemnate in încheierile de amânare a pronunțării, ce fac parte integranta din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului, constata următoarele.
Prin sentința civila_/2014 Judecătoria Timișoara a admis in parte acțiunea formulata si precizata de reclamanta Asociația de proprietari Timișoara, . nr. 9, împotriva pârâților G. D. N. și V. I. A., a obligat parata la plata către reclamanta a sumei totale de 2.613,59 lei si paratul la plata către reclamanta a sumei totale de 2.613,59 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere restante si penalități de 0,2% pe zi de intarziere pentru sumele restante, calculate din luna mai 2013 pana in data de 30.09.2014, precum si la plata in continuare a penalităților de 0,2% pe zi de intarziere pentru debit pana la achitarea integrala a acestuia, a respins in rest acțiunea precizata, a obligat pârâții in solidar la plata către reclamanta a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre, prima instanța a reținut următoarele.
Conform extrasului C.F. nr._-C1 Timișoara, depus la filele 5 si 6 ale dosarului, pârâții sunt proprietarii devălmași ai imobilului situat în Timișoara, .. 9, . hotărârile judecătorești irevocabile aflate la filele 34-36 rezulta ca in data de 14.01.2010 a fost desfăcuta căsătoria acestora, parata reluând numele anterior de G., astfel încât de la data divorțului proprietatea .-a transformat in coproprietate cu cote parți prezumat egale ale foștilor soți (1/2 fiecare), iar obligația de a plați contribuția la cheltuielile asociației de proprietari nu a mai fost o datorie . una conjuncta, divizibila de drept intre foștii soți, conform cotelor de proprietate ale acestora.
Prin hotărârea din 02.04.2013 a adunării generale a reclamantei s-a decis conform art. 49 alin. 1 din Legea nr. 230/2007 perceperea penalităților de 0,2% pe zi de întârziere de la restanțieri (f. 68), iar din chitanțele depuse la filele 79 si 110 ale dosarului rezulta că, după introducerea de către reclamanta a acțiunii care face obiectul prezentului dosar, au fost achitate de către parată sumele de 300 lei si 200 lei din debit, reclamanta reducând corespunzător cuantumul debitului reactualizat.
Desi in cazul obligatiei continue paratii in calitate de coproprietari in cote egale erau de drept in întârziere, aceștia nu au probat cu chitanțe liberatorii că au achitat integral cheltuielile comune aferente apartamentului lor pentru intervalul februarie 2012-august 2014, in valoare totala de 4.112,26 lei, la aceasta restanta adaugandu-se suma totala de 1.114,92 lei reprezentand penalitati de 0,2% pe zi de intarziere calculate pentru sumele restante din luna mai 2013 pana in data de 30.09.2014, potrivit dispoz. art. 25 al. 1 din Normele metodologice privind organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari, rap. la art. 49 al. 1 din Legea nr. 230/2007, rezultand o restanta totala de 5.227,18 lei (f. 13-15, 53, 54, 83-98).
Apararea paratei referitoare la calculul gresit al cheltuielilor comune nu poate fi retinuta de catre instanta, in conditiile in care reclamanta a recunoscut si a luat in calcul zero persoane in lunile aprilie-iunie 2012 si 3 persoane in lunile iulie si august 2012 (f. 93-97), iar parata a probat modificarea numarului de persoane din apartament doar pentru mama sa decedata (f. 45), nu si pentru celelalte 2 persoane invocate pentru aceeasi perioada, nedovedind conform art. 249 C.pr.civ. nici aducerea acestui fapt la cunostiinta reclamantei anterior datei de 24.02.2013 (f. 82), data dupa care cheltuielile au fost calculate raportat la cele 4 persoane mentionate in cererea de reducere a numarului locatarilor.
De asemenea, faptul ca paratul nu a mai locuit de la divort in aparatament nu il exonereaza de obligatia de a plati cheltuielile comune corspunzator cotei sale de proprietate, deoarece textul de lege nu face nicio distinctie in acest sens si nu conditioneaza existenta obligatiei de folosirea personala a bunului.
In aceste condiții, deoarece în calitate de coproprietari parații nu au achitat toate cheltuielile comune aferente apartamentului nr. 7 din Timișoara, .. 9, la scadentele de maximum 20 de zile calendaristice de la afișarea listelor lunare de plată, in temeiul prevederilor legale menționate anterior instanța de fond a admis in parte acțiunea formulata si precizata de reclamantă, a obligat parata la plata către reclamanta a sumei totale de 2.613,59 lei si paratul la plata către reclamanta a sumei totale de 2.613,59 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere restante si penalități de 0,2% pe zi de intarziere pentru sumele restante, calculate din luna mai 2013 pana in data de 30.09.2014, precum si la plata in continuare a penalităților de 0,2% pe zi de intarziere pentru debit pana la achitarea integrala a acestuia.
Instanța de fond a respins ca nefondata cererea precizata a reclamantei in ceea ce privește diferența de 50 lei taxa de mediator deoarece plata unei astfel de sume nu a fost probata si nu face parte din cheltuielile comune aferente apartamentului paraților, conform art. 2 al. 14 din Legea nr. 192/2006 serviciile de informare privind avantajele medierii fiind gratuite, neputându-se percepe onorarii, taxe sau orice alte sume, indiferent de titlul cu care s-ar putea solicita.
Prima instanța nu a eșalonat in rate lunare debitul datorat de către parata deoarece suma de 250 lei lunar propusa de aceasta nu permite recuperarea debitului . de timp, in condițiile in care datoria curenta s-a acumulat in peste 2 ani si jumătate iar parata a plătit in cele aproximativ 6 luni cat a durat procesul doar suma totala de 500 lei.
De asemenea, instanța de fond nu a redus cuantumul penalităților de 0,2 % pe zi de întârziere, deoarece acestea nu sunt excesive, ci egale cu maximul special prevăzut de lege, fără sa depășească cuantumul debitului principal, in cauza nefiind îndeplinite condițiile art. 1541 cod civil invocat de către parat.
Împotriva sentinței civile_/2014 pronunțate de Judecătoria Timișoara a formulat apel reclamanta.
In motivare a arătat ca odată cu întâmpinarea a depus în primă instanță si copii ale chitanțelor din care reieșea faptul ca plătea lunar din debitul existent la momentul in care reclamanta a formulat chemarea in judecata.
La următoarele termene de judecata a depus înscrisuri prin care a solicitat recalcularea sumei restante având in vedere faptul ca, mama sa G. D., decedata, a fost trecuta in lista de cheltuieli încă 11 luni de la data decesului si tatăl său G. Ieronim, care ulterior decesului mamei sale, s-a mutat in casa de la tara, proprietatea părinților săi.
Menționează că a depus ca proba certificatul de deces al mamei sale, iar pentru a proba faptul ca tatăl său s-a mutat din apartament in casa de la țară, a solicitat sa fie citata ca martor D. L., președinta Asociației de P. deoarece aceasta, din oficiu, fară ca apelanta sau cineva din familia sa să facă vreo solicitare in scris in acest sens, a decis si a trecut pe tabelul de cheltuieli la rubrica număr persoane 0 începând cu luna aprilie 2012 - iunie 2012. De aici rezultând cat se poate de evident faptul ca se știa ca in apartament nu locuiește nimeni de o perioada de timp. De această solicitare instanța de fond nu a ținut cont si nici nu a amintit nimic in sentința civila nr._/30.09.2014. A solicitat, de asemenea, ca reclamanta sa depună la dosar copii ale listelor de cheltuieli pentru perioada iunie 2011- august 2012 din care rezulta faptul ca pe lista la rubrica număr persoane au figurat tot 5 persoane si după decesul mamei sale si respectiv după mutarea tatălui său din apartament. A solicitat la ultimul termen de judecata sa se admită reducerea penalităților de la 0,2% la 0,1% pe zi deoarece îi este foarte greu sa achite acest debit si sa se admită eșalonarea plații lunare, cu cate 250 lei/luna.
Totodată, a solicitat sa nu i se impună plata cheltuielilor de judecata, deoarece in momentul in care reclamanta a formulat chemarea in judecata a sa, apelanta plătea lunar din debitul existent si că nu o poate învinui de rea credința, sau de faptul ca vrea sa se sustragă de la plata acestei sume, precizând ca acțiunea reclamantei de chemare in judecata este nefondata.
In continuare, arata ca în susținerea acțiunii a depus in termenul legal întâmpinarea însoțita de probe cu înscrisuri constând in copii ale chitanțelor sumelor plătite din care a reieșit, fără putința de tăgada ca este de buna credința, ca dorește sa achite debitul, cu toate ca situația materiala si generala a familiei sale este precara, copia certificatul de deces al mamei mele G. D., solicitând audierea ca martor al doamnei D. L., având calitatea de președinte al Asociației de proprietari.
Mai precizează si faptul ca reclamanta ASOCIAȚIA DE P., imediat după pronunțarea sentinței civile_ din 30.09.2014, sentința ce nu are caracter definitiv si irevocabil si fără sa respecte termenul legal de 30 de zile in care apelanta avea dreptul sa depună apel, a trecut in lista de cheltuieli lunare, pe luna septembrie 2014, onorariul avocatului si cheltuielile de judecata, astfel ca suma a crescut de la 5.277,18 lei la 6143,17 lei, suma cuprinsa . cu penalitățile lunare.
Aceasta eroare a determinat-o sa creadă ca, de fapt, se urmărește de către Asociația de proprietari, ca suma restanta sa crească vertiginos si nicidecum sa fie achitata.
In final, arata ca a sesizat atât telefonic pe doamna administrator Butarita Andratha, cat si in scris, Asociația de proprietari pentru a remedia acest neajuns, însa, din păcate, pana la momentul depunerii prezentului apel, eroarea nu a fost corectata.
În drept a invocat dispozițiile art. 470 Noul Cod de Procedura Civila.
Prin întimpinare, intimata a solicitat respingerea apelului si menținerea hotărârii primei instanței ca fiind legala.
In motivare a arătat că prima instanța in mod corect a obligat in solidar parații la plata cheltuielilor comune cu privire la imobilul proprietate a acestora, situat in Timișoara, ., nr. 8, . ianuarie 2010-februarie 2014, precum si obligarea la plata debitului exigibil la data pronunțării hotărârii si in continuare, precum si a 0,2 % pe zi întârziere pana la achitarea integrala a debitului datorat.
Paratul V. I. A. si-a însușit obligația de plata stabilita de către instanța, sens in care suma care face obiectul debitului la care este obligata apelanta este modificata, suma exigibila la aceasta data fiind: 2234,66 lei iar penalitățile sunt 818,15 lei.
In continuare, arata ca apelul promovat nu are forma juridica prevăzuta de art. 470 alin. 1 lit. c), in sensul arătării motivelor de fapt. Apelanta nu a făcut altceva decât sa enumere solicitările adresate primei instanțe, fără a aduce critici efective hotărârii apelate.
Singura critică pe care pare sa se bazeze este referitoare la numărul de persoane cuprinse in tabelele de calcul ale cheltuielilor comune.
Referitor la acest aspect invocat, arata ca la dosarul instanței a depus modalități diferite de calcul, constând in logaritmul de calcul de 5 sau 3 persoane, urmând ca parata sa facă dovada numărului de persoane care locuiau in imobil la acea data. Întrucât aceasta nu a putut produce aceasta dovada PRIN ÎNSCRISURI, SINGURA DOVADA CARE POATE FI UTILA SI PERTINENTA PENTRU CIRCUMSTANTIEREA UNEI ASEMENEA ÎMPREJURĂRI, instanța de fond s-a pronunțat ca atare, luând in considerare listele constituite de către subscrisa Asociație. In ceea ce privește cuprinderea in lista de cheltuieli a cheltuielilor de judecata din prima instanța, solicita a se vedea ca tabelul actual nu cuprinde o asemenea cheltuiala, aplicata eronat la acea data si rectificată ulterior, fără intenția de a greva apelanta cu rea-credința, așa cum susține aceasta.
Referitor la susținerea apelantei, că diligentele dumneaei converg spre dovada unei bunăvoințe de a achita cheltuielile comune, amintim ca acesteia ii incumba obligația de a achita LA TERMEN, IN INTEGRALITATE, cheltuielile corespunzătoare, iar efectuarea unei plați parțiale, tardive acestor cheltuieli, nu o exonerează de aceasta obligație, indiferent de situația materiala in care se afla ,in conformitate cu dispozițiile art. 46 din L 230/2006: "Toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din Asociația de proprietari."
In final, arata ca obligația reclamantei a fost aceea de a acționa in justiție debitorii in condițiile in care acesta din urma nu a achitat debitul, tocmai pentru a nu aduce prejudiciu fondului Asociației si nu in ultimul rând celorlalți proprietari, care ar fi nedreptățiți daca ar fi erijați in creditori ai paratei-apelante: "Asociația de proprietari are dreptul de a acționa in justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit" (art.50).
In drept a invocat art. 466-482, 205-208 Cp. civila, L 230/2007.
Prin răspuns la întimpinare, apelanta a solicitat recalcularea sumei datorata si sa se scadă din suma total datorata:
-pentru perioada iunie 2011- decembrie 2011 pentru 3 persoane in loc de 5 persoane, cum apare eronat in lista de cheltuieli pentru acea perioada
-iar din decembrie 2011 si pana in martie 2012 sa se recalculeze si sa se scadă din totalul sumei datorate pentru un număr de 0 (zero) persoane, așa cum a fost trecuta in tabelul de cheltuieli in luna aprilie 2012, de către doamna președinta D. L., care știa ca in apartament nu locuiește nimeni, de ceva vreme si care a făcut aceasta corectura fără nicio solicitare in scris ori verbala a apelantei, de unde rezulta faptul ca se știa exact care este situația lor si ca nu locuiește nimeni in acea perioada la adresa respectiva.
In final, arata ca acest fapt poate fi probat cu martori, solicitând admiterea ca martor a președintei ASOCIAȚIEI DE P., DIN TIMIȘOARA, ., NR. 9, in persoana doamnei L. D..
Analizând apelul, tribunalul reține că este neîntemeiat.
Astfel, apelanta contestă modul de calcul a contribuției sale la cheltuielile comune ale asociației reclamante pe perioada iunie 2011 – august 2012, în sensul că aceste cheltuieli au fost calculate pentru 5 persoane, deși trebuiau calculate pentru 3 persoane, având în vedere că mama sa a decedat în luna mai 2011, iar imediat după aceea tatăl său s-a mutat din apartament.
Tribunalul reține că prima instanță a obligat apelanta pârâtă la plata cheltuielilor restante pe perioada februarie 2012 – august 2014, potrivit tabelului depus de reclamantă la termenul de judecată din 30 septembrie 2014 (fila 115 din dosarul primei instanțe).
Prin urmare, contestarea cheltuielilor pe perioada iunie 2011 – ianuarie 2012 a rămas fără obiect.
Pentru lunile februarie și martie 2015, tribunalul reține că reclamanta nu a dovedit când s-a mutat din apartament tatăl său și nici când l-a primit pe bunicul ei în apartament, respectiv că a locuit doar ea cu cei doi copii ai săi.
De altfel, prima instanță a obligat-o pe apelanta pârâtă doar la jumătate din cheltuielile restante, inclusiv în ceea ce privește cheltuielile aferente lunilor februarie și martie 2012.
Prin urmare, dacă pentru lunile februarie și aprilie 2012 au fost stabilite cheltuieli pentru 5 persoane, apelanta pârâtă a fost obligată să plătească cheltuieli pentru 2,5 persoane, deși ea a susținut că în perioada respectivă locuiau în apartament 3 persoane.
În ce privește lunile aprilie, mai și iunie 2012, tribunalul reține că în primă instanță reclamanta a depus un tabel (fila 101) prin care a recalculat cheltuielile restante pentru 0 persoane, pârâta susținând că în perioada respectivă nu a locuit nimeni în apartament.
Aceste sume au fost avute în vedere de către prima instanță.
Referitor la cuantumul penalităților, tribunalul reține că, potrivit art. 49 al. 1 din Legea 230/2007:
„Asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.”
Întrucât penalitățile stabilite de asociația reclamantă se încadrează în limitele legale, prima instanță nu le-a putut cenzura, în sensul diminuării lor.
Întrucât apelanta era de drept pusă în întârziere la data formulării cererii de chemare în judecată și a căzut în pretenții, în mod corect prima instanță a obligat-o la plata cheltuielilor de judecată, potrivit art. 453 și art. 454 NCPC.
În consecință, tribunalul va respinge apelul.
În temeiul art. 453 NCPC tribunalul va obliga apelanta sa plătească intimatei Asociația de proprietari ., nr. 9 Timișoara 250 lei cheltuieli de judecata in apel, constând in onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanta G. D. N., domiciliată în Timișoara, Bv. 3 August 1919 nr. 9, împotriva sentinței civile_/2014, pronunțate Judecătoria Timișoara in dosarul_, in contradictoriu cu intimații Asociația de proprietari ., nr. 9 Timișoara, cu sediul în Timișoara, . nr. 9, si V. I. A., domiciliat în Timișoara, ..
Obliga apelanta sa plătească intimatei Asociația de proprietari ., nr. 9 Timișoara 250 lei cheltuieli de judecata in apel, constând in onorariu de avocat.
Definitivă.
Pronunțata in ședința publică azi, 11 iunie 2015.
P. JUDECATOR
L. V. B. D.
GREFIER
SOFRONICI R. M.
Red. L. V.
Tehnored. R. R.
Prima instanța
C. F. N.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 613/2015. Tribunalul TIMIŞ | Rezoluţiune contract. Sentința nr. 2420/2015. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
