Legea 10/2001. Sentința nr. 2336/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2336/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 08-09-2015 în dosarul nr. 2336/2015
Document finalizat
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I-A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2336/PI
Ședința publică din data de 8 septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C.
Grefier C. T.
Pe rol soluționarea acțiunii civile formulată de reclamanta C. E. în contradictoriu cu pârâtul P. M. TIMISOARA, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantă avocat R. C., lipsind pârâtul.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin serviciul registratură, la data de 25.08.2015, reclamanta a depus precizare de acțiune (f.122-123).
La interpelarea instanței, avocat R. C. învederează că nu este de acord cu punctele acordate prin dispoziția contestată, iar proprietatea asupra casei este comună celor doi soți, nu s-a făcut partajarea pe cote-părți și nici ieșire din indiviziune.
Nemaifiind cereri prealabile formulate și excepții invocate, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.
Avocat R. C. solicită admiterea contestației, acordarea de măsuri reparatorii pentru întreg imobilul și să se constate deschiderea de drept a succesiunii, fiind deschisă la data depunerii cererii potrivit art. 3 și 4 din Legea nr. 10/2001. La interpelarea instanței apreciază că Legea nr. 165/2013 nu îi este aplicabilă și reclamantei.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 21.01.2015 pe rolul Secției I civile a Tribunalului T. sub nr._ , reclamanta C. E. a chemat in judecată pârâtul P. Municipiului Timișoara, formulând contestație împotriva Deciziei nr.1357/10.12.2014, pe care o consideră netemeinică si nelegală.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a depus la Primăria Municipiului Timișoara la data de 7.08.2001 o notificare prin executorul judecătoresc, cu Nr.242, înregistrata si la Prefectura Județului T. cu nr.6799/9.08.2001, ulterior transmisă la Primăria Municipiului Timișoara sub nr.D72004-_/16.09.2004 formându-se dosarul 3183, prin care a solicitat acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilele din Timișoara ./C, înscris in CF. Nr. 2110 Freidorf, nr. top. 392/3/d/2 si nr. top 411/1/3/2, imobilele fiind vândute de către Primăria Timișoara prin Legea 112/1996. Imobilele au fost confiscate de către statul roman in temeiul Decretului 223/1974.
Din decizia 1830/15.07.1983 a Consiliului Popular al Județului T., rezultă că din construcții 1/2 parte proprietate a reclamantei C. E., s-a făcut cu plata sumei de 21.299 lei, iar cota soțului C. M. de 1/2 a fost trecuta in proprietatea statului, în acest sens exista acte de justificare a proprietății si printre alte acte specificate, se afla si dovada de soț supraviețuitor, certificatul de căsătorie cu C. M.. Pe cale de consecință, C. E. este soție supraviețuitoare.
S-a cerut de către Comisia de Aplicare a Legii 10/2001 in nenumărate rânduri depunerea certificatului de moștenitor al defunctului soț C. F. decedat la data de 6.05.1987.
Reclamanta a mai arătat instanței faptul că aceste acte au fost depuse de mai multe ori cu toate ca solicitarea făcută era una abuzivă, atâta vreme art. 4 aliniat 3 din Legea 10/2001 specifica in mod concret ca prin depunerea notificării se considera acceptata succesiunea. Conform aceluiași articol de lege, nu avea nici o relevanta faptul ca nu ar fi dezbătut succesiunea după soțul său, cu atât mai mult cu cât nu ar fi avut ce să dezbată, bunul nu exista in patrimoniu la data decesului soțului. Calitatea reclamantei de persoana îndreptățită a moșteni pe soțul său se găsește la dosar.
Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 a ignorat dispozițiile prevăzute de lege in mod abuziv, cu toate ca legea dispune: „Succesibilii care după data de 6 martie 1945 nu au acceptat moștenirea sunt repuși de drept in termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legii”. Pe cale de consecință, cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii. Bunul a cărui restituire a solicitat-o este imobilul situat in Timișoara, ./C, compus din casa cu anexe gospodărești si teren in suprafața de 626 mp înscris în CF.2010 Freidorf, nr.top 392/3/d/2 si 411/1/a/2 ce a constituit bun comun al reclamantei si al soțului său când au părăsit România si s-au stabilit în Austria.
În acest sens, s-au pronunțat în unanimitate si instanțele judecătorești, iar în dovedirea acestor susțineri reclamanta a depus alăturat 2 cazuri de practica judiciara, in care aceste instanțe, inclusiv Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Civila și de Proprietate Intelectuala, au anulat dispozițiile primarilor care respinseseră cereri de restituire, motivând in mod definitiv si irevocabil problema lipsei necesitații certificatului de moștenitor.
Pentru motivele arătate, reclamanta a solicitat admiterea contestației; pronunțarea unei hotărâri care sa dispună eliberarea unei noi dispoziții care sa dispună masuri reparatorii pentru întreg imobilul situat in Timișoara ./c, jud. T..
În drept, acțiunea a fost întemeiată dispozițiile art. 26 aliniat 3 si pe dispozițiile art. 194 si 195 din NCPC.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar următoarele înscrisuri: Decizia nr. 1357/10.12.2014, copie adrese comunicate Primăriei Timișoara, copie certificat moștenitor în limba germana cu traducere legalizată, copie carte identitate in limba germana si traducere, copii jurisprudență cu referire la solicitarea abuzivă a certificatului de moștenitor.
Pârâtul P. Municipiului Timișoara a formulat întâmpinare prin care a înțeles să solicite respingerea contestației formulate împotriva actului administrativ ca nefondată, netemeinică și nelegală.
În motivarea întâmpinării, s-a arătat că reclamanta în mod neîntemeiat s-a prevalat în motivarea contestației de prevederile art. 4 alin.3 din Legea nr. 10/2001, atâta vreme cât la momentul depunerii notificării privind imobilul din Timișoara, ., succesiunea în cauza defunctului său soț C. M. era deja dezbătută, moștenitor fiind desemnat C. Marton, fiul defunctului. In susținerea celor invocate, s-a menționat faptul că atât la dosarul administrativ, cât și la dosarul cauzei a fost depusă în copie, traducerea Deciziei Tribunalului de Sector Funfhaus, 1150 Viena, Sperrgasse 17, secția 3 emisă la data de 2 iulie 1987, în dosar nr.3 A 309/87, potrivit căreia singurul moștenitor al defunctului C. M., decedat la data de 6 mai 1987, este fiul său Marton C..
Astfel, rezultă în mod clar că reclamanta contestatoare nu avea calitatea de moștenitoare a defunctului său soț pentru a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de legea specială și pentru cealaltă cotă de 1/2 parte din imobil, preluată de statul român în baza Decretului nr. 223/1974. Singura persoană îndreptățită la formularea unei notificări privind cota de 1/2 parte din imobilul situat pe . C, ce a aparținut numitului C. M. era fiul acestuia C. Marton, ca unic moștenitor. Așa cum rezultă din cuprinsul dosarului administrativ și din contestația din prezentul dosar, singura notificare depusă în baza Legii nr. 10/2001 cu privire la imobilul menționat a fost formulată de către reclamanta C. E..
De asemenea, este lipsită de relevanță și declarația din data de 23.11.2007 în baza căreia numitul C. Marton a renunțat la succesiunea tatălui său C. M. în favoarea mamei sale C. E., atâta vreme cât anterior acestei declarații a fost emisă o decizie de către o instanță competentă în materie de succesiuni.
Având în vedere că singurul moștenitor al defunctului C. M., fostul proprietar tabular al cotei de ½ din imobilul revendicat, nu a formulat o notificare în termenul legal prevăzut precum și faptul că notificatoarea C. E. nu legitima la data depunerii solicitării calitatea de succesoare a fostului proprietar tabular, pârâtul consideră că în speță nu sunt aplicabile prevederile art.4 alin.2, alin.3 și alin.4.
În baza înscrisurilor depuse la dosarul administrativ, notificatoarea nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită și a dreptului de proprietate invocat, acesta fiind de altfel și motivul respingerii notificării formulate pentru cota de 1/2 parte, proprietatea soțului său decedat la data depunerii cererii.
Conform principiilor de soluționare a notificărilor formulate în baza Legii nr. 10/2001 sarcina probei proprietății, a deținerii legale a acesteia la momentul deposedării abuzive si a calității de persoană îndreptățită la restituire revine persoanei care pretinde dreptul.
Pentru motivele arătate, pârâtul a solicitat admiterea excepțiilor invocate și respingerea acțiunii în principal, ca inadmisibilă și lipsită de interes, iar în subsidiar, ca nefondată, netemeinică și nelegală.
În drept, au fost invocate prevederile art.205-208 și Legea nr. 10/2001.
Reclamanta C. E., a formulat răspuns la întâmpinarea depusă de P. Municipiului Timișoara privind contestația la decizia de retrocedare nr. 1357/2014, solicitând instanței a nu o avea în vedere la pronunțarea hotărârii pe care o va lua, întrucât se observă ca pârâtul folosește în apărarea sa aceleași inepții ca și la respingerea cererii.
Astfel, pârâtul își motivează refuzul atribuirii proprietății pe lipsa certificatului de calitate de moștenitor, ignorând cu buna știința legile in vigoare.
Așa cum s-a arătat in Notificarea din 7.08.2001, apoi prin scriptul trimis la dosar in 21.12.2006(cerere motivata) si din nou, prin scriptul depus la dosar la data de 13.02.2007, in privința cererii își are aplicabilitatea art. 4 alin. 3 din Legea 10/2001: „Succesibilii care după data de 6 martie 1945 nu au acceptat moștenirea, sunt repuși de drept in termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legii. Cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicita in temeiul prezentei legii. "
In temeiul acestui text de lege reclamanta este si trebuie să fie considerată moștenitoarea defunctului său soț C. M. pentru partea sa de proprietate din imobilul ce face obiectul notificării reclamantei, așa cum rezultă din dispozițiile legale cuprinse în Codul Civil, cartea a III-a, titlul 1-Despre succesiuni, art.650 si următoarele, precum si din dispozițiile Legii nr. 319/1944 pentru dreptul la moștenire al soțului supraviețuitor, precum și de dispoziția cuprinsă în art.4 alin. 2 care prevede că de dispozițiile legii beneficiază si moștenitorii îndreptățiți, pe cale de consecință, in calitate de soție supraviețuitoare si moștenitoare a defunctului său soț.
In dovedirea celor afirmate, sunt dispozițiile Primarului Comunei G., Dispoziția Nr.765/2005 si Dispoziția nr. 53/2003 care a respins cererea de retrocedare pentru lipsa certificatului de moștenitor al soției supraviețuitoare, dispoziții anulate prin Hotărâri ale tribunalului ca prima instanța, decizii ale Curții de Apel ca si instanțe de apel, si decizii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca si instanțe de recurs. Deciziile au stabilit că înregistrarea notificării atestă calitatea de moștenitor acceptant al notificatorului conform art. 4 aliniat 3 din Legea nr.10/2001.
Pentru motivele arătate, a solicitat instanței a nu fi reținut punctul de vedere al Primarului Municipiului Timișoara și să se constatate ca este unica moștenitoare acceptantă a succesiunii soțului său defunct prin depunerea notificării, sens în care trebuie să fie admisă cererea.
Reclamanta C. E. a formulat și precizare de acțiune, prin care a înțeles să solicite anularea parțiala a Deciziei nr. 1357/10.12.2014, emisă de P. Municipiului Timișoara privind notificarea referitoare la imobilul din Timișoara, ./C, înscris în CF. Nr. 2110 Freidorf, top. Nr. 392/3/d/2-411/1/1/a/2 proprietate in devălmășie a reclamantei C. E. și a defunctului soț C. M., cu privire la art. 2, care dispune respingerea notificării 242/7.08.2001 pe motivul lipsei calității de persoană îndreptățită a defunctului soț.
De asemenea, solicită să se dispună eliberarea unei noi decizii prin care să-i fie atribuite despăgubiri pentru întregul imobil deținut de soții C. în devălmășie în cotă de 1/1 pentru motivele arătate în contestație.
A fost atașat dosarul administrativ care a stat la baza emiterii Dispoziției nr. 1357/10.12.2014 cu privire la imobilul din Timișoara, ./C.
Din actele și lucrările dosarului tribunalul reține că prin Notificarea nr. 242/07.08.2001 depusă la Biroul Executorului Judecătoresc "Opritescu B.", înregistrata la Prefectura Județului T. cu nr.6799/09.08.2001, ulterior transmisă la Primăria Municipiului Timișoara sub nr. D72004 -_/16.09.2004, reclamanta C. E., prin av. N. O., a solicitat acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilele din Timișoara, ./C, înscris in C.F.nr.2110 Freidorf, nr. top.392/3/d/2 si nr.top.411/1/a/2.
Din cartea funciară colectivă nr.2110 Timișoara rezultă că imobilele din Timișoara, ./C, înscris in C.F.nr.2110 Freidorf, nr.top.392/3/d/2 si nr.top.411/1/a/2, au fost preluate de la foștii proprietari C. M. si soția C. E., in baza Decretului nr.223/1974. Din Decizia nr. 1830/15.07.1983 a Consiliului Popular al Județului T. rezultă că preluarea construcțiilor in cota de ½ parte, proprietatea numitei C. E., s-a făcut cu plata sumei de 21.299 lei, cealaltă cota de ½ parte din construcții, proprietatea numitului C. M., fiind preluata fara plata. Terenul in suprafața de 626 mp a trecut in proprietatea statului fără plată.
Prin Dispoziția nr. 1357/10.12.2014 pârâtul P. Municipiului Timișoara a dispus acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte conform prevederilor Legii nr. 165/2013 reclamantei C. E. pentru cota de ½ din imobilul din Timișoara, ./C înscris în CF nr. 2110 Freidorf, precum și respingerea notificării nr. 242/07.08.2011 formulate de reclamantă cu privire la cota de ½ din același imobil, fosta proprietate a soțului său, C. M., în prezent decedat, întrucât în baza înscrisurilor depuse la dosar nu face dovada calității de persoană îndreptățită a dreptului de proprietate invocat.
Întrucât reclamanta este soția titularului dreptului de proprietate în privința căruia notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001 a fost respinsă, tribunalul constată că acțiunea este admisibilă, față de prevederile art. 35 din Legea nr. 165/2013, iar reclamanta justifică un interes personal, actual, legitim, astfel că față de dispozițiile art. 33 C.proc.civ. se impune analizarea pe fond a acțiunii precizate.
De menționat însă, că Legea nr. 165/2013 este incidentă și în litigiul de față, chiar dacă notificarea a fost formulată încă din anul 2001, pentru că în acest sens art. 4 statuează că noua lege se aplică și cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Cu privire la punctul întâi al Dispoziției, tribunalul reține că prin acțiunea introductivă nu au fost formulate motive de nelegalitate și netemeinicie, dar reclamanta C. E. a solicitat eliberarea unei noi dispoziții pentru întreg imobilul din Timișoara, ./C.
Prin precizarea de acțiune a solicitat anularea doar a punctului al doilea, prin care notificarea a fost respinsă pentru cota de ½, dar a solicitat obligarea pârâtului la emiterea unei dispoziții pentru întreg imobilul prin care să se acorde măsuri reparatorii constând în despăgubiri.
Trecând peste contradicția dintre petite, care s-a menținut și în precizarea de acțiune, tribunalul va analiza pe fond cele două cereri.
Mai exact, din dispozițiile Legii nr. 165/2013 sub imperiul căreia a fost emisă dispoziția contestată și despre care s-a reținut supra că este aplicabilă litigiului rezultă că în situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluționarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001, precum și măsura compensării prin puncte- art. 1 alin.2.
Rezultă că acordarea despăgubirilor bănești nu mai reprezintă după . Legii nr. 165/2013 o măsură reparatorie pentru persoanele care au formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001. Consecința este aceea că al doilea petit al acțiunii precizate trebuie respins în forma în în care a fost formulat. Mai mult, pentru cota de ½ în privința căreia notificarea reclamantei a fost admisă, dispoziția nu va fi anulată, nici nu s-a cerut aceasta în dosar, măsura reparatorie sub forma compensării prin puncte fiind legală și temeinică.
Aceeași măsură va fi însă adoptată și pentru cota de ½ ce a aparținut defunctului soț al reclamantei, C. M..
La fila 7 dosar se află în traducere legalizată decizia pronunțată la data de 02.07.1987 de Tribunalul de sector Funfhaus, prin care numitul C. Marton, fiul defunctului C. M., este denumit moștenitor, astfel că dispune achitarea față de acesta a unei recompense pentru cheltuielile de înmormântare efectuate.
La fila 6 dosar se află actul intitulat declarație de renunțare, datat 23.10.2007, prin care numitul C. Marton arată că renunță la succesiune în favoarea mamei, C. E., după tatăl C. M..
Acest din urmă înscris nu reprezintă o renunțare la succesiunea defunctului C. M.. Aceasta pentru că succesibilul și-a exercitat anterior dreptul de opțiune prin acceptare, încă din anul 1987, iar cel care a acceptat moștenirea nu mai poate reveni asupra acceptării, ea fiind irevocabilă. Mențiunea cu privire la renunțarea în favoarea mamei trebuie interpretată ca o renunțare in favorem, în realitate un act de acceptare a moștenitorii însoțit de act de înstrăinare între vii a dreptului succesoral. D. dacă renunțarea era pur abdicativă, impersonală și cu titlu gratuit, era valabilă în sensul ei literal.
Prin urmare, în anul 2007, fiului defunctului C. M. a înstrăinat prin act valabil, încheiat în formă autentică, în fața notarului din Germania, așa cum rezultă din fila 67 dosar, dreptul de moștenire cu privire la averea imobiliară din Timișoara, .> În aceste condiții, fiul reclamantei și al defunctului soț, numitul C. Marton, nu mai poate pretinde drepturi cu privire la imobilul notificat, iar singura persoană îndreptățită la măsuri reparatorii pentru cota de ½ ce a aparținut defunctului este reclamanta C. E., în calitate de soție supraviețuitoare, în privința căreia nu s-a dovedit renunțarea la succesiune, astfel că sunt aplicabile dispozițiile art. 4 alin.3 din Legea nr. 10/2001, care nu au suferit modificări prin Legea nr. 165/2013: „ Succesibilii care, după data de 6 martie 1945, nu au acceptat moștenirea sunt repuși de drept in termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi. Cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul prezentei legi.”
Mai mult, și dacă fiul reclamantei nu ar fi renunțat la dreptul său, conform art. 4 alin.4 din Legea nr. 10/2001 de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura specială profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire. Din actele și lucrările dosarului nu rezultă că și fiul reclamantei a depus notificare până la data de 14.02.2012, astfel că reclamantei i se cuvine acordarea de măsuri reparatorii pentru cota de ½ ce a aparținut defunctului soț, nefiind necesară eliberarea unui certificat de moștenitor după autor.
Nu este întemeiată critica reclamantei în sensul că nu este legală defalcarea cotelor de proprietate asupra imobilului notificat, cu motivarea că fiind vorba despre o proprietate comună în devălmășie, nu se cunosc cote determinate din bun până când acestea nu sunt stabilite în mod exact.
Tribunalul apreciază că pârâtul P. Municipiului Timișoara a avut în vedere în mod corect la stabilirea cotelor ce revin soților atât prezumția dobândirii în mod egal a bunurilor, conform dispozițiilor Codului familiei, în vigoare în anul 1967, când bunul a fost cumpărat de soți, dar și faptul că determinarea cotelor a avut loc în anul 1983, prin decizia de preluare a imobilului construcție, fiind menționată expres aceasta, în cuantum de ½.
Față de argumentele expuse, în baza art. 35 din Legea nr.165/2013 tribunalul va admite în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta C. E..
Va anula în parte Dispoziția nr. 1357/10.12.2014 emisă de pârât, respectiv punctul 2.
Va obliga pârâtul să emită o nouă dispoziție în favoarea reclamantei pentru cota de ½ din imobilul din Timișoara, ./C, înscris în CF nr. 2110 Freidorf, prin care să acorde măsuri reparatorii conform Legii nr. 165/2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta C. E., cu domiciliul procedural ales în Timișoara, . nr. 11, . - la Cabinet Individual de Avocat C. R., în contradictoriu cu pârâtul P. Municipiului Timișoara, cu sediul în Timișoara, . nr. 1, județ T..
Anulează în parte Dispoziția nr. 1357/10.12.2014 emisă de pârât, respectiv punctul 2.
Obligă pârâtul să emită o nouă dispoziție în favoarea reclamantei pentru cota de ½ din imobilul din Timișoara, ./C, înscris în CF nr. 2110 Freidorf, prin care să acorde măsuri reparatorii conform Legii nr. 165/2013.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, apel care se depune la Tribunalul T..
Pronunțată în ședință publică azi, 08.09.2015.
Președinte, A. C. | ||
Grefier, C. T. |
Red. A.C.
Tehnored. I.B.+AC 09.09.2015
4 ex.
S.M. 1 ex. / .>
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 2361/2015.... | Reexaminare anulare cerere. Decizia nr. 845/2015. Tribunalul... → |
|---|
