Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2372/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2372/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 01-04-2015 în dosarul nr. 308/2015
Acesta nu este document finalizat
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 308/2015
Ședința publică din data de 01 Aprilie 2015
Completul compus din:
Președinte I.-A. D.
Judecător L. D.
Grefier F. L. C.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelanta V. M. împotriva sentinței civile nr.2372/28.10.2014, pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul P. A. A., având ca obiect cerere de valoare redusă .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier.
Mersul dezbaterilor si concluziile parților sunt consemnate în încheierea din 18.03.2015, parte integranta din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a dispus amânarea pronuntării pentru azi 01.04.2015.
INSTANȚA
Deliberând, constată următoarele:
Hotărârea apelată.
Prin sentința civila nr.2372/28.10.2014, pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr._ a fost respinsa cererea formulată de reclamanta V. M. domiciliată în Lugoj, ., ., ., jud. T., în contradictoriu cu pârâtul P. A. A., domiciliat în ., jud. C. S..
Fără cheltuieli de judecată.
Considerentele reținute de prima instanța pentru pronunțarea acestei soluții:
Analizând actele și lucrările de la dosar prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta sesizează instanța cu o cerere privind obligarea pârâtului la plata sumei de 4448 lei reprezentând ½ din cheltuielile ocazionate de efectuarea lucrărilor de grănițuire.
Pretențiile reclamantei își au izvorul în convenția de grănițuire încheiată între părți la data de 23.08.2012.
În conformitate cu dispozițiile art. 1270 NCC contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante. Contractul este rezultatul unui acord de voințe, în temeiul căruia iau naștere obligații contractuale, de la care părțile nu pot abdica prin voința lor unilaterală. În virtutea obligativității contractului, partea contractantă care are calitatea de titular de drepturi dobândite prin contract, este îndreptățită a pretinde celeilalte părți satisfacerea acelor drepturi.
Analizând convenția părților prima instanță a constatat că părțile au convenit să își grănițuiască proprietatea în sensul construirii unui gard din sârmă zincată cu stâlpi de lemn, edificarea unui zid despărțitor din cărămidă și delimitarea podului la grajd și casă prin perete de scândură din rășinoase. Lucrările de grănițuire urmau a fi efectuate la cel mai mic preț, cu o firmă autorizată.
Din coroborarea probelor constând în convenția părților și depozițiile martorilor, prima instanță a apreciat că reclamanta nu are o creanță certă, lichidă și exigibilă astfel, că în cauză nu sunt întrunite condițiile de angajare a răspunderii contractuale a pârâtului, creanța nefiind certă (în sensul că existența ei este neîndoielnică, reflectată în înscrisurile depuse în probațiune la dosar și încadrându-se în accepțiunea prevederilor art. 662 C.proc.civ.) și lichidă (cuantumul ei nefiind precis determinat prin suma precizată mai sus, având in vedere că în contract se menționează faptul că lucrările vor fi efectuate la prețul cel mai mic).
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 1030 NCPC instanța a respins cererea formulată de reclamantă. A constatat că, prin formularul de răspuns depus de către pârât, acesta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cererea de apel.
Împotriva sentinței civile nr.2372/28.10.2014 apelanta V. M. a formulat apel înregistrat la Tribunalul Timis la data de 19.12.2014 în dosarul nr._, solicitând admiterea apelului schimbarea în sot a sentintei apelate în sensul admiterii cererii formulate, cu cheltuieli de judecată.
Apelanta considera ca soluția dată de prima instanță este netemeinică si nelegala, reținând ca pretențiile solicitate își au izvorul in convenția de grănițuire încheiată la 23.08.2012 si ca reclamanta nu are o creanță certă, lichidă și exigibilă în cauza nefiind întrunite condițiile angajării răspunderii contractuale a pârâtului. In mod greșit prima instanță a reținut ca pretențiile solicitate îsi au izvorul în convenția încheiata, aplicând disp.art. 1270 CCPCiv.
Apelanta arata ca formulând această pretenție împotriva pârâtului a uzat de procedura cu privire la cererile de valoare redusa, respectiv de dispozițiile art. 1026 C.pr.civ., având în vedere că suma solicitată nu depășește 10.000 de lei si considera ca si-a dovedit pretențiile folosindu-se de proba cu înscrisuri si proba cu martori.
Intimatul nu a formulat întâmpinare, depunând la dosar note scrise la data de 10 mai 2015, solicitând respingerea apelului cu cheltuieli de judecată
Tribunalul, analizând apelul prin prisma motivelor invocate precum si în baza art. 476 – 478 C. proc. civ. din 2010, constată că acesta este întemeiat pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut că între părți a existat o convenție de grănițuire a proprietăților lor în sensul construirii unui gard din sârmă zincată cu stâlpi de lemn, edificarea unui zid despărțitor din cărămidă și delimitarea podului la grajd și casă prin perete de scândură din rășinoase, însă a respins cererea reclamantei pe considerentul că aceasta nu are o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva pârâtului.
Tribunalul reține că procedura cu privire la cererile cu valoare redusă se aplică exclusiv litigiilor civile evaluabile în bani, iar nu numai cererilor având ca obiect plata unei sume de bani, dacă legea nu o exclude în anumite litigii al căror obiect îl delimitează exhaustiv în alin. 2 și 3 ale art. 1025 C. proc. civ. din 2010.
Hotărârea dată în apel sau hotărârea primei instanțe, după expirarea termenului de apel, dacă acesta nu a fost declarat, este definitivă și se bucură de autoritate de lucru judecat, nu doar într-o procedură de judecată similară, ci și în cazul promovării unei acțiuni identice, în procedura obișnuită de judecată.
Întrucât cererea de chemare în judecată nu se încadrează în enumerarea exhaustivă prevăzută de art. 1025 alin. 2 și 3 C. proc. civ. din 2010, înseamnă că ea poate fi soluționată potrivit prezentei proceduri.
Din probele administrate în cauză rezultă că intimatul pârât nu neagă existența convenției de grănițuire și nici executarea lucrărilor de grănițuire de către apelanta reclamantă. Intimatul pârât contestă întinderea creanței apelantei reclamante, afirmând că lucrările de grănițuire nu au avut valoarea de 8896 lei, așa cum se susține prin cererea de chemare în judecată, o parte din materialele folosite fiind vechi, refolosite, rezultate din demolări sau existente în gospodărie.
În cauză a fost audiat martorul Z. I. I. care a participat la efectuarea lucrărilor de grănițuire și a arătat că materialele folosite au fost noi, de bună calitate („apreciind calitatea cărămizii ca fiind foarte bună”, „scândura folosită la pod a fost nouă și nu refolosită”, „materialele folosite au fost noi”).
Același martor a declarat că a prezentat devizul de lucrări și mamei pârâtului care și-a exprimat acordul în sensul începerii lucrărilor, din probele administrate în cauză rezultând că pârâtul nu locuia efectiv la imobilul în litigiu, ci venea o dată la câteva luni la acest imobil, așa cum rezultă și din declarația martorei A. M..
Declarația martorului Z. I. I. se coroborează și cu înscrisul depus de reclamantă reprezentând chitanță de plată a sumei de 2.000 lei pentru lucrările de grănițuire de către reclamantă, chitanță semnată și de mama pârâtului (f. 19).
În data de 20.10.2014 intimatul pârât a depus la dosarul cauzei un deviz ofertă de lucrări pentru grănițuirea acestor proprietăți. Valoarea lucrărilor de grănițuire potrivit acestei probe depuse de intimatul pârât la dosarul cauzei se ridică la suma de 8112,4 lei. Felul materialelor folosite și cantitatea de materiale din acest deviz corespunde cu declarația martorului Z. I. I., care a participat la efectuarea lucrărilor de grănițuire.
Întrucât din probele administrate în cauză rezultă că lucrările de grănițuire au fost executate folosindu-se materiale noi, iar pârâtul a depus la dosarul cauzei un deviz ofertă pentru aceste lucrări în sumă de 8112,4 lei, tribunalul apreciază că valoarea lucrărilor de grănițuire se ridică la suma de 8112,4 lei, urmând ca intimatul pârât să suporte jumătate din contravaloarea acestor lucrări, potrivit dispozițiilor art. 560 C. civ. din 2009.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 480 C. proc. civ. din 2010, instanța de apel va admite apelul formulat în cauză, va schimba sentința apelată în sensul că va admite în parte cererea de chemare în judecată, va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 4056,2 lei reprezentând ½ din contravaloarea lucrărilor de grănițuire. De asemenea, va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 450 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță, reprezentând taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 lei și onorariu avocațial parțial în cuantum de 250 lei.
Cheltuieli de judecată
În temeiul art. 451 și 452 C. proc. civ. din 2010 instanța de apel va obliga intimatul să plătească apelantei suma de 500 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 lei și onorariu avocațial în cuantum de 400 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelanta reclamantă V. M. cu domiciliul în Lugoj ., ., etajul 3, . împotriva sentinței civile nr.2372/28.10.2014, pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul pârât P. A. A. domiciliat în com. O., ., jud. C. S..
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că:
Admite în parte cererea de chemare în judecata formulată de reclamanta VOIDEȘ M. în contradictoriu cu pârâtul P. A. A..
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 4056,2 lei reprezentând ½ din contravaloarea lucrărilor de grănițuire.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 450 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță.
Obligă intimatul să plătească apelantei suma de 500 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată azi, 01.04.2015, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, potrivit dispozițiilor art. 396 alin. 2 C. proc. civ. din 2010.
Președinte, I.-A. D. | Judecător, L. D. | |
Grefier, F. L. C. |
Red.D.I.A./13.05.2015
Tehnored. F.C.
4ex
Primă instanță Judecătoria Lugoj, Jud. C. C. R.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 2952/2015. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
