Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 02/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 02/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 17-06-2015 în dosarul nr. 652/2015
Acesta nu este document finalizat
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 652/2015
Ședința publică din data de 17 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. A.
Judecător C. Ț.
Grefier R. M. ȘOFRONICI
Pe rol se află soluționarea recursului privind pe apelant . împotriva sentinței civile nr._/02.07.2014 pronunțata de Judecătoria Timișoara in dos._ în contradictoriu cu intimaților ., M. G. și M. C. I., având ca obiect constatare nulitate act juridic.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate in încheierea de ședință din data de 10.06.2015 parte integranta din prezenta hotărâre și când instanța din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul dispozițiilor art.260 Cpciv., a amânat pronunțarea cauzei pentru termenul din data de 17.06.2015.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului declarat împotriva sentinței nr._/02.07.2014 pronunțata de Judecătoria Timișoara in dos._, constată următoarele:
Prin sentința nr._/02.07.2014 pronunțata de Judecătoria Timișoara in dos._ prima instanță a respins cererea formulata de reclamanta . în contradictoriu cu parata ., M. G. si M. C. I.. Fără cheltuieli de judecata.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele: Analizând cu prioritate excepția puterii de lucru judecat raportat la existenta hotărârii judecătorești reprezentând Sentinta civila nr.2183/2006 pronunțata de Judecătoria Timișoara in dosar nr._/2005, rămasa definitiva si irevocabila prin Decizia civila nr.849/02.07.2012 pronunțata de Tribunalul T. in dosar nr._ având in vedere problemele soluționate irevocabil prin hotărârile invocate si problemele deduse judecații prin prezenta cauza, o va admite ca fiind întemeiata pentru următoarele considerente:
In esența, puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești semnifica faptul ca o cerere nu poate fi judecata in mod definitiv decât o singura data iar hotararea este prezumata a exprima adevarul si nu trebuie sa fie contrazisa de o alta hotarare.
Astfel, efectul „de lucru judecat” a unei hotarari judecatoresti are doua acceptiuni:
- stricto sensu- semnifica autoritatea de lucru judecat care face imposibila judecarea unui nou litigiu intre aceleasi parti, pentru acelasi obiect cu aceeasi cauza (exclusivitatea).
- Lato sensu- semnifica puterea de lucru judecat( res judicata) care presupune ca hotararea beneficiaza de o prezumtie irefragabila ce exprima adevarul si ca nu trebuie contrazisa de o alta hotarare (obligativitatea).
Cu alte cuvinte, existenta unei hotarari judecatoresti poate fi invocata in cadrul unui alt proces cu putere de lucru judecata, cand se invoca obligativitatea sa, fara ca in cel de a al doilea proces sa fie aceleasi parti, sa se discute acelasi obiect si aceeasi cauza, fiind necesara doar probarea identitatii intre problema solutionata irevocabil si problema dedusa judecatii, instanta de judecata fiind tinuta sa pronunte aceeasi solutie, deoarece, in caz contrar s-ar ajunge la situatia incalcarii componentei res judicata a puterii de lucru judecat.
In lumina acelorasi considerente, practica ICCJ ( a se vedea Decizia nr. 3024/04.05.2012, sectia I civila) impreuna cu doctrina in materie, s-au pronuntat in mod unanim ca puterea de lucru judecat are doua efecte: efectul negativ, extinctiv al puterii judecat ca nu poate fi retinut in prezenta cauza, astfel instanța s-a si pronunțat prin Încheierea de ședința din data de 10.06.2014, in sensul de excepție de fond, absoluta si peremtorie, întrucât intre cele doua pricini nu se afla tripla identitate, si efectul pozitiv, in sensul ca dezlegarea data de instanța anterioara referitoare la aceleasi chestiuni de drept nu va putea fi contrazisa de judecata de fata.
Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune . proces care nu prezinta tripla identitate cu primul, dar care are legatura cu aspectul litigios dezlegat anterior, fara posibilitatea de a mai fi contrazis.
D. urmare, din considerentele Sentintei civile nr.2183/2006 pronuntata de Judecatoria Timisoara in dosar nr._/2005, ramasa definitiva si irevocabila prin Decizia civila nr.849/02.07.2012 pronuntata de Tribunalul Timis in dosar nr._ s-a reținut in mod irevocabil in ceea ce privește primul aspect solicitat prin prezenta cauza- anularea cererii de executare silita in dosar executional nr. 110/ex/2004 al B. M. G., a cererii de încuviințare a executării silite ca urmare a semnării ei de către o persoana necunoscuta care nu avea calitatea de reprezentare, aceasta solicitare a fost respinsa reținându-se ca acel act de executare a fost contestat peste termenul prevazut de art. 401 al.1 C.p.c.asa incat este tardiv formulat.
Prin prezenta cauza s-a solicitat nulitatea absoluta a somatiei nr.110/ 21.12.2004, si acest aspect fiind solutionat in mod irevocabil, instanta de recurs retinand ca asupra imobilului in litigiu, creditorul fiscal al proprietarului imobilului a inscris in cartea funciara somatia de executare imobiliara, fara a se efectua vreun act de dispozitie care sa intre sub incidenta prevederilor legale, nefiind astfel incident vreun motiv de nulitate absoluta.
De asemenea, in mod irevocabil Tribunalul Timis prin Decizia civila nr.849/02.07.2012 in dosar nr._ a retinut ca actele de executare silita efectuate in dosarul executional nr.110/2004 de catre B. M. G. nu sunt lovite de nulitate absoluta pentru motivul ca somația nr. 110/21.12.2004 a fost emisa si comunicata pe adresa ., ., ., în argumentarea cererii sale reclamanta arătând că si-a schimbat sediul in . (fosta Boemiei) nr. 18, conform certificatului constatator emis de ORC T., codul de procedura civilă sancționând cu nulitate expresa nerespectarea prev. art. 388 și nu a celor prevăzute de art. 387 C.p.c., contestatoarea recunoscând primirea somației de executare (f 30 dosar execuțional 110/2004) a procesului verbal de stabilire a creanței urmărite încheiat la data de 02.11.2004, procesul-verbal de actualizare a sumelor urmărite, din 01.11.2004 și încheierea nr. 1930/28.10.2004 pronunțata de Judecătoria Timișoara, contestatoare recurenta, de altfel fiind reprezentată la obținerea titlului la Tribunalul T., prin avocat iar la Curtea de Apel Timișoara prin administratorul M. M., fără a solicita, înainte de pronunțarea hotărârilor, rectificarea mențiunilor privind sediul societății.
Totodata, au fost analizate irevocabil si cererile privind nulitatea procesului verbal de licitatie din 18.10.2005 si a actului de adjudecare din 03.11.2005 in sensul ca au fost respinse, retinandu-se ca executorul judecatoresc a respectat dispozițiile cuprinse in Cap. IV al Codului de procedura civila, nefiind incidente dispozițiile art. 399 al.2 C.p.c..
Prin prezentul demers judiciar, reclamanta solicita nulitatea absoluta a actelor de executare intocmite in dosar executional nr.110/2004 al B. M. G. invocand ca temei de drept art.1247, 1254 Noul Cod Civil.
Instanța a respins cererea de anulare a actelor de executare pe acest temei, având in vedere caca in acuza de fata nu se pune problema unei vanzari contractuale, prin acordul părților, prin convenirea de către acestea a unor clauze contractuale, ci este vorba de vânzarea la licitație a unui bun în faza executării silite, procedură derulată după norme juridice speciale, cu finalitatea îndestulării creditorului urmăritor pentru creanța datorată de reclamanta debitoare.
Afirmațiile referitoare la eventualele fapte de natură penală ce s-ar fi săvârșit în cursul executării silite nu sunt în căderea acestei instanțe, iar cât timp titlul executoriu în baza căruia s-a făcut executarea silită este încă valabil, constatând că nu s-au încălcat dispozițiile legale privind executarea silită imobiliară, instanța a respins cererea ca neîntemeiata. A luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Împotriva sentinței civile nr._/02.07.2014 pronunțata de Judecătoria Timișoara in dos._, a declarat apel, recurentul . solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii apelate si rejudecând cauza, admiterea acțiunii in constatare si in consecința: anularea cererii de executare silita inreg.in dosar nr.l 10/25-10-2005 la B. M., cerere emisa in fals de către un autor necunoscut, fapta constatata prin Rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara in dosar nr.l 893/P/2007. D. urmare a cercetării judecătorești sa se dispună anularea cererii si ale actelor subsecvente emise in baza cererii denunțate ca fiind falsa.
Totodată solicită a se lua act renunțarea la cererea de chemare in judecata cu privire la pârâtul M. C. I., cercetarea motivelor de apel, urmând a se face, doar fata de . si M. G..
În motivarea cererii se arată că acțiunea apelantei este temeinica si legala întrucât, cererea de executare silita, este actul care pune in mișcare procedura de executare silita care, trebuie sa fie întocmit de către titularul dreptului urmărit cu respectarea obligațiilor prevăzute de lege privind calitatea procesuala activa si reprezentativa a creditorului respectiv persoana juridica . Timișoara.
Apelanta apreciază că invocarea din oficiu a puterii lucrului judecat de către instanța de fond si respingerea acțiunii pe aceasta excepție este greșit reținuta întrucât: Prin Sentința civila nr.2183/2006 pronunțata in dosarul nr._/2005 nu s-a cercetat cererea sub aspectul falsului, acesta fiind denunțat in recurs in dosarul nr.4573/2006 înregistrat ulterior sub nr._ .
In ceea ce privește menționarea Deciziei nr.849/02-07-2014 fata de care, instanța de fond in prezenta cauza se raportează la, puterea lucrului judecat, se arată că în Decizia nr.849/2012, instanța amintește înscrierea in fals fără a se raporta cu privire la Rezoluția procurorului privind cerere a de executare fata de care, nu exista nici-un dubiu privind semnătura in fals.
În drept.conf.prev.art.308 dreptul de a cere pe cale principala, declararea falsului de către instanța civila, se impunea soluția afirmativa, cu atât mai mult cu cat, in funcție de împrejură se poate recurge la o cerere in constatare, deci pe cale principala, in măsura in care sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art.35 NCPC.
Instanța de recurs, în cuprinsul deciziei nr.849/02-07-2012 a consemnat faptul ca: In acest context judecătoria Timișoara a constatat întemeiat ca primul petit al contestației la executare, constând în împrejurarea ca cererea pentru încuviințarea executării silite, din 25-10-2004, adresata executorului judecătoresc, nu a fost semnata de reprezentantul legal al creditoarei, ceea ce ar atrage nulitatea executării sub aspectul valabilității cererii de executare silita, este tardiv formulat, respectiv peste termenul prevăzut de art.401 aln.(l)c.pr.c. (a se vedea decizia nr.849/2012. pag. 12 teza a-IV-a)
Aceasta constatare a instanței de fond in dosarul nr._/2005, menținută de instanța de recurs in dosarul_, contravine cerințelor legale de cercetare si anulare a actelor juridice întocmite prin fals, cu atât mai mult este de neînțeles excepția puterii lucrului judecat reținuta de instanța de fond in dosar_ prin sentința apelata.
Apelanta consideră ca neîntemeiata motivarea sentinței apelate si datorita faptului ca Decizia nr.849/02-07-2012 pronunțata in dosar nr._, pe baza unei decizii a Curții de apel Timișoara inexistenta a fost anulata in parte prin decizia nr. 13 83/2012 pronunțata in dosar nr.703_, având ca obiect, „contestație in anulare".
La data de 29.09.2014 a depus întâmpinare intimatul M. G., prin care a solicitat respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată.
Intimatul invocă excepția puterii de lucru judecat, în sensul că instanțele de judecată, prin pronunțarea Deciziei nr. 849/02.06.2012 a Tribunalului T. în dos._ și a deciziei nr. 1383/04.12.2012 a Tribunalului T. din dos. nr._ au analizat și soluționat, în mod irevocabil toate cererile privind constatarea nulității absolute a unor acte de executare întocmite cu ocazia soluționării executării silite în dos. execuțional nr. 110/EX/2004 a Biroului Executorului Judecătoresc M. Gheorhge.
În drept s-au invocat dispozițiile 115-119 Codul de Procedură civilă.
Se solicită judecarea cauzei în lipsă.
Deliberând asupra cererii de renunțare la judecată formulată de către reclamanta apelantă prin cererea de apel Tribunalul reține că această cerere nu poate fi primită.
Din cuprinsul cererii de apel Tribunalul reține că renunțarea la judecată a fost făcută de reclamanta apelantă prin avocat ,cererea de apel ca și cererea de renunțare la judecată inserată în cuprinsul cererii de apel fiind semnată și ștampilată de către avocat.
Având în vedere că cererea de renunțare la judecată este un act de dispoziție procesuală aceasta din punct de vedere formal trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute de art.69 Vechiul cod procedură civilă.
În cauză reclamanta apelantă nu a formulat prin reprezentant legal cerere de renunțare la judecată iar procura specială autentificată sub nr.306 din 11.03.2015 dată apărătorului ales în calitate de reprezentant convențional cu cuprinde în mod expres dreptul de a întocmi acte de dispoziție în numele părții reprezentate.
Mai mult Tribunalul reține că pârâtul intimat M. C. I. față de care s-a renunțat la judecată prin cererea de apel s-a opus în mod expres cererii de renunțare la judecată astfel că potrivit art.246 alin.4 Vechiul cod procedură civilă această renunțare la judecată nu poate să își producă efectele .
Pentru aceste considerente Tribunalul va respinge cererea de renunțare la judecată formulată de către reclamanta apelantă prin motivele de apel .
Analizând apelul declarat în cauză împotriva sentinței civile nr._/02.07.2014 pronunțata de Judecătoria Timișoara in dos._ raportat la motivele de apel formulate de către apelanta reclamantă și la caracterul devolutiv al apelului Tribunalul reține următoarele:
Prin sentința civilă nr._/02.07.2014 a fost respinsă cererea de chemare în judecată a reclamantei apelante de a se constata nulitatea absolută a actelor de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr.110/ex/2004 al B. M. G..
Prima instanță în mod corect a reținut efectul pozitiv al autorității de lucru judecat în sensul că ceea ce s-a dezlegat deja printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă nu mai poate fi analizat în vederea pronunțării unei soluții contrare.
Prima instanță în mod corect a reținut că aspectele invocate de către reclamanta apelantă prin cererea de constatare a nulității absolute a tuturor actelor de executare din cadrul dosarului execuțional nr.110/ex/2004 al B. M. G. au fost deja analizate cu putere de lucru judecat prin sentința civilă nr.2183/2006 a Judecătoriei Timișoara rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.849/02.07.2012 a Tribunalului T. pronunțată în dosar nr._ prin care s-a stabilit că împotriva actelor de executare se poate formula în termen legal contestație la executare în cadrul căreia se pot invoca nelegalități ale acestor acte.Prin aceeși decizie civilă s-a reținut că actele de executare nu sunt lovite de nulitate absolută.
Tribunalul reține că față de efectul pozitiv al puterii de lucru judecat aceste aspecte legate de nulitatea actelor de executare nu mai pot fi repuse în discuția părților fără a se produce o încălcare a puterii de lucru judecat .
Tribunalul reține că reclamanta apelantă nu invocă în susținerea nulității absolute a actelor de executare silită alte aspecte decât cele invocate în cuprinsul dosarului antemenționat.
Pentru aceste considerente în temeiul art.296 Vechiul cod procedură civilă, Tribunalul va respinge apelul reclamantei apelante ca nefondat
În ceea ce privește cheltuielile de judecată instanța reține că ele au fost solicitate de către intimatul pârât M. C. I. în apel astfel că în temeiul art.274 Vechiul cod procedură civilă reclamanta apelantă fiind în culpă procesuală prin promovarea acestui apel raportat la soluția adoptată va fi obligată la plata acestora.
În ceea ce privește cuantumul lor Tribunalul reține că el este de 3000 lei reprezentând onorariu avocațial conform chitanței nr.262 din 10.06.2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de renunțare la judecată formulată de către apelanta reclamantă în contradictoriu cu pârâtul intimat M. C. I..
Respinge apelul declarat în cauză de către reclamanta apelantă . cu sediul în Timșioara, ., nr.18,jud. T. în contradictoriu cu pârâții intimați . cu sediul în Timișoara, ., nr.6, jud. T., M. G. domiciliat în Timișoara, ..11, . și M. C. I. domiciliat în Timișoara, ., jud. T. ca nefondat.
Obligă reclamanta apelantă la plata către intimatul pârât M. C. I. a sumei de 3000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, azi, 17.06.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. R. Ț. C. F. P.
GREFIER,
ȘOFRONICI R. M.
Red. R.A. 24 Iunie 2015
Tehnored. R.Ș. 25 Iunie 2015
Prima inst. jud: M. B.
Emis ...
| ← Pretenţii. Decizia nr. 663/2015. Tribunalul TIMIŞ | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
