Pretenţii. Decizia nr. 663/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 663/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 17-06-2015 în dosarul nr. 663/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 663/2015
Ședința publică din data de 17 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. Ț.
Judecător R. A.
Grefier A. I. C.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de apelantul - pârât M. R. A. împotriva sentinței civile nr._/02.09.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata - reclamantă S.C. D. M. Timișoara S.A., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, instanța constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 03.06.2015, care face parte integrantă din prezenta decizie.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._/02.09.2014, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, a fost respinsă excepția de necompetenta teritorială a Judecătoriei Timișoara.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului M. R. A..
A fost admisă actiunea formulată de reclamanta . SA, împotriva pârâtul M. R. A..
A fost obligat paratul sa plateasca reclamantei suma de 1530 lei reprezentand contravaloarea taxelor de penalizare, pentru incalcarea prevederilor Regulamentului de functionare al sistemului de parcare Telpark.
A fost obligat paratul sa plateasca reclamantei suma de 112,10 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Prin art.6 din Regulamentul de functionare al sistemului de parcare Telpark aprobat prin H.C.L. nr.241/11.11.2003, reclamanta are dreptul de a constata, aplica si incasa taxe de penalizare, in calitate de operator pentru incalcarea prevederilor acestui Regulament de functionare al sistemului de parcare. Astfel, paratul avea obligatia de a plati suma de 1530 lei conform instiintarilor depuse la dosar de catre reclamanta. Prin somatiile trimise prin posta paratului, cu confirmare de primire, i s-a adus la cunostiinta de plata acestui sume, insa paratul nu a binevoit sa achite suma respectiva.
Paratul in calitate de proprietar al autoturismului cu nr. de inmatriculare_ a savirsit abaterile mentionate in instiintarile de plata depuse la dosar in sensul ca a stationat cu autoturismul identificat mai sus in zona de aplicare a sistemului Telpark, fara tichete de parcare sau abonament incalcand astfel prevederile art.19 lit.a din Regulamentul de functionare al sistemului de stationare Telpark aprobat prin H.C.L. Timisoara 166/30.06.1998 modificat si completat prin H.C.L. Timisoara nr.70/30.03.1999.
Aceste abateri au fost constatate de catre echipele de control ale societatii reclamante la datele mentionate in instiintarile depuse la dosar.
Instanta a admis actiunea reclamantei si a dispus obligarea paratului la plata sumei de 1530 lei reprezentind c/v taxelor de penalizare pentru incalcarea prevederilor regulamentului de functionare al sistemului de parcare Telpark pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art.2 din Regulament „sistemul de functionare Telpark se aplica pe o portiune din suprafata Municipiului Timisoara, delimitata prin indicatoare de circulatie „Zona de stationare limitata” cu text aditional”.
In interiorul acestei zone, potrivit art.3 din Regulament, „….stationarea in zilele lucratoare in intervalul orar 08.00-17.00 este permisa numai in locurile de stationare semnalizate de unul dintre indicatoarele de circulatie speciale, diferite de cele mentionate la art.2”.
Conform art.5 din Regulament, stationarea in interiorul zonei de aplicare a sistemului Telpark, dar in afara perimetrelor special indicate, constituie contraventie potrivit art.3, in timp ce stationarea in aceste din urma perimetre, fara tichet de parcare sau abonament, cu abonamente neconforme cu zona stationarii, expirate sau eliberate pentru alte autovehicule, stationarea cu tichete sau abonamente astfel expuse incat nu permit descifrarea elementelor de identificare sau depasirea timpului de stationare conferit de tichetul folosit, constituie abatere potrivit art.19 si se sanctioneaza prin perceperea unor taxe de penalizare, in conformitate cu disp.art.6 raportat la art. 22 din Regulament.
Coroborand dispozitiile legii administratiei locale cu Regulamentul de functionare al sistemului Telpark, in mod legal s-a stabilit ca faptele savarsite de parat constituie abatere si ca reclamanta are atributii de verificare a respectarii de catre cetateni a dispozitiilor Regulamentului pe raza unitatii administrativ teritoriale si de percepere a taxelor de penalizare.
In consecinta, actiunea in pretentii formulata de reclamanta este fundamentata si pe disp.art.1376-1377 NCC si pe prevederile Hotararilor Consiliului Local Timisoara, care prin aprobarea Regulamentului Telpark a instituit obligatia respectarii acestuia.
In speta este vorba de o obligatie fortata paratul avand calitatea de subiect al acestuia ca si proprietar al autoturismului parcat fara tichet in zona de stationare Telpark savarsind astfel abaterea prevazuta de disp.art.19 lit.a din Regulamentul Telpark.
In baza art.453 C.p.c., vazand culpa procesuala a paratului, instanta a dispus obligarea acestuia la plata catre reclamanta a sumei de 112,10 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentând taxe judiciare de timbru.
Împotriva sentinței civile nr._/02.09.2014, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, a declarat apel apelantul M. R. A., înregistrat pe rolul Tribunalului T.-Secția a II-a Civilă, solicitând admiterea acestuia si pe cale de consecința, schimbarea in totalitate a hotărârii, in sensul respingerii in întregime a acțiunii, pentru următoarele motive:
Prin hotărârea nr._/02.09.2014, instanța de fond a dispus:
-respingerea excepției necompetentei teritoriale a Judecătoriei Timisoara;
-respingerea excepției procesuale pasive a paratului - M. R. A.;
-obligarea paratului la plata sumei de 1530 lei reprezentând contravaloarea taxelor de penalizare;
-obligarea paratului la plata sumei de 112.10 lei reprezentând cheltuieli de judecata.
Raportat la aceste dispoziții, hotărârea pronunțata este netemeinica si nelegala, având in vedere următoarele aspecte:
Instanța de fond a dispus in mod netemeinic respingerea excepției necompetentei teritoriale a Judecătoriei Timișoara având in vedere domiciliul apelantului, acesta fiind in Oradea, ..15. ..
De asemenea, instanța de fond a dispus in mod netemeinic respingerea excepției procesuale pasive a paratului - M. R. A..
În data de 02.12.2007 apelantul, a instrainat autovehiculul marca Mercedes-Benz, cu număr de inmatriculare_, conform contractului de vanzare-cumparare, încheiat cu N. C. D. in calitate de cumpărătoare. Dovada de netăgăduit a înstrăinării autovehiculului o constituie procesul verbal (pe care il depune in probatiune) pentru scoaterea din evidenta a mijloacelor de transport eliberat de Direcția Economica din cadrul Municipiului Oradea, in care se retine ca incepand cu data de 02.12.2007 autovehiculul Mercedes Benz a fost scos din evidente, ca urmare a înstrăinării lui. Faptul ca, de rea credința cumparatoarea N. C. D. nu a procedat la înmatricularea acestuia pe numele dumneaei, nu poate antrena răspunderea apelantului.
Așadar, se pretinde de la apelant plata sumei de 1530 Ron, reprezentând taxa de penalizare a autovehiculului mai sus indicat, autovehicul care nu mai este in proprietatea sa inca din anul 2007; apelantul apreciind ca nu-i incumba plata acestor sume.
Apelantul nici măcar nu a fost in Timișoara, in perioadele indicate, coroborat cu faptul ca autoturismul nu se mai afla in posesia sa, conduc la concluzia ca aceasta acțiune se impunea a fi respinsa.
Mai mult de atât, apelantul s-a deplasat la sediul INSTITUȚIEI PREFECTULUI BIHOR - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE, ÎNMATRICULĂRI AUTOVEHICULE, in vederea rezolvării acestei situații unde a vorbit cu organele acestei instituții care i-au explicat ca ei nu au ce sa faca in acest sens si nu rămâne decât varianta ca M. R. A. s-o caute pe doamna căreia i-a vândut autovehiculul (sa-i amintească de faptul ca ar trebui sa-si inmatriculeze mașina pe care si-a cumpărat-o in anul 2007).
In sentința pronunțata de Judecătoria Timișoara, instanta de fond a menționat ca "paratul in calitate de proprietar al autoturismului cu nr. de inmatriculare_ a săvârșit abaterile menționate in instiintarile de plata depuse la dosar in sensul ca a staționat cu autoturismul identificat mai sus in zona de aplicare a sistemului Telepark, fara tichete de parcare sau abonament incalcand astfel prevederile art.19 lit. a din Regulamentul de funcționare al sistemului de staționare Telepark aprobat prin H.C.L Timișoara 166/30.06.1998
modificat si copletat prin H.C.L Timișoara nr. 70/30.03.1999."
Cu privire la calitatea de proprietar pe care instanța a apreciat ca este a paratului, precizează că, dreptul de proprietate se transmite in momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare, chiar daca bunul nu a fost predat si prețul nu a fost plătit daca sunt indeplinite condițiile:
-Bunul sa fie individual determinat
-Bunul sa existe
-Vânzătorul sa fie proprietarul bunului ce face obiectul contractului de vanzare-cumparare
-Părțile sa nu fi convenit la amânarea transmiterii dreptului de proprietate la o data ulterioara incheierii contractului.
Având in vedere ca bunul a fost predat si prețul a fost plătit iar toate aceste condiții au fost indeplinite cumulativ la momentul incheierii contractului de vanzare-cumparare, rezulta fara echivoc ca dreptul de proprietate s-a transmis cumpărătoarei N. C. D. iar calitatea de proprietar pe care instanța de fond o atribuie paratului in cauza ii revine cumpărătoarei si aceasta folosește atributele dreptului de proprietate, bunul fiind in posesia ei, așadar, paratul M. Râul A. nu avea cum sa săvârșească abaterile menționate in instiintarile de plata din anul 2011 dar si raportat la data înstrăinării acestui autovehicul, respectiv anul 2007, cu mențiunea ca acesta-paratul, nici măcar in vizita nu a fost in Timișoara.
De asemenea, instanța de fond nu a făcut o apreciere corecta a înscrisurilor depuse in probatiune pentru ca era foarte simplu de observat ca domiciliul cumpărătoarei N. C. D. este in Timișoara, ., iar contravențiile au fost săvârșite tot in Timișoara, astfel ca este foarte evident ca aceasta - N. C. D. este vinovata pentru săvârșirea acestor contravenții pentru care apelantul este pus sa plătească atat contravaloarea taxelor de penalizare cat si cheltuielile de judecata.
Ca atare, solicitarea reclamantei se impune a fi respinsa, având in vedere situația prezentata; nu se poate dispune obligarea la plata unor sume de bani reprezentând taxe de penalizare pentru parcări neregulamentare a unui autovehicul ce nu se mai găsește in proprietatea apelantului inca din anul 2007.
În drept, art.466 si următoarele Cod procedura civila.
S-a solicitat judecarea cauzei si in lipsa de la dezbateri conform art.223 Cod proc. Civ.
Intimata Societatea D. M. Timișoara S.A., a formulat întâmpinare, înțelegând pe cale de excepție: sa invoce excepția de necompetenta funcționala a Secției a II-a Civila a Tribunalului T. in soluționarea prezentei cauze, cu consecința scoaterii cauzei de pe rolul acestei secții si trimiterea la Secția I Civila a Tribunalului T., aceasta fiind competenta sa soluționeze prezentul apel.
Pe fond: respingerea ca nefondat a apelului promovat de paratul-apelant M. R. A., împotriva sentinței civile nr._/02.09.2014, pronunțata de Judecătoria Timișoara in dosarul nr._ si menținerea ca fiind legala si temeinica a hotărârii.
S-a solicitat si obligarea paratului-apelant la plata cheltuielilor de judecata in apel, in măsura in care vor fi avansate.
În motivarea întâmpinării, s-au arătat următoarele:
Se invoca excepția de necompetenta funcționala a Secției a II-a Civila a Tribunalului T. in soluționarea prezentei cauze.
Asa cum rezulta din insasi motivarea cererii de chemare in judecata si cum in mod corect si legal a reținut si instanța de fond, cauza de fata nu privește raporturi comerciale intre "profesioniști", acest apect al naturii juridice al acestor cauze fiind de mult timp stabilit in mod unitar de către toate instanțele de judecata ca fiind de natura civila, mai exact acțiunea fiind intemeiata pe răspunderea civila delictuala.
Astfel, la finele anului 2002, începutul anului 2003, respectiv finele anului 2008, cauze similare celei de fata au fost supuse chiar si unui regulator de competenta, Curtea de Apel Timișoara pronunțându-se de fiecare data in sensul ca, competenta soluționării acestor cauze in prima instanța revine Judecătoriei Timișoara, ca instanța de drept comun. In motivarea acestor hotărâri, se arata ca, izvorul obligației plații taxelor de penalizare il constituie Regulamentul de funcționare al sistemului de parcare Telpark, mai sus-menționat, iar natura taxei de penalizare este civila, răspunderea realizându – se in baza dispozițiilor art. 998 - 999 si următoarele din vechiul Cod civil, in vigoare la acea data.
Mai mult decât atat, cu ocazia soluționării unor conflicte negative de competenta intre Secția I si Secția a II-a din cadrul Tribunalului T., in cursul anilor 2014 si 2015, privitor la cauze similare cu prezenta, Curtea de Apel Timișoara a statuat prin decizia civila nr. 23/PI/CC/02.12.2014, pronunțata in dosarul nr._/325/2013*, respectiv prin decizia civila nr. 7/16.01.2015, pronunțata in dosarul nr._/325/2013*, faptul ca, competenta de soluționare a apelului declarat impotriva unei hotărâri prin care s-a soluționat pe fond o cauza având ca obiect taxe de penalizare, aparține Secției I Civila din cadrul Tribunalului T..
Față de cele de mai sus, s-a solicitat admiterea excepției și scoaterea cauzei de pe rolul Secției a II-a Civila a Tribunalului T., si trimiterea ei Secția I Civila a Tribunalului T., aceasta instanța fiind competenta sa soluționeze acest apel.
Referitor la excepția necompetentei teritoriale a Judecătoriei Timișoara, paratul - apelant și-a întemeiat această excepție pe prevederile art. 107 alin. 1 din noul Cod de procedura civila, care prevăd ca cererea de chemare in judecata se face la instanța domiciliului paratului.
Atât in noul Cod de procedura civila, cat si in cel vechi se prevede ca, cererea de chemare in judecata se introduce la instanța domiciliului sau sediului paratului, cu excepția cazului in care legea nu prevede altfel.
Trebuie reținut faptul ca nu întotdeauna reclamantul trebuie sa se adreseze instanței de la domiciliul sau sediul paratului, deoarece in cazurile prevăzute de lege, pot fi deopotrivă competente mai multe instanțe, reclamantul având dreptul de alege intre instanțele competente, conform art. 116 din noul Cod de procedura civila.
Conform art. 113, alin. 1, pct. 9 din noul Cod de procedura civila, in afara de instanța de la domiciliul paratului, mai este competenta si instanța in circumscripția căreia s-a săvârșit faptul ilicit sau s-a produs prejudiciul, deoarece fapta paratului prin care acesta a încălcat dispozițiile legale ale Regulamentului adoptat prin HCL Timișoara nr. 241/11.11.2013, este un fapt ilicit. Temeiul juridic al acțiunii noastre este reglementat de art. 998 - 999 si urm. din Codul civil din 1864 (pentru faptele juridice săvârșite înainte de data de 01.10.2011), respectiv pe prevederile art. 1376 - 1377 din noul cod civil (pentru faptele juridice săvârșite începând cu data de 01.10.2011). In speța, fapta ilicita consta in parcarea autovehiculului in cauza in perimetrul de aplicare a Regulamentului Telpark, cu încălcarea dispozițiilor legale aplicabile, fapt care, de asemenea, produce societății noastre si un prejudiciu, al cărui cuantum este stabilit in mod expres chiar de către Regulamentul mai sus - mentionat.
In aceasta situație, este evident faptul ca Judecătoria Timișoara este competenta din punct de vedere teritorial sa judece aceasta cauza in prima instanța, motiv pentru care in mod legal si temeinic, instanța de fond a si respins aceasta excepție.
De altfel, toate cauzele societății, rezultate din incalcarea prevederilor Regulamentului de funcționare a sistemului de parcare Telpark, au fost judecate in prima instanța de Judecătoria Timișoara, indiferent de domiciliul sau sediul paratului.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive, paratul-apelant isi reia motivarea din fata instanței de fond, arătând ca acesta nu mai are calitatea de proprietar al autovehiculului cu nr. de înmatriculare_, deoarece ar fi instrainat acest autovehiculul in anul 2007, anexând drept dovada contractul de vanzare-cumparare, sub semnătura privata, datat 02.12.2007 si procesul-verbal pentru scoaterea din evidenta a mijloacelor de transport nr._/21.05.2014 eliberat de Municipiul Oradea - Direcția Economica.
Dupa cum s-a precizat si in fata judecătorului fondului, in conformitate cu prevederile art. 18 din Regulamentul de aplicare a sistemului de parcare Telpark, asa cum a fost el aprobat prin HCL Timișoara nr.241/11.11.2003, taxele de penalizare se percep de la proprietarul autovehiculului.
Conform adresei SPCRPCIV T. nr._/22.10.2013, depusa de societate la dosar, paratul-apelant are calitatea de proprietar al autovehiculului cu nr. de înmatriculare_ incepand cu data de 29.12.2006 si cel puțin până la data eliberării adresei in cauza (22.10.2013), ori abaterile pentru care paratul-apelant a fost sancționat, au fost aplicate in perioada 03.08._12.
S-a depus la dosarul de fond toate actele de constatare ale abaterilor, precum si somația nr. 713/03.02.2014, asa cum prevede art. 21 din Regulamentul Telpark. Acestea au fost trimise paratului-apelant, prin posta, cu confirmare de primire. Va rugam sa observați ca pe exemplarul de confirmare de primire, exista semnătura de primire a corespondentei trimisa de societatea noastră. Am depus la dosar, toate actele de constatare ale abaterilor, somația, precum si confirmarea de primire, care poarta semnătura de primire, aceasta din urma facand dovada comunicării.
Mai mult, potrivit prevederilor art. 21 alin. 2 din Regulamentul sus – menționat, paratul-apelant avea dreptul sa formuleze contestație in termen de 15 zile de la primirea actelor mai sus - mentionate, insa acesta nu a inteles sa uzeze de aceasta cale de atac.
Conform art. 278 alin. 1 Cod procedura civila: "Data înscrisurilor sub semnătura privata este opozabila altor persoane decât celor care le-au întocmit, numai din ziua in care a devenit certa, prin una dintre modalitățile prevăzute de lege, respectiv:
1.din ziua in care au fost prezentate spre a se conferi data certa de către notarul public, executorul judecătoresc sau alt funcționar competent in aceasta privința;
2.din ziua cand au fost infatisate la o autoritate sau instituție publica, facandu-se despre aceasta mențiune pe înscrisuri;
3.din ziua cand au fost înregistrate . alt document public;
4.din ziua morții ori din ziua cand a survenit neputința fizica de a scrie a celui care 1-a intocmit sau a unuia dintre cei care l-au subscris, dupa caz;
5.din ziua in care cuprinsul lor este reprodus, chiar si pe scurt, in inscrisuri autentice intocmite in condițiile art. 269, precum încheieri, procese-verbale pentru punerea de sigilii sau pentru facere de inventar;
6.din ziua in care s-a petrecut un alt fapt de aceeași natura care dovedește in chip neîndoielnic anterioritatea inscrisului".
Legiuitorul a prevăzut aceste reglementari legale atat in vechea reglementare (art. 1182 din vechiul Cod civil) cat si in actuala reglementare (art. 278 alin. 1 din noul Cod de procedura civila, mai sus-indicat) tocmai datorita faptului ca data inserata in conținutul unui inscris sub semnătura privata poate sa corespunda cu data reala a încheierii acestuia, dar poate fi si o data anterioara sau posterioara încheierii înscrisului, părțile semnatare urmărind prin aceasta un anumit scop.
Prin urmare, data unui inscris sub semnătura privata are intre părțile contractante aceeași valoare ca orice mențiune a contractului, putând fi recunoscuta sau putând fi contestata.
Conform prevederilor legale precizate supra, fata de alte persoane data înscrisului nu face credința decât din ziua când a devenit data certa, legiuitorul protejând astfel terții care ar putea fi prejudiciați de către părțile contractante prin inserarea unei date false in cuprinsul înscrisului. Conform procesul-verbal pentru scoaterea din evidenta a mijloacelor de transport nr._/21.05.2014, eliberat de Direcția Economica din cadrul Municipiului Oradea, depus de paratul-apelant in probatiune, rezulta ca inscrisul constând in contractul de vanzare-cumparare al autovehiculului in cauza a dobândit data certa doar in data de 21.05.2014 - data prezentării acestuia instituției publice - Municipiul Oradea, situație in care doar de la aceasta data acest inscris poate fi considerat ca fiind opozabil si terților. Rugam instanța de apel sa aiba in vedere faptul ca societatea noastră a introdus cererea de chemare in judecata in data de 23.04.2014, deci anterior datei de la care acest inscris a primit data certa si a devenit opozabil si terților.
In aceste condiții, legiuitorul a inteles sa asigure protejarea drepturilor si intereselor terților impotriva prejudiciilor pe care aceștia le-ar putea suferi prin schimbarea de date reale, prin antedatare sau postdatare, in funcție de interesele pârtilor contractante.
In aceste condiții, in care actele depuse de paratul-apelant sunt contrazise de cele inscrise in Registrul N. de Evidenta a Vehiculelor înmatriculate, din care rezulta ca paratul-apelant era proprietar al autovehiculului cu nr. de înmatriculare_, in perioada in care au fost săvârșite abaterile ce fac obiectul prezentei cauze, apreciem ca susținerile acestuia nu sunt intemeiate.
In cererea de chemare in judecata am arătat ca pentru faptele juridice care au fost săvârșite inainte de . noului Cod civil, respectiv inainte de data de 01.10.2011, in temeiul art. 3 din Legea nr. 71/2011 - pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, acestora le sunt aplicabile dispozițiile vechiului Cod civil din 1864, iar in ceea ce privesc faptele juridice săvârșite incepand cu data de 01.10.2011, acestora le sunt aplicabile dispozițiile noului Cod civil.
Societatea si-a intemeiat acțiunea pe dispozițiile Regulamentului de funcționare al sistemului Telpark, aprobat prin HCL Timișoara nr. 241/11.11.2003, precum si pe prevederile art. 998 - 999 din Codul civil din 1864 (pentru faptele juridice săvârșite inainte de data de 01.10.2011), respectiv pe prevederile art. 1376 - 1377 din noul Cod civil (pentru faptele juridice săvârșite incepand cu data de 01.10.2011), fiind cat se poate de evident ca in speța sunt indeplinite cumulativ toate condițiile angajării răspunderii civile delictuale.
Temeiul răspunderii paratului-apelant sunt hotărârile Consiliului Local prin care a fost adoptat Regulamentul sus - mentionat, hotărâri care sunt obligatorii in unitatea administrativ teritoriala in care au fost adoptate, având caracterul de lege, in sensul general al acestei noțiuni, ele impunandu-se cu putere de lege tuturor persoanelor ce intra sub incidența acestora.
Printre izvoarele obligațiilor se număra si legea, iar forma răspunderii juridice incidența in cauza este răspunderea civila delictuala, in raport cu dispozițiile art. 998 - 999 si următoarele din Codul civil din 1864, respectiv dispozițiile art. 1376 - 1377 din noul Cod Civil, dupa caz, asa cum s-a precizat supra.
In acest sens, s-au pronunțat nenumăratele instanțe de judecata care au judecat astfel de cauze ca si cea de fata in decursul anilor de cand funcționează acest sistem de parcare, acestea dand castig de cauza societății noastre.
Cât privește solicitarea paratului-apelant de obligare a societății la plata cheltuielilor de judecata, s-a solicitat a fi respinsă, deoarece, dupa cum s-a arătat si mai sus, societății nu-i poate fi reținuta vreo culpa procesuala in promovarea prezentei acțiuni, atâta timp cat in evidentele Registrul N. de Evidenta a Vehiculelor înmatriculate, paratul-apelant apare ca fiind proprietar al autovehiculului pentru perioada in cauza, culpa acestuia manifestata prin pasivitatea sa, neputând fi imputata societății care nu avea posibilitatea de a afla despre actele la care paratul-apelant face trimitere, atatat timp cat acțiunea societății a fost promovata cu luarea in considerare a datelor inscrise in evidentele oficiale.
S-a solicitat judecarea prezentei cauze si in lipsa in conformitate cu art. 223 (3), cu aplicarea art. 411 alin. 1 pct. 2 teza a II-a Cod de procedura civila.
Prin încheierea civilă din data de 10.03.2015, pronunțată de Tribunalul T.-Secția a II-a Civilă, in dosar nr._, a fost admisă excepția necompetenței funcționale.
A fost declinată soluționarea cauzei în favoarea Secției I Civilă a Tribunalului T., C18A.
Urmarea a declinării cauzei în favoarea Secției I Civilă a Tribunalului T., dosarul a fost înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 29.04.2015.
În judecarea apelului nu au fost administrate probe noi.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate în raport de criticile aduse cât și din perspectiva art. 476-479 C.pr.civ., tribunalul apreciază apelul promovat ca fiind parțial întemeiat pentru argumentele ce succed:
Intimata reclamantă . si-a intemeiat acțiunea pe dispozițiile Regulamentului de funcționare al sistemului Telpark, aprobat prin HCL Timișoara nr. 241/11.11.2003, precum si pe prevederile art. 998 - 999 din Codul civil din 1864 (pentru faptele juridice săvârșite inainte de data de 01.10.2011), respectiv pe prevederile art. 1376 - 1377 din noul Cod civil (pentru faptele juridice săvârșite incepand cu data de 01.10.2011).
În mod corect prima instanță a respins excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Timișoara, excepție invocată de apelantul pârât, cât timp, potrivit disp. art. 113 alin.1 pc. 9 NCPC, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o faptă ilicită este competentă, pe lângă instanța de la domiciliul pârâtului, și instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit fapta ilicită (în cauză Judecătoria Timișoara), alegerea instanței competente revenind, potrivit art. 116 NCPC, reclamantului, astfel încât apelul pârâtului M. R. A. apare ca neîntemeiat sub acest aspect urmând a fi respins ca atare.
În conformitate cu prevederile art. 18 din Regulamentul de aplicare a sistemului de parcare Telpark, asa cum a fost el aprobat prin HCL Timișoara nr.241/11.11.2003, taxele de penalizare se percep de la proprietarul autovehiculului.
La data de 02.12.2007 apelantul M. R. A., a instrainat autovehiculul marca Mercedes-Benz, cu număr de inmatriculare_, conform contractului de vanzare-cumparare încheiat cu numita N. C. D. in calitate de cumpărătoare, dreptul de proprietate asupra autoturismului fiind transmis de la vânzător la cumpărător la data încheierii acordului de voință al părților, în conformitate cu art. 1295 alin.1 C.civ. de la 1864 aplicabil la data încheierii contractului de vânzare cumpărare. Prin procesul verbal pentru scoaterea din evidenta a mijloacelor de transport eliberat de Direcția Economica din cadrul Municipiului Oradea, se retine ca incepand cu data de 02.12.2007 autovehiculul Mercedes Benz a fost scos din evidente, ca urmare a înstrăinării lui.
Prin urmare, chiar dacă contractul de vanzare - cumparare al autovehiculul marca Mercedes-Benz, cu număr de inmatriculare_, nu este opozabil intimatei reclamante, tribunalul, nu va putea reține vreo culpă a apelantului pârât în condițiile art. 998 - 999 din Codul civil din 1864 (pentru faptele juridice săvârșite inainte de data de 01.10.2011), respectiv pe prevederile art. 1376 - 1377 din noul Cod civil (pentru faptele juridice săvârșite incepand cu data de 01.10.2011), constând în faptul că apelantul pârât, in calitate de proprietar al autoturismului cu nr. de inmatriculare_, a savirsit abaterile mentionate in instiintarile de plata depuse la dosar in sensul ca a stationat cu autoturismul identificat mai sus in zona de aplicare a sistemului Telpark, fara tichete de parcare sau abonament, incalcand astfel prevederile art.19 lit. a din Regulamentul de functionare al sistemului de stationare Telpark aprobat prin H.C.L. Timisoara 166/30.06.1998 modificat si completat prin H.C.L. Timisoara nr.70/30.03.1999, astfel cum în mod greșit a reținut prima instanță, cât timp, de la data de 02.12.2007, acesta nu mai deținea în proprietate autovehiculul marca Mercedes-Benz, cu număr de inmatriculare_ .
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 alin. 2 NCPC, tribunalul va admite apelul, va schimba in parte hotărârea atacată în sensul că va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta ., în contradictoriu cu pârâtul M. R. A..
Reținând culpa procesuală a intimatei reclamante, în temeiul art. 453 NCPC, va respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, va menține în rest dispozițiile sentinței apelate și va respinge cererea apelantului pârât M. R. A. de obligare a intimatei reclamante . la plata cheltuielilor de judecată reprezentate de onorariu avocat în apel, cât timp la dosar nu există dovada efectuării unor astfel de cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite apelul declarat de apelantul pârât M. R. A., cu domiciliul în Oradea, ..15, ..28, jud. Bihor, împotriva Sentinței civile nr._/02.09.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara in dos. nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă ., cu sediul procesual ales la punctul de lucru situat în Timișoara, Spl. N. T., nr.10, jud. T..
Schimbă în parte sentința apelată.
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta ., în contradictoriu cu pârâtul M. R. A..
Respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Menține în rest dispozițiile sentinței apelate.
Respinge cererea apelantului pârât M. R. A. de obligare a intimatei reclamante . la plata cheltuielilor de judecată reprezentate de onorariu avocat în apel.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, potrivit art. 396 alin. 2 NCPC, azi, 17.06.2015.
Președinte, C. Ț. | Judecător, R. A. | |
Grefier, A. I. C. |
TC/A.C., 24.07.2015/29 Iunie 2015, 4ex
| ← Fond funciar. Decizia nr. 158/2015. Tribunalul TIMIŞ | Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 02/2015.... → |
|---|
