Contestaţie la executare. Decizia nr. 779/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 779/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 04-09-2015 în dosarul nr. 779/2015
Acesta nu este document finalizat
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 779/2015
Ședința publică din data de 04 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. A.
Judecător C. Ț.
Grefier R. M. ȘOFRONICI
Pe rol se află soluționarea contestației la executare privind pe apelanții contestatori C. C. și C. A. împotriva sentinței civile nr._/26.11.2014 pronunțata de Judecătoria Timișoara in dos._ în contradictoriu cu intimații S. S. A și S. A. F. JR, prin avocat M. R., având ca obiect contestație la executare.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate in încheierea de ședință din data de 02.09.2015 parte integranta din prezenta hotărâre și când instanța din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul dispozițiilor art.396 al.1 N.C., a amânat pronunțarea cauzei pentru termenul din data de 04.09.2015.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului declarat împotriva sentinței nr._/26.11.2014 pronunțata de Judecatoria Timișoara, în dos. nr._, constată următoarele:
Prin sentința nr._/26.11.2014 pronunțata de Judecatoria Timișoara, in dos. nr._ prima instanță a respins excepția lipsei de interes invocată de intimații S. S. A. și S. A. F. jr.
A respins contestația la executare formulată și ulterior precizată de contestatorii C. C. și C. A. în contradictoriu cu intimații S. S. A. și S. A. F. jr. Fără cheltuieli de judecată.
A constatat ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației la executare formulată de contestatori.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele: că petenții contestatori sunt persoane interesate în promovarea contestației la executare considerente de fapt și de drept pentru care instanța va respinge excepția lipsei de interes invocată de intimații S. S. A. și S. A. F. jr.
În ceea ce privește fondul pricinii instanța a reținut cu privire la starea de fapt că prin titlu executoriu reprezentat de sentința civilă nr._/2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._/325/2013 s-a dispus evacuarea pârâților - contestatorii C. C. și C. A. din apartamentul 1 A din Timișoara .>
În ceea ce privește legalitatea executării silite prin evacuare în perioada 1 decembrie – 1 martie instanța a reținut că evacuarea pârâților contestatorii C. C. și C. A. instanța reține că aceasta a fost dispusă conform procedurii speciale din Titlul XI Cod procedură civilă.
Art. 1033 Cod procedură civilă, prevede „ (1) Dispozițiile prezentului titlu se aplică în litigiile privind evacuarea din imobilele folosite sau, după caz, ocupate fără drept de către foștii locatari sau alte persoane.” Instanța a reținut că în cauză suspendarea executării de evacuarea este expres interzisă de norma specială statuată de art. 1044 alin 1 Cod procedură civilă „Executarea hotărârii de evacuare nu va putea fi suspendată. Cu toate acestea, în cazul evacuării pentru neplata chiriei sau a arenzii se va putea dispune suspendarea executării hotărârii în cadrul contestației la executare sau a apelului exercitat de către pârât numai dacă acesta consemnează în numerar, la dispoziția creditorului, chiria sau arenda la care a fost obligat, suma stabilită pentru asigurarea ratelor de chirie sau arendă datorate până la data cererii de suspendare, precum și cea aferentă ratelor de chirie sau arendă ce ar deveni exigibile în cursul judecății procesului.”
Prin încheierea executorie din data de 13.11.2013 B. O. B. a dispus deschiderea dosarului de executare nr. 74/2013 și a procedurii de executare silită împotriva contestatorilor .
Art. 632 Cod procedură civilă reglementează „ Temeiul executării silite
(1) Executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu.”
Din analiza dosarului de executare instanța a reținut că executarea silită a fost începută în baza unui titlu executoriu ce îndeplinește cerințele art. 632, art. 662 Cod procedură civilă.
Din înscrisurile depuse în probațiune de contestatoare instanța a reținut că la cererea B. O. B. a fost încuviințată executarea silită prin încheierea civilă nr._/19.11.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._/325/2013, încheiere ce a fost pronunțată cu respectarea prevederilor art. 665 Cod procedură civilă .
Din analiza dosarului execuțional instanța a reținut că executarea a fost începută prin emiterea și comunicarea somației 74/92.12.2013, în dosarul execuțional nr. 74/2013 al B. O. B. cu respectarea prevederilor art. 666 și art. 667 Cod procedură civilă .
Art. 666 Cod procedură civilă
„ Înștiințarea debitorului
(1) Dacă cererea de executare a fost încuviințată, executorul judecătoresc va comunica debitorului o copie de pe încheierea dată în condițiile art. 665, împreună cu o copie, certificată de executor pentru conformitate cu originalul, a titlului executoriu și, dacă legea nu prevede altfel, o somație.
(2) Comunicarea titlului executoriu și a somației, cu excepția cazurilor în care legea prevede că executarea se face fără somație ori fără comunicarea titlului executoriu către debitor, este prevăzută sub sancțiunea nulității executării.
Art. 667 Cod procedură civilă „ Somația
Debitorul va fi somat să își îndeplinească obligația, de îndată sau în termenul acordat de lege, cu arătarea că, în caz contrar, se va proceda la continuarea executării silite.”
Prin procesul-verbal de predare primire bunuri mobile lăsate în custodie conform procesului-verbal din 19.12.2013 întocmit în dosarul de executare nr. 74/2013 al B. O. B. s-a constatat ridicarea majorității bunurilor de către contestatori și s-a decis de părți depozitarea unor bunuri mobile în garaj pe o perioadă de 10 zile.
În ceea ce privește chestiunile de fond referitoare la litigiile civile și penale derulate între părți instanța reține că acestea nu pot fi analizate pe calea contestației la executare și nu pot constitui motive de nulitate a actelor de executare contestate .
În consecință, instanța a reținut că actele de executare contestate în cauză au fost întocmite și comunicate debitoarei contestatoare cu respectarea normelor legale citate,considerente pentru care ,în temeiul art. 628 alin. 2, art. 666, art. 667, art. 782 Cod procedură civilă, instanța a respins contestația la executare formulată și ulterior precizată de contestatorii C. C. și C. A.,în contradictoriu cu intimații S. S. A. și S. A. F. jr.,.
În temeiul principiului „accesorium sequitur principale„ respingând principalul,instanța a respins și capătul de cerere accesoriu privind cheltuielile de judecată solicitate, în speță nefiind reținută în sarcina intimatei o culpă procesuală care să permită aplicarea dispozițiilor art. 453 Cod procedură civilă.
Ca urmare a evacuării contestatorilor și a soluționării contestației la executare instanța a constatat ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației la executare formulată de contestatori.
Împotriva sentinței civile nr._/26.11.2014 pronunțata de Judecatoria Timișoara, in dos. nr._, au declarat apel C. C. și C. A., la data de 20.03.2015, prin care au solicitat: admiterea apelului, modificarea în tot a hotărârii atacate și pe cale de consecință anularea tuturor actelor de executare efectuate în cadrul dosarului de executare silită nr. 74/2013 și anularea încheierii civile nr._/19.11.2013 pronunțată de către Judecătoria Timișoara în cadrul dosarului nr._/325/2013 prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, iar în temeiul art. 722 cod procedură civilă, întoarcerea executării silite pornită în cadrul dosarului de executare silită nr. 74/2013 al B. O. B.; Obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii se arată că în ceea ce privește procedura de executare silită efectuată în cadrul dosarului execuțional nr. 74/2013 de către B. O. B. împotriva apelanților, aceasta nu s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor legale.
În ceea ce privește pe intimații S. S. A. și S. A. F. jr. au solicitat să aibă în vedere faptul că aceștia sunt cetățeni germani, și pentru a beneficia de prevederile art. 895 alin. 1 cod procedură chilă, intimații aveau obligația de a dovedi că nu au la dispoziție o altă locuință în care pot domicilia. Se mai arată faptul că intimații nu au făcut dovada că aceștia nu au în proprietate alt imobil, și nici motivul pentru care se impune evacuarea acestora din imobil în perioada 1 decembrie 2013-1 martie 2014.
În ceea ce privește încheierea civilă nr._/19.11.2013 pronunțată de către Judecătoria Timișoara în cadrul dosarului nr._/325/2013 prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, apelanții au solicitat anularea acesteia, la momentul solicitării încuviințării de executare silită intimații nu aveau calitate procesuală activă, respectiv aceștia nu au urmat procedura succesorală pentru înscrierea în cartea funciară aferentă imobilului a dreptului de proprietate.
În drept: art. 466 și următoarele și art. 717 cod procedură chilă.
În probațiune: înscrisuri; orice altă proba a cărei necesitate va reieși din dezbateri.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă.
Intimații S. A. F. și S. S. A. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat, cu consecința menținerii sentinței nr._/26.11.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara ca temeinică și legală; au solicitat obligarea apelanților la plata cheltuielilor noastre de judecată.
În considerente au apreciat că sentința de fond este legală și temeinică în ce privește respingerea pe fond a contestației la executare, instanța reținând în mod corect că nu există vicii ale actelor de executare, că au fost respectate normele procedurale privind evacuarea.
In opinia apelanților, prin sentința s-a respins în mod greșit excepția lipsei de interes a contestatorilor - sens în care au reiterat această excepție în faza apelului.
Procedura de executare a fost începută și finalizată în condițiile legii, întrucât intimații se încadrau în cel puțin două dintre situațiile de excepție prevăzute de textul legii (fiind suficientă încadrarea într-una singură din ipotezele de excepție).
Prin Sentința civilă nr. 1928/10.07.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ *; rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 979/25.09.2013 pronunțată de Tribunalul T. în același dosar, a fost constatată nulitatea absolută a Contractului de vânzare cumpărare nr. 2164/14.12.2006 autentificat de BNP P. E., în baza căruia contestatorii au deținut (în mod nelegal) apartamentul nr.lA din Timișoara, ..6, înscris în CF nr._-Cl-U5 Timișoara provenită din conversia de pe hârtie a CF nr._ TimișoarA (denumit în continuare „Apartamentul")
Astfel cum s-a arătat în decizia civilă nr.979/2013 (irevocabilă) pronunțată în dos._ * al Tribunalului T. prin care s-a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate al pârâților:
Contractul de vânzare-cumpărare s-a încheiat cu totala lipsă a consimțământului proprietarului bunului, iar recurenții pârâți, cu un minimum de diligente, puteau să vadă acest lucru.
Tribunalul a reținut că din probele administrate în cauză rezultă că recurenții (soții C. - n.n.), cu un minimum de diligente, puteau să-și dea seama că încheie un act juridic cu o persoană care nu avea împuternicirea de a vinde imobilul în litigiu.
Prin urmare, la data evacuării contestatorii ocupau în mod abuziv Apartamentul, titlul lor fiind desființat cu efecte retroactive (nulitate absolută) prin efectul hotărârii sus-citate, prin care a fost constatată inclusiv reaua-credință a contestatorilor-apelanți la dobândirea Apartamentului și ..
Contestatorii ocupau în mod abuziv Apartamentul, deoarece prin Sentința civilă nr. 1928/10.07.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara, definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 979/25.09.2013 pronunțată de Tribunalul T., a fost constatată nulitatea absolută a Contractului de vânzare cumpărare nr. 2164/14.12.2006 autentificat de BNP P. E.. Nulitatea absolută a titlului produce efecte retroactive, de la data încheierii actului și este echivalentă cu lipsa titlului.
Prin urmare, rezultă că la data evacuării contestatorii erau ocupanți abuzivi, fără titlu ai apartamentului. Contestatorii-apelanți nu au deținut niciodată un veritabil titlu de proprietate - care nu ar fi putut fi transmis decât de un verusdominus.
În aceste condiții, contestatorilor nu le era aplicabilă regula instituită de prevederile art.895 alin.(l) Cod procedură civilă privind imposibilitatea evacuării în perioada 1 decembrie - 1 martie, deoarece erau incidente situațiile de exceptare de la această regulă.
De la pronunțarea deciziei irevocabile de constatare a nulității absolute contractului și până la evacuare s-au scurs mai bine de 5 luni, iar o conduită de bună-credință ar fi impus ca soții C. să părăsească de bunăvoie Apartamentul, fiind ocupanți fără drept ai acestuia de mai bine de 7 ani (de la momentul la care au intrat în posesia Apartamentului, în anul 2006, și până la momentul evacuării - anul 2013).
Mai mult, contestatorii-apelanți au fost notificați să evacueze imobilul la data de 26.09.2013 (cu mult înainte de luna decembrie), iar numai datorită atitudinii de rea-credință a acestora (respectiv, refuzul de a părăsi de bunăvoie apartamentul) au fost nevoiți să recurgă mai întâi la obținerea sentinței de evacuare, iar apoi la executarea silită. Practic, evacuarea silită s-a realizat în luna decembrie.
Raționamentul formulat de contestatori în motivarea apelului este contradictoriu, susținând inițial că intimații aveau la momentul evacuării viața socială și profesională în Germania, venind apoi să arate că intimatul S. A. F. locuia totuși în România, inducând astfel un sentiment de confuzie instanței.
Pârâții invocă în motivele de apel lipsa calității procesuale a intimaților în procedura de executare silită și la formularea cererii de încuviințare a executării silite, pentru motivul că la data introducerii cererii de executare silită nu aveau finalizată procedura succesorală după defunctul proprietar tabular, S. A. F. senior, și nu aveau dreptul de proprietate înscris în cartea funciară.
Apreciază că aceste argumente sunt greșite și solicită instanței să le respingă.
Intimații arată că sunt creditorii care au obținut titlul executoriu de evacuare a pârâților (sentința civilă nr._/31.10.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._/325/2013 - definitivă prin neapelare).
Prin urmare, aveau și interes, și calitate procesuală activă în procedura de executare silită a evacuării - sens în care cererea de încuviințare a executării este formulată de executorul judecătoresc în mod legal.
Eventuala excepție a lipsei calității procesuale active ar fi trebuit invocată de contestatori în dosarul_ * în care s-a constatat nulitatea absolută a titlului contestatorilor și, eventual, în dosarul_/325/2013 al Judecătoriei Timișoara în care s-a soluționat cererea de evacuare - dar ridicarea acestei excepții în contestația la executare silită este inadmisibilă.
Intimații au arătat că sunt moștenitori sezinari (conform art.1125-1126 Cod civil1), având prin efectul legii dreptul de a se bucura de posesiunea asupra moștenirii chiar de la momentul deschiderii succesiunii, fără nici o altă formalitate. Aceasta include folosința Apartamentului ce face obiectul prezentului litigiu.
Argumentul privind solicitarea dreptului de retenție este inadmisibil și nefondat
Instanța de fond a reținut în mod corect că argumentele contestatorilor privind existența altor litigii între părți nu pot fi analizate pe calea contestației la executare și nu constituie motive de nulitate a actelor de executare atacate.
Argumentul privind admiterea contestației legat de faptul că contestatorii solicită în alt dosar (_/30/2013 Tribunal T.) instituirea unui drept de retenție, trecând peste faptul că nu are absolut nici un temei juridic, este inadmisibil în cadrul contestației la executare silită, în care nu se poate repune în discuție valabilitatea titlului executoriu, ci doar eventuale vicii ale actelor și formelor de executare.
Dreptul de retenție poate fi exercitat doar în măsura în care creditorul are posesiunea efectivă a bunului, iar nu după ce a pierdut această posesiune, astfel cum s-a întâmplat în speță.
Codul civil stabilește, cu titlu de excepție, la art. 2496, faptul că posesorul de rea-credință nu poate invoca dreptul de retenție. De asemenea, același articol interzice invocarea dreptului de retenție atunci când posesiunea bunului provine dintr-o faptă abuzivă. Or, în speță, instanța a constatat cu putere de lucru judecat reaua-credință a contestatorilor din prezentul dosar, prin decizia civilă nr.979/2013 (irevocabilă) pronunțată în dos._ * al Tribunalului T..
In speță, este evident că nu poate fi obținut un folos practic de contestatori prin formularea acțiunii întrucât, întrucât contestatorii nu ar putea să reintre în posesia Apartamentului decât dacă ar obține simultan un titlu de evacuare specific împotriva deținătorului actual - ceea ce este imposibil.
Solicită constatarea inadmisibilității cererii de întoarcere a executării (formulată direct în apel), întrucât contestația la executare inițială nu a fost comunicată, - caz în care acest lucru nu se poate solicita direct în apel, extinderea obiectului acțiunii direct fiind inadmisibilă în această etapă procesuală.
Analizând excepția lipsei de interes invocată de către reclamanții intimați Tribunalul reține că aceasta nu este întemeiată .
Astfel cum rezultă și din cererea de chemare în judecată contestatorii apelanți solicită anularea tuturor actelor de executare efectuate în cadrul dosarului execuțional nr.74/ex/2013 al B. O. B. și a încheierii civile nr._/19.112.013 a Judecătoriei Timșioara prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite .
Având în vedere împrejurarea că actele de executare efectuate în cadrul dosarului execuțional nr.74/ex/2013 al B. O. B. nu au fost anulate până în prezent ,verificarea legalității acestor acte subzistă ,instanța fiind investit cu acest aspect.
Interesul contestatorilor apelanți a rămas actual și în contextul în care aceștia nu mai locuiesc în imobilul în litigiu iar acesta a fost înstrăinat unei terțe persoane în condițiile în care aceștia pot uza de instituția întoarcerii executării raportat la soluționarea prezentei contestații la executare .
Pentru aceste considerente reținând că in prezenta cauză contestatorii apelanți dovedesc existența unui interes actual ,personal și legitim Tribunalul urmează a respinge excepția lipsei de interes invocată de către intimați ca neîntemeiată.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității invocată de către intimați prin întâmpinare în cadrul apelului Tribunalul apreciază că aceasta este întemeiată urmând a fi admisă.
Tribunalul observă că apelanții contestatori au solicitat prin motivele de apel întoarcerea executării ca efect al admiterii apelului ,schimbării în totalitate a sentinței civile apelate, admiterii contestației la executare și anulării tuturor actelor de executare din cadrul dosarului execuțional nr.73/ex/2013 al B. O. B. .
Din cuprinsul cererii de chemare în judecată și a dosarului primei instanțe Tribunalul reține că această cerere nu a fost formulată în fața prime instanțe nefăcând obiectul de analiză al acesteia ,cererea de întoarcere a executării silite fiind formulată pentru prima dată prin motivele de apel .
Potrivit art.478 alin.3 Noul cod procedură civilă care consacră principiul tantum devolutum quantum iudicatum :” În apel nu se poate schimba calitatea părților ,cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot formula pretenții noi .”
Având în vedere acest aspect formularea de către contestatorii apelanți a unei cereri noi prin motivele de apel apare ca fiind inadmisibilă astfel că Tribunalul va admite excepția inadmisibilității invocate în acest sens de către intimați.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate de către contestatorii apelanți prin cererea de apel Tribunalul reține că acesta este nefondat.
În ceea ce privește critica contestatorilor apelanți referitor la lipsa calității procesuale active a intimaților la momentul solicitării încuvințării executării silite întrucât aceștia nu au urmat procedura succesorală notarială Tribunalul reține că aceasta nu este fondată.
Astfel din cuprinsul sentinței civile nr._/31.10.2013 a Judecătoriei Timișoara pronunțată în dosar nr._/325/2013, sentință ce constituie titlu executoriu în baza căreia s-a procedat la demararea procedurii executării silite în cadrul dosarului execuțional nr.73/ex/2013 al B. O. B., instanța reține că intimații creditori S. A. F. și S. S. A au obținut evacuarea contestatorilor apelanți din imobilul în litigiu.
Din cererea de executare silită Tribunalul reține că aceasta a fost formulată de către intimatul creditor S. A. F. în calitate de parte în sentința civilă ce constituie titlu executoriu și care este intrată în putere de lucru judecat.
Având în vedere că între persoana înscrisă în titlu executoriu ca și creditor și persoana care a solicitat încuviințarea executării silite există identitate Tribunalul reține că în mod corect și legal prin sentința civilă apelată s-a constatat că intimații creditori au calitate procesuală activă de a solicita executarea silită.
Împrejurarea dovedirii de către creditori a titlului de moștenitori și a înscrierii acestora în cartea funciară nu mai poate face obiectul analizei instanței investite cu soluționarea unei contestații la executare în condițiile în care există un titlu executoriu constând într-o hotărâre judecătorească definitivă și intrată în putere de lucru judecat împotriva căreia nu se mai pot aduce critici de fond.
În ceea ce privește critica contestatorilor apelanți referitoare la momentul evacuării propriu zise a acestora din imobil și la împrejurarea că intimații creditori nu au făcut dovada faptului că nu au o locuință corespunzătoare Tribunalul reține că și aceasta este neîntemeiată.
Din cuprinsul sentinței civile nr._/13.10.2013 a Judecătoriei Timișoara definitivă ce constituie titlu executoriu Tribunalul reține că s-a stabilit cu putere de lucru judecat că apelanții contestatori au statutul de ocupanți fără drept și fără acordul proprietarilor apartamentului în litigiu în sensul art.1033 alin. 23 lit. e Noul cod procedură civilă.
Din cuprinsul procesului verbal aflat în dosarul execuțional nr.73/ex/2013 al B. O. B. Tribunalul reține că apelanții contestatori au fost evacuați efectiv din imobil la data de 19.12.2013.
În ceea ce privește legalitatea executării silite prin evacuare în perioada 1 decembrie -1 martie Tribunalul reține că potrivit art, 895 alin.2 Noul cod procedură civilă prin excepție de la dispozițiile art.895 alin.1 Noul cod procedură civilă care prevede interdicția de a proceda la evacuare din imobile cu destinație de locuință prin executare silită pe perioada 1 decembrie -1 martie, se poate proceda la evacuarea din imobile prin executare silită în cazul evacuării persoanelor care ocupă abuziv ,pe căi de fapt ,fără nici un titlu ,o locuință.
În cauză s-a reținut cu putere de lucru judecat că apelanții contestatori au calitatea de ocupanți abuzivi ai imobilului în litigiu astfel că acestora nu le sunt aplicabile în speță dispozițiile art.895 alin .1 Noul cod procedur ă civilă ci dispozițiile art,895 alin. 2 Noul cod procedură civilă .
Instituind o situație de excepție de la regulă aliniatul 2 al art.895 Noul cod procedură civilă în cauză nu își mai găsește aplicarea art,895 alin. 1 Noul cod procedură civilă astfel că analiza criticilor legate de inexistența unei dovezi a necesității unui domiciliu pentru creditorii intimați rămâne fără obiect în condițiile în care în dispoziția legală aplicabilă în speță nu se mai face vorbire despre o asemenea condiție legală.
Pentru toate aceste considerente în temeiul art.480 alin. 1 Noul cod procedură civilă Tribunalul va respinge apelul contestatorilor apelanți ca nefondat menținând ca legală și temeinică soluția primei instanțe .
În ceea ce privește cheltuielile de judecată Tribunalul reține că ele au fost solicitate de către intimați astfel că în temeiul art.455 Noul cod procedură civilă având în vedere că apelanții contestatori au căzut în pretenții prin respingerea apelului său vor fi obligați în solidar la suportarea cheltuielilor de judecată efectuate de către intimați în apel.
În ceea ce privește cuantumul acestora Tribunalul reține din cuprinsul notei de încasare din 01.09.2015 că acesta este de 880 lei reprezentând onorariu avocațial în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția lipsei de interes invocată de către intimați ca neîntemeiată.
Admite excepția inadmisibilității invocată de către intimați și pe cale de consecință respinge solicitarea apelanților contestatori de întoarcere a executării silite pornite în cadrul dosarului de executare silită nr.74/2013 al B. O. B. ca inadmisibilă.
Respinge apelul formulat de către apelanții contestatori C. C., având CNP_ și C. A. având CNP_ domiciliați în Timișoara, .. 6, ., ambii cu domiciliul procedural ales la Cabinet de avocat C. C., în Timișoara, .. 1, . împotriva sentinței civile nr._/26.11.2014 pronunțata de Judecătoria Timișoara in dos._ în contradictoriu cu intimații S. S. A și S. A. F. JR, cetățeni germani, ambii domiciliați în Jahnstrasse 36,_ Oberasbach, Germania, cu domiciliul procedural ales la cabinet de avocat M. R., în Timișoara, .. 4, . B, județul T., ca nefondat..
Obligă apelanții la plata către intimați a sumei de 880 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.09.2015.
Președinte, R. A. | Judecător, C. Ț. | |
Grefier, R. M. ȘOFRONICI |
Red. R.A.29.09.2015
Tehnored. R.Ș. 10 Septembrie 2015
Prima inst. jud: M. R. A. A.
Red 2 ex, .>
| ← Pretenţii. Hotărâre din 04-09-2015, Tribunalul TIMIŞ | Pretenţii. Sentința nr. 1100/2015. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
