Obligaţie de a face. Decizia nr. 84/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 84/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 05-02-2015 în dosarul nr. 84/2015
RO M Â N I A
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I-a CIVILĂ
DECIZIA CIVILA 84/A
Dosar nr._
Ședința publică din 5 februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. V.
JUDECATOR: B. D.
GREFIER: R. RUȘEȚIU
Pe rol se afla judecarea apelului formulat de apelanta B. C. - V. si B. C. - M. împotriva încheierii civile 4546/2014, pronunțata de Judecătoria Timișoara in dosarul_, in contradictoriu cu intimata Gadica E..
La apelul nominal, făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Concluziile si susținerile in fond ale reprezentantului contestatorului au fost luate in ședința publică din 22.01.2015, când instanța, având in vedere lipsa de timp pentru deliberare, a dispus amânarea pronunțării pentru termenele din 29.01.2015 si 05.02.2015, aspecte consemnate in încheierile de amânare a pronunțării, ce fac parte integranta din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului, constata următoarele.
Prin sentința civila 4546/2014 Judecătoria Timișoara a admis acțiunea civila formulata si precizata de reclamanții B. C. si B. M., in contradictoriu cu pârâta Gâdica E., a constatat ca la data de 04.11.2005 intre părți s-a încheiat o convenție prin care parații se obliga sa le transmită dreptul de proprietate asupra unei părți din imobilul situat in Timișoara, . A, înscris in CF 1781 Timișoara nr. top. 4423/1 constând in una camera, una spălătorie si dependințe: spait, hol mic si magazie pentru prețul total de 7250 euro, obligat parata sa facă demersurile necesare pentru a putea sa-i transmită dreptul de proprietate iar in caz de refuz autorizează parații sa facă aceste demersuri pe cheltuiala paratei, a obligat parata sa încheie cu reclamanții contract de vânzare-cumpărare in forma autentica asupra parții din imobil la care se refera in convenția antementionata după întocmirea documentelor necesare transferului dreptului de proprietate iar in caz de refuz hotărârea judecătoreasca va tine loc de contract autentic de vânzare cumpărare si se va înscrie in cartea funciara dreptul de proprietate imobiliara astfel dobândit in favoarea reclamanților, a respins cererea reconvenționala formulata de parata reclamanta reconvențional si a obligat parata la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 1961 lei către reclamanți.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre, prima instanța a reținut următoarele.
La data de 04.11.2005 intre părți a intervenit o convenție prin care parata se obliga sa înstrăineze o parte din imobilul situat in Timișoara, . A, înscris in CF 1781 Timișoara nr. top. 4423/1 constând in una camera, una spălătorie si dependințe: șpais, hol mic si magazie pentru prețul total de 7250 euro lei.
De la data încheierii antecontractului reclamanții au intrat in posesia imobilului in care au locuit fără întrerupere de la data încheierii convenției antemenționate.
Prin urmare, acest antecontract nu transmite dreptul de proprietate de la promitentul-vânzător la beneficiarul - cumpărător nu poate cere predarea bunului, pentru ca nu a dobândit proprietatea, putând insa cere daune-interese pentru neexecutare, iar in cazul in care vânzarea s-a încheiat in frauda intereselor sale, poate cere constatarea nulității acesteia pentru cauza ilicita.
Daca bunul se mai găsește in patrimoniul vânzătorului, instanța poate sa pronunțe in baza art. 1073-1077 cod civil care consacra principiul executării in natura a obligațiilor, o hotărâre care sa tina loc de act autentic de vânzare - cumpărare.
Având in vedere ca promitentul - cumpărător si-a îndeplinit obligațiile asumate achitând integral prețul de vânzare al imobilului si ca de la data încheierii antecontractului de vânzare - cumpărare promitentul - cumpărător a intrat in posesia imobilului care face obiectul antecontractului de vânzare - cumpărare, instanța a apreciat ca fiind întemeiata acțiunea si pe cale de consecința aceasta a fost admisa.
Referitor la cererea reconvenționala prin care parații reclamanți reconvenționali au solicitat anularea convenției încheiata la data de 04.11.2005 aceasta urmează a fost respinsa pentru considerentele ce vor fi expuse.
Întregul edificiu al obligațiilor civile si al exercițiului drepturilor civile este fundamentat pe un postulat al bunei - credințe, care, daca nu ar exista, relațiile sociale ar fi zdruncinate.
Prezumția bunei - credințe valorează pana la proba contrara.
Potrivit art. 948 cod civil condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții sunt: capacitatea de a contracta; consimțământul valabil al parții ce se obliga; un obiect determinat; o cauza licita.
Aceasta înseamnă ca trebuie dovedit ca la încheierea actului juridic nu au fost respectate condițiile mai sus precizate cu privirea la capacitate, consimțământ, obiect si cauza, ca ele au emanat de la una din părțile contractante si ca au fost cauza determinanta a contractului, deci ca, fără ele, cealaltă parte nu ar fi contractat.
In conformitate cu dispozițiile art. 1169 cod civil reclamantul are obligația sa facă dovada nerespectării prevederilor art. 948 cod civil, care au determinat ca actul juridic civil sa fie lovit de nulitate.
Referitor la susținerea paratei potrivit căreia reclamanții au demolat o anexa a locuinței fără acordul acesteia si fără a avea autorizație de demolare eliberata de Primăria municipiului Timișoara instanța de fond a apreciat-o ca fiind nefondata, întrucât pentru existenta dreptului in litigiu este irelevanta lipsa autorizației de demolare, fata de faptul ca reclamanții au un drept de folosința asupra unei părți din imobilul in litigiu in baza convenției încheiate cu parata.
Faptul ca reclamanții au demolat o anexa fără autorizația prealabila a organului administrativ competent nu are nici o consecința asupra dreptului de folosința al reclamanților asupra construcției respective, deoarece interdicția de demolare fără autorizarea organului administrativ intra in sfera dreptului administrativ.
Cu alte cuvinte, raporturile juridice din materia locațiunii sunt raporturi de obligație intre constructor - proprietar si organul administrativ respectiv, in timp ce constatarea dreptului de proprietate intra in sfera dreptului civil.
Inexistenta autorizației de demolare pot avea consecințe pe planul raporturilor de natura administrativa, conform Legii nr. 50/1990 modificata, antrenând o răspundere contravenționala.
La data de 04.06.2014 reclamanții B. C. si B. M. au formulat cerere pentru lămurirea dispozitivului sentinței civile 4546/2014 pronunțate de Judecătoria Timișoara, prin care au arătat ca in dispozitivul sentinței, la alin. al doilea s-a strecurat o eroare de redactare, in sensul ca s-a consemnat eronat „una camera, una spălătorie si dependințe: șpaiț, hol mic si magazie” si nu „1 camera, 1 spălătorie, șpaiț, hol mic, magazie, ½ din gradina, ½ din podul casei si ½ din curtea casei” așa cum este corect, solicitând a se indica ca obligativitatea de încheiere a contractului se referă la părțile de imobil descrise in convenție, respectiv: „ i camera, 1 spălătorie, șpaiț, hol mic, magazie, ½ din gradina, ½ din podul casei si ½ din curtea casei”.
In drept a invocat art. 443 NCPC.
Prin încheierea civila camerei de consiliu nr. 4546 din 08.09.2014 Judecătoria Timișoara a respins cererea formulata de reclamanții B. C. si bucur M..
Pentru a pronunța aceasta încheiere, Judecătoria Timișoara a reținut următoarele.
Potrivit art. 442 alin. N.C.P.C ,, erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea sau susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale cuprinse în hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu ori la cerere”.
Prima instanța a constatat ca fiind nefondata cererea de îndreptare a erorii materiale, constatându-se ca in mod corect s-a consemnat in dispozitivul sentinței civile nr. 4546/21.03.2014 la alin. 2 ca intre părți s-a încheiat la data de 04.11.2005 o convenție prin care parații s-au obligat sa le transmită reclamanților dreptul de proprietate asupra unei părți din imobilul situat in Timișoara, ., înscris in CF nr. 1781 Timișoara nr. top. 4423/1 constând in una camera, una spalatorie, magazie, hol mic, șpaiț.
Împotriva Încheierii civile 4546/08.09.2014 au formulat apel reclamanții B. C. V. si B. C. M..
In motivare se arata ca prin cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile 4546/2014 au solicitat sa fie descris imobilului cu toate părțile care le-au fost vândute, având in vedere ca din descrierea instanței au fost omise atât in considerente, cât si in dispozitivul acesteia: ½ din gradina si ½ din podul casei si ½ din curtea casei, precizând ca prima instanța nu a motivat in nici un fel respingerii cererii reclamantelor, apreciind ca sub acest aspect se impune trimiterea spre rejudecare.
De asemenea,arata ca se încadrează in prevederile legale pentru a fi îndreptată eroarea instanței.
Menționează ca prima instanța a validat convenția dintre reclamanți si parata.
In final, arată ca atâta vreme cât este evident si s-a semnat pentru ½ din gradina, ½ din curte si ½ din podul casei, aceste elemente se impun a fi completate si in cadrul dispozitivului sentinței, pentru a nu fi nici o nelămurire la momentul întocmirii actului in forma autentifica.
La dosar intimata Gadica E. nu a depus întimpinare.
Analizând apelul, tribunalul reține următoarele.
Prima instanță s-a raportat la dispozițiile noului cod de procedură civilă, însă, potrivit art. 81 din Legea 76/2012, legea procesuală nouă a intrat în vigoare la 15 februarie 2013, astfel că, în cauză, se aplică dispozițiile vechiului Cod de procedură civilă.
Apoi, prima instanță a analizat cererea ca fiind una de îndreptare a erorii materiale, deși reclamanții au solicitat lămurirea dispozitivului sentinței.
Potrivit art. 281 al. 1 c. pr. civ.:
„Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.”
De asemenea, art. 281 ind. 1 al. 1 c. pr. civ. prevede că:
„În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice.”
Reclamanții au invocat faptul că prin convenția dedusă judecății au achiziționat din imobilul proprietate a pârâtei: o cameră, o spălătorie, un șpaiț, un hol mic, o magazie, ½ din pod, ½ din curte și ½ din grădină.
Deși dispozitivul sentinței, în alineatul al 4-lea, obligă pârâta la încheierea contractului de vânzare – cumpărare cu privire la partea din imobil convenită, reclamanții susțin că în alineatul al doilea al dispozitivului se menționează doar camera, spălătoria, șpaițul, holul și magazia.
Prin urmare, apelanții consideră că trebuie aduse lămuriri cu privire la întinderea dreptului de proprietate, în sensul că acesta se referă și la ½ din pod, ½ din curte, respectiv ½ din grădină.
Cu alte cuvinte, în cauză se pune problema lămuririi dispozitivului, iar nu a îndreptării unei erori materiale.
Tribunalul reține că este întemeiată susținerea apelanților că încheierea apelată nu este motivată, însă nemotivarea nu impune trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, așa cum au solicitat apelanții.
Potrivit art. 297 al. 1 c. pr. civ., trimiterea cauzei spre rejudecare se poate dispune doar atunci când prima instanță nu a analizat cauza pe fond sau nu a citat partea.
Cu privire la cererea apelanților de lămurire a dispozitivului sentinței, tribunalul reține că atât în considerentele, cât și în dispozitivul acesteia prima instanță a reținut că prin convenția dedusă judecății reclamanții au achiziționat din imobilul proprietate a pârâtei: o cameră, o spălătorie, un șpaiț, un hol mic, o magazie, ½ din pod, ½ din curte și ½ din grădină.
Cu alte cuvinte, dispozitivul sentinței reflectă întocmai considerentele acesteia.
Prin urmare, dispozitivul sentinței nu necesită lămuriri în sensul celor solicitate de apelanți.
În caz contrar s-ar adăuga la obiectul asupra căruia a statuat prima instanță, împrejurare care excede aplicabilitatea instituției lămuririi dispozitivului.
În realitate, având în vedere cele deja reținute, lămurirea pretinsă de apelanți nu privește descrierea, ci întinderea dreptului lor de proprietate, referindu-se, cu alte cuvinte, la fondul dreptului dedus judecății.
Ori, astfel de pretenții pot fi valorificate doar prin exercitarea căilor legale de atac de reformare, iar nu pe calea lămuririi dispozitivului.
În consecință, tribunalul va respinge apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanții B. C. - V. si B. C. - M., ambii cu domiciliul in Timișoara, ., județul T. împotriva încheierii civile 4546/2014, pronunțate de Judecătoria Timișoara in dosarul_, in contradictoriu cu intimata Gadica E., cu domiciliul in Timișoara, ., județul T..
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronunțata in ședința publică azi, 5 februarie 2015.
P. JUDECATOR
L. V. B. D.
GREFIER
R. RUȘEȚIU
Red. L.V.
Tehnored. R.R.
Prima instanța
R. L.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 174/2015. Tribunalul TIMIŞ | Evacuare. Sentința nr. 2305/2015. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
