Contestaţie la executare. Decizia nr. 354/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 354/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 14-04-2015 în dosarul nr. 354/2015
Document finalizat
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 354/2015
Ședința publică din data de 14 aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C.
Judecător M. R.
Grefier C. T.
Pe rol soluționarea apelului declarat de contestatoarea DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TIMIȘOARA împotriva sentinței civile nr._/18.11.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații M. M. I., M. F. I., în cauza având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, constatând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă de la dezbateri, instanța o reține spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr._/18.11.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de Direcția G. Regionala a Finanțelor Publice Timișoara în contradictoriu cu intimații M. M. I. și M. F. I., nefiind acordate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Contestația la executare formulată în prezentul dosar privește executarea silită pornită în Dosarul execuțional nr. 313/2013 al B. M. & Asociații, executare încuviințată potrivit Încheierii civile nr. 5083/ex din 12.04.2013 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în Dosarul nr._ .
Instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepției lipsei calității de debitor a contestatoarei.
Cu referire la această excepție instanța a constatat că există autoritate de lucru judecat, câtă vreme Judecătoria Timișoara prin sentința civilă nr._ din 19.08.2013, rămasă definitivă prin decizia civila nr. 67/28.01.2014 a Tribunalului T. a constatat calitatea de debitor a contestatoarei, pronunțându-se asupra executării silite pornite în același dosar execuțional nr. 313/2013 al B. M. & Asociații.
Cât privește petitul privind anularea executării silite însăși ca nelegala, si pe cale de consecința anularea Adresei de înființare a popririi nr. 313/26.04.2013 si a încheierii nr. 313/26.04.2013 emise de S.C.P.E.J. M. & Asociații, precum si a tuturor celorlalte acte de executare efectuate in cauza, instanța l-a respins ca neîntemeiat, având în vedere că poprirea s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale, iar asupra „tuturor celorlalte acte de executare efectuate in cauza” (așa cum solicită contestatoarea), instanța s-a pronunțat printr-o sentință rămasă definitivă, așa cum s-a arătat mai sus, privitor la același dosar execuțional.
Nici în ceea ce privește petitul privind suma de 551,20 lei reprezentând dobânzi legale si suma de 1.500 lei reprezentând onorariul avocatului in faza de executare silita, instanța nu a admis cererea contestatoarei, văzând că sumele reprezentând dobânzi au fost calculate corect la nivelul dobânzii legale, că onorariul nu este excesiv de mare față de actele îndeplinite, așa încât nu se poate dispune exonerarea de la plata acestor sume.
Văzând că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 711-712 C.proc.civ., că poprirea pentru suma rămasă de executat de 4.681,59 lei în Dosarul execuțional nr. 313/2013 al B. M. & Asociații s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale, instanța a respins ca neîntemeiată cererea contestatoarei de anularea a formelor realizate în vederea popririi și, pe cale de consecință, ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite.
Cu aplicarea art. 453 C.proc.civ. instanța nu a acordat cheltuieli de judecată constatând că intimații nu au depus dovezi în acest sens.
Împotriva sentinței civile nr._/18.11.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ a declarat apel contestatoarea Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara, înregistrat pe rolul Tribunalului T. la data de 24.04.2015 sub nr. dosar_, solicitând schimbarea hotărârii atacate, în principal în sensul admiterii în tot a contestației la executare si constatarea faptului ca executarea silita prin înființarea popririi la terțul poprit - Trezoreria Timișoara asupra conturilor fostei D.G.F.P. T. (in prezent. D.G.R.F.P. Timișoara) este îndreptata împotriva unei persoane care nu are calitatea de debitor; în subsidiar, pe fondul cauzei, în principal, în sensul anularii executării silite înseși ca nelegala, si pe cale de consecința anularea Adresei de înființare a popririi nr. 313/26.04.2013 si a încheierii nr. 313/26.04.2013 emise de S.C.P.E.J. M. & Asociații, precum si a tuturor celorlalte acte de executare efectuate in cauza, potrivit dispozițiilor art. 719 alin. 1 din Codul de procedura civila și în subsidiar, anularea în parte a Adresei de înființare a popririi nr. 313/24.02.2014 si a încheierii nr. 313/24.02.2014 emise de S.C.P.E.J. M. & Asociații in dosarul execuțional nr. 313/EX/2013 in ce privește suma de 551,20 lei reprezentând dobânzi legale si suma de 1.500 lei reprezentând onorariul avocatului in faza de executare silita si exonerarea de la plata acestor sume.
De asemenea, a solicitat reducerea acestor cheltuielilor de executare solicitate în sensul reducerii onorariului avocatului; în temeiul art. 453 din Codul de procedura civila obligarea creditorilor - intimați la plata cheltuielilor de judecata in suma de 120.28 lei reprezentând contravaloarea copiei dosarului execuțional nr. 313/2013, suma achitata de D.G.R.F.P. Timișoara în baza art. 716 alin. 2 din Codul de procedura civila, conform O.P. nr. 3548/18.07.2014.
În motivarea apelului, apelanta a arătat că sentința a fost pronunțata de Judecătoria Timișoara cu interpretarea si aplicarea greșita a prevederilor legale, cu toate ca se impunea admiterea in totalitate a contestației la executare, astfel cum a fost formulata de D.G.R.F.P. Timișoara.
În fapt, prin titlurile executorii reprezentate de Sentința civila nr. 8539/06.04.2011 pronunțata de Judecătoria Timișoara in dosarul nr._/325/2010, irevocabila prin Decizia civila nr. 53/18.01.2012 a Tribunalului T., a fost admisa acțiunea reclamanților M. I. si M. M. - I., fiind obligat paratul M.F.P. la plata sumei de 19.225,69 lei cu titlu de pret actualizat si a sumei de 194,03 lei cu titlu de comision actualizat, sume actualizate cu indicele de inflație pana la data plații efective, precum si la plata dobânzii legale de la scadenta obligației restituire si pana la data plații efective, cu cheltuieli de judecata in recurs de 1.000 lei.
La data de 25.05.2012 reclamanta M. M. - I. a depus la sediul D.G.F.P. T. o cerere de punere in executare.
Prin adresa nr. 24.015/31.05.2012 D.G.F.P. T. a comunicat reclamantei - creditoare ca va aduce la îndeplinire de bunăvoie cele dispuse prin hotărârile judecătorești. Totodată, i s-a solicitat sa precizeze contul bancar in care solicita virarea sumelor solicitate. De asemenea, creditoarea a fost rugata sa refacă cererea de punere in executare, in sensul ca aceasta sa fie formulata si semnata de ambii creditori: M. M. - I. si soțul acesteia, M. I..
La data de 18.10.2012 cererea de punere in executare a fost refăcuta de M. M. -I. si M. F. - I., in calitate de singur moștenitor acceptant al averii ramase in urma decesului creditorului M. I..
Dosarul de punere in executare întocmit de D.G.F.P. T. a fost înaintat Ministerului Finanțelor Publice cu adresa nr. 48.589/25.10.2012 in vederea acordării avizului de legalitate in conformitate cu prevederile O.M.F.P. nr. 2626/2010, insa documentația a fost restituita de M.F.P. la data de 12.11.2012 pe motiv ca se impune formularea unei cereri de lămurire a dispozitivului conform art. 281 indice 1 din Codul de procedura civilă, întrucât in dispozitivul Sentinței civile nr. 8539/06.04.2011 nu s-a precizat de la ce data urmează a se calcula actualizările si dobânzile.
În aceste condiții, D.G.F.P. T., in reprezentarea paratului M.F.P., a formulat o cerere de lămurire a dispozitivului Sentinței civile nr. 8539/06.04.2011, aceasta fiind înregistrata pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 23.11.2012.
Prin încheierea nr. 8539/28.11.2012 pronunțata de Judecătoria Timișoara in dosarul nr._/325/2010 a fost respinsa cererea de lămurire a dispozitivului Sentinței civile nr. 8539/06.04.2011, împotriva acestei hotărâri a declarat recurs la data de 24.01.2013, acesta fiind înaintat spre competenta soluționare Tribunalului T., formându-se dosarul nr._ . Prin Decizia civila nr. 346/20.06.2013 a fost respins recursul D.G.F.P. T..
În urma soluționării irevocabile a cererii de lămurire a dispozitivului prin adresa nr. 48.589/29.03.2013 D.G.F.P. T. a retransmis către M.F.P. documentația de plata in vederea acordării avizului de legalitate.
La data de 09.05.2013 D.G.F.P. T. i s-a comunicat Somația nr. 313/26.04.2013 si încheierea nr. 313/26.04.2013 emise de S.C.P.E.J. M. & Asociații in dosarul execuțional nr. 313/EX/2013, prin care apelanta instituție publica a fost somata sa achite creditorilor suma totala de 31.707,69 lei, compusa din: 19.225.69 lei reprezentând debit restant conform Sentinței civile nr. 8539/06.04.2011, 194.03 lei reprezentând comision actualizat conform Sentinței civile nr. 8539/06.04.2011. 7.685 lei reprezentând dobânda legala calculata de la data de 27.06.2008 pana la data de 12.03.2013, 1.000 lei reprezentând cheltuieli de judecata potrivit Deciziei civile nr. 53/18.01.2012, 3.602.97 lei reprezentând cheltuieli de executare, suma compusa din: 12,30 lei reprezentând taxa judiciara de timbru + 106,27 lei reprezentând cheltuieli de executare silita + 3.484,40 lei reprezentând onorariu executor judecătoresc.
În urma aprobării de către M.F.P. a Avizului de legalitate nr. 252.558/12.04.2013, prin Ordinul de plata nr. 97/27.06.2013 a fost achitata suma de 1.000 lei reprezentând cheltuieli de judecata din recurs, acordate prin Decizia civila nr. 53/18.01.2012 pronunțata de Tribunalul T. in dosarul nr._/325/2010. De asemenea, prin Ordinul de plata nr. 2/02.07.2013 a fost achitata suma totala de 24.009,49 lei, compusa din: suma de 21.190,46 lei reprezentând prețul locuinței conform contractului de vânzare - cumpărare in suma de 765,90 lei RON, preț actualizat cu rata inflației pentru perioada octombrie 1996 pana in aprilie 2013; suma de 214,14 lei reprezentând comision in suma de 194,03 lei conform contractului, actualizat cu rata inflației pentru perioada octombrie 1996 pana in aprilie 2013; suma de 2.604,89 lei reprezentând dobânzi legale, calculate de la scadenta obligației de restituire (data pronunțării Sentinței civile nr. 8539/06.04.2011 de către Judecătoria Timișoara in dosarul nr._/325/2010) si pana la 30.06.2013.
Contestația la executare formulata de D.G.F.P. T. împotriva somației si a încheierii emise in dosarul nr. 313/EX/2013, înregistrata pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr._/325/2013, a fost respinsa prin Sentința civila nr._/19.08.2013, iar apelul declarat a fost respins de Tribunalul T. prin Decizia civila nr. 67/28.01.2014.
La data de 27.02.2014 Direcției Regionale a Finanțelor Publice Timișoara i s-a adus la cunoștința faptul ca pentru recuperarea sumei de 4.681,59 lei reprezentând diferența debit restant s-a luat măsura înființării popririi la terțul poprit - Trezoreria Timișoara.
Se susține ca Sentința civila nr._/18.11.2014 este netemeinica si nelegala luând in considerare ca se impunea admiterea contestației la executare, ca urmare a constatării faptului ca executarea silita prin măsura înființării popririi asupra conturilor D.G.R.F.P. Timișoara la terțul poprit - Trezoreria Timișoara este nelegala, fiind greșit îndreptata împotriva unei persoane care nu are calitatea de debitor, înștiințarea despre înființarea popririi si încheierea nefiind comunicate Ministerului Finanțelor Publice București.
Apelanta a subliniat ca parat in litigiul declanșat de creditorii - intimați ce a făcut obiectul dosarului nr._/325/2010 este Ministerul Finanțelor Publice.
In urma citării acestuia de către instanța de fond si in baza mandatului nr. 100.463/16.07.2010 emis de M.F.P., D.G.F.P. T. a formulat întâmpinare in reprezentarea M.F.P. Or, așa cum rezulta din mandatul menționat anterior, instituția a fost mandatata sa întreprindă toate actele procedurale ce se impun a fi efectuate in cadrul dosarului nr._/325/2010. De asemenea, prin mandatul nr. 100.463/16.07.2010 M.F.P. a inteles sa isi aleagă domiciliul procedural la sediul D.G.F.P. T.: "in prezentul litigiu", respectiv doar in ceea ce privește soluționarea irevocabila a cererii de chemare in judecata ce a făcut obiectul dosarului nr._/325/2010. Prin urmare, domiciliul procedural ales de M.F.P. se refera doar la acțiunea si la căile de atac promovate in cadrul dosarului nr._/325/2010.
Luând in considerare cele prezentate anterior, Adresa de înființare a popririi nr. 313/24.02.2014 si încheierea nr. 313/24.02.2014 din dosarul nr. 313/EX/2013 emise de S.C.P.E.J. M. & Asociații au fost comunicate in mod nelegal la sediul D.G.R.F.P. Timișoara din Timișoara, instituție care nu are calitate procesuala pasiva in dosarul nr._/325/2010, ci doar calitatea de reprezentant al M.F.P.
Pe cale de consecința, executarea silita din dosarul nr. 313/EX/2013 a fost continuata prin înființarea popririi in mod nelegal asupra conturilor D.G.R.F.P. Timișoara, cu încălcarea dispozițiilor art. 666 din Codul de procedura civila, motiv pentru care se impunea admiterea de către Judecătoria Timișoara a prezentei contestații, hotărârea fiind nelegala sub acest aspect.
Totodată, apelanta apreciază că Sentința civila nr._/18.11.2014 este netemeinica si nelegala având in vedere ca se impunea admiterea contestației si anularea executării insesi ca nelegala, si pe cale de consecința anularea Adresei de înființare a popririi nr. 313/24.02.2014 si a încheierii privind stabilirea cheltuielilor de executare -silita si a debitului total nr. 313/24.02.2014 emise de S.C.P.E.J. M. & Asociații, precum si a tuturor celorlalte acte de executare efectuate in cauza, potrivit dispozițiilor art. 719 alin. 1 din Codul de procedura civila.
S-a învederat instanței de apel ca un prim motiv de anulare a actelor de executare silita îl constituie încălcarea dispozițiilor art. 7 lit. a, coroborate cu cele ale art. 8 si 9 alin. 1 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, prevederi legale care stabilesc competenta teritoriala in ce privește punerea in executare a hotărârilor judecătorești, coroborat cu dispozițiile Codului de procedura civila.
Așadar, potrivit acestor dispoziții legale, competent pentru a efectua punerea in executare a titlului executoriu este executorul judecătoresc din circumscripția judecătoriei in a cărei raza teritoriala urmează a se face executarea.
În acest sens, debitorul obligației este Ministerul Finanțelor Publice București, astfel ca punerea in executare a hotărârilor judecătorești împotriva acestui debitor este de competenta executorilor judecătorești care isi desfășoară activitatea pe langa Curtea de Apel București.
Totodată, încheierea de încuviințare a executării silite este pronunțata de Judecătoria Timișoara, care nu este competenta din punct de vedere teritorial pentru a încuviința executarea silita, competenta teritoriala având Judecătoria Sectorului 5 București.
Apelantul a subliniat de asemenea faptul ca parat in cauza, cum de altfel rezulta si din dispozitivul hotărârilor pronunțate in dosarul nr._/325/2010, este Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat pe raza județului T. de către Direcția Generala a Finanțelor Publice T. in baza unui mandat special acordat in acest sens, motiv pentru care actele de punere in executare trebuie sa fie emise de către un executor judecătoresc din circumscripția Judecătoriei Sectorului 5 București, întrucât acolo este situat sediul paratului. S-a mai menționat ca litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr._/325/2010 s-a purtat intre reclamanții M. I. si M. M. - I. si paratul Ministerul Finanțelor Publice, reclamanții solicitând instanței prin acțiune sa dispună obligarea paratului M.F.P. la restituirea prețului actualizat, in temeiul prevederilor art. 50 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, actualizata: "Restituirea prețului actualizat plătit de către chiriași ale căror contracte de vânzare - cumpărare încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările si completările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive si irevocabile, se face de către Ministerul Finanțelor Publice din fondul extrabugetar constituit in temeiul art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare."
Totodată, după primirea cererii de punere in executare, D.G.F.P. T. a arătat ca înțelege sa aducă la îndeplinire de bunăvoie cele dispuse de instanța de judecata. Față de aceste aspecte, s-a solicitat instanței de apel sa rețină ca element esențial in soluționarea cauzei lipsa culpei sau a relei credințe a D.G.R.F.P. Timișoara in executarea obligației sale de plata către creditori.
De asemenea, se considera ca Sentința civila nr._/18.11.2014 este netemeinica si nelegala deoarece contestația la executare este întemeiata, impunându-se anularea in parte a Adresei de înființare a popririi nr. 313/24.02.2014 si a încheierii nr. 313/24.02.2014 privind stabilirea cheltuielilor de executare silita si a debitului total emise de S.C.P.E.J. M. & Asociații in dosarul execuțional nr. 313/EX/2013 in ce privește suma de 551,20 lei reprezentând dobânzi legale si suma de 1.500 lei reprezentând onorariul executorului judecătoresc si exonerarea de la plata acestor sume.
Referitor la dobânzile legale in suma de 551.20 lei, calculate de la data de 13.03.2013 pana la data de 03.07.2013, suma a fost constatata de către executorul judecătoresc prin încheierea nr. 313/24.02.2014, susținându-se ca nu rezulta care este modul de calcul folosit de executorul judecătoresc in ce privește stabilirea dobânzilor legale.
Iar in ce privește așa-numitul "onorariu de avocat in faza de executare silita" în suma de 1.500 lei, fac mențiunea ca acesta este vădit nelegal si abuziv, un astfel de onorariu nefiind prevăzut de vreo norma legala, fiind total lipsit de temei legal. Ba mai mult, prin el se tinde in mod nejustificat si abuziv sa se încaseze de către o persoana (avocat) un onorariu pentru o activitate (executare silita) desfășurata de către o cu totul alta persoana (executorul judecătoresc).
Nu se înțelege care ar fi pretinsa contribuție sau munca depusa de un avocat in faza de executare silita, insa aceasta creație, a practicii avocățești, creata cu executorii judecătorești care in principiu ar trebui sa refuze includerea in cuprinsul încheierilor de stabilire a cheltuielilor de executare silita a unor astfel de onorarii de avocat in faza de executare silita, pe langa faptul ca îngreunează in mod nepermis situația debitorului, are ca unic scop încasarea, in mod facil, fără vreo justificare faptica sau legala si chiar nedemn, a unor onorarii absolut nemeritate si nelegale, întrucât in faza de executare silita contribuția unui avocat este nulă.
Mai mult, in prima faza, cea a emiterii somației de către S.C.P.E.J. M. & Asociații, nu s-a solicitat nicio suma cu titlu de onorariu avocațial in faza de executare silita, motiv pentru care, stabilirea acestei sume prin încheiere in faza înființării popririi este vădit nelegala.
In subsidiar, s-a solicitat conform art. 669 alin. 4 din Codul de procedura civila reducerea cheltuielilor de executare in sensul reducerii onorariului avocatului.
Totodată, in temeiul prevederilor art. 453 din Codul de procedura civila s-a solicitat obligarea creditorilor la plata cheltuielilor de judecata in suma de 120.28 Iei reprezentând contravaloarea copiei dosarului execuțional nr.313/2013, suma ce a fost achitata de D.G.R.F.P. Timișoara in baza art. 716 alin. 2 din Codul de procedura civila, conform Ordinului de plata nr. 3548/18.07.2014, depus la dosarul instanței in original.
În concluzie, s-a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate in sensul admiterii contestației la executare, așa cum a fost formulata, cu cheltuieli de judecata in suma de 120,28 lei.
Intimații M. M.-I. si M. F.-I. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului formulat de Direcția Generala a Finanțelor Publice Timișoara și respingerea contestației la executare.
În motivarea întâmpinării, s-a arătat că, prin contestația la executare DGFP T. a solicitat și reiterat în motivele de apel, constatarea faptului ca executarea silita este îndreptata împotriva unei persoane care nu are calitatea de debitor, solicitare fata de care se invocă excepția autorității de lucru judecat, acest aspect fiind soluționat si statuat definitiv prin sentința civilă nr._/19.08.2013, sens in care s-au învederat următoarele:
La data de 25.05.2012, creditoarea M. M.-I. a depus la DGFP T. o cerere prin care a solicitat plata sumelor menționate in dispozitivul sentinței civ.nr.8539/2011 si cheltuielilor de judecata din recurs, iar la data de 31.05.2012 DGFP T. a comunicat creditoarei faptul ca înțelege sa aducă la îndeplinire de bunăvoie sentința civilă 8539/6.04.2011, învederând insa faptul ca cererea trebuie sa fie semnata de ambii creditori, adică si de M. I.. De asemenea, se menționează in cuprinsul acestui răspuns ca se impune refacerea cererii si datorita faptului ca DGFP T. va întocmi documentația de plata si o va transmite MFP in scopul obținerii avizului de legalitate, in vederea efectuării plații. La data de 18.10.2012 creditorii s-au conformat, depunând o noua cerere, solicitând din nou plata creanței.
Este limpede deci ca DGFP T. are calitatea de debitor in raportul juridic cu creditorii M. I. si M. M.-I., pentru ca numai in aceasta calitate si-a asumat, fata de creditori, obligația de a întocmi documentația de plata si de a efectua ulterior plata.
Prin urmare, executarea silita nu este îndreptata împotriva unei persoane fara calitate, DGFP T. recunoscându-si calitatea de debitor in toate răspunsurile formulate la cererile creditorilor.
In concluzie, DGFP T. a avut calitatea de parat in dosarul de fond nr._/325/2010, astfel ca are calitatea de debitor si in etapa in care creditorii au făcut demersuri pentru a obține creanța pe cale amiabila si, pe cale de consecința, pentru aceleași motive, are aceasta calitate si in faza executării silite.
Mai mult, in mod corect instanța de fond a statuat ca sub acest aspect exista autoritate de lucru judecat, câtă vreme Judecătoria Timișoara, prin sentința civilă_/19.08.2013, (pronunțata in dos._/325/2013) definitiva prin decizia civilă nr.67/28.01.2014 a Tribunalului T. a constatat calitatea de debitor a contestatoarei, pronunțându-se asupra altor acte de executare silita emise in același dosar execuțional nr.313/2013 al B. M. & Asociatii.
Intimații au solicitat admiterea excepției autorității de lucru judecat, pe cale de consecința urmând a se constata ca executarea silita a fost legal îndreptata împotriva debitoarei DGFP T..
Solicitarea anularii executării silite insesi, respectiv a adresei de înființare a popririi nr.313/24.02.2014 si a încheierii privind stabilirea cheltuielilor de executare silita si a debitului total se impune a fi respinsa potrivit argumentelor invocate la pct.1, competenta executorului judecătoresc fiind stabilita de art. 650,651 al.1 lit.b, respectiv 682 C.pr.civ. Apelanta contestatoare a mai invocat nelegalitatea executării silite, dar nu a dovedit in ce mod au fost viciate actele execuționale privind executarea in litigiu.
Cât privește așa-zisa lipsa a culpei invocata de către apelanta, aceasta este evidenta, câtă vreme la data de 25.05.2012 creditorii (actualii intimați) au înregistrat la DGFP T. cererea de punere in executare, urmând ca abia la 12.03.2013 sa se adreseze executorului judecătoresc pentru recuperarea creanței. Disponibilitatea de a plăti, la care face referire contestatoarea, a fost doar aparenta, pentru a crea iluzia unei aparente legalități, care nu s-a concretizat si care a urmărit, de fapt, tergiversarea executării titlului. Mai mult decât atât, neseriozitatea atitudinii rezida si in aceea ca in răspunsurile debitoarei nu s-a menționat niciodată un termen sau o data a achitării creanței.
Anularea în parte a actelor de executare pe considerentul obligării contestatoarei la plata sumei de 551,20 lei cu titlu de dobânzi legale, respectiv la plata onorariului de avocat de 1.500 lei nu are niciun temei legal. Intimații invoca, sub acest aspect, excepția lipsei de interes, dat fiind faptul ca adresa de înființare a popririi, precum si adresa referitoare la înștiințarea înființării popririi, acte emise la 24.02.2014 au făcut obiectul cererii de validare a popririi, cerere înregistrata la Judecătoria Timișoara la 21.03.2014,( dosar nr._ .)
Validarea popririi a fost justificata prin refuzul debitoarei si al terțului poprit de a se conforma titlului executoriu, respectiv de a achita o diferența de 4.681,59 lei, suma reprezentând un debit restant dintr-o creanța in parte recuperata. La data de 7.05.2014 debitul ce a făcut obiectul cererii de validare a popririi a fost recuperat de către creditori, astfel ca Judecătoria T., prin sentința civilă nr.8612/26.06.2014 a respins cererea de validare a popririi ca rămasa fără obiect. Prin urmare, solicitarea debitoarei este lipsita de interes, fiind integral recuperate atât creanța cat si cheltuielile de executare, inclusiv onorariul de avocat, tocmai in baza actelor de executare silita a căror anulare se solicita.
Onorariul de avocat face parte, potrivit art.669 alin.3 pct.3 C.pr.civ. din cheltuielile de executare silita care, potrivit alin.2, cad in sarcina debitorului urmărit. Onorariul de avocat in suma de 1500 lei, pentru cei doi creditori are ca temei legal contractul încheiat intre aceștia din urma si cabinetul de avocat C. B., existând astfel temeiul legal contractual pentru reprezentarea si/sau asistarea creditorilor la efectuarea actelor de executare silita. Cuantumul onorariului reprezintă mai puțin de 5% din valoarea creanței (mai exact, 4,73%).
De la data înregistrării cererii de executare silita la executorul judecătoresc, adică 12.03.2013 si pana in prezent debitoarea a formulat doua contestații la executare, prima, finalizata in dosarul nr._/325/2013, in care s-a pronunțat sentința civilă_/19.08.2013, prin care contestația a fost respinsa, definitiva prin decizia civ.67/A/28.01.2014 si prezenta contestație respinsa de prima instanța, in toate fazele procesuale mai sus amintite fiind formulate si depuse la dosar întâmpinări. Contribuția avocatului este deci evidenta, iar faptul ca prezenta sa legala este considerata de debitoare o îngreunare a situației acesteia este o chestiune fără conținut real, de aceasta stare de lucruri debitoarea fiind singura răspunzătoare.
Asocierea cuvântului "cârdășie" cu numele C. B. este un abuz, dat fiind ca, potrivit DEX, cuvântul "cârdășie" înseamnă "întovărășire in scopuri condamnabile", prin urmare C. B. este un potențial infractor pentru ca si-a permis sa-si apere clienții creditori in baza unui contract legal încheiat, împotriva DGFP T., in faza executării silite, declanșata tocmai din culpa acestei instituții. Limbajul agresiv utilizat de contestatoare, inadecvat, folosind cuvinte al căror sens este denaturat (Nedemnitatea ar consta in încasarea legala a unui onorar de avocat ??) este o alta dovada a modului abuziv in care aceasta instituție a statului roman înțelege sa-si susțină si sa-si exercite drepturile procesuale.
Referitor la suma de 551,20 lei, aceasta reprezintă dobânda legala datorata de către debitoare de la data de 13.03.2013 (data declanșării executării silite) si pana la data de 3.07.2013, când debitoarea a efectuat prima plata in contul bancar al creditorilor.
Intimații au solicitat admiterea excepției lipsei de interes si in consecința, respingerea acestui capăt de cerere.
Suma de 120,28 lei a fost achitata de către debitoare cu titlu de contravaloare a copiei dosarului execuțional nr. 313/2013, actele dosarului execuțional fiind solicitate de către instanța de fond, astfel ca aceasta suma intra in categoria cheltuielilor de judecata care cad în sarcina debitoarei, având in vedere ca s-a respins contestația formulata de aceasta.
S-a solicitat respingerea si a acestui capăt de cerere.
In concluzie, pentru motivele de mai sus, s-a solicitat respingerea apelului si menținerea soluției instanței de fond ca legala si temeinica.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, tribunalul constată că acesta nu este întemeiat.
Titlul executoriu care a stat la baza formării dosarului execuțional nr. 313/2013 al B. M. & Asociații este reprezentat de Sentința civila nr. 8539/06.04.2011 pronunțata de Judecătoria Timișoara in dosarul nr._/325/2010, irevocabila prin Decizia civila nr. 53/18.01.2012 a Tribunalului T., prin care a fost admisa acțiunea reclamanților M. I. si M. M. - I., fiind obligat paratul M.F.P. la plata sumei de 19.225,69 lei cu titlu de pret actualizat si a sumei de 194,03 lei cu titlu de comision actualizat, sume actualizate cu indicele de inflație pana la data plații efective, precum si la plata dobânzii legale de la scadenta obligației restituire si pana la data plații efective, cu cheltuieli de judecata in recurs de 1.000 lei.
Apelanta contestatoarea Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara invocă nelegalitatea executării silite prin măsura înființării popririi asupra conturilor sale la terțul poprit Trezoreria Timișoara motivat de faptul că este îndreptată greșit împotriva unei persoane care nu are calitatea de debitor, înștiințarea despre înființarea poprii și încheierea nefiind comunicate Ministerului Finanțelor Publice.
Tribunalul observă însă că prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 15.05.2013 contestatoarea a invocat în contradictoriu cu aceiași intimați același motiv de nelegalitate a executării silite. În acest sens, este cererea de la fila 41 și următoarele dosar de fond, care a fost soluționată în sens negativ, prin respingerea contestației la executare. Mai exact, Judecătoria Timișoara prin sentința civilă nr._ din 19.08.2013, rămasă definitivă prin decizia civila nr. 67/28.01.2014 a Tribunalului T. a constatat calitatea de debitor a contestatoarei, așa cum rezultă din hotărârea depusă la fila 47 și următoarele dosar de fond.
Față de această concluzie stabilită pentru primul motiv de apel, pe cale de consecință, tribunalul va înlătura și a doua critică formulată de contestatoarea Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara. Ea se referă la lipsa de competență a executorului judecătoresc și a instanței de încuviințare a executării silite, care trebuie să se raporteze la debitorul Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București. Cum supra s-a statuat în sensul legalității executării pornite împotriva debitorului Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara, rezultă că nu se pune problema încălcării competențelor în cadrul executării silite, acest debitor având sediul în Timișoara, același cu acela al executorului judecătoresc și al instanței care a încuviințat executarea silită.
În plus, așa cum invocă și intimații M. M. I., M. F. I. în apărare, la data de 25.05.2012, creditoarea M. M.-I. a depus la DGFP T. o cerere prin care a solicitat plata sumelor menționate in dispozitivul sentinței civile nr.8539/2011 si cheltuielilor de judecata din recurs, iar la data de 31.05.2012 DGFP T. a comunicat creditoarei faptul ca înțelege sa aducă la îndeplinire de bunăvoie sentința civilă nr. 8539/6.04.2011, învederând insa faptul ca cererea trebuie sa fie semnata de ambii creditori, adică si de M. I.. De asemenea, se menționează in cuprinsul acestui răspuns ca se impune refacerea cererii si datorita faptului ca DGFP T. va întocmi documentația de plata si o va transmite MFP in scopul obținerii avizului de legalitate, in vederea efectuării plații. Acestea sunt acte emise de însăși debitoare prin care își însușește în mod explicit această calitate.
Apelanta mai critică stabilirea sumei de 551,20 lei cu titlu de dobânzi calculate pentru perioada 13.03._13, dar nu indică erorile efectuate de executorul judecătoresc, nu dovedește un alt cuantum al sumelor datorate cu acest titlu, indicând în mod generic faptul că nu rezultă modul de calcul folosit de executorul judecătoresc în ce privește stabilirea dobânzilor legale. Obligația redării modului de calcul ce constă în câteva operații matematice succesive nu există pentru organul de executare, cu atât mai puțin în cadrul încheierii care prevede suma datorată, astfel că și acest motiv de netemeinicie a hotărârii se va respinge.
În ceea ce privește onorariul de avocat în faza de executare silită, în sumă de 1500 lei, apelanta contestatoare solicită înlăturarea acestuia, în subsidiar, reducerea sa, critică neîntemeiată însă.
Onorariul de avocat face parte, potrivit art. 670 alin.3 pct.3 C.proc.civ. forma republicată la data de 10.04.2015 din cheltuielile de executare silita care, potrivit alin.2, cad in sarcina debitorului urmărit. Onorariul de avocat in suma de 1500 lei, pentru cei doi creditori are ca temei legal contractul încheiat intre aceștia din urma si cabinetul de avocat C. B., existând astfel temeiul legal contractual pentru reprezentarea si/sau asistarea creditorilor la efectuarea actelor de executare silita. Cuantumul onorariului reprezintă mai puțin de 5% din valoarea creanței, iar le este justificat, așa cum susțin intimații. De la data înregistrării cererii de executare silita la executorul judecătoresc, adică 12.03.2013 si pana in prezent debitoarea a formulat doua contestații la executare, prima, finalizata in dosarul nr._/325/2013, in care s-a pronunțat sentința civilă_/19.08.2013, prin care contestația a fost respinsa, definitiva prin decizia civilă nr. 67/A/28.01.2014 si prezenta contestație respinsa de prima instanța, in toate fazele procesuale mai sus amintite fiind formulate si depuse la dosar întâmpinări. Contribuția avocatului este deci evidentă, iar nu nulă, așa cum se susține în cererea de apel, astfel că tribunalul nu va exonera contestatoarea de plata sa, nici nu va reduce suma de 1500 lei.
În finalul cererii de reformare a hotărârii, se solicită obligarea creditorilor la plata cheltuielilor de judecata in suma de 120.28 lei reprezentând contravaloarea copiei dosarului execuțional nr. 313/2013.
Cererea nu va fi admisă, pentru că suma achitată conform dispozițiilor art. 716 alin.2 C.proc.civ. în forma în vigoare anterior republicării la data de 10.04.2015, se încadrează în noțiunea de cheltuieli de judecată, care trebuie avute în vedere în vedere prin prisma dispozițiilor art. 453 alin.1 C.proc.civ. Astfel, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Cum apelanta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara se află în situația în care a pierdut procesul ca urmare a respingerii contestației la executare formulate, hotărârea apelată se impune a fi menținută și în această parte.
Față de argumentele expuse, în baza art. 480 C.proc.civ., tribunalul va respinge apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de contestatoarea Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara, cu sediul în Timișoara, .. 9B, județ T. împotriva sentinței civile nr._/18.11.2014 pronunțate de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații M. M. I., M. F. I., ambii domiciliați în Timișoara, ., nr. 19, ., ., județ T..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.04.2015.
Președinte, A. C. | Judecător, M. R. | |
Grefier, C. T. |
Red. A.C.
Tehnored.: IB.16.04.2015 + A.C. 21.04.2015
5 ex.
Jud. Timișoara – jud. R. B.
SM 1 ex. / Comunicat 3 ex.
| ← Rezoluţiune contract. Sentința nr. 17/2015. Tribunalul TIMIŞ | Prestaţie tabulară. Decizia nr. 359/2015. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
