Rezoluţiune contract. Sentința nr. 17/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 17/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 15-04-2015 în dosarul nr. 367/2015
Acesta nu este document finalizat
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 367/2015
Ședința publică din data de 15 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. A.
Judecător C. Ț.
Grefier R. M. ȘOFRONICI
Pe rol se află soluționarea apelului privind pe apelant C. M. împotriva sentinței civile nr._/17.09.2014 pronunțata de Judecătoria Timișoara in dos._ in contradictoriu cu intimata ASOCIAȚIA DE P. DIN . . ca obiect obligație de a face.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate in încheierea de ședință din data de 18.03.2015 parte integranta din prezenta hotărâre și când instanța din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul dispozițiilor art.396 al.1 N.C., a amânat pronunțarea cauzei pentru termenul din data de 01.04.2015, ulterior la data de 15.04.2015.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului declarat împotriva sentinței nr._/17.09.2014 pronunțata de Judecătoria Timișoara in dos._, a constataturmătoarele:
Prin sentința nr._/17.09.2014 pronunțata de Judecătoria Timișoara in dos._ prima instanță a respins excepția prescripției dreptului la acțiune.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a ASOCIAȚIA DE P. DIN . .>
A respins acțiunea civilă formulată de reclamantul C. M. în contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA DE P. DIN . . ca obiect obligație de a face, acțiune în constatare, hotărâre care să țină loc de act autentic, rectificare CF și rezoluțiune contract. A respins cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele: În temeiul dispozițiilor art 242 cod de procedură civilă, instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură și de fond.
Excepția prescripției dreptului material la acțiune, instanța a constatat că nu este întemeiată, întrucât așa cum rezultă din declarațiile martorilor reclamantul se află în prezent în posesia imobilului.
Acțiunea în pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare – cumpărare reprezintă o modalitate de executare în natură a unei obligații de a face, acțiunea fiind personală, prescriptibilă în termenul general de prescripție de 3 ani, stabilit de art. 1 din Decretul nr. 167/1958 nepurtând asupra bunului, ci asupra promitentului.
În cauză sunt aplicabile dispozițiile decretului nr. 167/1958 întrucât promisiunea de vânzare s-a încheiat anterior intrării în vigoare a noului cod civil, iar potrivit art. 102 din Legea 71/2011 de punere în aplicare a Legii 287/2009 privind Codul civil: ˝contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa˝.
Potrivit dispozițiilor art. 16 al. 1 lit a din Decretul 167/1958 prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția.
Împrejurarea că pârâta a permis reclamantului să folosească imobilul ce face obiectul prezentei cauze are semnificația recunoașterii dreptului a cărui acțiune se prescrie, motiv pentru care instanța a respins excepția invocată.
Instanța a respins excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei întrucât reclamantul și-a îndreptat acțiunea împotriva persoanei care a încheiat în calitate de promitent vânzător.
Pe fondul cauzei instanța a constatat că potrivit dispozițiilor art. 101 din Legea 114/1996 locuințele și unitățile individuale pot fi înstrăinate în mod valabil doar prin acte autentice.
Pârâta a încheiat cu numitul C. M. un înscris aflat la fila 6 din dosar, care nu a transmis valabil proprietatea întrucât nu este încheiat în formă autentică și care constituie un început de dovadă scrisă întrucât nu îndeplinește nici condițiile prevăzute de art. 1180 pentru a constitui un act sub semnătură privată, motiv pentru care instanța a admis proba cu martori și interogatoriul.
Acest înscris are însă semnificația unei promisiuni de vânzare cumpărare.
Din declarațiile martorilor audiați și din interogatoriul luat reclamantului, instanța reține că numitul C. M. a plătit parte din prețul înscris în promisiunea de vânzare cumpărare, adică 7000 euro martorului P. I..
Martorul P. I. a declarat că a luat el banii deoarece acești bani i se cuveneau ca urmare a faptului că el a efectuat lucrările de amenajare a acoperișului în schimbul căruia urma să primească în proprietate uscătoria.
Un înscris provenind de la pârâtă care să consfințească cele declarate de martor nu a fost însă depus la dosar.
În baza art.1021 Cod civil, în vigoare la data încheierii promisiunii, partea în privința căreia angajamentul nu s-a executat, are alegerea să silească pe cealaltă parte să execute convenția.
Una dintre condițiile esențiale pentru ca instanța să poată pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic este plata prețului în baza art. 1021 cod civil.
Din probele administrate în cauză instanța a reținut că suma de 7.000 euro a fost plătită martorului P. I. și nu promitentei vânzătoare.
Prin urmare instanța a respins ca neîntemeiată cererea de pronunțare a unei hotărâri care să țină loc de act autentic.
Pentru aceleași considerente instanța a respins și cererea subsidiară a reclamantului de rezoluțiune a antecontractului întrucât în cauză nu se poate reține neexecutarea culpabilă a contractului din partea pârâtei în condițiile în care suma de 8.000 euro prevăzută în antecontract nu a fost încasată de aceasta. În plus diferența de 1.000 euro nu a fost plătită niciodată.
În privința restituirii sumei de 7000 euro instanța a constatat că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata acestei sume ca urmare a rezoluțiunii contractului și nu întemeiat pe faptul juridic licit generator al obligației de restituire.
Cum instanța nu se poate pronunța potrivit art. 14 cod de procedură civilă decât asupra motivelor de fapt și de drept invocate de părți și care au fost suspuse dezbaterii contractorii, a respins și cel de-al doilea capăt subsidiar de cerere.
În temeiul art 453 instanța a constatat că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile nr._/17.09.2014 pronunțata de Judecătoria Timișoara in dos._, a declarat apel C. M. la data de 19.12.2014 prin care a solicitat: admiterea apelului, schimbarea în tot sentința, in sensul admiterii acțiunii astfel:
In principal, obligarea pârâtei in calitate de reprezentanta legala a proprietarilor tabulari sa perfecteze in forma autentica contractul de vânzare-cumpărare asupra dependinței denumita „ uscătorie " ce face parte din proprietatea . înscris in Cartea Funciara colectiva nr._-Cl Timișoara, nr. cadastral_ provenita din conversia de pe hârtie a Cârtii Funciare colective nr._ Timișoara cu nr. topografic_ in suprafața totala de 284 mp, situat administrativ in Timișoara, ., ., in termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a sentinței ;
-să se constate ca parata in calitate de reprezentanta legala a proprietarilor tabulari mi-a vândut la data de 11.10.2006 prin înscrisul sub semnătura privata intitulat „ proces-verbal ", dependința denumita „ uscătorie " ce face parte din proprietatea . înscris in Cartea Funciara colectiva nt._-Cl Timișoara nr, cadastral_ provenita din conversia de pe hârtie a Cârtii Funciare colective nr._ Timișoara cu nr. topografic_ in suprafața totala de 284 mp, situat administrativ în Timișoara, ., . ;
-sa se pronunțe o hotărâre care sa tina loc de contract de vânzare-cumpărare in forma autentica asupra " uscătoriei " provenita din reapartarnentarea imobilului descris mai sus ;
- sa se dispună intabularea apelantului in Cartea Funciara colectiva nr,_ CI Timișoara cu nr, cadastral_ si in Cartea funciara individuala nou formata a dreptului de proprietate asupra uscatoriei apartament nou edificat, dobândit prin cumpărare m cota de 1/1;
In subsidiar, in situația in care se vor respinge petitele sus menționate, a solicitat rezolutiunea antecontractului de vânzare-cumpărare denumit "proces-verbal" incheiat la data de 11.10.2006,
-obligarea pârâtei la restituirea sumei de 7.000 euro cu titlu de pret plătit pentru achiziționarea imobilului obiect al antecontractului.
A mai solicitat obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata aferente constând in taxe judiciare de timbru filele 20 si 28 dosar fond, taxa judiciara de timbru din apel si cheltuielile de judecata.
În motivarea sentinței se arată că soluția este nelegala si netemeinica întrucât prima instanța a apreciat greșit probatoriul, respectiv înscrisurile, interogatoriul reclamantului si declarațiile martorilor, probe administrate pentru dovedirea motivelor temeinice ce stau la baza admiterii acțiunii.
Apelantul a arătat că prin probatoriul administrat a dovedit faptul ca intre părți s-a născut un raport juridic civil, întemeiat pe dispozițiile art.1176 Cod civil, fiind întrunite toate elementele de valabilitate ale promisiunii de vânzare cumpărare si de răspundere in caz de nerespectare.
Consideră ca este neîntemeiata respingerea acțiunii, motivata pe aspectul ca suma de 7.000 euro a fost plătită martorului P. I. si nu promitentei vânzătoare. Aceasta deoarece, din probatoriul administrat rezulta cu certitudine ca suma de 7.000 euro a fost plătită paratei - după cum reiese din promisiunea de vânzare cumpărare.
Se mai arată că declarația martorului B. T. fila 50 dosar, care este relevanta, deoarece acesta in calitate de vicepreședinte al Asociației de P. recunoaște ca asociația a hotărât in unanimitate sa înstrăineze uscătoria in schimbul refacerii acoperișului. Acoperișul a fost refăcut de către o persoana ce locuiește in . contravaloarea lucrărilor trebuia suportata din vânzarea uscătoriei, indiferent cine era cumpărătorul acesteia. Arata ca, P. I. nu a avut bani sa cumpere uscătoria, iar cumpărătorul a fost C. M..
Din declarația martorului N. I. (cenzor) fila 51 reiese ca toti proprietarii din . tabel prin care au fost de acord cu înstrăinarea uscătoriei in schimbul construirii acoperișului. Relatează ca reclamantul apelant C. M. a plătit suma de bani aferenta reparării acoperișului.
Ori, acest aspect nu poate decât sa formeze convingerea instanței ca, plata este corect făcuta, acoperișul face parte din bunurile comune ale asociației de proprietari, aceasta fiind beneficiara lucrărilor.
Nu poate fi înlăturata nici declarația martorului P. I. (membru in asociație) fila 49, prin care confirma achitarea sumei si însușirea acesteia cu acceptul deplin al Adunării Generale a Membrilor Asociației de P., suma ce i se cuvenea ca urmare a lucrărilor efectuate la acoperișul blocului.
Se mai arată că la semnarea promisiunii de vânzare cumpărare apelantul a plătit asociației suma de 7.000 euro care in aceeași data i-a fost înmânata d-lui P. I. cu acceptul asociației, trebuie luat in considerare deoarece reprezenta suma de bani pe care aceasta avea obligația sa o achite pentru contravaloarea lucrării de construcție.
Atâta timp cat actul a fost încheiat cu reprezentanții legali ai asociației care confirma primirea sumei, a fost semnat si stampilat in numele acesteia, asumându-si obligația de a încheia actul in forma autentica, consideră ca suma de 7.000 euro a fost achitata in beneficiul acesteia. Acest lucru dovedește ca, repararea acoperișului era o prioritate pentru proprietarii imobilului si este de notorietate faptul ca majoritatea asociațiilor de proprietari iau astfel de decizii - de înstrăinare a uscătoriei pentru a nu suporta costurile din bugetele proprii.
Instanța a reținut neexecutarea culpabila a contractului pe considerentul ca suma prevăzute in antecontract nu a fost achitata integral.
Onorata instanța si aceasta concluzie a primei instanțe este eronata, condiția esențiala prevăzuta in art.1021 cod civil si anume a plații prețului nu a fost încălcata, având in vedere faptul ca părțile au stipulat expres in actul sub semnătura privata încheiat ca diferența de 1.000 euro va fi achitata la finalizarea actelor cu cumpărătorul. Atâta timp cat contractul autentic nu a fost încheiat, cumpărătorul nu avea aceasta obligație.
In cazul in care prin convenție partite au prevăzut si un termen cert pentru îndeplinirea obligațiilor asumate de debitor, este de menționat ca împlinirea termenului marchează doar momentul in care obligația trebuie executata, adică momentul in care aceasta devine scadenta.
Pe de alta parte, instanța de fond a omis sa ia in considerare faptul ca apelantul folosește din anul 2006 cu acordul asociației uscătoria, achitând toate costurile generate de folosința. Cu toate ca retine aceste aspect, " împrejurarea ca parata a permis reclamantului sa folosească imobilul", concluzia este ca apelantul nu este îndreptățit sa o dobândească deoarece a plătit prețul altei persoane care evident nu era proprietarul de drept al acesteia, asociația neîncasând suma de 7.000 euro.
Privitor la apărarea intimatei, persoanele semnatare ale promisiunii de vânzare cumpărare erau îndreptățite sa semneze actul juridic deoarece făceau parte din Comitetul Executiv al asociației așa cum a dovedit prin actul depus la dosar, respectiv încheierea civila nr.445/22.09.2004 pronunțata de Judecătoria Timișoara in dosarul nr.421/PJ/2004 prin care s-a admis cererea de autorizare a Asociației de P. din ., .> Pe de alta parte, la momentul încheierii promisiunii de vânzare cumpărare reclamantul apelant nu avea cunoștința daca exista o hotărâre a asociației prin care sa se dispună vânzarea uscătoriei si daca exista o persoana nominalizata (fie chiar si d-nul P. I.). Apelantul nu a fost înștiințat despre înțelegerile anterioare, implicarea d-lui P. I. (proprietar in . al aspect ce poate l-ar fi determinat sa renunțe. In condițiile in care parata intimata a primit banii cu care si-a stins o datorie către o terța persoana, s-a apreciat cu totul nejustificat ca banii nu au fost achitați asociației.
Cu toate ca s-a încuviințat proba cu Interogatoriul pentru lămurirea tuturor neclarităților, parata intimata a refuzat sa răspundă, aspect ce trebuia a fi socotit ca o mărturisire deplina sau ca un început de dovada in folosul apelantului.
Prima instanța nu a ținut cont nici de demersurile făcute pentru finalizarea actului, demersuri ramase insa fără rezultat.
In cauza dedusa judecații, prima instanța nu a mai procedat la efectuarea de verificări cu privire la cauzele si condițiile rezolutiunii, apreciind ca in speța ar fi incident au alt temei de drept cu care nu a fost investita.
In drept, s-au invocat dispozițiile art.476 alin.l, art.477 si art.480 alin.2 din Codul de procedura civila.
In probațiune: înscrisuri, completarea probatoriului cu martori pentru dovedirea celor arătate si efectuarea unei expertize cu specialitatea construcții.
S-a solicitat judecarea si in lipsa de la dezbateri conform art.223 si art.411 alin.2 din Codul de Procedura Civila.
Intimata, deși legal citată nu a formulat întâmpinare in cauza.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate Tribunalul reține că acesta este nefondat.
Din ansamblul probator al cauzei Tribunalul apreciază că prima instanță în mod corect a stabilit starea de fapt existentă între părțile în litigiu reținând că între pârâta intimată și apelantul reclamant s-a încheiat un înscris sub semnătură privată care nu a transmis însă dreptul de proprietate asupra uscătoriei în litigiu ,uscătorie care tribunalul reține că face parte din părțile comune indivize ale imobilului înscris în CF colectivă nr._ C1.
În mod corect prima instanță a reținut că prin înscrisul sub semnătură privată depus la dosarul cauzei intitulat proces verbal din data de 11.10.2006 nu s-a transmis dreptul de proprietate asupra uscătoriei în litigiu întrucât acest înscris nu este încheiat în formă autentică ci are doar semnificația unei promisiuni de vânzare cumpărare.
Analizând acest înscris sub acest aspect al promisiunii de vânzare cumpărare Tribunalul reține că obiectul acestuia îl reprezintă uscătoria imobilului în litigiu, unitate care face parte din părțile comune indivize aflate în coproprietatea forțată a tuturor proprietarilor de apartamente din imobilul în litigiu .
Procesul verbal din data de 11.10.2006 invocat ca și temei al obligației de a transmite dreptul de proprietate asupra uscătoriei a fost semnat de către reclamantul apelant în calitate de beneficiar cumpărător și de către numitul P. I. în calitate de vânzător promitent fiind semnat de asemenea și de către președintele pârâtei intimate, vicepreședintele acesteia și președintele comitetului de cenzori ai asociației.
Din cuprinsul acestui înscris Tribunalul reține că nu rezultă existența unui acord al celorlalți membrii ai asociației de proprietari ,acord care să fie materializat prin existența vreunei hotărâri a Adunării Generale a Asociaților și care potrivit art.24 din Legea 230/2007 este obligatorie .
Tribunalul reține de asemenea că în mod corect prima instanță a stabilit că întrucât din ansamblul probator al cauzei rezultă că suma de 7000 Euro nu a fost încasată de către pârâta intimată Asociație de P. ci de către numitul P. I. cererea reclamantului apelant de pronunțare a unei hotârâi care să țină loc de act autentic nu poate fi primită.
Pentru aceleași considerente al neprimirii sumei de 7000 Euro de către pârâta intimată și nici a diferenței de 8000 Euro convenită ca preț nu a fost admisă nici cererea subsidiară de rezoluțiune a promisiunii de vânzare cumpărare și de restituire a sumei de 7000 Euro achitată numitului P. I..
Pentru toate cele expuse de mai sus în temeiul art.480 alin. 1 Noul cod procedură civilă Tribunalul va respinge apelul reclamantului apelant ca nefondat.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată instanța reține că ele nu au fost solicitate în apel de către pârâta intimată motiv pentru care nu se va pronunța asupra acordării acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat în cauză de către apelantul reclamant C. M. (CNP_), cu domiciliul în Timișoara, ., ., . și cu domiciliul procedural ales la Cabinet de avocat P. F. M. în Dumbrăvița, .. 28A, jud. T., în contradictoriu cu pârâta intimată ASOCIAȚIA DE P. DIN . . C._, cu sediul în Timișoara, ., ., împotriva sentinței civile nr._/17.09.2014 a Judecătoriei Timișoara ca nefondat.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, azi, 15.04.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. R. Ț. C.
GREFIER,
ȘOFRONICI R. M.
Red. R.A. 23 Aprilie 2015
Tehnored. R.Ș.31.03.2015
Prima inst. jud: Ș. R.
Red 2 ex, .>
| ← Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 354/2015. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
