Contestaţie la executare. Sentința nr. 816/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 816/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 16-10-2015 în dosarul nr. 1015/2015
ROMANIA
TRIBUNALUL TIMIS
SECTIA I C.
DOSAR NR._
DECIZIA C. NR.1015/A
Ședința publică din 16.10.2015
PREȘEDINTE – M. R.
JUDECĂTOR – A. C.
GREFIER – F. S. H.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta-pârâtă . împotriva sentintei civile 816/27.01.2015, pronuntata de Judecatoria Timișoara in dosarul_, in contradictoriu cu intimații-contestatori S. I.-A., M. I., T. I., C. M., P. G., T.-V. I., N. V. si J. I..
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru intimatii contestatori lipsa, av.D. D., pentru apelanta parata, av.C. L..
Procedura completă.
A fost expus referatul cauzei de către grefier, dupa care, nemaifiind alte cereri de formulat si probe de administrat, instanta constata incheiata cercetarea judecatoreasca si acorda cuvantul asupra apelului.
Aparatorul apelantei parate reitereaza sustinerile din cererea de apel si solicita admiterea apelului, schimbarea hotararii, respingerea contestatiei la executare, cu cheltuieli de judecata, invederand ca apelanta a fost in imposibilitate de a pune in executare hotararea; depune factura nr.8/01.09.2015 in cuantum de 4800 lei si chitanta nr.28/21.09.2015 in cuantum de 4800 lei, reprezentand onorariu avocatial.
Aparatorul intimatilor contestatori solicita respingerea apelului, mentinerea ca temeinica si legala a hotararii primei instante, cu cheltuieli de judecata si depune chitanta . nr.54/29.04.2015 in cuantum de 4000 lei reprezentand onorariu avocatial.
In replica, aparatorul apelantei parate, invedereaza ca dupa ce apelanta a luat cunostinta de intoarcerea dosarului la Judecatoria Timisoara, actele in vederea executarii silite au fost efectuate in termen.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față:
Prin sentința civilă nr.816/27.01.2015 pronuntata in dos._ Judecatoria Timisoara a respins excepția tardivității formulării contestației la executare, a respins cererea de suspendare a executării silite, a admis contestația la executare formulată de contestatorii S. I.-A., M. I., T. I., C. M., P. G., T.-V. I., N. V., și J. I., în contradictoriu cu intimata S.C. V. & H. S.R.L., în faliment, prin lichidator judiciar S.C. Valor S.P.R.L., a anulat somația nr. 540/03.06.2014 și toate formele de executare ulterioare întocmite de către S.C.P.E.J. M. si Asociații în dosarul execuțional nr. 540/2014, a obligat intimata la plata către contestatori a sumei de 2800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că, la data de 16.05.2014, intimata S.C. V. & Hey S.R.L. a formulat o cerere de executare silită împotriva contestatorilor din prezentul litigiu, în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1712/09.07.2009 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, definitivă prin decizia civilă nr. 359/A/14.10.2010 a Curții de Apel Timișoara, irevocabilă prin decizia civilă nr. 8231/18.11.2011 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, fiind deschis, astfel, dosarul execuțional nr. 540/ex/2014de către S.C.P.E.J. M. & Asociații.
Prin încheierea nr. 7839/EX/23.05.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._/325/2014 s-a dispus încuviințarea executării silite în dosarul execuțional nr. 540/ex/2014 și, ca urmare a acestui fapt, a fost emisă somația nr. 540/03.06.2014 (f. 30 dosar Judecătoria Reșița).
În baza art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă instanța urmand a se pronunța cu prioritate asupra excepției tardivității formulării contestației la executare, invocată de intimată prin întâmpinare.
Cu privire la acest aspect, instanța a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 714 alin. 1 Cod procedură civilă care prevăd un termen de 15 zile pentru formularea contestației, ce curge de la momentul la care executorul a luat la cunoștință de actul de executare pe care îl contestă, respectiv de la momentul comunicării somației, iar nu dispozițiile art. 714 alin. 2 Cod procedură civilă, care prevăd un termen de 5 zile pentru formularea contestației, dat fiind faptul că nu se contestă o încheiere a executorului judecătoresc, ci un act de executare, și anume somația emisă în baza art. 666-667 Cod procedură civilă.
Contestatorilor P. G., T. I., C. M., T.-V. I. le-a fost comunicată somația în data de 19.06.2014, iar contestatorilor N. V., Matasaru I., J. I., S. I. A. le-a fost comunicată aceeași somație în data de 20.06.2014, motiv pentru care instanța a reținut că prezenta contestație la executare este introdusă în termenul legal sus-menționat și, pe cale de consecință, a respins ca neîntemeiată excepția tardivității formulării contestației la executare.
În temeiul art. 718 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța a respins ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite, dat fiind faptul că este soluționată odată cu fondul cauzei.
Asupra motivului din contestația la executare constând în prescripția dreptului de a obține executarea silită, vor fi înlăturate ca neîntemeiate susținerile intimatei potrivit cărora nu ar mai putea fi constatată deoarece toate condițiile și aspectele de legalitate ale procedurii de executare silită demarate împotriva contestatorilor (inclusiv prescripția dreptului de a obține executarea silită) au fost analizate de către organul de executare silită și cenzurate de către instanța de judecată la momentul încuviințării cererii de executare silită. Procedura încuviințării cererii de executare silită are caracter necontencios în cadrul căreia nu este analizat aspectul prescripției dreptului de a cere executarea silită, care reclamă o procedură contencioasă, respectiv formularea unei contestații la executare. Mai mult, chiar încheierea de încuviințare a executării silite este supusă controlului judiciar pe calea contestației la executare, astfel cum prevede art. 711 alin. 3 Cod procedură civilă.
Potrivit art. 705 Cod procedură civilă „(1) dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. (...). (2) Termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a obține executarea silită. În cazul hotărârilor judecătorești și arbitrale, termenul de prescripție începe să curgă de la data rămânerii lor definitive”.
În speță, titlul executoriu obiect al dosarului execuțional nr. 504/ex/2014 e reprezentat de sentința civilă nr. 1712/09.07.2009 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, definitivă prin decizia civilă nr. 359/A/14.10.2010 a Curții de Apel Timișoara, irevocabilă prin decizia civilă nr. 8231/18.11.2011 a Înaltei Curții de Casație și Justiție.
Pentru determinarea caracterului de titlu executoriu al unei hotărâri judecătorești relevantă este legea în vigoare la data începerii procesului (depunerea cererii), deoarece natura de titlu executoriu este un efect al hotărârii judecătorești. D. fiind faptul că procesul în urma căruia s-a obținut titlu executoriu în baza căruia s-a pornit executarea silită în dosarul execuțional 540/ex/2014 a început la data de 01.03.2007, rezultând că, pentru a stabili caracterul de titlu executoriu al sentinței civile nr. 1712/09.07.2009 pronunțate de Tribunalul T., vor fi avute în vedere dispozițiile Codului de procedură civilă din 1865, în vigoare la acel moment.
Conform art. 377 alin. 1 pct. 3 din Cod procedură civilă din 1865, incident în cauză pentru stabilirea momentului la care a devenit executorie hotărârea sus-menționată, sunt definitive hotărârile date în apel. Totodată, art. 374 alin. 1 Cod procedură civilă din 1865 prevede că „Hotărârea judecătorească sau alt titlu se execută numai dacă este învestit cu formula executorie prevăzută de art. 269 alin. 1, afară de încheierile executorii, de hotărârile executorii provizoriu și de alte hotărâri sau înscrisuri prevăzute de lege, care se execută fără formula executorie”, iar art. 376 alin. 1 Cod procedură civilă din 1865 prevede că „Se învestesc cu formula executorie prevăzută de art. 269 alin. 1 hotărârile care au rămas definitive ori au devenit irevocabile, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri, pentru ca acestea să devină executorii, în cazurile anume prevăzute de lege”.
Așadar, raportat la dispozițiile legale în vigoare la momentul începerii procesului, hotărârile pronunțate în apel sunt definitive și pot fi puse în executare, fără a fi necesar a se aștepta ca acestea să devină irevocabile. Exercitarea recursului ori a unei căi de atac extraordinare nu aduce atingere caracterului definitiv al hotărârii judecătorești atacate, astfel cum a susținut intimata, sens în care sunt și prevederile art. 378 Cod procedură civilă din 1865 potrivit cărora „Pe când o hotărâre definitivă se află în curs de a se rejudeca în contestație sau în urma cererii de revizuire, ea are încă puterea lucrului judecat până ce se va înlocui printr-o altă hotărâre”.
De asemenea, caracterul definitiv al unei hotărâri judecătorești nu depinde de momentul învestirii cu formulă executorie a acesteia, ce reprezintă o formalitate ulterioară, necesară pentru a se putea proceda la executarea silită.
Prin urmare, sentința civilă nr. 1712/09.07.2009 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ a devenit definitivă, dobândind caracterul de titlu executoriu, la momentul pronunțării deciziei civile nr. 359/A/14.10.2010, în apel, de către Curtea de Apel Timișoara, și nu la momentul pronunțării deciziei civile nr. 8231/18.11.2011 de către Înalta Curte de Casație și Justiție. De la data de 14.10.2010 a început să curgă termenul de prescripție a executării silite de 3 ani, prevăzut de art. 705 alin. 1 Cod procedură civilă, termen care s-a împlinit la data de 14.10.2013. Astfel, dat fiind faptul că, în speță, executarea silită a început ulterior acestui moment, la data de 16.05.2014, odată cu depunerea de către intimată a cererii de executare silită, a rezultat că a intervenit prescripția dreptului de a obține executarea silită și, în baza art. 706 alin. 2 Cod procedură civilă, s-a stins dreptul intimatei de a obține executarea silită, iar hotărârile judecătorești în litigiu și-au pierdut caracterul de titlu executoriu.
Au fost respinse ca neîntemeiate și susținerile intimatei în sensul că nu ar fi putut pune în executare hotărârea primei instanțe anterior datei de 26.03.2014 pentru că abia atunci a aflat de returnarea dosarului de fond de la Înalta Curte de Casație și Justiție unde fusese trimis din anul 2010 pentru soluționarea diverselor căi de atac, și, prin urmare, hotărârea nu putea fi definitivată și nici investită cu formulă executorie. Intimata avea atât posibilitatea cât și obligația de a face demersurile necesare definitivării și investirii cu formulă executorie a titlului său înăuntrul termenul de prescripție de 3 ani, demersuri pe care aceasta nu le-a efectuat, astfel că susținerile sale sunt simple supoziții, fără niciun fundament juridic. Pentru definitivarea și investirea cu formulă executorie a hotărârii, intimata trebuia să depună la instanță chiar exemplarele sentinței și deciziei civile care i-au fost comunicate, iar dacă nu mai era în posesia acestora putea să solicite eliberarea unor copii, operațiunea ce este întotdeauna posibilă deoarece câte un exemplar original al fiecărei hotărâri judecătorești se află păstrează de către instanțe în mape speciale, deci atât cererea de definitivare cât și cea de investire cu formulă executorie puteau fi soluționate și în absența dosarului în cauză.
Față de cele de mai sus, văzând și dispozițiile art. 706 alin. 2 Cod procedură civilă, art. 711 alin. 1 Cod procedură civilă, raportat la art. 719 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța a admis contestația la executare ca urmare a intervenirii prescripției dreptului de a obține executarea silită și, pe cale de consecință, a anulat somația nr. 540/_ și toate formele de executare ulterioare întocmite de către S.C.P.E.J. M. și Asociații în dosarul execuțional nr. 540/ex/2014.
În temeiul art. 453 Cod procedură civilă a obligat intimata la plata către contestatori a sumei de 2.800 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial, conform chitanței depuse la dosar (f. 45).
Impotriva hotararii a declarat apel parata ., solicitand schimbarea in totalitate a hotărârii apelate și respingerea contestației la executare.
In motivarea apelului, apelanta a aratat ca, pentru ca prescripția invocata de contestatorii-intimati sa-si producă efectul sau sancționator este necesar ca pentru titularul dreptului sa existe, pe langa voința de a acționa si posibilitatea reala de a acționa, adică de a se adresa organului competent pentru protecția dreptului sau.
In timpul curgerii termenului de prescripție pot interveni anumite imprejurari ori cauze obiective care il pun pe titularul dreptului de a cere executarea silita in imposibilitatea de a acționa. Daca pe timpul cat durează asemenea imprejurari prescripția nu ar fi oprita, s-ar ajunge la situația in care titularului dreptului sa i se aplice efectul sancționator al prescripției fara a i se putea imputa pasivitatea ori neglijenta in a acționa. Pentru a inlatura in asemenea situații efectul extinctiv al prescripției, s-au prevăzut in lege, pe de o parte, suspendarea cursului prescripției si pe de alta parte întreruperea prescripției.
F. de caracterul prescripției, care apare ca o sancțiune, producerea efectelor acesteia nu-si mai găsește justificarea, in situațiile in care inacțiunea nu i-ar fi imputata titularului dreptului la acțiune, ea fiind datorata unor cauze care l-ar împiedica sa-si exercite dreptul, deci unor obstacole de ordin material, juridic sau moral, impedimente care au fost denumite de către legiuitor „motive temeinice", astfel dupa cum rezulta expres din textul art. 709 NCPC.
Apelanta a solicitat instanței de apel a observa ca intimata-apelata a invocat, susținut, motivat si dovedit incidența acestor motive întemeiate la care face referire art. 709 NCPC in fata instanței de fond, invocând aceste texte de lege derogatoriu, aspecte pe care instanța de fond le-a ignorat cu desăvârșire, considerând in mod derizoriu ca aceste motive sunt "simple supoziții, fara niciun fundament juridic."Pe de alta parte, insa, instanța de fond a apreciat întemeiata aplicabilitatea textelor de lege invocate de către intimata-apelanta in ce privește justificarea si detalierea motivelor temeinice care au sta la baza impiedicarii acesteia in demararea executării silite, insa a aprecieat total eronat ca aceste aspecte s-ar lega strict doar de caracterul definitiv al hotărârii judecătorești si momentul la care aceasta hotărâre a rămas definitiva. In plus la pagina 5 alin.2 din hotărârea apelata instanța de fond a subliniat si faptul ca investirea cu formula executorie este o formalitate ulterioara, necesara pentru a se putea proceda la executarea silita. Or, in condițiile in care instanța de fond a retinut aplicabilitatea textelor de lege invocate de către intimata-apelanta pentru incidența si justificarea motivelor intemeiate care au impiedicat-o sa-si exercite dreptul sau, insa le cataloghează doar simple supoziții, rezulta in mod cert cotradictorialitatea motivării acestei hotărâri dar si aspecte care conduc in mod ferm la caracterul netemeinic al soluției pronunțate de instanța de fond. In alta ordine de idei soluția menționata de instanța de fond, in speța soluționarea cererii privind investirea cu formula executorie si aplicarea mențiunii „definitiva si irevocabila" in lipsa dosarului de la sediul instanței competente a efectua aceasta procedura, in condițiile in care la cererea in cauza trebuiau anexate toate hotărârile judecătorești pronunțate in dosar, inclusiv soluțiile pronunțate in caile de atac ordinare si extraordinare, nu doar hotărârea instanței de fond rămasa definitiva, reprezintă o procedura nereglementata legislativ si contrarar dispozițiilor procedurale in vigoare. Apelanta a mai solicitat a observa ca mențiunea defintiva este aplicata pe toate hotărârile pronunțate in prezentul dosar, nu doar pe hotărârea pusa in executare. Practica invocata de către intimata-apelanta in susținerea acestui punct de vedere contrazice aceste motivări ale instanței de fond cu atat mai mult cu cat instanța competenta trebuia sa verifice prin propriile simțuri veridicitatea, pertinenta si legalitatea unei asemenea cereri, ceea ce era imposibil de realizat datorita comunicării dosarului la sediul instanțelor competente din București si lipsei acestuia de la sediul primei instanțe o perioada indelungata de timp (2010-2014). In speța de fata au existat, au fost invocate si dovedite motive temeinice care au impiedicat intimata-apelanta sa ceara executarea silita. Din probatoriul existent la dosarul cauzei rezulta cu exactitate perioada in care au subzistat aceste motive, data la care s-au născut si momentul la care au incetat, precum si faptul ca deindata ce motivele si-au incetat aplicabilitatea, intimata-apelanta a procedat la valorificarea dreptului sau împotriva contestatorilor din prezentul dosar.
S-a mai aratat ca, datorita exercitării de către contestatori a cailor de atac a recursului si contestației in anulare, dosarul nr._ al Tribunalului T. a lipsit din arhiva primei instanțe, respectiv din arhiva Tribunalului T., incepand cu luna noiembrie 2010, fiind trimis la București in vederea judecării acestor cai de atac.
In ce privește data la care a luat la cunoștința despre faptul returnarii dosarului la sediul primei instanțe, apelanta a menționat ca la data de 26.03.2014 a fost citata in dosar nr._ al Tribunalului T. . si contestatorii din prezentul dosar, dosar suspendat pana la soluționarea irevocabila a dosarului nr._ al Tribunalului T. (dosarul in care a fost pronunțata hotărârea executata silit), citație in cuprinsul căreia a fost inserata mențiunea depunerii hotatarii judecatorsti din dosar nr._ cu mențiunea irevocabila; in atare condiții intimata a efectuat demersurile necesare, primul fiind aplicarea mențiunilor legale si necesare pe hotărârile din dosar in vederea prezentării acestora organului de executare silita. Sentința civila nr. 1712/PI/09.07.2009 pronunțata in dosar nr._ al Tribunalului T. nu a putut fi pusa in executare la momentul in care acesta a devenit executorie, conform normelor de procedura civila anterioare, intrucat aceasta hotărâre, pentru a putea fi pusa in executare, conform art. 374 Cod de procedura civila anterior, trebuia, pe langa dobândirea calității de executorie, sa fie investita si cu formula executorie. Hotărârea executorie din dosarul executional o reprezintă hotărârea primei instanțe, rămasa irevocabila la data de 18.11.2011, insa nu a putut fi investita cu formula executorie obligatorie decât ulterior returnarii dosarului la sediul primei instanțe, adică ulterior anului 2013, intrucat, astfel cum a subliniat si detailat anterior, in perioada 2010-2013 dosarul s-a aflat la București, la sediu Înaltei Curți de Casație si Justite .
S-a mai aratat ca instanța de fond a omis sa se pronunțe cu privire la aspectele sesizate de către intimata-apelanta cu referire la condițiile si aspectele de legalitate a procedurii de executare silita demarate impotriva contestatorilor-intimati din prezentul dosar. Aceste aspecte au fost analizate in prealabil atat de organul de executare silita, iar in temeiul prevederilor art. 665 NCPC au fost analizate si cenzurate de către instanța de judecata la momentul incuviintarii cererii de executare silita, moment in care, in conformitate cu prevederile art. 665 alin.5 NCPC, in măsura in care excepția prescripției dreptului de executare silita a intimatei ar fi fost incident, instanța de executare trebuia sa dispună respingerea cererii de încuviințare silita.
In drept, apelul a fost intemeiat pe dispozitiile art. 466 si urmatoarele C..
Intimatii S. I.-A., M. I., T. I., C. M., P. G., T.-V. I., N. V. si J. I. au formulat intampinare, solicitand respingerea apelului ca nefondat, cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea intampinarii, intimatii au aratat că termenul de la care a început să curgă dreptul creditoarei . de a obține executarea silită în baza sentinței civile nr. 1712/09.07.2009 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, este data de 14 octombrie 2010. Creditoarca . a demarat procedura executării silite la data de 16.05.2014 așa cum rezultă din încheierea civilă nr.7839/EX din 23.05.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr.15._ . Nu era nevoie de întoarcerea dosarului la Tribunalul T. pentru a se demara executarea silită, întrucât la nivelul fiecărei instanțe de judecată se păstrează câte un exemplar original al fiecărei hotărări pronunțate, iar sentința instanței de fond putea fi investită cu formula executorie în baza acestor hotărâri judecătorești. Mai mult, investirea cu formula executorie a sentinței nici nu a mai fost necesară odată cu . noului cod de procedură silită, respectiv din 15.02.2013. Așadar, începând cu această dată nu mai era nevoie de nicio altă formalitate din partea creditorului, decât solicitarea făcută către un executor judecătoresc de demarare a executării silite.
În apel, părțile nu au solicitat administrarea unor probe noi.
Deliberând asupra apelului, atât prin prisma motivelor invocate cât și din perspectiva art.476-479 C., tribunalul apreciază că acesta este nefondat.
Faptul că dosarul în care s-a pronunțat hotărârea ce constituie titlu executoriu nu s-a aflat o perioadă de timp la instanța care trebuia să învestească hotărârea cu formulă executorie, fiind înaintat la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea unor căi extraordinare de atac, nu constituie un motiv temeinic, care să justifice inacțiunea creditoarei în punerea în executare silită a titlului, neputând fi asimilat motivelor de suspendare sau de întrerupere a prescripției dreptului de a cere executarea silită, după cum a încercat a acredita apelanta. Cauzele care conduc la suspendarea sau la întreruperea prescripției dreptului de a cere executarea silită sunt expres prevăzute de art 708 și 709 C., iar situația invocată de către apelantă nu se încadrează în niciunul dintre aceste cazuri.
În speță, inacțiunea în a cere executarea silită îi este imputabilă exclusiv creditoarei, care nu a manifestat diligență în depunerea cererii de învestire cu formulă executorie și mai apoi a cererii de executare silită în interiorul termenului de prescripție de trei ani, termen care, după cum în mod corect a reținut prima instanță (iar creditoarea nu a contestat), începe să curgă la data pronunțării deciziei civile 359/A/14.10.2010 a Curții de Apel Timișoara, la acel moment sentința civilă 1712/09.07.2009 a Tribunalului T. devenind definitivă.
Prima instanța reținut în mod judicios că cererii de învestire cu formulă executorie creditoarea îi putea atașa exemplarele sentinței civile 1712/09.07.2009 a Tribunalului T. și deciziei civile 359/A/14.10.2010 a Curții de Apel Timișoara care îi fuseseră comunicate creditoarei în calitate de parte în respectivul proces, nefiind nevoie și de existența fizică a dosarului în arhiva instanței la momentul învestirii. Soluția în dosarul_ este definitivă de la momentul pronunțării deciziei civile 359/A/14.10.2010 a Tribunalului T., pentru aplicarea aceste mențiuni asupra hotărârii-astfel încât aceasta să fie susceptibilă de învestire cu formulă executorie-nefiind necesar a se aștepta soluționarea recursului.
Refuzul de a învesti cu formula executorie o hotărâre judecătorească în absența dosarului nu poate fi considerat decât o supoziție nedovedită a apelantei, oricum sancționabilă pe calea recursului împotriva încheierii de respingere a cererii de învestire cu formulă executorie. Or, creditoare nu a urmat căile legale pentru a obține învestirea cu formulă executorie și punerea în executare silită a titlului său, mulțumindu-se să rămână în expectativă până după expirarea termenului de prescripție a executării silite.
Mai mult, nici după restituirea dosarului de către Înalta Curte de Casație și justiție (restituire care, potrivit evidentelor informatizate ale instanței, a avut loc în data de 18.04.2013), creditoarea nu a făcut demersuri în vederea învestirii și executării titlului său, rămânând in expectativă, conform celor arătate de însăși creditoare prin apelul declarat, până în data de 26.03.2014, când a fost citată într-un alt dosar cu mențiunea de a depune hotărârea pronunțată in dosarul_ al Tribunalului T. cu mențiunea „irevocabilă”.
Nu pot fi primite nici susținerile apelantei conform cărora problematica prescripției dreptului de a solicita executarea silită a fost analizată de organul de executare și de instanța de judecată la momentul încuviințării cererii de executare silită. Încuviințarea cererii de executăre silită presupune o procedură necontencioasă, în care judecătorul nu este chemat a face statuări cu caracter jurisdicțional, neputând deci reține prescripția dreptului de a cere executarea silită, cu atât mai mult cu cât analiza acestei problematici poate presupune discutarea și administrarea de probe sub aspectul întreruperii sau suspendării cursului prescripției, probatoriu incompatibil cu procedura sumară a judecății necontencioase. În plus, după cum în mod corect a reținut și prima instanță, însăși încheierea de încuviințarea executării silite este supusă controlului judiciar pe calea contestației la executare, conform dispozițiilor art. 711 alin 3 C..
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art 480. C., Tribunalul va respinge apelul ca nefondat, reținând că în mod corect prima instanță a apreciat ca fiind incidentă prescripția dreptului de a solicita executarea silită, admițând contestația la executare și anulând formele de executare silită, în conformitate cu dispozițiile art. 706 alin 2 C., raportat la art. 711 alin 1 C. și art. 719 C..
În baza art. 453 alin 1 C., va fi respinsă cererea apelantului, aflat în culpă procesuală, privind obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată și va fi obligată apelanta, în baza aceluiași articol raportat la art. 455 C., la plata sumei totale de 4000 de lei către intimații S. I.-A., M. I., T. I., C. M., P. G., T.-V. I., N. V. si J. I., respectiv câte 500 de lei către fiecare dintre aceștia, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, respectiv onorariu avocațial dovedit de chitanța de plată depusă la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge apelul declarat de apelanta-pârâtă . (avand J40/_/2011 si CUI RO_, cu sediul in Bucuresti, ..31, .-la lichidator judiciar Valor SPRL) împotriva sentintei civile 816/27.01.2015, pronuntata de Judecatoria Timișoara in dosarul_, in contradictoriu cu intimații-contestatori S. I.-A. (CNP-_, cu dom.in Resita, ..1, ..6, jud.C.-S.), M. I. (CNP-_, cu dom.in Resita,., ., .-S.), T. I. (CNP-_, cu dom.in Resita, ., .-S. ), C. M. (CNP-_, cu dom.in Resita,., ., .-S.), P. G. (CNP-_, cu dom.in Resita, ., .-S.), T.-V. I. (CNP-_, cu dom.in Resita, ..19, jud.C.-S.), N. V. (CNP-_, cu dom.in Resita,str.., ., .-S.) si J. I. (CNP-_, cu dom.in Resita,..1, ., .-S.).
Respinge cererea apelantei privind obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Obligă apelanta la plata sumei totale de 4000 de lei către intimații S. I.-A., M. I., T. I., C. M., P. G., T.-V. I., N. V. si J. I., respectiv câte 500 de lei către fiecare dintre aceștia, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.10.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. R. A. C.
GREFIER
F. S. H.
Red MR
Tehnored MR/FSH
11 ex/28.10.2015
Prima instanță – jud. M. B.
| ← Modificare act constitutiv persoană juridică. Decizia nr.... | Fond funciar. Decizia nr. 1062/2015. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
