Fond funciar. Decizia nr. 283/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 283/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 03-11-2015 în dosarul nr. 283/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 283/R
Ședința publică din 3 noiembrie 2015
PREȘEDINTE: C. P.
JUDECATOR: L. Ș.
JUDECATOR: L. D.
GREFIER: A. D.
S-a luat în examinare recursul formulat de recurentul P. D. împotriva sentinței civile nr. 4804/2.4.2015 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Timișoara în contradictoriu cu intimata C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate privata Dumbravița și C. Județeana pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor T..
La apelul nominal, făcut în ședința publică se prezintă avocat M. R., iar în reprezentarea intimatei C. Județeana pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor T. se prezintă consilier juridic P. G., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul recurentului arata ca titlul executoriu este din anii 2005-2006.
Instanța califică calea de atac formulată având temeiul de drept dispozițiile vechiului cod de procedura civilă și nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat constată cauza în stare de judecata si acorda cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatului C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor T. solicită respingerea recursului.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra prezentului recurs, constată următoarele :
Prin sentința civilă nr. 4804/02.04.2015 pronunțată în dosarul nr._ , Judecătoria Timișoara a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului invocată prin întâmpinare. A respins cererea formulată de reclamantul P. D. în contradictoriu cu pârâții C. Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată Dumbrăvița și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor T.. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța aceasta sentință, prima instanța a reținut următoarele :
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâta C. Județeană de Fond Funciar T., instanța a reținut că această condiție de exercitare a acțiunii civile rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății.
Reclamantul și-a justificat calitatea procesuală activă invocând calitatea sa de creditor al promitenților vânzători Gulacsi E. și Torma M., respectiv ai succesorilor acestora în drepturi, derivată din contractul de cesiune de creanță autentificat sub nr. 1741/06.09.2014.
Astfel, instanța a constatat că prin promisiunea de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. 5626/03.10.2002 promitenții vânzători Gulacsi E. și Torma M. s-au obligat să vândă terenul în suprafață de 5 ha, situat în extravilanul loc. Dumbrăvița dobândit prin reconstituire potrivit adeverinței nr. 2115/03.10.2002, anexa 50, poziția 62, după obținerea titlului de proprietate, în favoarea promitentului cumpărător J. O. C..
Prin contractul de cesiune de creanță autentificat sub nr. 1741/06.09.2014 numitul J. O. C. a cesionat reclamantului P. D. drepturile de creanță pe care le deține în calitate de promitent cumpărător conform promisiunii de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. 5626/03.10.2002, având ca obiect cumpărarea de la promitenții cumpărători Gulacsi E. și Torma M. a terenului arabil în suprafață de 2,2220 ha din totalul de 5 ha pe care aceștia urmează să-l dobândească prin reconstituirea dreptului de proprietate, diferența de 2,7780 ha fiind dobândită anterior în proprietate de către cedent asupra parcelelor A133/2/1 și A 114/2/3/1/4 conform titlului de proprietate nr. 1/25/08.11.2012.
Prin urmare, a constatat că reclamantul are calitate procesuală activ având în vedere calitatea de creditor invocată de acesta, acțiunea sa fiind una oblică, astfel că instanța a respins această excepție, urmând să verifice dacă sunt îndeplinite condițiile de exercitare a acestei acțiuni.
Astfel, prin Sentința civilă nr. 9848/27.11.2003 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 6069/2003 a fost admisă în parte acțiunea introdusă de reclamanții Gulacsi E. și Torma M., instanța a obligat pârâta C. Județeană de Fond Funciar T. să elibereze reclamanților titlul de proprietate asupra suprafeței de 5 ha conform adeverinței nr. 2115/03.10.2002 eliberată de C. Locală de Fond Funciar Dumbrăvița. Totodată, instanța a obligat pârâta C. Locală de Fond Funciar Dumbrăvița la punerea în posesie a reclamantelor pentru suprafața sus menționată. Această sentință a rămas definitivă și irevocabilă după cum rezultă din hotărârile judecătorești depuse la dosar.
Prin Sentința civilă nr. 8383/25.09.2006 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 6153/19.04.2006 a fost admisă în parte acțiunea introdusă de reclamanții Gulacsi E. și Torma M. întemeiată pe dispozițiile art. 580 indice 3 din vechiul Cod de procedură civilă, pârâtele C. Județeană de Fond Funciar T. și C. Locală de Fond Funciar Dumbrăvița fiind obligate la plata unei amenzi civile în favoarea Statului Român în cuantum de 50 Ron/zi de întârziere până la executarea obligației de a face prevăzută în titlul executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 9848/27.11.2003 a Judecătoriei Timișoara.
Prin prezentul demers judiciar reclamantul P. D. a solicitat instanței să stabilească suma de 54.800 lei datorată de fiecare dintre pârâți cu titlu de amendă civilă la bugetul Statului Român, raportat la dispozițiile sentinței civile nr. 8383/25.09.2006 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 6153/19.04.2006.
Instanța a reținut că potrivit art. 580 indice 3 alin. 1 și 2 din vechiul Cod de procedură civilă (aplicabil potrivit art. 3 din Legea nr. 76/2012) „ (1) Dacă obligația de a face nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unei amenzi civile. Instanța sesizată de creditor poate obliga pe debitor, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părților, să plătească, în favoarea statului, o amendă civilă de la 20 lei la 50 lei, stabilită pe zi de întârziere până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu. (2) Dacă în termen de 6 luni debitorul nu va executa obligația prevăzută în titlul executoriu, la cererea creditorului, instanța care a dispus obligarea debitorului la plata unei amenzi civile pe zi de întârziere în favoarea statului va fixa suma datorată statului cu acest titlu, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părților…”
Pentru a fi incidente dispozițiile art. 580 indice 3 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă este necesar să se dovedească culpa exclusivă a debitorilor în neexecutarea obligației. De asemenea, întrucât în cauză reclamantul a introdus o acțiune oblică întemeiată pe art. 580 indice 3 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă, este necesar să se dovedească și faptul că debitorii reclamantului, în speță numiții Gulacsi E. și Torma M. și ulterior succesorii acestora în drepturi, au rămas pasivi față de drepturile conferite în favoarea lor prin Sentința civilă nr. 9848/27.11.2003 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 6069/ 2003, în sensul că nu au exercitat acțiunile pe care le aveau la dispoziție pentru punerea în executare a sentinței, această pasivitate neputând fi raportată doar la omisiunea de a introduce o acțiune bazată pe art. 580 indice 3 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă.
Instanța a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile menționate mai sus.
Astfel, instanța a reținut că după pronunțarea Sentinței civile nr. 8383/25.09.2006 a Judecătoriei Timișoara în dosarul nr. 6153/19.04.2006, pârâții au efectuat o . demersuri pentru executarea dispozițiilor Sentinței civile nr. 9848/27.11.2003 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 6069/2003, neputând fi reținut refuzul sau neglijența acestora de executare a sentinței.
După cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, în vederea executării sentinței civile nr. 9848/27.11.2003 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 6069/2003, a fost emisă Hotărârea nr. 33/41 din 11.09.2007 prin care C. Județeană de Fond funciar a validat propunerea Comisiei Locale Dumbrăvița de punere în posesie a numiților Gulacsi E. și Torma M. pe amplasamentele stabilite de aceasta, fiind întocmit procesul-verbal de punere în posesie nr.1 din 11.12.2007 prin care aceștia au fost puși în posesie pe mai multe parcele în suprafață totală de 5 ha.
Prin acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr._/325/2007 reclamanții Gulacsi E. și Torma M. au solicitat anularea Hotărârii nr. 33/41 din 11.09.2007 a Comisiei Județene de Fond funciar, această acțiune fiind respinsă prin Sentința civilă nr. 5301/ 21. 04.2008 rămasă irevocabilă, conform înscrisurilor depuse la dosar.
De asemenea, după cum rezultă din considerentele Sentinței civile nr. 488/14.01.2009 pronunțată în dosarul nr._/325/2008, în cadrul executării silite din dosarul execuțional nr. 398/ex/2005, organul de executare a procedat la completarea unui formular al procesului-verbal de punere în posesie prin care numiților Gulacsi E. și Torma M. li se atribuiau parcelele A133/2 în suprafață de 4,42 ha și A114/2/3/1/4 în suprafață de 0,58 ha, pe baza acestui proces-verbal și a documentației întocmite, OCPI T. procedând la eliberarea și completarea titlului de proprietate nr.1/7 din 19.09.2008. Prin această sentință, instanța a constatat nulitatea absolută a acestui titlu de proprietate întrucât a fost emis de un organ necompetent, sentința rămânând irevocabilă.
De asemenea, Prefectul Județului T. și C. Județeană de Fond Funciar au formulat contestație la executare în dosarul execuțional nr. 398/ex/2005, acțiune admisă prin Sentința civilă nr. 2287/17.02.2009 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._/325/2008, rămasă irevocabilă.
Instanța a constatat că după pronunțarea sentinței civile nr. 8383/25.09.2006 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 6153/19.04.2006, între părți s-au derulat o . litigii legate de executarea Sentinței civile nr. 9848/27.11.2003 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 6069/2003, litigii introduse de Gulacsi E. și Torma M., care au fost reclamanți în dosarul nr. 6153/19.04.2006, astfel că nu poate fi reținută pasivitatea beneficiarilor reconstituirii pentru a fi justificată acțiunea oblică de față, nefiind întrunite astfel toate condițiile prevăzute de art. 1560 C.civ..
Mai mult, în prezent obligațiile pentru care a fost pronunțată Sentința civilă nr. 8383/ 25.09.2006 din dosarul nr. 6153/19.04.2006 sunt executate parțial, întrucât la data de 08.11. 2012 C. Județeană de fond Funciar a emis titlul de proprietate nr.1/25 prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea numiților Gulacsi E. și Torma M. pentru o suprafață de 2 ha și 7780 ha, respectiv 2 ha și 1980 mp în . 1 și 5800 mp în ./1 . diferența de suprafață de 22.220 mp s-a încheiat o tranzacție consfințită prin Sentința civilă nr.1/05.06.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._/325/2012*, existând mijloace legale pentru valorificarea obligațiilor asumate prin această hotărâre de expedient.
Pentru toate aceste considerente, instanța a respins acțiunea formulată de reclamantul P. D., în contradictoriu cu pârâții C. Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată Dumbrăvița și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor T..
Având în vedere culpa procesuală a reclamantului, instanța nu a acordat cheltuieli de judecată solicitate de acesta și constată că pârâții nu au solicitat astfel de cheltuieli.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul P. D. a formulat recurs solicitând modificarea acesteia în totalitate cu consecința admiterii acțiunii formulate și stabilirea sumei de 54.800 lei datorata de fiecare dintre pârâții intimați cu titlul de amenda civila la bugetul Statului R., raportat la dispozițiile sentinței civile nr._.09.2006 pronunțata de Judecătoria Timișoara in dosar nr. 6153/2006, sentința atacata fiind nelegala și netemeinica.
A invederat recurentul că prima instanță a respins în mod greșit acțiunea, stabilind ca pârâtele nu datorează amenda judiciara, in pofida faptului ca a constatat ca obligația acestora era parțial neîndeplinita după mai bine de 10 ani de la rămânerea irevocabila a sentinței civile nr. 9848/27.11.2003 - definitiva prin decizia civila nr. 504/15.12.2004 a Tribunalului T. și irevocabila prin decizia civila nr. 1277/20.05.2005 pronunțata de Curtea de Apel Timișoara - prin care pârâtele erau obligate la îndeplinirea obligației de punere în posesie și emiterea titlului de proprietate, precum și la mai bine de 9 ani după rămânerea definitiva a sentinței prin care s-a dispus aplicarea unei amenzi civile in sarcina acestora.
Din totalul celor 5 ha teren, persoanelor îndreptățite li s-a eliberat doar titlul de proprietate nr. 1/25 din 08.11.2012 pentru un teren de 2,778 ha, rămânând un rest de 2,222 ha pentru care dispozițiile sentinței civile nr. 9848/2003 a Judecătoriei Timișoara nu au fost aduse la îndeplinire.
A menționat recurentul că prima instanță a respins in mod greșit acțiunea reclamantului stabilind, fără temei, ca paratele nu ar fi culpabile pentru neîndeplinirea obligațiilor restante.
De altfel, reaua-credințe a paratelor se constata de la bun început, din faptul ca intre momentul rămânerii definitive a sentinței nr. 9848/2003 și momentul emiterii Hotărârii nr. 33/41 11.09.2007 de către C. Județeana (cu oferta de punere in posesie) s-au scurs mai bine de 4 ani, ceea ce nu reprezintă in nici un caz un termen rezonabil.
Prima instanță a omis sa analizeze faptul ca așa-zisele demersuri efectuate in vederea executării Sentinței nr. 9848, respectiv emiterea Hotărârii nr. 33/41 din 2007 au vizat o suprafața de teren care nu corespundea atributelor terenului la care beneficiarii erau îndreptații, lipsind de substanță dreptul acestora.
Prin respectiva hotărâre a Comisiei Județene s-a propus atribuirea de terenuri de o calitate vădit inferioara terenurilor la care aceștia erau îndreptăți potrivit legilor fondului funciar, ceea ce in nici un caz nu reprezintă o executare reala, rezonabila a sentinței. Pentru acest motiv, aceasta oferta de punere in posesie a fost refuzata de beneficiari și nu a produs efecte juridice.
Art. 10 al Regulamentului privind procedura de reconstituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor .pentru stabilirea dreptului de proprietate private asupra terenurilor, a modelului modului de atribuire a titlurilor de proprietate precum punerea in posesie a proprietarilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 890 din 4 august 2005, prevede la posibilitatea beneficiarului de a refuza amplasamentul oferit de Comisie, daca are motive întemeiate pentru aceasta, prin urmare refuzul . situație era justificat în concordanta cu prevederile legale. Potrivit aceluiași art. 10, după exercitarea de către beneficiari a dreptului de refuz autoritățile aveau obligația legala de a face alte oferte de amplasament - ceea ce nu s-a întâmplat.
Chiar daca nu sunt foarte detaliate, prevederile legii fondului funciar conduc la concluzia ca reconstituirea dreptului de proprietate a persoanelor îndreptățite trebuie sa se facă . sa pună de acord propunerile Comisiei Locale (care face oferte de amplasament) cu dorințele si interesele concrete ale persoanelor îndreptățite (care trebuie sa accepte amplasamentul oferit). Întrucât legea prevede expres atât dreptul de refuz al persoanei îndreptățite, cat și obligația Comisiei Locale de a face alte oferte de amplasament după comunicarea refuzului, rezulta ca autoritățile sunt la fel de culpabile pentru omisiunea de a formula oferte succesive de amplasament, ca si pentru omisiunea de a formula o prima oferta de amplasament - consecința fund aceeași: imposibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate (ceea ce încalcă drepturile persoanelor interesate).
A invederat recurentul că prezenta acțiune oblica îndeplinește toate condițiile prevăzute de art. 1560 din Codul civil.
In hotărârea atacata se face o descriere a demersurilor efectuate de beneficiarele dreptului la reconstituire, Gulacsi E. și T. M., pentru a forța autoritățile să iasă din pasivitate.
Insa demersurile trecute ale persoanelor îndreptățite nu sunt de natura sa facă inaplicabile dispozițiile art. 5803 din vechiul Cod de procedură civila si nici dispozițiile art. 1560 din Codul civil in vigoare, iar interpretarea instanței de fond este fundamental greșita.
Dimpotrivă, recapitularea acestor demersuri nu face decât să dovedească: (a) neîndeplinirea obligațiilor autoritarilor și (b) reaua-credința a autorităților, care nu-și îndeplinesc obligațiile. Tot ceea ce contează este ca la momentul de față obligațiile celor doua pârâte sunt neîndeplinite in ce privește punerea in posesie și emiterea titlului de proprietate pentru persoanele îndreptățite pentru un rest de 2,22 ha teren - chestiuni care nu au fost analizate de instantă.
A mai menționat recurentul că executarea parțială a obligațiilor nu este de natura sa absolve cele doua Comisii de culpa în întârzierea executării cu privire la restul de 2,22 ha teren și nici sa acopere prejudiciul recurentului, care nu își poate vedea creanța realizata. Din acest punct de vedere, motivarea instanței este contradictorie sau chiar străina de natura pricinii.
A mai precizat recurentul că eronat că prima instanța a considerat ca executarea doar parțiala a unui titlu executoriu rămas irevocabil in urma cu aproape 10 ani disculpa în vreun fel atitudinea de pasivitate a celor doua Comisii, o astfel de omisiune fiind departe de a se alinia principiului celerității in executarea hotărârilor, pe care instanța avea obliga sa îl protejeze, având in vedere ca sistemul de drept roman se supune dezideratelor Convenției Europene a Drepturilor Omului. Or, o executare parțiala nu poate fi echivalenta cu o veritabila executare a unei obligării care decurge dintr-o hotărâre judecătoreasca.
In drept, s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 7-9, art.304 indice1 si art. 5803 din Codul de procedură civila de la 1865, art. 1560 si următoarele din Codul civil în vigoare.
Analizând recursul declarat, prin prisma motivelor căii de atac prin raportare la probele administrate in fata judecatoriei, cu aplicarea corespunzatoare a art. 304 ind. 1 și 312 alin. 1 C.pr.civ., tribunalul constată următoarele :
Criticile recurentului - că prima instanță a respins eronat și nelegal cererea de stabilire amendă civilă și că în considerentele sentinței recurate sunt cuprinse motive contradictorii și străine de natura pricinii - sunt neîntemeiate.
Executarea hotărârilor judecătorești pronunțate în procesele funciare se efectuează, dat fiind faptul că legile fondului funciar nu cuprind dispoziții exprese cu privire la punerea în executare a acestor hotărâri, conform dreptului comun în materie de executare silită, respectiv Cartea V din Codul de procedură civilă, în acest sens fiind și prevederile art. 1 din Titlul XIII din Legea nr. 247/2005.
Operațiunea de punere în posesie reprezintă atributul ce revine exclusiv comisiei locale, având în vedere dispozițiile art. 5 și 6 din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor aprobat prin HG nr. 890/2005; iar obligația de a emite titlurile de proprietate se naște pentru comisia județeană de fond funciar după finalizarea operației de punere în posesie și de înaintare a documentației de către comisia locală de fond funciar.
Obligația cuprinsă în titlul executoriu este o obligație intuitu personae care nu poate fi adusă la îndeplinire decât de către cele două comisii de fond funciar.
În speța dedusă judecății, prin Sentința civilă nr. 8383/25.09.2006 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 6153/19.04.2006 a fost admisă în parte acțiunea introdusă de reclamanții Gulacsi E. și Torma M. întemeiată pe dispozițiile art. 580 indice 3 din vechiul Cod de procedură civilă, pârâtele C. Județeană de Fond Funciar T. și C. Locală de Fond Funciar Dumbrăvița fiind obligate la plata unei amenzi civile în favoarea Statului Român în cuantum de 50 Ron/zi de întârziere până la executarea obligației de a face prevăzută în titlul executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 9848/27.11.2003 a Judecătoriei Timișoara ( prin care a fost admisă în parte acțiunea introdusă de reclamanții Gulacsi E. și Torma M., iar instanța a obligat pârâta C. Județeană de Fond Funciar T. să elibereze reclamanților titlul de proprietate asupra suprafeței de 5 ha conform adeverinței nr. 2115/03.10.2002 eliberată de C. Locală de Fond Funciar Dumbrăvița; de asemenea, a obligat pârâta C. Locală de Fond Funciar Dumbrăvița la punerea în posesie a reclamantelor pentru suprafața sus menționată).
În mod corect a stabilit instanța de fond că acțiunea prezentă - prin care reclamantul recurent a solicitat stabilirea sumei de 54.800 lei datorată de fiecare dintre pârâți cu titlu de amendă civilă la bugetul Statului Român, raportat la dispozițiile sentinței civile nr. 8383/ 25. 09.2006 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 6153/19.04.2006 - este neîntemeiată și a respins-o pe considerentul că nu se poate reține refuzul sau neglijența intimatelor pârâte în executarea sentinței mai sus enunțate, aceste părți parcurgând procedura administrativă obligatorie reglementată de legile fondului funciar.
Legea nr. 18/1991 a fondului funciar utilizează două proceduri de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor: reconstituirea dreptului de proprietate – utilizată în acele cazuri în care persoana îndreptățită a avut teren în proprietate și a pierdut această proprietate în condițiile avute în vedere de lege - și constituirea dreptului de proprietate – prin care legiuitorul urmărește, din diferite rațiuni, crearea dreptului de proprietate în favoarea unor categorii de persoane care nu au fost niciodată proprietarii terenurilor respective.
Principiul care guvernează materia reconstituirii dreptului de proprietate este cel al punerii în posesie pe vechiul amplasament. Din interpretarea art. 14 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, modificată implicit prin art.2 alin.1 din Legea nr. 1/2000, rezultă că punerea în posesie trebuie să se realizeze în toate cazurile, pe fostul amplasament, atunci când acest lucru este posibil. Dacă punerea în posesie nu mai este posibilă din diferite motive, atunci punerea în posesie a foștilor proprietari se poate realiza pe alte amplasamente.
Punerea în posesie reprezintă operațiunea materială realizată de comisia locală de fond funciar prin care se operează o delimitare și o parcelare a terenurilor ce urmează a fi atribuite în procedura reconstituirii sau constituirii dreptului de proprietate, operațiune finalizată prin încheierea unui proces verbal de punere în posesie ce se semnează de către beneficiar, care, în ipoteza vreunei nemulțumiri legate de punerea în posesie se poate adresa cu plângere la judecătorie, în condițiile art. 64 din Legii nr. 18/1991 republicată.
Deși C. Locală de Fond Funciar are competență în stabilirea amplasamentului în procedura constituirii, această competență poate fi supusă controlului jurisdicțional și infirmată de către instanță în măsura în care modalitatea de punere în aplicare a legii deturnează dispozițiile legale de la scopul lor. În situația în care vechiul amplasament nu poate fi restituit, amplasamentul oferit de Comisie poate fi contestat, de exemplu, în măsura în care terenul oferit ar fi absolut impropriu folosirii sale potrivit categoriei de folosință, fie datorită caracteristicilor fizice (teren mlăștinos), fie datorită amplasamentului (pantă cu grad de înclinație prea mare), fie, în cazul unui teren arabil, datorită fărâmițării excesive.
Operațiunea de punere în posesie reprezintă atributul ce revine exclusiv comisiei locale, iar nu comisiei județene, având în vedere dispozițiile art. 5 și 6 din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor aprobat prin HG nr. 890/2005; iar obligația de a emite titlurile de proprietate se naște pentru comisia județeană de fond funciar după finalizarea operației de punere în posesie și de înaintare a documentației de către comisia locală de fond funciar.
Legea fondului funciar nu indică în mod expres un termen pentru punerea în posesie și emiterea titlului de proprietate, dar în situația în care, se refuză punerea în posesie, disp. art. 64 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 prevăd că: „În cazul în care comisia locală refuză înmânarea titlului de proprietate emis de comisia județeană sau punerea efectivă în posesie, persoana nemulțumită poate face plângere la instanța în a cărei rază teritorială este situat terenul”. Obiectul plângerii îl constituie următoarele acte administrative: refuzul comisiei de fond funciar de a înmâna titlul de proprietate emis de comisia județeană și refuzul comisiei locale de fond funciar de a realiza punerea în posesie a persoanei solicitate, a cărei cerere a fost validată.
În concluzie, se constată că instanța de fond a analizat condițiile ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru a se reține incidența art. 580 indice 3 C. și a motivat că, în speță, refuzul de punere în posesie al reclamantului nu este nejustificat; neputându-i fi imputată Comisiei Locale de Fond Funciar o stare de pasivitate, în condițiile în care a parcurs procedura administrativă mai sus expusă și a executat parțial sentința civilă nr. 9848/27.11.2003 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 6069/2003. Împrejurarea că, în prezent, nu este finalizată această procedură trebuie analizată și prin prisma comportamentului tuturor participanților la această operațiune, inclusiv prin atitudinea persoanelor îndreptățite la beneficiul legilor fondului funciar.
Or, dispozițiile art. 36 și 54 din Regulamentul aprobat prin HG nr. 890/2005 reglementează modalitățile și etapele punerii în posesie și eliberării titlului de proprietate, iar prevederile art. 3 al. 1, 3 și 4 din Legea nr. 1/2000 soluționează problema deficitului de teren în sensul adoptării art. 3 din Legea nr. 1/2000 care conferă comisiilor locale posibilitatea de a propune fie punerea în posesie pe terenul aflat în raza comunelor limitrofe, fie acordarea despăgubirilor pentru terenul neretrocedat.
Susținerea recurentului căautoritățile aveau obligația legala de a îi face alte oferte de amplasament trebuie corelată cu textele legale mai sus evocate ce sunt interpretate în sensul că exercitarea de către beneficiari a dreptului de refuz trebuie să fie justificată de motive obiective, întrucât, în situația existenței unui deficit de teren și al unei imposibilități obiective de reconstituire în natură sau pe un anume amplasament, legea a prevăzut alternativ modalitatea de acordare de despăgubiri pentru terenul neretrocedat.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul va respinge ca fiind neîntemeiat recursul formulat de către reclamant.
Fără cheltuieli de judecată, nesolicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul formulat de recurentul P. D. împotriva sentinței civile nr. 4804/02.04.2015 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Timișoara în contradictoriu cu intimata C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate privata Dumbravița și C. Județeana pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor T..
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 noiembrie 2015.
P., JUDECATOR, JUDECATOR,
C. P. L. Ș. L. D.
GREFIER,
A. D.
Red.C.P./tehnored. A.D.
2 ex. - 09.12.2015
Prima instanța: judecător M. M. D.
| ← Modificare act constitutiv persoană juridică. Decizia nr.... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 990/2015. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
