Evacuare. Decizia nr. 265/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 265/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 14-10-2015 în dosarul nr. 265/2015
Acesta nu este document finalizat
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I-A CIVILĂ
DECIZIE NR. 265/R/2015
Ședința publică din data de 14 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. Ț.
Judecător R. A.
Judecător O. M. M.
Grefier R. C.
S-a luat in examinare recursul declarat de reclamanții recurenți A. S. și A. L. F. împotriva sentinței civile nr.6006/16.04.2015 pronunțata de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâții intimați G. G., G. D., C. A., C. R., M. N., V. M., TRUȚI T. M., TRUȚI C. A., P. L., B. M., A. S., C. P., M. T., V. I., V. A., TRUȚI D., A. L., A. C., având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința, după care se ia act că mersul dezbaterilor si concluziile parților au fost consemnate in încheierea de ședință din data de 07.10.2015, când din lipsa de timp pentru a delibera a fost amânata pronunțarea pentru termenul de judecată de astăzi, încheierea de amânare a pronunțării făcând parte integranta din prezenta decizie.
Se constată că la data de 13.10.2015 s-au depus, prin Serviciul registratură, concluzii scrise din partea intimaților G. G., G. D., C. A., C. R., M. T., însoțite de chitanță onorariu avocat.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6006/16.04.2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, a fost respinsă acțiunea formulată și precizată de reclamanții A. S., A. L. F., în contradictoriu cu pârâții G. G., G. D., C. A., C. R., M. N., V. M., Truți T. M., Truți C. A., P. L., B. M., A. S., C. P., M. T., V. I., V. A., Truți D., A. L., A. C..
Au fost obligați reclamanții la plata sumei de 500 lei către pârâții G. G., G. D., V. M., Truți T. M., Truți C. A., P. L., B. M. și A. S. cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
În prezenta speță, reclamanții au solicitat evacuarea pârâților din imobilul înscris în CF nr. 8359 Timișoara invocând lipsa vreunui titlu în baza căruia pârâții să ocupe imobilul, precum și calitatea lor de proprietari asupra imobilului, acțiunea fiind timbrată, iar competența fiind stabilită conform calificării stabilite de către reclamanți pentru acțiunea în evacuare.
Potrivit practicii și doctrinei în materie(d.c. nr. 68/R din 28 ianuarie 2009 a Curții de Apel Timișoara, G. B., C.A. A., B. Nazat, C. de drept civil. Drepturile reale principale, Ed. Hamangiu), acțiunea în evacuare este admisibilă doar în cazul în care între reclamant și pârât a existat un raport juridic prin care s-a transmis folosința imobilului, care a încetat, precum și atunci când, ca urmare a toleranței îndelungate, s-a creat aparența existenței unui asemenea raport juridic, însă, în lipsa transmiterii voluntare a folosinței către pârât sau a toleranței, proprietarul are la îndemână numai calea acțiunii în revendicare.
În plus, acțiunea în evacuare este mijlocul procesual pus la îndemâna locatorului pentru sancționarea atitudinii culpabile a locatarului, aceeași acțiune fiind pusă la îndemâna persoanei care, invocând un titlu propriu, se îndreaptă împotriva detentorului precar al imobilului.
Din examinarea extrasului de carte funciară depus la dosar a rezultat că reclamanții sunt proprietari tabulari ai imobilului înscris în CF nr. 8359 Timișoara nr. top_ situat în Timișoara, ..
Pe de altă parte, pârâții au invocat în apărare calitatea lor de proprietari ai imobilului în discuție din care se cere evacuarea, invocând că au dobândit în temeiul Legii nr. 112/1995, dreptul de proprietate asupra imobilelor în care au locuit în calitate de chiriași precum și faptul că dreptul lor de proprietate a fost înscris greșit în CF nr._ Timișoara col. nr. top._ și că în realitate dreptul lor de proprietate trebuie să fie înscris în CF nr. 8359 Timișoara nr. top_, iar acțiunea în rectificare CF a fost respinsă irevocabil potrivit d.c.nr. 453/23.10.2014 a Curții de Apel Târgu M. în condițiile în care s-a solicitat rectificarea cărților funciare, fără a se respecta condițiile art. 34 pct. 1 din Legea nr. 7/1996, respectiv de a se proceda la anularea titlului care a stat la baza înscrierii.
Sintetizând, instanța a reținut că reclamanții proprietari ai înscris în CF nr. 8359 Timișoara au solicitat evacuarea pârâților care au invocat un drept propriu de proprietate asupra imobilului pe care îl și ocupă cu titlu de cumpărare.
S-a observat că în cauza de față, existența unui raport de locațiune nici nu a fost invocată și chiar din motivarea în fapt a cererii a rezultat că reclamanții tind la compararea titlurilor de proprietate, comparare la care se poate proceda nu în cadrul acțiunii în evacuare, ci pe calea acțiunii în revendicare.
Or, în această situație, reclamanții au la îndemână acțiunea în revendicare pentru a-și proteja toate atributele dreptului de proprietate pretins a fi încălcat de către pârâți și nu acțiunea în evacuare. Cum, în condițiile dreptului comun, acțiunea în revendicare este imprescriptibilă, reclamanții au posibilitatea de a se adresa instanței cu o cerere în acest sens, cu respectarea dispozițiilor art. 112 C.proc.civ.
În consecință, față de cele reținute, în baza disp. art.480 C.pr.civ., instanța a respins prezenta cerere ca neîntemeiată.
În baza disp. art.274 C.pr.civ., observând cererea de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată formulată potrivit întâmpinărilor depuse, precum și dovezile depuse în acest sens, instanța a obligat reclamanții la plata sumei de 500 lei către pârâții G. G., G. D., V. M., Truți T. M., Truți C. A., P. L., B. M. și A. S. cu titlu de onorariu avocat conform chitanței nr._/13.09.2005(f.42).
Împotriva sentinței civile nr.6006/16.04.2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, au declarat apel (recalificat ulterior de instanță ca fiind recurs), reclamanții A. S. și A. L. F., solicitând admiterea apelului, în principal anularea hotărârii atacat și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, iar în subsidiar schimbarea în totalitate a hotărârii apelate, în sensul admiterii acțiunii precizate:
Evacuarea necondiționată a pârâților din imobilul proprietatea reclamanților din Timișoara, ., înscris în CF 8359 Timișoara nr. top._ compus din casă și curte în suprafață de 559 mp; obligarea pârâților intimați în solidar la cheltuieli de judecată, în ambele cicluri procesuale.
In motivarea cererii s-au arătat următoarele:
Reclamanții sunt proprietarii tabulari ai imobilului din care solicită evacuarea pârâților, înscris în CF 8359 Timișoara, nr. top_, situat în Timișoara, ..
Pârâții ocupă fără nici un titlu locativ imobilul proprietatea reclamanților. Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâții recunosc dreptul reclamanților de proprietate, arătând că ei sunt proprietari pe imobilul vecin, cu nr. top_, necontestând dreptul acestora.
După mai multe termene de judecată, pârâții își schimbă radical apărările, susținând că ei sunt proprietarii casei reclamanților, deși conform contractelor de vânzare cumpărare și a cărților funciare ei sunt proprietari al unui alt imobil.
Scopul schimbării apărării pârâților, pe parcursul procesului a fost în mod evident, acela de a paraliza acțiunea de evacuare, ceea ce au reușit, cauza fiind suspendată 11 ani de zile, întrucât se contesta dreptul de proprietate al reclamanților asupra imobilului, fapt ce viza tocmai legitimarea procesual activă, precum și fondul pricinii, în prezenta cauză. A valida schimbarea radicală a apărărilor, pe parcursul procesului, contrar întâmpinării depuse la dosar, echivalează cu validarea relei credințe și a abuzului de drept procesual. Nici pârâții, nici judecătorul fondului la acel moment nu au invocat inadmisibilitatea acțiunii în evacuare. Dacă acțiunea de evacuare era inadmisibilă ,trebuia respinsă acum 11 ani și nu suspendată judecarea ei.
În mod evident, prin hotărârea apelată nu s-a judecat fondul cauzei, ci acțiunea a fost nefondat respinsă ca inadmisibilă, sens în care se impune anularea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
Hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală.
Sub un prim aspect este demn de menționat este faptul că instanța i-a obligat practic să formuleze o acțiune în revendicare, în baza art. 480 cod civil de la 1864, text legal abrogat la 01.10.2011, prin . noului Cod civil. La data soluționării cauzei, A.D. 2015, nu mai era în vigoare norma de drept material indicată de instanța de fond. Ba mai mult noua legislație în vigoare, Codul civil, permite formularea acțiunii în evacuare, atât ca acțiune de drept comun, cât și prin procedură specială simplificată, prevăzută de art. 1033 și următoarele cod civil. În mod evident nemaiexistând norma de drept material, care a creat discuții în doctrină și jurisprudență, referitor la admisibilitatea acțiunii în evacuare, acțiunea nu mai putea fi respinsă, invocându-se o opinie minoritară în doctrină și jusrisprudență, raportat la un text legal abrogat.
În mod evident, conform normei de drept material, recte Codul civil actual, acțiunea în evacuare este pe deplin admisibilă.
Suplimentar, reclamanții au anexat practică ÎCCJ din anul 2008, și doctrină, care confirmă opinia majoritară, care susține că este admisibilă acțiunea în evacuare și împotriva persoanei, care ocupă un imobil abuziv, chiar și atunci când deține un titlu.
Sub un ultim aspect, s-a învederat instanței faptul că, în speță, se solicită evacuarea dintr-un imobil cu destinația de locuință (casă), astfel că apărarea folosinței, de către proprietarul tabular, pe calea acțiunii în evacuare, este pe deplin admisibilă. Paradoxal, deși instanța de fond respinge acțiunea, considerând că lipsesc contracte de închiriere/raporturi de locațiune, litigiul prezent, are ca fundament tocmai încheierea unor contracte de închiriere abuzive și frauduloase, în lipsa acestor acte frauduloase, nefiind posibilă la acea dată (1997 - 2003), încheierea contractelor de vânzare cumpărare de către pârâți, în temeiul Legii 112/1995. În concluzie, în speță, au existat contracte de închiriere abuzive, încheiate între pârâți ca locatari și un neproprietar (Primăria mun. Timișoara), astfel că acțiunea este admisibilă, raportat chiar la raționamentul judecătorului fondului.
S-a omis de către judecătorul fondului, faptul că, acțiunea în revendicare, reglementată de art. 480 Cod civil de la 1864, este specifică teritoriilor unde nu a existat carte funciară, iar în restul teritoriilor, unde a existat carte funciară, a fost păstrată legislația specifică (Decret lege 115/1938, Legea 7/1996 etc), derogatorie de la dreptul comun, în speță Codul civil de la 1864. Este absurd, în regim de carte funciară să compari titluri si cărți funciare diferite, în contextul, în care reclamanții sunt singurii proprietari tabulari, ai imobilului din care solicită evacuarea, iar pârâți intimați dețin în proprietate un alt imobil, înscris într-o altă carte funciară, fiind notorie prezumția corectitudinii și legalității înscrierilor, în cartea funciară.
Pentru aspectele expuse, întrucât pârâții intimați ocupă abuziv, prin fraudă și fără titlu, imobilul proprietatea reclamanților, s-a solicitat admiterea apelului cum a fost formulat.
În drept, Legea 114/1996 republicată, art. 282 și următoarele C.proc.civ. de la 1865 etc.
În probațiune: înscrisuri; orice probă a cărei necesitate va rezulta din dezbateri.
Pârâții intimați Truți T.-M., Truți C.-A. și Truți D., au formulat note scrise, solicitând respingerea apelului formulat de către apelanți și păstrarea sentinței civile nr.6006/16.04.2015 ca fiind legală și temeinică; obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
In motivare, pârâții intimați au arătat că, prin sentința civilă nr. 6006 din data de 16.04.2015 a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de către apelanții - reclamanți A. S. și A. L. F.. Pentru a proceda în acest sens, instanța de judecată a stabilit faptul că „din motivarea de fapt a cererii, reclamanții tind la compararea titlurilor de proprietate, comparare la care se poate proceda nu în cadrul acțiunii în evacuare, ci pe calea acțiunii în revendicare".
Astfel, cererea de evacuare este mijlocul procesual aflat la dispoziția locatorului pentru evacuarea locatarului, precum și la dispoziția oricărei persoane care invocă un titlu propriu și care se îndreaptă împotriva posesorului acelui bun imobil. Prin urmare, în mod corect a reținut instanța de judecată faptul că o comparare a titlurilor nu poate fi efectuată în cadrul cererii de evacuare, dispunând respingerea cererii de chemare în judecată.
In ceea ce privește argumentele apelanților referitoare la abrogarea dispozițiilor articolului 480 din Codul civil de la 1865 și . noului Cod civil, precum și a noului Cod de procedură civilă, s-a solicitat instanței de apel a se avea în vedere faptul că noua legislație nu produce efecte în prezentul litigiu, având în vedere faptul că judecata acestuia a început sub imperiul vechilor coduri.
Astfel, conform art. 6, alin. (1) din noul Cod civil, „legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare. Aceasta nu are putere retroactivă." De asemenea, conform art. 24 din noul Cod de procedură civilă, „dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după .".
Prin urmare, contrar susținerilor apelanților, acțiunea în evacuare nu este admisibilă conform noului Cod civil, acestui litigiu fiindu-i aplicabile dispozițiile vechii legislații. În concluzia argumentelor expuse anterior, s-a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună respingerea apelului ca netemeinic, nefondat și nedovedit, precum și obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
In drept: întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 115 Cod de procedură civilă de la 1865, art. 6 din Noul Cod civil și art. 24 din Noul Cod de procedură civilă.
Pârâții intimați G. G., G. D., C. A., C. R., M. T., au formulat note scrise, solicitând respingerea apelului formulat de către apelanți și păstrarea sentinței civile nr.6006/16.04.2015 ca fiind legală și temeinică având în vedere că în mod corect prima instanță a reținut că reclamanții nu invocă un raport de locațiune ci tind la compararea titlurilor de proprietate, comparare la cere nu se poate recurge în cadrul unei acțiuni în evacuare ci doar pe calea acțiunii în revendicare.
Prin încheierea de la termenul din data de 07.10.2015 instanța a recalificat calea de atac declarată în prezenta cauză din apel în recurs.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând recursul declarat în cauză, prin prisma motivelor invocate în calea de atac și prin raportare la probele administrate in fata judecătoriei, cu aplicarea corespunzătoare a art. 304 ind. 1și 312 alin.1 C.pr.civ., tribunalul constată că acesta este neîntemeiat.
Critica recurenților privitoare la faptul că prima instanța i-a obligat să formuleze o acțiune în revendicare, în baza art. 480 Cod civil de la 1864, text legal abrogat la 01.10.2011 prin . noului Cod civil, astfel încât la data soluționării cauzei, anul 2015, nu mai era în vigoare norma de drept material indicată de instanța de fond iar noua legislație în vigoare, Codul civil, permite formularea acțiunii în evacuare, atât ca acțiune de drept comun, cât și prin procedură specială simplificată, prevăzută de art. 1033 și următoarele NCPC, nu poate fi reținută de către Tribunal, apărând ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 6 alin. 1 și alin. 5 N.C.civ., dispozițiile noului cod civil nu retroactivează și se aplică numai actelor și faptelor încheiate sau după caz produse sau săvârșite după . precum și situațiilor juridice născute după ..
Potrivit art. 24 NCPC, dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după ..
Ori, raportat la aceste texte legale, având în vedere data introducerii acțiunii, 06.07.2005, precum și faptul că Noul cod civil a intrat în vigoare la data de 01.10.2011 iar Noul cod de procedură civilă la data de 15.02.2013, tribunalul constată că în cauză nu sunt incidente nici dispozițiile Noului cod civil și nici ale Noului cod de procedură civilă.
În privința argumentului folosit de reclamanții recurenți potrivit căruia în cauză se solicită evacuarea dintr-un imobil cu destinația de locuința astfel ca apărarea folosinței de către proprietarul tabular pe calea acțiunii în evacuare este pe deplin admisibila, tribunalul reține următoarele:
Acțiunea in revendicare este acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar, acțiune reala, prin care reclamantul cere instantei de judecata sa i se recunoasca dreptul de proprietate asupra unui bun determinat si, pe cale de consecinta, sa-l oblige pe parat la restituirea posesiei bunului.
Spre deosebire de actiunea in revendicare, actiunea in evacuare, reglementata prin art. 1410 si urm. C.civ., este specifica raporturilor juridice de locatiune, adica acelor raporturi prin care o parte, numita locator, s-a obligat sa procure celeilalte parti, numita locatar, folosinta pe timp determinat a unui bun individual determinat si neconsumptibil in schimbul unei sume de bani, numita chirie.
Asemenea raporturi juridice au ca efect translatiunea folosintei unui bun, locatarul fiind un detentor care nu dobandeste drepturi reale asupra bunului, avand obligatia restituirii acestuia. Cu alte cuvinte, raporturile juridice din materia locatiunii sunt raporturi de obligatii. În cauza de fata, intre reclamanți si pârâți nu au existat raporturi de obligatii derivate din locatiune, ci eventual raporturi de drept real constand in exercitarea fara drept de catre pârâți a posesiei asupra imobilului proprietatea reclamanților.
Ca urmare, dreptul real de proprietate al reclamanților nu poate fi aparat decat pe calea actiunii în revendicare, nicidecum pe calea actiunii in evacuare. Cum însă reclamanții au înțeles să utilizeze calea acțiunii in evacuare si nu pe cea in revendicare pusa la îndemâna lor, iar judecătorul nu poate schimba obiectul acțiunii, ci doar eventual temeiul juridic al acesteia, prima instanță în mod corect a respins ca inadmisibilă acțiunea în evacuare.
Nu poate fi reținut nici argumentul invocat de reclamanții recurenți potrivit căruia în regimul de cărți funciare nu se pot compara titluri de proprietate diferite, cât timp, în situația în care se revendică un imobil supus regulilor de publicitate imobiliară ale cărților funciare, în analiza titlurilor părților trebuie doar să se dea eficiență principiilor și regulilor de carte funciară, nefiind aplicabile criteriile clasice de preferință, utilizate în cazul revendicării unui imobil care nu este înscris în cartea funciară.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin.1 C.p.c. de la 1865, tribunalul va respinge recursul declarat în cauză de reclamanții A. S. și A. L. F., ca neîntemeiat.
În temeiul art. 274 alin.1 C. de la 1865, având în vedere soluția pronunțată, tribunalul va respinge cererea reclamanților recurenți de obligare a pârâților intimați la plata cheltuielilor de judecată și va lua act pârâții intimați au solicitat cheltuieli de judecată pe cale separată, cererea pârâților intimați G. G., G. D., C. A., C. R., M. T. de obligare a reclamanților recurenți la plata cheltuielilor de judecată fiind depusă la dosarul cauzei la data de 13.10.2015, după rămânerea instanței în pronunțare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge recursul formulat de către reclamanții recurenți A. S. și A. L. F. cu domiciliul ales la Cabinet Av. Landanyi H. E., în Timișoara, ..10A, ., împotriva sentintei civile nr. 6006/16.04.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți G. G., G. D., C. A., C. R., C. P. toți cu domiciliul în Timisoara, ., .. T., M. N., M. T. ambii cu domiciliul în Timisoara, ., ., V. M., V. I., V. A., V. I. jr. cu domiciliul în Timisoara, ., ., jud. T., Truți T. M., Truți C. A., Truți D. cu domiciliul procesual ales la avocat P. B. în Timisoara, ..3,., ., P. L. cu domiciliul în Timisoara, ., ., B. M. cu domiciliul în Timisoara, ., ., A. S., A. L., A. C. cu domiciliul în Timisoara, ., ..
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14.10.2015.
Președinte, C. Ț. | Judecător, R. A. | Judecător, O. M. M. |
Grefier, R. C. |
Red. T.C/Tehnored. R.C., 18.01.2016
2ex
Prima instanță –A. M. B.-Judecătoria Timișoara
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 21/2015. Tribunalul TIMIŞ | Anulare act. Sentința nr. 1005/2015. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
