Servitute. Decizia nr. 259/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 259/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 05-10-2015 în dosarul nr. 259/2015
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia Civilă Nr. 259
Ședința publică din 05.10.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. B.
Judecător L. V.
JUDECĂTOR: D. J.
Grefier M. B.
Pe rol se află judecarea recursului formulat de recurentul reclamant C. S. și recurenții pârâți V. R. și V. T. F. M. împotriva Sentinței Civile nr._/08.12.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în Dosar nr._, obiectul cauzei în prima instanță fiind servitute.
La apelul nominal, lipsă părțile .
Procedura legal îndeplinită.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 14.09.2015 când pronunțarea a fost amânată pentru 21.09.2015, apoi pentru 28.09.2015, apoi pentru azi 05.10.2015, încheierile făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Timișoara sub nr._ reclamantul C. Ș. a chemat în judecată în judecată pe pârâții V. R. și V. T. F. M. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților să închidă/astupe ferestrele care nu au distanță legală față de terenul proprietatea reclamantului; obligarea pârâților la luarea măsurilor necesare pentru a împiedica scurgerea streșinii pe terenul proprietatea reclamantului; stabilirea liniei de hotar care desparte proprietățile părților; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâții au solicitat prin cerere reconvențională să se stabilească linia de hotar dintre imobilele părților iar în măsura în care se va stabili că o parte din terenul proprietatea reclamanților reconvenționali se află în posesia pârâtului reconvențional să-l oblige pe acesta din urmă să lase în deplină proprietate și posesie respectiva suprafață de teren; totodată solicită obligarea pârâtului reconvențional la demolarea tuturor construcțiilor edificate fără autorizație de construire situate pe latura imobilului său care se învecinează cu imobilul reclamantului reconvențional.
Prin Sentința Civilă nr._/2014 a fost admisă în parte cererea principală și în parte cererea reconvențională, s-a dispus obligarea pârâților la închiderea sau modificarea, astfel încât să nu fie posibilă vederea, a celor 4 ferestre aflate pe peretele dinspre imobilul reclamantului, de la mansarda imobilului înscris în CF nr._ Timisoara, constând în casă si pensiune în regim P +1E situat în Timișoara, . fost obligați pârâtii să efectueze lucrările necesare astfel încât streasina si jgheabul de scurgere a apelor pluviale de la imobilul înscris în CF nr._ Timisoara, constând în casă si pensiune în regim P +1E situat în Timisoara, . nu încalce limita de proprietate, în vederea scurgerii apelor pluviale pe terenul pârâtilor. A fost stabiltă linia de hotar dintre imobilul reclamantului înscris în carte funciară nr._ Timisoara, constând în teren în suprafată de 377 mp si construcție atelier service auto situat în .. 19 ( actual L. R. ) si imobilul proprietatea pârâților înscris în CF nr._ Timișoara, constând în teren în suprafată de 360 mp, casă si pensiune în regim P +1E situat în Timisoara, . fiind definită de aliniamentul determinat de punctele 8 – 11, în lungime de 9,65 m, conform raportul de expertiză în specialitatea topografie, cadastru si geodezie si a Anexei 1 parte integrantă din acesta, care fac parte integrantă din prezenta hotărâre. A fost obligat reclamantului să respecte dreptul de proprietate al pârâților, prin lăsarea în deplină proprietate si posesie a suprafeței de teren de 3 mp conform poligonului 8-11-11”-8”-8 potrivit raportului de expertiză în specialitatea topografie, cadastru si geodezie si a Anexei 1 parte integrantă din acesta, teren ce aparține imobilului pârâților înscris în CF nr._ Timișoara, constând în teren în suprafață de 360 mp, casă si pensiune în regim P +1E situat în Timișoara. S-a respins în rest atât cererea de chemare în judecată cât si cererea reconvențională formulată și s-a dispus compensarea integrală a cheltuielilor de judecată efectuate de părti.
În ce privește cererea principală prima instanță a reținut că servitutea de vedere, este reglementată de art. 611-613 cod civil și obligă reciproc pe proprietarii imobilelor învecinate de a nu deschide ferestre, balcoane, la o distanță mai mică de 1,90 m, dacă vederea este directă asupra fondului vecin, sau de 0,60 m, când vederea este oblică față de aceasta.
Din raportul de expertiză în specialitatea constructii ( fila 123 ) s-a concluzionat că din numărul total de 12 bucăti de ferestre aflate pe peretele dinspre imobilul reclamantului, doar 4 bucăti sunt de vedere, cele aflate la camerele de la mansardă.
Pentru aceste considerente instanta a admis în parte petitul 1 al cererrii reclamantului, în sensul că a obligat pârâtii la închiderea celor 4 ferestre, de la mansardă, doar acestea fiind de vedere.
Practica judiciară a stabilit că deschiderea pentru aer și lumină se poate practica la orice înălțime și distanță de fondul vecin pentru că ele nu sunt de natură a prejudicia pe celălalt proprietar și, în același timp, ele constituie un atribut al dreptului de proprietate.
Potrivit art.615 Cod civil, proprietarul este obligat să-și facă streașina casei sale, astfel încât apele din ploi să se scurgă pe terenul său și nu pe terenul vecinului.
Din probele administrate la dosarul cauzei, respectiv cele două rapoarte de expertiză efectuate, rezultă că picătura streasinii constructiei pârâtilor este situată pe terenul proprietatea reclamantului, steasina acesteia si jgheabul de scurgere a apelor pluviale încalcă limita de proprietate cu 0,75 m; instanta a retinut că expertiza reprezintă o cercetare stiintifică a unor fapte efectuată de o persoană cu cunostiinte de specialitate în scopul aflării adevărului, cu respectarea dispozitiilor legale, astfel că în acest context, s-a dat eficientă raportului de expertiză în specialitatea constructii ( streasina si jgheabul fiind elemente încorporate în constructie ). În consecintă, pârâtii au fost obligatii să ia măsurile necesare în vederea împiedicării scurgerii streasinii pe terenul proprietatea reclamantului. Instanta a retinut că rezultă în mod clar că pârâtii au construit streasina si jgheabul de scurgere a apelor pluviale, pe terenul reclamantului, de pe care apele se scurg pe terenul acestuia, impunându-se efectuarea modificărilor celor două elemente pentru a nu mai fi situatia respectivă.
Desi prin raportul de expertiză în specialitatea constructii s-a concluzionat că mai există elemente de constructii ale imobilului pârâtilor, respectiv 5 buc. aparate aer conditionat si burlanul de colectare, care încalcă limita de proprietate, având în vedere că nu există un petit în acest sens, instanta nu a obligat pârâtii la modificare acestora.
Prin raportul de expertiză în specialitatea topografie, cadastru si geodezie s-a stabilit linia de hotar dintre imobilele în litigiu ca fiind cea determinată de punctele 8 – 11, în lungime de 9,65 m, conform Anexei 1 parte integrantă din raportul de expertiză, astfel că s-a admis petitul privind grănituirea.
În ce privește cererea reconvențională prima instanță a reținut că potrivit raportului de expertiză în specialitatea topografie, cadastru si geodezie, reclamantul ocupă o suprafată de 3 mp teren din terenul proprietatea pârâtilor – reclamanti reconventionali, conform poligonului 8-11-11”-8”-8 – Anexa 1, astfel si constructiile anexă edificate de reclamant pe respectiva suprafată de teren ocupă proprietatea pârâtiilor.
Dreptul de proprietate, fiind un drept real, este opozabil erga omnes, așa că acțiunea în revendicare poate fi pornită împotriva oricui deține bunul fără drept.
Pentru aceste considerente, s-a admis cererea privind revendicarea imobiliară.
Instanta a respins cererea pârâtilor reclamanti reconventionali pentru demolarea tuturor constructiilor edificate de reclamant fără autorizatie de constructie, ci doar a constructiilor anexă, care se regăsesc pe suprafata de 3 mp teren care este în proprietatea acestora, ca o consecintă a încălcării dreptului de proprietate al reclamantilor reconventionali.
Potrivit legislatiei în domeniu, demolarea unei constructii realizate fără autorizatei de construire trebuie să urmeze procedura prevăzută de art. 32 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, astfel că instanta a respins cererea reconventională privind obligartea pârâtului reconventional la demolartea tuturor constructiilor edificate fără autorizatie, situate pe latura imobilului cu care se învecinează cu proprietatea acestora.
În ce privește cheltuielile de judecată prima instanță a reținut că art. 584 cod civil arată că în cazul grănituirii, cheltuielile se vor face pe jumătate, iar art. 276 cod pr. civ. mentionează că atunci când pretentiile fiecărei părti au fost încuviintate numai în parte, instanta va aprecia în ce măsură fiecare dintre ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor, considerente pentru care instanta a dispus compensarea integrală a cheltuielilor de judecată efectuate de părți.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești au declarat recurs atât reclamantul cât și pârâții.
Reclamantul a solicitat modificarea în parte a sentinței recurate în sensul de a admite în tot acțiunea principală și de a obliga pârâții la închiderea sau modificarea tuturor ferestrelor ( 12 bucăți) astfel încât să nu fie posibilă vederea; a solicitat respingerea cererii reconvenționale ca lipsită de obiect în ceea ce privește obligarea sa de a lăsa în deplină proprietate și posesie suprafața de teren de 3 mp; a solicitat obligarea intimaților pârâți la plata cheltuielilor de judecată din prima instanță constând în onorariu expert tehnic în construcții O. Z. și a tuturor cheltuielilor de judecată din recurs.
În motivarea recursului său reclamantul a arătat următoarele:
Instanța nu a analizat aplicabilitatea dispozițiilor legale la starea de fapt deși revenea în sarcina acesteia să stabilească în mod corect dacă ferestrele deschise de pârâți permit în mod efectiv vederea spre proprietatea acestuia. Fereastra de la etajul 1 de la camera cu dimensiunile 1,55mx0,90, H=1,55 m cu geam transparent permite vederea spre terenul recurentului reclamant sens în care apreciază că este o fereastră de vedere și nu una de lumină cum a stabilit expertul și instanța. Cele 3 ferestre de baie cu dimensiunile 0,80x0,42 m h=1m sunt în mod evident ferestre de vedere fiind situate la 1 metru înălțime, reținându-se în mod eronat că nu ar permite vederea întrucât au geam mat dat fiind că în realitate acestea se deschid permițând efectiv vederea. În poza nr. 1 atașată obiecțiunilor la expertiză poate fi observat însăși domnul expert privind pe una din ferestrele de la baie, lucru ce ar putea fi făcut de orice altă persoană.
Recurentul mai arată că instanța a dispus obligarea pârâților la efectuarea de lucrări în așa fel încât apa de pe acoperișul construcției lor să nu se mai scurgă pe terenul acestuia doar în ce privește streașina și jgheabul omițând să menționeze și burlanul de colectare a apelor pluviale și a celor 5 aparate de aer condiționat care încalcă de asemenea limita de proprietate. Prima instanță în mod greșit a obligat recurentul să lase în deplină proprietate și posesie suprafața de teren de 3 mp însă în realitate acesta nu ocupă acea suprafață petitul fiind lipsit de obiect.
Totodată, recurentul menționează că intimații pârâți au lăsat o porțiune de 0,34 m între zidul construcției lor și limita de hotar montând în față un stâlp de beton prin care și-au închis accesul pe această porțiune așa cum rezultă și din răspunsul la interogatoriu. Recurentul susține că deține 2 construcții pe acea latură a terenului din care construcția anexa 1 nu ocupă terenul pârâților pe care aceștia au înțeles să nu îl utilizeze și să își îngrădească accesul la ei astfel că cererea lor în revendicare este lipsită de obiect întrucât nu a avut calitate de posesor al acestei porțiuni.
Anterior pronunțării hotărârii judecătorești recurentul a înțeles să demoleze de bună voie porțiunea din construcția anexa 2 ce ocupă terenul pârâților V. R. și V. T. Și F. M. lăsând liberă întreaga porțiune determinată între punctele 8-11-11”-8”-8 în suprafață totală de 3 mp. Astfel că până la limita reală de proprietate marcată de punctele 8-11 terenul aparținând pârâților este liber de orice construcții și amenajări atât la nivelul solului, subsolului cât și pe întreaga înălțime petitul rămânând fără obiect raportat la faptul că nu are calitate de posesor al acestui teren.
În ce privește cheltuielile de judecată, prima instanță a înțeles în mod greșit să le compenseze deși cheltuielile privind Raportul de Expertiză în construcții ar trebui suportată integral de partea care a căzut în pretenții, dat fiind că prin acest raport s-a stabilit că pârâții intimați încalcă servitutea de vedere și de scurgere a apelor.
Recurentul apreciază că pot fi compensate cheltuielile de judecată privind onorariul de avocat și cele cu expertiza topografică având ca obiect petitul de grănițuire ce profită ambelor părți însă cheltuielile cu expertiza în construcții privesc exclusiv petitele de servitute formulate de recurent față de care intimații au căzut în pretenții.
Prin cererea de recurs pârâții V. au solicitat în principal casarea în parte a hotărârii recurate pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C.pr.civ. ca efect al casării, admiterea în întregime a cererii acestora respectiv admiterea și a punctului 3 privitor la obligarea reclamantului pârât reconvențional la demolarea construcțiilor anexă edificate pe terenul de 3 mp deținut în folosință abuziv din proprietatea acestora; în subsidiar modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii integrale a cererii principale și admiterii integrale a cererii reconvenționale astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
Motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază recursul pârâților sunt în esență următoarele:
Prin hotărârea pronunțată în mod corect instața a admis punctele 1 și 2 ale cererii reconvenționale în sensul că stabilește linia de hotar și obligă reclamantul pârât reconvențional să respecte dreptul acestora de proprietate prin lăsarea în deplină proprietate și posesie a suprafeței de 3 mp ocupată abuziv, însă în mod paradoxal instanța respinge punctul 3 al cererii reconvenționale care privea solicitarea de demolare a construcțiilor edificate pe terenul revendicat, prin sintagma „ respinge în rest…..cererea reconvențională formulată”.
Instanța a lăsat să se întrevadă admiterea punctului 3 al cererii reconvenționale privind demolarea construcțiilor anexă edificate pe terenul deținut abuziv, chiar mai mult a și motivat admiterea acestei cereri așa cum a arătat, însă în mod inexplicabil prin dispozitivul hotărârii a respins în final această cerere prin sintagma „ respinge în rest cererea reconvențională”.
În privința capătului 1 al cererii principale, și anume obligarea la închiderea / modificarea celor 4 ferestre care fac posibilă vederea către proprietatea reclamantului, solicită să se observe aplicarea greșită a art. 611-613 C.Civil.
Pârâții mai arată că edificarea construcției Pensiune V. a fost realizată începând cu anul 1994 în conformitate deplină cu toate normele legale în materia autorizării construcțiilor.
Acordul tacit existent la data edificării construcției și menținerea lui timp de 20 ani este un element care se impune a fi reținut și este suficient pentru a se aprecia că acest acord tacit a echivalat cu o renunțare la beneficiul legal al normelor care ocrotesc raporturile de vecinătate.
În privința capătului 2 al cererii principale, și anume obligarea la executarea lucrărilor necesare astfel încât apele plubiale să se scurgă pe terenul recurenților V. acești solicită să se rețină aplicarea greșită a prevederilor art. 615 C.Civ.
Condiția impusă de art. 615 C.civ. nu este ca aceasta ca această strașină sau jgheabul de scurgere să nu depășească limita de proprietate ci aceea că scurgerea apelor plubiale să nu se realizeze pe terenul vecinului ci pe domeniul stradal sau pe proprietatea deținătorului streșinii.
Atât streașina și jgheabul sunt executate astfel încât apele pluviale să se scurgă pe domeniul stradal, respectiv pe BV. R. și nu pe proprietatea reclamantului.
În privința punctului 3 al cererii reconvenționale, și anume obligarea reclamantului la demolarea construcțiilor anexă edificate pe terenul acestora, respins de prima instanță, hotărârea este nelegală și sub un alt aspect decât nemotivarea/contradicția dintre considerente și dispozitiv.
Aceste construcții anexă au fost edificate de reclamant după finalizarea pensiunii (răspunsul întrebarea 4 interogator) și fără autorizație de construcție (răspunsul 2 interogator).
Pentru a edifica aceste construcții în imediata vecinătate a proprietății noastre și având în vedere destinația acestora diferită de a proprietății acestora era necesar acordul expres astfel cum prevede art. 2.5.6 din anexa 1 a Legii nr. 50/1991.
Or, un astfel de acord nu a fost solicitat sau acordat niciodată.
Examinând recursurile prin prisma motivelor de nelegalitate invocate instanța de recurs reține următoarele:
Un motiv comun al ambelor recursuri prin care se argumentează solicitarea de modificare a sentinței recurate vizează capătul din cererea principală având ca obiect servitutea de vedere.
Prima instanță a dispus respectarea de către pârâți a dreptului de servitute de vedere cu privire la 4 ferestre aflate pe peretele dinspre imobilul reclamantului întemeindu-și soluția pe concluziile raportului de expertiză întocmit de expertul constructor.
De asemenea prima instanță a reținut prevederile Codului civil din 1864 făcând o corectă aplicare a legii civile în timp față de circumstanțele concrete ale speței și dispozițiile art. 59 din Legea 71/2011 unde se arată că prevederile legale ale Noului Cod Civil referitoare la limitele juridice ale dreptului de proprietate inclusiv cele referitoare la servituți nu se aplică dacă situația juridică s-a născut anterior date de 01.10.2011, data intrării în vigoare a Legii 287/2009 privind Codul Civil.
Raportat la prevederile Codului Civil din 1864 care impune proprietarul fondului învecinat de a nu avea ferestre spre vedere la o distanță mai mică de 1.90 m expertul topograf a constatat că ferestrele aflate pe zidul construcției pensiune proprietatea pârâților nu respectă distanța legală zidul fiind la o distanță de 0,34 m față de limita de proprietate.
Expertul constructor a constatat că pe zidul dinspre imobilul reclamantului sunt 12 ferestre însă doar cele 4 ferestre de la mansardă pot fi considerate ca fiind de vedere apreciind că restul ferestrelor au doar rol de aerisire și iluminare dată fiind înălțimea parapetului și înălțimea medie de 1,70 m a unei persoane.
Servitutea de vedere – ca oricare altă servitute – este reglementată pentru a proteja pe titularul dreptului de proprietate al imobilului fond dominant prin limitarea exercitării dreptului de proprietate al titularului fondului aservit.
Această limitare însă nu este absolută legea prevăzând doar distanța la care trebuie să se afle o fereastră față de proprietatea vecină nu și criteriile după care anumite ferestre pot fi considerate de vedere sau de lumină ori aerisire.
Stabilirea acestei împrejurări de fapt a fost și sub imperiul vechiului cod civil și este și în actuala reglementare apanajul instanței de judecată aprecierile expertului în acest sens nefiind determinante.
Expertul a reținut că potrivit normelor de proiectare în construcții înălțimea parapetului de la care începe o fereastră este de regulă de 0,90 m.
Această înălțime –deși poate fi considerată una standard – nu exclude montarea ferestrei la o înălțime mai mare de 0,90 m iar montarea la o înălțime mai mare nu încadrează fereastra ca fiind de aerisire sau lumină și nu de vedere.
Ceea ce interesează este ca fereastra să permită deschiderea sau vederea nu doar la momentul judecății ci și în viitor.
Dacă expertul a considerat că ferestrele aflate la o înălțime a parapetului de 0,74 m sunt de vedere atunci cele trei ferestre de baie aflate la înălțimea de 1 m pot fi de asemenea considerate că permit vederea chiar dacă au geam mat .Vederea spre proprietatea reclamantului se poate face oricând prin deschiderea ferestrelor sau înlocuirea geamului mat cu unul transparent .
De asemenea fereastra de la etajul 1 aflată la înălțimea de 1,55 m permite persoanelor cu înălțimea de peste 1,70 m să privească în mod facil spre proprietatea reclamantului iar dacă persoanelor cu o înălțime mai mică le este mai greu să privească pe o astfel de fereastră aceasta nu înseamnă că nu permite vederea sau că îndeplinește exclusiv rolul de aerisire și lumină.
În schimb celelalte ferestre, dată fiind înălțimea la care sunt montate față de pardoseala încăperilor, pot fi considerate ca având rolul de a lumina nepermițând în mod facil vederea spre proprietatea vecină.
Pârâții susțin că reclamantul a acceptat tacit această situație de fapt timp de 20 de ani ceea ce echivalează cu o renunțare la beneficiul legal al normelor care ocrotesc raporturile de vecinătate.
Unul din principiile fundamentale ale dreptului civil este cel al ocrotirii drepturilor subiective civile. Dacă dreptul subiectiv este exercitat potrivit scopului pentru care s-a reglementat protecția lui, este exercitat cu respectarea legii și moralei și în limitele materiale și juridice atunci titularul se poate bucura oricând de mijlocul juridic de ocrotire care este procesul civil solicitând ca dreptul să-i fie respectat indiferent dacă a acceptat sau nu o situație de fapt.
Pentru aceste considerente va fi admis recursul reclamantului și se va modifica în parte sentința atacată în ce privește capătul de cerere având ca obiect servitutea de vedere.
Un alt motiv de recurs invocat de toți recurenții vizează capătul 2 din acțiunea principală având ca obiect servitutea de picătură a streșinii.
Reclamantul a arătat că instanța a avut în vedere doar streașina și jgheabul nu și burlanul de colectare și cele 5 aparate de are condiționat care de asemenea încalcă limita de proprietate conform raportului de expertiză.
Susținerile reclamantului sunt neîntemeiate întrucât această solicitare nu a făcut obiectul cererii prima instanță pronunțându-se în limitele investirii cu privire la aspectele litigioase ce au format în același timp și obiectul apărărilor făcute prin întâmpinare.
Nici susținerile pârâților nu au suport probator.
Față de linia ce desparte cele două proprietăți și care nu a fost contestată expertul a constatat că streașina și jgheabul trece de limita de proprietate pe terenul reclamantului astfel încât apele provenite din ploi și zăpezi se scurg în mod logic pe aceste teren.
Pârâții doar afirmă că în fapt apele pluviale se scurg pe domeniul public și nu pe proprietatea reclamantului însă această afirmație nu a fost dovedită, planșele foto invocate ca probă neputând înlătura constatările expertului făcute la fața locului.
Așa fiind, sub aspectul servituții de picătură a streșinii vor fi respinse ambele recursuri.
Prin recursul său reclamantul a criticat soluția primei instanțe și în ce privește admiterea capătului din cererea reconvețională având ca obiect revendicarea de către pârâți a suprafeței de 3 mp arătând că această cerere a rămas fără obiect în condițiile în care a demolat de bună-voie construcțiile ce se aflau pe această suprafață de teren și a făcut acest lucru înainte de pronunțarea hotărârii judecătorești dată la care nu mai avea calitatea de posesor.
Acțiunea în revendicare este acțiunea reală prin care proprietarul cere restituirea și recunoașterea dreptului de la cel care îl deține fără drept.
Verificarea îndeplinirii acestor condiții se face avându-se în vedere momentul formulării cererii. La data înregistrării cererii reconvenționale nu era stabilită linia de hotar iar în urma grănițuirii față de probele administrate a rezultat că suprafața de 3 mp proprietatea pârâților a fost folosită materialmente de reclamant astfel că în mod corect prima instanță a reținut că sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea acțiunii în revendicare.
De asemenea pârâții prin recursul lor au criticat soluția de respingere a punctului 3 al cererii reconvenționale având ca obiect obligarea reclamantului la demolarea construcțiilor edificate pe suprafața de teren ce a format obiectul revendicării arătând pe de o parte că hotărârea este nemotivată și contradictorie iar pe de altă parte că reclamantul nu le-a solicitat acordul pentru construcții conform Legii 50/1991.
Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C.pr.civ. nu atrage casarea hotărârii ci modificarea ei.
Recursul vizează însă dispozitivul hotărârii așa încât dacă soluția din dispozitiv este legală recursul urmează a fi respins chiar dacă considerentele sunt contradictorii considerentele primei instanțe fiind înlocuite de considerentele instanței de recurs.
Prin notele de ședință aflate la fila 154 în dosar reclamantul a arătat că a demolat construcțiile aflate pe suprafața de teren revendicată iar prin susținerile verbale consemnate în încheierea de ședință din data de 27.11.2014 se confirmă acest lucru.
Așadar obligația de a face și anume demolarea construcțiilor ridicate pe suprafața de teren revendicată de pârâți a rămas fără obiect.
Faptul că cererea în revendicare a fost admisă nu intră în contradicție cu soluția de respingere a capătului 3 din cererea reconvențională.
Obiectul celor două capete de cerere este diferit și efectele produse prin admiterea sau respingerea lor sunt diferite.
Astfel cererea în revendicare are ca obiect terenul și nu construcțiile și prin această cerere se urmărește respectarea dreptului de proprietate pe când cererea având ca obiect demolarea construcțiilor are ca obiect o obligație de a face, o prestație pozitivă cerută reclamantului prestație care – dacă a fost îndeplinită pe parcursul procesului – nu mai trebuie impusă prin forța de constrângere a statului fiind îndeplinită de bunăvoie.
Așa fiind, pentru considerentele expuse de instanța de recurs se reține ca fiind corectă soluția primei instanțe de respingere a capătului 3 al cererii reconvenționale urmând a fi reținut ca neîntemeiat recursul pârâților sub acest aspect.
În fine, ultimul motiv de recurs invocat de reclamant se referă la cheltuielile de judecată susținându-se că prin admiterea capetelor de cerere privind servitutea pârâții au căzut în pretenții și trebuie să suporte integral costul expertizei în construcții probă în baza căreia s-au admis aceste capete de cerere.
Instanța de recurs reține că aceste capete de cerere nu au fost admis integral iar prin soluția pronunțată pârâții nu au căzut în întregime în pretenții față de reclamant.
Atunci când se face compensarea cheltuielilor de judecată nu se au în vedere doar cheltuielile făcute pentru administrarea unei probe necesare dovedirii unui capăt de cerere ci se are în vedere cererea în ansamblul ei.
Dacă atât reclamantul cât și pârâtul au cereri formulate unul împotriva altuia și aceste cereri sunt admise în parte cheltuielile de judecată se compensează integral în sensul că fiecare parte va suporta cheltuielile care le-a făcut cu procesul neputându-se stabili o culpă procesuală mai mare sau mai mică a uneia dintre părți.
Prin urmare se rețin ca fiind neîntemeiate criticile reclamantului privind modul de compensare al cheltuielilor de judecată.
Aceleași considerente vor fi avute în vedere și în ce privește cheltuielile de judecată în recurs considerându-se că prin modificarea în parte a sentinței ca urmare a admiterii recursului reclamantului nu se poate reține o culpă procesuală doar a pârâților date fiind apărările făcute de fiecare parte precum și raportul dintre conținutul obiectului cererilor principale și reconvențională și soluția pronunțată.
Văzând art. 312 al. 1 respectiv art. 312 al. 2 coroborat cu art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenții V. R. și V. T. F. M. cu domiciliul în Timișoara, .. 31 și cu domiciliul procedural ales în Timișoara, bnd. Take I., nr. 69, jud. T. împotriva Sentinței Civile nr._/2014 a Judecătoriei Timișoara.
Admite recursul declarat de recurentul C. Ș. cu domiciliul în Timișoara, bvd. L. R., nr. 2-5, ., . în contradictoriu cu intimații V. R. și V. T. F. M..
Modifică în parte Sentințe Civilă nr._/2014 a Judecătoriei Timișoara în ce privește capătul de cerere din acțiunea principală referitor la servitutea de vedere.
Obligă pârâții intimați la închiderea sau modificarea – astfel încât să nu fie permisă vederea – a unui număr de 7 ferestre aflate la mansarda imobilului pensiune înscris în C.F. nr._ Timișoara pe peretele dinspre imobilul proprietatea reclamantului și fereastra de la etajul 1 cu dimensiunile de 1,55mx0,90m, h=1,55m.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 05.10.2015.
Președinte, D. B. | Judecător, L. V. | Judecător D. J. |
Grefier, M. B. |
RED. D.B./TEHNO. M.B./5 EX/ 3 .
Judecător prima instanță: D. M.
| ← Anulare act. Sentința nr. 2674/2015. Tribunalul TIMIŞ | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 21/2015. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
