Partaj judiciar. Hotărâre din 12-10-2015, Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 12-10-2015 în dosarul nr. 989/2015
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia Civilă Nr. 989
Ședința publică din 12.10.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. B.
Judecător L. V.
Grefier M. B.
Pe rol se află judecarea apelului formulat de apelantele B. A. C. și I. T. împotriva Sentinței Civile nr._ pronunțată de Judecătoria Timișoara în Dosar nr._ în contradictoriu cu intimații P. J. V., . SRL, F. R., T. S. și T. G., obiectul cauzei în prima instanță fiind partaj judiciar.
La apelul nominal, lipsă părțile .
Procedura legal îndeplinită.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 28.09.2015 când pronunțarea a fost amânată pentru 05.10.2015, apoi pentru azi 12.10.2015, încheierile făcând parte integrantă din prezenta hotărâre .
INSTANȚA
P. cererea reconvențională înregistrată în Dosarul nr._ s-a solicitat obligarea pârâților reconvenționali T. Ș., T. G., P. J. V. și . SRL la plata sumei de 28.000 euro echivalent in lei la data platii cu titlu de despagubire pentru investitiile suplimentare aduse de catre reclamantii reconventionali la imobilul situat in Timisoara, . Ewinger, nr. 6 mansarda, inscris in CF nr._-C1-U33, top. Nr._-C1-U33 Timisoara.
In motivarea cererii reconventionale s-a aratat că suma solicitata reprezinta despagubirea pentru investitiile suplimentare aduse de reclamantii reconventionali imobilului in discutie. Astfel, s-a aratat ca incepand cu anul 2008 reclamantii reconventionali au contribuit cu sume care le apartineau la edificarea si finalizarea mansardei, existand o intelegere verbala cu mandatarul paratilor reconventionali in sensul atribuirii unei cote mai mari de proprietate asupra mansardei, ceea ce in fapt nu s-a mai intamplat.
S-a aratat ca investitiile in discutie au fost la nivelul compartimentarii interioare, finisaje, izolatii cu vata minerala, montare pereti de rigips carton si profile de aluminiu, gletuire pereti interioari, zugraveala, montare parchet, gresii si fainate, montare lucrari de instalatii electrice si sanitare, montare ferestre din profil PVC-termopan, montare centrale electrice, plata zilierilor.
In drept au fost invocate disp. art.119 C.pr.civ., art.969 C.civ., iar in subsidiar art. 992 si urmatoarele C.civ.
P. Sentința Civilă nr._/2014 a Judecătoriei Timișoara a fost respinsă cererea reținându-se că reclamanții reconvenționali nu au făcut dovada avansării sumei solicitate în scopul realizării lucrărilor la imobilul în litigiu.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești au declarat apel reclamanții reconvenționali solicitând în principal anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare iar în subsidiar schimbarea în parte a sentinței în sensul admiterii cererii reconvenționale.
În motivarea apelului s-a arătat că investițiile în cuantum de 28.000 euro făcute prin mandatar pot fi dovedite cu chitanțe, bonuri și facturi precum și cu depozițiile martorilor care au fost de față la efectuarea lucrărilor enumerate mai sus - probe propuse prin intermediul cererii reconvenționale depuse la data de 04.01.2013.
Pentru a dovedi pretențiile reclamate în cuprinsul cererii reconvenționale apelanții au solicitat prin cerere să fie administrate proba cu înscrisuri, martori, interogatoriul părților, expertiza tehnică judiciară de specialitate, precum și orice alte probe a căror utilitatea ar fi rezultat din dezbateri. În drept au invocat prevederile art. 969 C.civ. art. 992 și următoarele din C.civ.
Apelanții arată că cererea reconvențională nu a putut fi susținută în fața instanței întrucât la momentul prezentării în sala de judecată a avocatului care îi reprezenta, acestuia i-a fost comunicat de către președinta completului de judecată faptul că s-a rămas în pronunțare asupra cererii de repunere pe rol și să se urmărească soluția pe portalul instanțelor.
În concluzie, apelanții arată că instanța de fond a încălcat în mod flagrant atât principiul contradictorialității procesului civil, pe cel al dreptului la apărare cât și obligația instituită de lege în sarcina sa prin dispozițiile art. 129 alin. (5) C.pr.civ.
Apelanții critică soluția primei instanțe prin prisma faptului că judecătorul fondului a ales să nu citeze părțile pentru un alt termen de judecată decât acela la care a decis reluarea judecății după repunerea pe rol; nu a dispus comunicarea întâmpinării formulată de P. J. V. și nici a documentelor nou depuse de intimații T. Ș. și T. G. - acest aspect echivalând cu încălcarea flagrantă a dreptului apelanților la apărare; a cordat celorlalte părți cuvântul pe fondul cauzei în lipsa reprezentantului apelanților în contextul în care aceștia nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă și nici nu i-a dat posibilitatea acestuia de a pune concluzii după închiderea dezbaterilor dar înainte de încheierea ședinței de judecată, în acest fel fiind încălcate dispozițiile art. 21 din Constituție și ale art. 6 CEDO referitoare la dreptul persoanelor la un proces echitabil.
Apelanții mai arată că în speță, prima instanță a respins probele propuse de aceștia prin cererea reconvențională ca nefiind pertinente și concludente, dar în același timp a respins cererea ca nedovedită punându-i în acest fel în imposibilitatea de a-și dovedi pretențiile.
Aspectul că prima instanță a respins ca inutile proba testimonială, proba cu interogatoriul pârâților și cea cu expertiza tehnică judiciară de specialitate, probe propuse de apelanți în fața primei instanțe – pentru ca apoi să respingă cererea cu motivarea că nu au reușit să-și dovedească prin nici un mijloc de probă susținerile – este incompatibil și cu dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 6 din CEDO.
P. întâmpinare intimații au arătat că nu are nici un fel de relevanță faptul că avocatul apelanților s-a prezentat în sala de judecată abia după ce cauza a fost apelată legal în prezența tuturor celorlalte părți și după ce instanța de judecată a acordat cuvântul pe fond (de altfel nici nu era posibil di punct de vedere procedural să se dea cuvântul unei părți după ce cauza rămăsese în pronunțare), câtă vreme ceea ce legea impune cu necesitate, ca o garanție fundamentală a respectării principiului contradictorialității, este numai citarea părților, nu și înfățișarea acestora în fața instanței de judecată, personal sau prin reprezentant.
Intimații arată că nu poate fi vorba de faptul că judecătorul fondului nu ar fi dat dovadă de rol activ întrucât pretențiile apelantelor reclamante reconvențional nu puteau fi dovedite prin probele pe care, cel puțin teoretic, judecătorul ar fi putut să le ordone din oficiu, deoarece proba cea mai importantă, anume depoziția unor martori nu putea fi ordonată din oficiu câtă vreme apelantele nu au indicat numele unor persoane care să aibă cunoștință de starea de fapt afirmată prin cererea reconvențională.
În ceea ce privește cererea subsidiară de admitere a apelului și de schimbare a hotărârii atacate prin admiterea cererii reconvenționale, intimații arată că pretențiile apelantelor reclamante reconvențional sunt unele neîntemeiate și nejustificate, mai ales să motivele invocate în susținere lor sunt în neconcordanță cu situația de fapt și anume că părțile și-au stabilit de comun acorda care este cota de proprietate ce revine fiecăruia din imobilul în litigiu neexistând nici un fel de alt act juridic prin care coproprietarii să fi stabilit o redimensionare a acestor cote de proprietate urmare a unor sume pretins investite de către apelante.
Examinând apelul în limitele efectului devolutiv instanța de apel reține următoarele:
Apelanții au solicitat în principal anularea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare motivat de faptul că au fost încălcate principii fundamentale ce guvernează procesul civil.
Această soluție nu poate fi dispusă în cauză întrucât procesul nu a fost soluționat în temeiul unei excepții procesuale ci pe fond și de asemenea nu este aplicabilă nici cea de-a doua ipoteză prevăzută de art. 297 C.pr.civ. și anume judecata în lipsa părții care nu a fost legal citată.
Apelul, prin efectul său devolutiv repune din nou în discuție ceea ce s-a judecat la prima instanță părțile având posibilitatea de a reitera în apel toate motivele și mijloacele de apărare care au fost respinse asigurându-se astfel accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil.
Evocându-se așadar fondul pe baza argumentelor de fapt și de drept invocate de părți instanța de apel reține următoarele:
În temeiul convenției intitulată „act de reapartamentare și contract de vânzare cumpărare” autentificată sub nr. 374/13.07.2011 părțile în litigiu au dobândit fiecare o cotă parte ideală din terasa imobilului situat în Timișoara, . Ewinger, nr. 6.
P. același contract părțile au convenit ca pe această terasă să se construiască o mansardă cu mai multe apartamente lucrările realizându-se prin contribuția comună a celor care au cumpărat terasa.
După finalizarea mansardei, în temeiul acestei convenții, s-a dispus înscrierea în cartea funciară conform cotelor părți convenite.
Apelanții susțin că au contribuit cu o sumă mai mare de bani la efectuarea lucrărilor de mansardare solicitând astfel obligarea pârâților la plata contravalorii investițiilor suplimentare.
Altfel spus apelanții invocă un drept de creanță, temeiul juridic pe care aceștia își fundamentează pretențiile fiind art. 969 C.civ. în principal și art. 992 C.civ. în subsidiar.
Potrivit art. 969 C.civ. convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
Convenția ce constituie principalul mijloc de probă în cauză nu cuprinde nicio clauză care să prevadă dreptul de creanță invocat și obligația corelativă a pârâților de a plăti această sumă de bani.
Înscrisul autentic depus la dosar nu constată o obligație în sarcina pârâților acest înscris făcând dovada cotelor părți ideale pe care părțile și le-au recunoscut reciproc.
Față de cuprinsul contractului în mod corect prima instanță a respins proba testimonială și implicit celelalte probe.
P. această probă apelanții tindeau să dovedească modificarea sau completarea contractului autentic prin existența unei înțelegeri verbale ce prevede o obligație neinserată în contract.
Or această probă nu este admisibilă decât dacă se urmărește dovedirea unui mod de executare sau stingere a obligației ori lămurirea sensului unor clauze confuze sau pentru dovedirea viciilor de consimțământ însă proba nu a fost propusă pentru dovedirea acestor aspecte.
În speță fiind depus ca probă un înscris preconstituit raportat la acest înscris și la prevederile legale invocate părțile trebuie să dovedească drepturile și obligațiile ce intră în conținutul raportului juridic născut din actul juridic constatat.
Or obligația plății unei sume de bani reprezentând contravaloarea unor investiții suplimentare nu a fost prevăzută astfel că art. 969 C.civ. nu poate constitui temeiul obligării pârâților.
Nici art. 992 C.civ. nu poate constitui un astfel de temei nefiind îndeplinite condițiile acestui fapt juridic licit cauzator de prejudiciu.
Apelanții nu au făcut din eroare o plată crezându-se debitori ai intimaților ci investițiile le-au făcut în scopul dobândirii dreptului de proprietate asupra unei cote părți.
O contribuție mai mare poate determina o cotă parte mai mare și nu un drept de creanță însă prin cererea reconvețională ce a făcut obiectul judecății prima instanță nu a fost investită să stabilească întinderea cotelor părți în funcție de contribuția fiecărui coproprietar, să lămurească clauzele contractuale cu privire la acestea sau valabilitatea înscrierilor în cartea funciară.
Față de limitele investirii prima instanță a stabilit corect faptul că probele solicitate de apelanți nu puteau duce la aflarea adevărului nefiind concludente și pertinente.
Așa fiind față de cele arătate în baza art. 296 C.pr.civ. se va respinge ca neîntemeiat apelul.
În baza art. 274 C.pr.civ. apelanții vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată catre intimatii T. S. si T. G. constând în onorariu avocat dovedit cu chitanța nr. 59/28.09.2015 .
Intrucat intimata . SRL nu a depus chitanta doveditoare a onorariului avocatial platit se va respinge cererea acesteia de acordare a cheltuielilor de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantele B. A. C. cu domiciliul în Timișoara, bvd. Sudului, nr. 11, ., jud. T. și I. T. cu domiciliul în Timișoara, ., . și cu domiciliul procedural ales în Timișoara, ., jud. T. – la Cabinet de Avocat SCA A., G. și Asociații împotriva Sentinței Civile nr._ pronunțată de Judecătoria Timișoara în Dosar nr._ în contradictoriu cu intimații P. J. V. domiciliata in Timisoara Calea Circuvalatiunii nr. 29 . cu domiciliul procesual ales in Timisoara, ., . avocat T. C., . SRL cu sediul în Drobeta Turnu Severin, .. 28 A, jud. M., F. R. cu domiciliul în Oradea, ., ., jud. Bihor, T. S. cu domiciliul în .-Ocol, jud. M. și T. G. cu domiciliul în Drobeta Turnu Severin, ., ., ., jud. M., ambii cu domiciliul procedural ales în Timișoara, ., . la Cabinet de Avocat R. Marisescu
Obligă apelanții să plătească intimaților T. S. și T. G. cheltuieli de judecată în sumă de 1500 lei reprezentând onorariu avocat.
Respinge cererea intimatei . SRL cu privire la acordarea cheltuielilor de judecata.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din data de 12.10.2015.
Președinte, D. B. | Judecător, L. V. | |
Grefier, M. B. |
RED. D.B./TEHNO. M.B./9 EX/ 7 .
Judecător prima instanță: A. M. B.
| ← Succesiune. Sentința nr. 1/2015. Tribunalul TIMIŞ | Expropriere. Sentința nr. 2925/2015. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
