Pretenţii. Sentința nr. 17/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 17/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 25-11-2015 în dosarul nr. 1210/2015
Acesta nu este document finalizat
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I-A CIVILĂ
DECIZIE NR. 1210/A/2015
Ședința publică din data de 25 noiembrie 2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE L. D.
Judecător I.-A. D.
Grefier CHITIBEA R.
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului civil declarat împotriva sentinței civile nr._/17.12.2014, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._/325/2014, având ca obiect pretenții, de către apelanta-reclamantă B. D. M. în contradictoriu cu intimatul-pârât O. T..
Se constata depuse la dosar concluzii scrise de catre apelanta-reclamantă,la data de 23.11.2015, prin serviciul registratura al instantei.
Dezbaterile au avut loc în ședință publică din data 11.11.2015 și au fost consemnate în cuprinsul încheierii de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a da posibilitatea apelantei să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 25.11.2015, când:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului, declarat împotriva sentinței civile nr._/17.12.2014, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._/325/2014, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._/17.12.2014, prima instanță: a respins acțiunea formulată de reclamanta B. D. M. în contradictoriu cu pârâtul O. T. și a obligat pe reclamantă să plătească pârâtului cheltuieli de judecată în cuantum de 1320 lei reprezentând onorariu avocat.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin actiunea inregistrata pe rolul Judecatoriei Timisoara sub nr._ din 29.05.2014 reclamanta B. D. M. a chemat in judecata pârâtul O. T., solicitand instantei ca prin sentința ce va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata daunelor morale în cuantum de 5.000 lei reprezentând despăgubiri pentru prejudicii aduse onoarei și demnității, obligarea pârâtului la încetarea încălcării și interzicerea pe viitor la încălcarea drepturilor personale nepatrimoniale la onoare și reputație, obligarea pârâtului pe cheltuiala sa la publicarea hotărârii de condamnare în 3 cotidiene naționale, obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare reclamanta arată că la data de 20.02.2014 pârâtul în timpul unei ședințe a Asociației de proprietari . fără nici un motiv sau vreo explicație i-a adus nenumărate jigniri. A mai susținut pârâtul că în calitate de administrator al asociației și-a însușit banii Asociației de Proprietari și a folosit în scop propriu, afirmație total neadevărate și nefondate defăimătoare la adresa sa și de natură a-i aduce prejudicii. Modalitatea de reparare a prejudiciului pe care i l-a cauzat pârâtul este una mixtă concretizată atât în despăgubiri bănești cât și sub forma publicării unei hotărâri judecătorești de sancționare a pârâtului ca modalitate de reparație nepatrimonială a daunei suferite.
În drept invocă art. 72, 252, 253, 255 C.civ., 1349 C.civ.
Prin întâmpinarea formulată pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării pârâtul arată că la data de 20.02.2014 a participat în calitate de președinte al asociației de proprietari la ședința asociației de proprietari . care a avut ca și obiect alegerea noului comitet și darea de seamă a comisiei de cenzori. Cu această ocazie s-au discutat o . inadvertențe cu privire la modul de administrare a a banilor încasați cu titlu de cheltuieli. Nu i-a adresat nici un moment injurii sau cuvinte obscene reclamantei discuția a fost dosar contradictorie și susținută de documente. Consideră că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 1349 C.civ. pentru antrenarea răspunderii civile delictuale.
În drept invocă art. 205 C.pr.civ.
În cadrul cercetării judecătorești s-a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar,interogatoriului pârâtului și proba testimonială cu martorii: D. M., A. G., V. A. O., M. I..
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta constata urmatoarele:
Prin actiunea inregistrată pe rolul Judecatoriei Timisoara sub nr._ din 29.05.2014 reclamanta B. D. M. a chemat in judecata pârâtul O. T., solicitand instantei ca prin sentința ce va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata daunelor morale în cuantum de 5.000 lei reprezentând despăgubiri pentru prejudicii aduse onoarei și demnității, obligarea pârâtului la încetarea încălcării și interzicerea pe viitor la încălcarea drepturilor personale nepatrimoniale la onoare și reputație, obligarea pârâtului pe cheltuiala sa la publicarea hotărârii de condamnare în 3 cotidiene naționale, obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 20.02.2014 pârâtul a participat în calitate de președinte al Asociației de proprietari la ședința asociației de proprietari .. Cu această ocazie s-au discutat diferite aspecte cu privire la modul de administrare al banilor încasați cu titlu de cheltuieli.
Reclamanta în acțiunea formulată a menționat că pârâtul în timpul unei ședințe al asociației de proprietari . fără nici un motiv sau vreo explicație i-a adus nenumărate jigniri.
Potrivit prev. art. 252 C.civ.: „orice persoană fizică are dreptul la ocrotirea valorilor intrinseci ființei umane cum sunt viața, sănătate, integritatea fizică și psihică, demnitatea, intimitatea vieții private, libertatea de conștiință, creanția stiințifică, artistică, literară sau tehnică”.
Dispozițiile menționate în noul cod civil reprezintă în același timp și o oglindire a exigențelor constituționale în domeniul drepturilor și libertăților fundamentale, pretejarea acestora realizându-se de altfel prin normele instituite de noul cod civil care intenționează asigurarea unui echilibru între exercitarea dreptului la informare și al celui la liberă exprimare.
Martora A. G. audiată în cauză a menționat că a avut loc o ședință a asociației de proprietari la care a participat de la începutul acesteia. Nu l-a auzit pe pârât să îi adreseze cuvinte jignitoare reclamantei pârâtul a întrebat-o pe reclamantă despre banii asociației iar aceasta nu a dat detalii.
Martora V. A. O. audiată în cauză a menționat că a participat la toată ședința asociației de proprietari, pârâtul a întrebat-o pe reclamantă ce s-a întâmplat cu banii și de ce au fost micșorate suprafețele pentru plata încălzirii. Nu l-a auzit pe pârât să îi adreseze direct injurii reclamantei.
Instanța a înlăturat depoziția martorei D. M. întrucât aceasta nu putut preciza când a avut loc ședința asociației de proprietari, cât și a martorului M. I. care a declarat că nu a fost la toată ședința, nu a știut ce discuții au avut părțile.
Instanța a reținut că reclamanta în calitate de administrator al asociației de proprietari trebuie ca în situația în care i se solicită explicații de către președintele asociației sau membrii acesteia cu privire la problemele asociației să ofere explicațiile necesare.
Instanța a reținut că altercațiile și discuțiile contradictorii între reclamantă și pârât au avut loc cu ocazia ședinței asociației de proprietari atunci când reclamantei i s-a solicitat să clarifice anumite aspecte cu privire la banii ce aparțineau asociației de proprietari. Martorele V. A. O. și A. G. care au fost prezente pe durata ședinței nu au auzit ca pârâtul să îi adreseze cuvinte și expresii jignitoare reclamantei.
În consecință, instanța a arpeciat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.. 1349 C.civ. pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a pârâtului sens în care a respins acțiunea formulată.
În temeiul prev. art. 453 C.pr.civ. a obligată pe reclamantă să plătească pârâtului cheltuieli de judecată în cuantum de 1320 lei reprezentând onorariu avocat.
La data de 13.05.2015, reclamanta B. D. M., prin avocat, a declarat apel împotriva sentinței civile nr._/17.12.2014, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._/325/2014.
Prin cererea de apel, reclamanta-apelantă a solicitat schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată, pentru următoarele motive:
În fapt, prin sentința apelantă, judecătoria a respins acțiunea civilă formulată.
În opinia sa, hotărârea judecătoriei Timișoara este netemeinică și nelegală, starea de fapt avută în considerare la pronunțarea acesteia fiind în mod greșit reținută.
Astfel, instanța de fond a interpretat în mod greșit atât starea de fapt cât și ansamblul probelor administrate.
Cu o motivare extrem de superficială și lipsită de argumente juridice, instanța de fond și-a motivat soluția de respingere a acțiunii pe o interpretare necorespunzătoare a întregului ansamblu probatoriu.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtului și proba testimonială cu martorii D. M., A. G., V. A. O. și M. I..
În ceea ce privește proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța de fond în mod greșit nu a făcut absolut nicio referire la înscrisurile depuse de către domnia sa (care au cea mai mare forță probatorie).
De pildă, din Procesul verbal din 21.02.2014 încheiat cu ocazia predării primirii actelor contabile ale Asociației de Proprietari . rezultă că domnia sa a suferit un prejudiciu (vătămare) respectiv, ca urmare a injuriilor aduse și jignirilor a fost pusă în situația de a demisiona din postul de administrator, nemaiputând să mai aibă o colaborare cu pârâtul.
De asemenea, din cuprinsul acestui script rezultă clar că susținerile instanței de fond potrivit cărora altercațiile și discuțiile contradictorii între reclamantă și pârât au avut loc cu ocazia ședinței asociației de proprietari atunci când reclamantei i s-a solicitat să clarifice anumite aspecte cu privire la banii ce aparțineau asociației de proprietari sunt nefondate.
De vreme ce pârâtul a semnat acest proces verbal unde se menționează că scripticul corespunde cu fapticul este evident că nu a fost absolut nicio problemă legată de banii administrației și cele reținute de către instanța, sunt neîntemeiate.
Astfel, din probele aflate la dosarul cauzei reiese clar că atingerile aduse demnității și onoarei domniei sale nu sunt justificate de răspunderea pe care o avea în fața președintelui asociației, întrucât în realitate reproșurile nu constau în nicio solicitare de explicații din partea acestuia.
Instanța de fond avea suficiente piese la dosar din care să constate că domniei sale i-au fost lezate onoarea și demnitatea, iar viața sa nu mai este la fel în cadrul blocului unde a deținut calitatea de administrator.
În realitate, ofensele aduse de către pârât au început cu mult timp înainte, iar în cadrul acestei ședințe de judecată au atins apogeul. Nu există absolut nicio justificare pentru care i-a denigrat onoarea și demnitatea în fața oamenilor.
Apelanta a precizat că, fiind administrator la mai multe blocuri, atât de mult au luat amploare ofensele aduse încât s-a aflat de jignirile publice care i-au fost aduse, iar lumea vorbește peste tot, domnia sa pierzându-și credibilitatea în fața oamenilor. Inclusiv o parte dintre vecini se uită ciudat la dumneaei și abia dacă mă o salută ca urmare a zvonurilor mincinoase scoase de către pârât.
In opinia sa, inclusiv în prezent pârâtul continuă să o calomnieze și să afirme în public vecinilor de . furat banii asociației de proprietari fiind o hoață.
În acest sens a solicitat instanței să observe din scriptul sus-menționat că de fapt inclusiv pârâtul a recunoscut prin semnătură că nu a fost nicio problemă cu banii asociației, iar denigrările acestuia trebuie cumva să înceteze.
Apelanta consideră că dacă pârâtul va continua să o calomnieze în continuare va fi pusă în situația ca de rușinea vecinilor care aveau cu toții încredere în domnia sa (iar acum ar crede că le-a furat banii) nu doar să nu mai presteze serviciul de administrator, care îi făcea o deosebită plăcere, ci poate chiar să fie nevoită să își găsesască o altă locuință.
În altă ordine de idei, la dosarul cauzei a depus declarații olografe ale vecinilor care au auzit o parte din jignirile aduse de pârât, iar instanța de judecată nu a făcut din nou nicio referire la acestea.
În concordanță cu dispozițiile legale, instanța dacă consideră că anumite probe nu sunt concludente si le înlătură, trebuie să motiveze acesta înlăturare.
În speță însă, apelanta apreciază că instanța efectiv le-a ignorat nefăcând nicio referire la acestea și nici măcar nu le-a înlăturat motivat.
În motivarea sentinței, instanța de fond, în mod netemeinic și nelegal, a înlăturat depozițiile celor doi martori propuși de către domnia sa.
În considerentele sentinței s-a reținut că „instanța va înlătura depoziția martorei D. M. întrucât aceasta nu a putut preciza când a avut loc ședința asociației de proprietari cât și a martorului M. lovan care a declarat că nu a fost la toată ședința, nu a știut ce discuții au avut părțile."
Această motivare, în opinia apelantei, este absurdă, atâta vreme cât ambii martori au auzit ofensele și injuriile adus, iar din depozițiile acestora reiese clar acest aspect. Faptul că nu și-au amintit data exactă (având în vedere și vârsta martorului) sau nu au stat până la finalul ședinței asociației este lipsit de relevanță atâta vreme cât au fost de față când s-au purtat discuțiile ofensatoare și au auzit jignirile pârâtului, s-a dovedit prin relatările acestora fapta ilicită făcută de către pârât.
Pe de altă parte, apelanta consideră că, în speță sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale.
Instanța de fond însă s-a mulțumit să rețină generic, într-o manieră superficială că în speță nu sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale, fără să facă absolut nicio analiză a acestor condiții (nici măcar nu a făcut referire la vreuna dintre aceste condiții).
Răspunderea civilă delictuală pentru prejudiciile cauzate prin fapta proprie a unei persoane este reglementată în art. 1349 și art. 1357-1371 Codul civil.
De asemenea, sunt incidente și dispozițiile art. 1381-1395 Codul Civil, care stabilesc regulile aplicabile reparării prejudiciului cauzat în condițiile răspunderii civile delictuale în toate cazurile și ipotezele sale. De altfel, aceste texte legale instituie, în același timp și implicit, principiul general al răspunderii pentru prejudiciile cauzate printr-o faptă umană ilicită. In acest sens, este suficient să reținem că art. 1357 noul Cod Civil dispune: „(1) Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. (2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă".
De asemenea, art. 1349 alin. (l)-(2) prevede în sinteză că cel care, având discernământ, încalcă îndatorirea de a respecta legea sau obiceiul locului și de a nu aduce atingere prin conduita sa drepturilor și intereselor legitime ale altor persoane răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.
Antrenarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie presupune existența cumulată a patru condiții sau elemente constitutive: prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile.
Astfel conform dispozițiilor legale, condițiile răspunderii civile delictuale sunt: prejudiciul; fapta ilicita; raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu si culpa.
În absența prejudiciului este exclusă orice răspundere civilă delictuală.
Apelanta a precizat că, în cazul domniei sale, prejudiciul consta atingerile aduse onoarei și demnității sale, în faptul că și-a pierdut postul de administrator și i-a fost grav afectată imaginea în comunitatea unde trăiește, respectiv în fața vecinilor.
În opinia sa, nici nu încape îndoiala că prejudiciul este cert, adică sigur (acest caracter are în vedere atât existența în sine a prejudiciului, cât și posibilitatea de a se stabili întinderea lui), direct (rezultă din conținutul art. 1086 Cod civil care, deși se refera la răspunderea contractuală, constituie o normă generală a răspunderii civile, aplicabilă așadar și în cazul răspunderii delictuale), personal (consecința principiului că fără interes nu poate să se nască dreptul la acțiune), material si inclusiv moral (suferința sa si dificultățile de a vedea zilnic privirile acuzatoare ale vecinilor după ce au auzit acuzațiile neadevărate ale pârâtului).
Prin fapta ilicită, ca element al răspunderii civile delictuale, se înțelege orice acțiune sau inacțiune prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv sau chiar interesului ce aparține unei persoane.
În speță, apelanta a arătat că fapta ilicită a fost dovedită prin martorii propuși, precum și prin declarațiile date de către vecinii care au participat la ședința asociației de proprietari și constă în faptul că pârâtul a acuzat-o pe nedrept că a furat banii asociației de proprietari, făcând afirmații defăimătoare la adresa sa, afirmații de natură a-i aduce atingere reputației și probității profesionale, precum și vieții personale în comunitatea unde trăiește.
Pentru existența răspunderii civile delictuale este necesar ca între fapta ilicită și prejudiciu să existe un raport de cauzalitate.
Această a treia condiție esențială a răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie este raportul de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu în sensul că acea faptă a provocat acel prejudiciu. Cu alte cuvinte, pentru ca obligația de dezdăunare sa ia ființă, trebuie să se stabilească existența unei legături de la cauza la efect între fapta comisă de o persoană și prejudiciul suferit de cealaltă. Așadar, răspunderea civilă constând în reparația prejudiciului nu poate exista în lipsa raportului cauzal dintre fapta ilicită și prejudiciu.
Codul civil obliga la repararea pagubei doar pe acela „din a cărui greșeala" prejudiciul a fost „ocazionat". Totodată precizează că „omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta si imprudenta sa".
Din economia dispozițiilor art. 1349 din noul Cod civil reiese faptul că orice persoana are îndatorirea sa respecte regulile de conduita pe care legea sau obiceiul locului le impune si să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, cel care, având discernământ, încalcă aceasta îndatorire răspunzând de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.
Răspunderea civilă urmărește, în principal, repararea unui prejudiciu, dar, în același timp, are ca scop, la cel ce a produs fapta prejudiciabilă, determinarea unei anumite comportări. Obligația de reparațiune tinde, bineînțeles, la înlăturarea prejudiciului produs, dar, totodată, urmărește ca fapta susceptibilă a produce prejudiciul să nu mai fie săvârșită.
În concluzie, analizând toate aceste condiții, reiese că în speță sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale în pofida susținerilor lapidare ale instanței de fond care nici măcar nu le-a analizat în considerentele sentinței.
În drept, apelanta-reclamantă și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 466 și urm din Codul de procedură civilă, art. 1349 Cod civ. precum si toate celelalte dispoziții menționate în cuprinsul apelului.
În probațiune, apelanta a solicitat încuviințarea următoarelor probe: înscrisuri și testimonială.
La data de 14.07.2015, intimata-pârâtă O. T., prin avocat, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului si pe cale de consecința, menținerea sentinței primei instanțe ca temeinica si legala; obligarea apelantei-reclamante la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul proces pentru următoarele motive:
In fapt, prin sentința apelată a fost respinsă acțiunea formulata de către apelanta-reclamanta având ca obiect acțiune in răspundere civila delictuala.
Hotărârea instanței de fond este temeinica si legala întrucât in mod corect s-a reținut faptul că în speța nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1349 Cod Civil pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a subsemnatului, presupusa fapta delictuala neexistând in realitate.
Astfel cum retine si prima instanța „reclamanta in calitate de administrator al asociației de proprietari trebuie ca in situația in care i se solicita explicații de către președintele asociației sau membrii acesteia cu privire la problemele asociației sa ofere explicațiile necesare [...] altercațiile si discuțiile contradictorii intre reclamanta si parat au avut loc cu ocazia ședinței asociației de proprietari atunci când reclamantei i s-a solicitat sa clarifice anumite aspecte cu privire la banii ce aparțineau asociației de proprietari".
În opinia intimatului, este de datoria acesteia sa ofere explicațiile necesare si probabil ca aceasta nu se aștepta ca cineva dintre cei prezenți la ședința Asociației de Proprietari . contrazică si sa isi expună punctul de vedere cu privire la problemele care erau dezbătute in timpul ședinței Asociației de Proprietari . din data de 20.02.2014.
Intimatul a subliniat că nu i-a adresat in niciun moment „injurii" sau alte cuvinte obscene așa cum se specifica in cerere de chemare in judecata, motiv pentru care este cat se poate de neadevărată o asemenea aserțiune.
A mai arătat că odata ca discuția avuta cu reclamanta a fost una in contradictoriu dar nu s-a ajuns in niciun moment la proferarea de injurii sau alte cuvinte obscene asa cum aceasta in mod eronat le-a prezentat in cererea de chemare in judecata.
Apelanta susține ca prin intermediul Procesului verbal din data de 21.02.2014 încheiat cu ocazia predării-primirii actelor contabile ale Asociației de Proprietari . aceasta a suferit un prejudiciu (vătămare), insa acest lucru este cat se poate de eronat, neexistand nicio legătura intre presupusul prejudiciu suferit si Procesul verbal din data de 21.02.2014, acesta fiind un simplu document prin care se hotărăsc anumite masuri ce trebuie a fi luate cum ar fi montarea unui contor individual etc.
Prin semnarea Procesului-verbal din data de 21.02.2014, intimatul a precizat că a confirmat faptul ca s-au predat actele contabile ale Asociației de proprietari de la B. D. la S. C., insa din acest act nu se poate deduce ca a fost de acord si cu modificarea suprafețelor locuibile a 4 apartamente branșate la Colterm cat si cu neîncasarea penalităților afișate pe tabelul de încasare cu privire la aceleiași apartamente. Acesta a fost motivul pentru care i s-au cerut explicații in cadrul ședinței, explicații justificate fata de neregulile constatate pe care domnia sa le-a cerut in calitate de președinte al asociației de proprietari si au fost cerute de fata cu ceilalți locatari prezenți la ședința.
Tocmai aceste probleme pe care le-a pus in discuție cu ocazia ședinței Asociației de Proprietari au ofensat-o pe apelanta-reclamanta, insa desi discuția a avut un caracter contradictoriu, în niciun moment nu i-a adresat vreo jignire sau alte injurii.
Susținerile apelantei cum ca ofensele au inceput cu mult înainte de ședința Asociației de proprietari este cat se poate de neadevărata, intimatul precizând în acest sens că a avut tot timpul o relație cat se poate de cordiala cu dansa si mai mult decât atat nici in prezent nu are alta atitudine fata de ea.
In ceea ce privește declarațiile olografe ale vecinilor depuse la dosarul cauzei de către apelanta-reclamanta, intimatul a arătat ca sunt interpretabile aceste înscrisuri, instanța de judecata in mod corect le-a înlăturat întrucât nu se poate constata daca acești vecini au fost in realitate la ședința Asociației de Proprietari din moment ce nu au semnat Procesul-verbal încheiat cu ocazia respectivei ședințe si declarațiile provin de la reclamanta fară a se cunoaște daca acestea au fost sau nu semnate . persoanele indicate.
În ceea ce privește proba testimonială solicitată de apelantă, intimatul a precizat că se opune audierii acestor martori intrucat probatoriul administrat in prima instanța a fost îndestulător din partea ambelor parti, insa in situația in care instanța de judecata ar încuviința audierea acestora a solicitat in contraoroba audierea martorului Ostoian Titel.
De asemenea, intimatul a mai arătat că in mod corect instanța de fond a înlăturat depozițiile celor doi martori propuși ie apelanta-reclamanta D. M. si M. lovan având in vedere ca aceștia erau străini de ceea ce s-a întâmplat în cadrul ședinței Asociației de Proprietari . proba concludenta care sa duca la rezolvarea cauzei respective.
Potrivit art. 479 alin. 2 din Codul de procedura civila „Instanța de apel va putea dispune refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanța, in cazul in care considera ca sunt necesare pentru soluționarea cauzei, precum si administrarea probelor noi propuse in condițiile art. 478 alin. 2".
Martorii propuși de către domnia sa si anume A. G. si V. A. O. nu doar ca au fost prezenți pe tot parcursul ședinței dar au si specificat in mod clar ca in niciun moment apelanta-reclamanta nu a fost jignita sau i s-au adresat alte cuvinte defăimătoare care sa ii afecteze demnitatea si onoarea.
În ceea ce privește îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 1349 din Codul civil pentru antrenarea răspunderii delictuale, intimatul apreciază că nu sunt întrunite intrucat pentru a se angaja aceasta răspundere trebuie sa existe cele patru condiții constitutive si anume: fapta ilicita, prejudiciu, raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, vinovăția autorului faptei ilicite si prejudiciabile.
Necesitatea existentei unei fapte ilicite ca element sau condiție distincta a răspunderii civile in toate acele cazuri când un prejudiciu este cauzat printr-o conduita umana este prevăzut expres in art. 1357 alin. 1 Cod Civil care dispune cu valoare de principiu ca cel care cauzează altuia un prejudiciu „printr-o fapta ilicita" este obligat sa-l repare.
Or, in speță, intimatul apreciază că nu exista fapta ilicita ca si condiție esențiala pentru antrenarea răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1349 din Codul Civi1, temei in baza căruia isi întemeiază apelanta-reclamanta acțiunea.
Apelanta-reclamanta precizează ca prin intermediul martorilor propuși de aceasta si anume D. M. si M. lovan a fost dovedita fapta ilicita, insa aceasta susținere este, în opinia intimatului, cat se poate de eronata intrucat aceștia nu doar ca nu au fost prezenți la toata ședința asociației de proprietari ci mai mult decât atat nici nu cunosc ce discuții au avut părțile, fapt ce reiese si din Procesul verbal incheiat la data de 20.02.2014 cu ocazia Adunării Generale la sfârșitul căruia niciunul din aceștia martori nu si-a confirmat prezenta prin semnătura astfel ca nu s-a dovedit existenta pretinsei fapte ilicite de către reclamanta-intimata.
Reclamanta nu a dovedit niciun prejudiciu creat de presupusele injurii, astfel ca nu se poate antrena aceasta răspundere civila delictuala pentru fapta proprie, intrucat calitatea sa de administrator presupune expunerea oricăror explicații si justificări vizavi de administrare, ceea ce reclamanta a refuzat sa faca dand chiar ea naștere la controverse si discuții, mai mult aceasta a discutat in permanenta pe un ton ridicat spunând singura ca daca susține existenta acestor inadvertențe inseamna ca o face hoața si mincinoasa. Acestea au fost cuvintele reclamantei si nicidecum nu au fost rostite de către domnia sa.
In situația de față, intimatul consideră nu s-a adus nicio atingere onoarei si demnității astfel incat nu exista un prejudiciu moral si mai mult decât atat prejudiciul moral trebuie sa fie materializat . sa depășească măsura a ceea ce este normal suportabil . de serviciu.
Susținerile apelantei-reclamante ca i-a fost știrbită imaginea si astfel s-a creat un prejudiciu prin atingerile aduse onoarei si demnității sunt nefondate intrucat prin probele administrate in prima instanța aceasta nu a dovedit in niciun moment existenta prejudiciului.
Intimatul a mai arătată că trebuie evaluata gravitatea suferinței si nu neapărat gravitatea atingerii, pentru ca o atingere grava poate sa nu justifice o reparare a prejudiciului moral daca ea nu are drept consecințe decât repercusiuni psihice minore pentru victima.
Raportul de cauzalitate, în opinia sa, nu exista intrucat in primul rand nu exista fapta ilicita care ar putea genera un prejudiciu, astfel ca nu se poate antrena răspunderea civila delictuala a domniei sale.
In ceea ce privește cea de a patra condiție si anume culpa (vinovatia) intimatul a precizat ca aceasta nu este îndeplinita având in vedere ca asa cum arătat mai sus fapta ilicita nu exista.
Pretențiile reclamantei de a plăti daune morale in cuantum de 5.000 lei sunt exagerate si in situația in care ar fi existat fapta ilicita, masurile reparatorii de natura nepatrimoniala fiind suficiente pentru a sancționa comportamentul vătămător.
Masurile reparatorii de natura nepatrimoniala in raport cu cele pecuniare trebuie sa aibă prioritate, legiuitorul a institui un sistem mixt de sancțiuni pentru prejudiciile nepatrimoniale stabilind in primul rând, masuri reparatorii de natura nepatrimoniala, iar pe un plan secund masuri reparatorii de ordin pecuniar.
Caracterul subsidiar al măsurii reparatorii de ordin pecuniar se poate observa din prevederile art. 253 alin. 4 din Codul Civil care stipulează următoarele: „De asemenea, persoana prejudiciată poate cere despăgubiri sau, după caz, o reparație patrimonială pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat, dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei prejudiciabile. în aceste cazuri, dreptul la acțiune este supus prescripției extinctive".
In drept, intimatul și-a întemeiat apărarea pe dispozițiile art. 205 din Codul de procedura civila.
In probațiunea a solicitat încuviințarea următoarelor probe: testimonială și orice alt mijloc de proba a cărui necesitate ar reieși din cercetarea judecătoreasca.
Apelanta-reclamantă nu a formulat răspuns la întâmpinare.
In apel, a fost incuviintata si administrata proba testimoniala cu martorii G. A. si Kluch F. pentru apelanta si cu martorul Ostoian Titel pentru intimat.
Apelul este fondat.
Procedand la analiza motivelor de apel, a dispozitiilor legale incidente, ca si a sustinerilor partilor si a sentintei civile ce face obiectul controlului judiciar pendinte, instanta urmeaza a admite apelul formulat in cauza, pentru considerentele ce succed:
Prin intermediul caii de atac de fata, apelanta critica solutia de prima instanta de respingere a demersului sau judiciar prin care solicita, in temeiul raspunderii civile delictuale, obligarea paratului la repararea prejudiciului moral sustinut a fi creat prin atingerea demnitatii, a reputatiei si onoarei de care se bucura aceasta urmare a jignirilor proferate de catre parat in public la adresa domniei sale, invederand ca in mod neintemeiat a retinut aceasta instanta nesavarsirea unei fapte ilicite.
Pentru a ajunge la aceasta concluzie, judecatoria a înlăturat depoziția martorilor propusi de catre reclamanta, care au testat in mod expres cu privire la cuvintele jignitoare proferate de catre parat, cu motivarea ca martora D. M. nu putut preciza când a avut loc ședința asociației de proprietari, iar martorul M. I. a declarat că nu a fost la toată ședința si nu a știut ce discuții au avut părțile, intemeindu-si solutia exclusiv pe declaratiile martorelor V. A. O. și A. G. care au fost prezente pe durata ședinței nu au auzit ca pârâtul să îi adreseze cuvinte și expresii jignitoare reclamantei.
In acelasi timp, aceeasi instanța a reținut că reclamanta în calitate de administrator al asociației de proprietari trebuie ca în situația în care i se solicită explicații de către președintele asociației sau membrii acesteia cu privire la problemele asociației să ofere explicațiile necesare.
Sub aspectul reglementarii interne, potrivit art.72 Noul cod civil “orice persoana are dreptul la respectarea demnitatii sale. Este interzisa orice atingere adusa onoarei sau reputatiei unei persoane, fara consimtamantul acesteia ori fara respectarea limitelor prevazute de art. 75 .”
Din cuprinsul disp.art.75 Noul cod civil instanta reține ca “nu constituie o incalcare a drepturilor prevazute in aceasta sectiune atingerile care sunt premise de lege sau de conventiile si pactele internationale privitoare la drepturile omului la care Romania este parte. Exercitarea drepturilor si libertatilor constitutionale, cu buna credinta si cu respectarea pactelor si conventiilor internationale la care Romania este parte nu constituie o incalcare a prevederilor prevazute in prezenta sectiune.”
Art.30 din Constitutie prevede ca libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.
Nefiind un drept absolut, la alineatul 6 al textului de lege, se stipuleaza ca libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine.
De asemenea, potrivit prevederilor art. 1357 Noul cod civil, cel care cauzeaza altuia un prejudiciu printr-o fapta ilicita, savarsita cu vinovatie, este obligat sa il repare, iar art.253 NCC stipuleaza ca mijloace de aparare a drepturilor nepatrimoniale ale persoanei fizice care au fost încălcate ori amenințate prin fapte ilicite savarsite cu vinovatie: interzicerea săvârșirii faptei ilicite, dacă aceasta este iminentă; încetarea încălcării și interzicerea pentru viitor, dacă aceasta durează încă; constatarea caracterului ilicit al faptei săvârșite, dacă tulburarea pe care a produs-o subzistă, conferind totodată, celui care a suferit o încălcare a unor asemenea drepturi dreptul de a cere instanței să îl oblige pe autorul faptei să îndeplinească orice măsuri socotite necesare de către instanță spre a ajunge la restabilirea dreptului atins, cum sunt obligarea autorului, pe cheltuiala sa, la publicarea hotărârii de condamnare; orice alte măsuri necesare pentru încetarea faptei ilicite sau pentru repararea prejudiciului cauzat si, de asemenea, de a cere despăgubiri sau, după caz, o reparație patrimonială pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat, dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei prejudiciabile.
Tribunalul observa ca declaratiile martorilor reclamantei nu puteau fi excluse de plano pe motivele aratate, esential in privinta concludentei lor fiind faptul perceperii in mod direct a jignirilor, indiferent de durata participarii la sedinta.
Din coroborarea declaratiilor testimoniale din prima instanta si apel (martorii ascultati in apel declarand in mod expres ca au asistat la discutiile de pe parcursul intregii sedinte), tribunalul conchide că pârâtul a săvârșit o faptă ilicită si ca, in acelasi timp, există un prejudiciu moral produs reclamantei rezidand in atingerea adusa onoarei si reputatiei acesteia prin proferarea in public a unor jigniri precum „proasta, mincinoasa, hoata”, ca si o relație de cauzalitate între faptele pârâtului și urmarea imediată, eventualele nereguli in gestiune, nedovedite de altfel, nefiind de natura a justifica acest comportament contrar normelor de convietuire sociala.
Atitudinea acuzatoare si jignitoare a paratului a influentat parerea membrilor asociatiei de proprietari care in aceeasi sedinta au votat schimbarea reclamantei din calitatea de administrator al asociatiei, in pofida faptului ca la predarea actelor contabile catre parat in calitate de presedinte si un membru al comisiei de cenzori s-a constatat ca „scripticul coincide cu fapticul”, potrivit mentiunilor intrinseci ale proceselor verbale depus la dosarul judecatoriei.
Din aceasta perspectiva, tribunalul apreciaza ca repararea onoarei si reputatiei reclamantei se poate realiza prin obligarea pârâtului la plata de daune morale in suma de 1000 lei catre reclamanta coroborat cu publicarea hotararii judecatoresti in presa, aceasta din urma masura constituind o forma de reparatie in natura a prejudiciului de ordin moral suferit de domnia sa.
In ce priveste cuantumul daunelor morale acordate sunt relevante aprecierile constante ale Curtii Europene a Drepturilor Omului in sensul ca o reparare integrala a prejudiciului moral, in sensul repunerii in situatia anterioara a persoanei lezate, este practic imposibila, modalitatile de reparare putand oferi doar o compensare simbolica si partiala a mentionatului prejudiciu, iar aceste modalitati de compensare sunt lasate la aprecierea instantei in functie de circumstantele cauzei, iar acestea nu pot constitui o sursa de imbogatire nejustificata.
Vor fi inlaturate sustinerile paratului cu privire la caracterul subsidiar al compensarii patrimoniale a prejudiciului de natura morala, intrucat prin utilizarea termenilor „si”, „de asemenea” este recunoscuta in mod explicit de catre legiuitor posibilitatea cumularii modalitatilor de reparatie.
Cererea de obligare a pârâtului la încetarea încălcării și interzicerea pe viitor a încălcarii drepturilor personale nepatrimoniale la onoare și reputație ale reclamantei va fi respinsa intrucat reclamanta nu a probat că aceasta durează incă ori este iminent a se produce din nou, condiții de admisibilitate prevazute in mod expres de lege.
Pentru aceste considerente, in temeiul dispozitiilor legale evocate, potrivit art.480 C.proc.civ., apelul va fi admis, sentinta va fi schimbata in parte, in sensul ca actiunea va fi admisa in parte, cu consecinta obligarii paratului la plata de daune morale in suma de 1000 lei catre reclamanta si la publicarea pe cheltuiala sa a prezentei hotărâri judecatoresti în 3 cotidiene naționale si a respingerii in rest a pretentiilor reclamantei.
In temeiul art.453 C.proc.civ., tribunalul il va obliga pe intimatul-pârât la plata de cheltuieli de judecata catre apelanta-reclamanta in suma de 1390 lei, taxe judiciare si onorarii avocatiale in prima instanta si in apel, potrivit chitantelor depuse in probatiune (tribunalul a procedat la acordarea doar a taxei judiciare de timbru datorata in prima instanta in suma de 190 lei, potrivit art.7 si 27 din OUG nr.80/2013, diferenta pana la 355 lei fiind achitata in plus) si va respinge cererea acestuia cu acelasi obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil declarat împotriva sentinței civile nr._/17.12.2014, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._/325/2014, de către apelanta-reclamantă B. D. M., având CNP_, domiciliată în Timișoara, .. 6, ., . procedural ales la B. G. – Cabinet de Avocat în Timișoara, .. 3, ., în contradictoriu cu intimatul-pârât O. T., având CNP_ cu domiciliul în Timișoara, .. 6, ., . procedural ales la Cabinet de Avocat N. N. P. în Timișoara, . nr. 1, .> Schimba in parte sentinta apelata, in sensul ca
Admite in parte actiunea.
Obliga pe pârât la plata de daune morale in suma de 1000 lei catre reclamanta.
Obliga pe pârât la publicarea pe cheltuiala sa a prezentei hotărâri judecatoresti în 3 cotidiene naționale.
Respinge in rest actiunea reclamantei.
Obliga pe intimatul-pârât la plata de cheltuieli de judecata catre apelanta-reclamanta in suma de 1390 lei.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei în data de 25 noiembrie 2015.
Președinte, L. D. | Judecător, I. A. D. |
Grefier
CHITIBEA R.
Red. L.D./ Tehnored. L.S. 25.11.2015/ 4 ex.
Primă instanță: Judecătoria Lugoj – judecător D. P.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1003/2015. Tribunalul TIMIŞ | Rezoluţiune contract. Hotărâre din 27-11-2015, Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
