Pretenţii. Decizia nr. 294/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 294/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 11-11-2015 în dosarul nr. 294/2015
Document finalizat
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 294/R
Ședința publică din data de 11 noiembrie 2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE L. D.
Judecător I.-A. D.
Judecător D. B.
Grefier L. M. S.
Pe rol se află judecarea cererii de contestație în anulare formulată de contestatorul-pârât F. HAHAM N. împotriva deciziei civile nr. 110/24.04.2015, pronunțată de Tribunalul T., în dosarul nr._/225/2012, având ca obiect pretenții, în contradictoriu cu intimații-reclamanți B. M. și B. N. P..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns intimații-reclamanți, personal și asistați de avocat P. C..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței faptul că, la data de 11.11.2015, prin email, contestatorul a depus la dosar răspuns la întâmpinare, după care:
Intimații, prin reprezentant, au depus la dosar dovada cheltuielilor de judecată reprezentând cheltuieli de deplasare Drobeta Turnu Severin – Timișoara.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat ori probe de administrat, tribunalul, constatând cererea în stare de judecată, a acordat cuvântul în dezbaterea acesteia.
Intimații, prin reprezentant, au solicitat respingerea contestației în anulare întrucât motivele invocate de către contestator nu sunt dintre cele prevăzute de art. 317 din Codul de procedură civilă, precum și obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul a declarat închise dezbaterile și a reținut cererea pentru deliberare și pronunțare.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra contestației în anulare formulată împotriva deciziei civile nr. 110/24.04.2015, pronunțată de Tribunalul T., în dosarul nr._/225/2012, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._/11.12.2014 pronuntata în dosarul_/225/2012 Judecatoria Timisoara a admis acțiunea formulată și precizată de reclamanții B. M. și B. N. P. în contradictoriu cu petentul F. H. N., a obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei 35.000 lei reprezentând echivalentul lipsei de folosință, a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 3978 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul, solicitand desființarea sentinței criticate, iar după rejudecarea cauzei în fond, respingerea acțiunii, învederând că terenul în suprafața de 803 mp, intabulat în CF nr._/N, pe numele intimaților-reclamanți și cu nr. cadastral 8342, se suprapune peste terenul concesionat de parat prin contractul de concesiune nr.379/25.05.2003, incheiat cu Primăria Drobeta Turnu Severin, în suprafața de 1170 mp și situat în intravilanul municipiului Drobeta Turnu Severin, pe . A, jud. M..
La termenul de judecata din 24.04.2015, instanța a calificat recurs calea de atac incidentă în speță.
Prin decizia civilă nr. 110/R/24.04.2015, pronunțată în dosarul nr._/225/2012, Tribunalul T. a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul-parat F. H. N. impotriva sentintei civile_/11.12.2014 pronuntata de Judecatoria Timisoara în dosarul_/225/2012, în contradictoriu cu intimatii-reclamanti B. M. și B. N. P., a respins cererea recurentului privind obligarea intimatilor la plata cheltuielilor de judecata în recurs și a obligat pe recurent la plata sumei de 1000 lei catre intimatii B. M. și B. N. P., respectiv cate 500 lei catre fiecare intimat, cu titlu de cheltuieli de judecata în calea de atac.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
În calea de atac, recurentul a criticat modalitatea de administrare și apreciere a probelor de către prima instanță.
Astfel, recurentul a contestat concluziile expertului topograf din lucrarea de specialitate întocmita în cauză, arătând că se impune întocmirea unui nou raport de expertiză topografică, raport care să stabilească faptul că terenul pretins de către reclamanți este, în fapt, cel concesionat pârâtului de Primăria Drobeta-T. S. și ca terenul identificat în raportul de expertiza, înscris în CF_ Drobeta-T. S., nr. cadastral 8342, nu poate fi terenul asupra cărora reclamanții invocă un drept de proprietate, acesta din urmă figurând pe raza localității S., iar nu în municipiul Drobeta-T. S..
Analizând raportul de expertiza topografică, tribunalul a constatat că acesta răspunde punctual tuturor obiectivelor stabilite de către instanță, lămurind pe de-a-ntregul amplasamentul celor doua terenuri-. cea concesionata de pârât-evidențiate în anexa 6 a expertizei, depusa la fila 176 din dosarul Judecătoriei Timișoara. Expertul a făcut trimitere și la documentația care a stat la baza formării convingerii sale, opinia sa fiind bine argumentata în cadrul lucrării întocmite. Totodată, topograful a dat răspunsuri pertinente obiecțiunilor formulate de pârât, consemnate în scriptul depus la fila 204 din dosarul Judecătoriei Timișoara. Faptul ca expertul nu a susținut, prin lucrarea întocmită, punctul de vedere exprimat de pârât și că raportul de expertiză nu îi profită acestuia din urma nu justifică admiterea cererii de întocmire a unui nou raport de expertiză, cu atât mai mult cu cât aceasta nu a fost formulată de către pârât în termenul procedural prevăzut de art. 212 alin 1 Codul de procedură civilă; în fața primei instanțe, pârâtul nu a solicitat întocmirea unui nou raport de expertiză topografică, ci aceasta solicitare a fost făcută doar prin calea de atac.
Mai mult, susținerile pârâtului conform cărora terenul identificat în raportul de expertiza, înscris în CF_ Drobeta-T. S., nr. cadastral 8342, nu poate fi terenul asupra cărora reclamanții invocă un drept de proprietate, acesta din urma figurând pe raza localității S., iar nu în municipiul Drobeta-T. S., nu pot fi primite, câtă vreme prin sentința civilă 4118/23.10.2009 a Judecătoriei Drobeta-T. S. (prin care paratul F. H. N. a fost obligat sa predea reclamantilor B. M. și B. N. P. cheile de la poarta și sa le permita accesul pe terenul proprietatea lor, situat în Drobeta-T. S., . A), irevocabila prin decizia civila 6629/24.05.2012 a Curții de Apel C., s-a reținut cu putere de lucru judecat că reclamanții sunt proprietari ai terenului de 803 mp, situat în Drobeta-T. S., . A, fiind înlăturată în mod expres apărarea formulată de pârât ca terenul reclamanților ar fi altul, situat în localitatea S.. În hotărârile arătate, instanța a apreciat ca neîntemeiate apărările pârâtului potrivit cărora terenul reclamanților este situat în raza comunei S., reținând, din extrasul de carte funciară_/N/18.11.2008 și din lucrarea de expertiza efectuata în respectiva cauza că terenul reclamanților, deținut de aceștia în baza unui titlu de proprietate valabil, este situat în situat în Drobeta-T. S., . A, fiind învecinat cu terenul deținut de pârât. Din aceste considerente, nu pot fi primite nici susținerile recurentului conform cărora terenul pretins de reclamanți s-ar suprapune peste terenul concesionat de recurent, opunându-se aceeași putere de lucru judecat a hotărârilor arătate, care de altfel, a fost reconfirmata și de raportul de expertiza topografica efectuat de expertul M. G. D. în prezenta cauza, acesta statuând din nou ca cele doua terenuri sunt învecinate.
Deși recurentul a invocat faptul că prin sentința civila nr.397/01.02.2007 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin din dosarul nr._ s-a consemnat că terenul se află în raza teritorială a comunei S., recurentul nu a depus dovada rămânerii irevocabile a acestei hotărâri. Mai mult, în aceeași hotărâre s-a consemnat faptul că terenul a fost concesionat de către Primăria Municipiului Drobeta Turnu Severin și că aceeași primărie a refuzat să emită autorizație de construire pentru teren, aspecte care contrazic consemnările conform cărora terenul s-ar afla în raza teritoriala a comunei S.. De altfel, prin decizia civila 6629/24.05.2012 a Curții de Apel C. s-a lămurit apartenența terenului de Municipiul Drobeta Turnu Severin, arătându-se că reclamanții „au cumpărat un teren în suprafață de 1100 mp, care inițial a fost situat pe raza unității administrativ-teritoriale-. dar în prezent terenul este situat în Municipiul Drobeta Turnu Severin, .”.
Cât privește contestarea de către recurent a modalității în care reclamanții-intimați au dobândit proprietatea asupra terenului, instanța a apreciat că aceasta excede obiectului cererii cu care a fost investită. În plus, după cum s-a arătat și în decizia civila 6629/24.05.2012 a Curții de Apel C., reclamanții dețin terenul în litigiu în baza unui titlu de proprietate valabil la acest moment și care, fiind neanulat, își produce toate efectele juridice.
Niciuna dintre hotărârile judecătorești menționate de recurent în calea de atac (toate anterioare deciziei civile 6629/24.05.2012 a Curtii de Apel C.) și nici concluziile altor lucrări de specialitate care, în opinia recurentului, ar putea conduce la o opinie în sensul susținerilor sale, nu pot înlătura puterea de lucru judecat a hotărârilor menționate.
Recurentul a criticat și revenirea Judecătoriei Timișoara, la termenul de judecata din 11.12.2014, asupra probei cu o noua expertiza contabila, încuviințata de către Judecătoria Drobeta-T. S. prin încheierea de ședință din 26.04.2013, arătând că aceasta proba, odată încuviințata și achitat onorariul, trebuia administrata de către prima instanța.
Susținerile recurentului sunt nefondate și sub acest aspect. Incheierea prin care instanta incuviinteaza probele este o incheiere preparatorie, care nu prejudeca partial fondul și nu leaga instanta, aceasta putand reveni motivat asupra masurilor dispuse. De altfel, recurentul nu a solicitat în calea de atac intocmirea expertizei contabile de catre instanta de control, limitandu-se la a critica modalitatea în care judecatoria a revenit asupra probei incuviintate, revenire care insa, astfel cum a aratat, a fost procedurala.
Cat priveste criticile aduse de catre acelasi recurent depozitiilor martorilor, care, în opinia recurentului, nu pot dovedi suprapunerea celor doua terenuri, tribunalul a reținut ca declaratiile martorilor au fundamentat solutia instantei numai în ceea ce priveste lipsirea reclamantilor de folosinta terenului de catre parat, iar nu și suprapunerea celor doua terenuri, invecinarea lor fiind dovedita de concluziile expertizei topografice intocmite în cauza.
Avand în vedere aceste considerente, în baza art. 312 alin 1 C., tribunalul a respins recursul ca nefondat.
În baza art. 274 alin 1 C., a fost respinsă și cererea recurentului, aflat în culpa procesuala, privind obligarea intimatilor la plata cheltuielilor de judecata în recurs.
În baza art. 274 alin 1 raportat la art. 277 C., a fost obligat recurentul la plata sumei de 1000 lei catre intimatii B. M. și B. N. P., respectiv cate 500 lei catre fiecare intimat, cu titlu de cheltuieli de judecata în calea de atac (onorariu avocatial dovedit de chitanta de plata depusa la dosar).
La data de 29.07.2015, pârâtul-contestator F. Haham N. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 110/24.04.2015, pronunțată de Tribunalul T., în dosarul nr._/225/2012.
Prin cererea formulată contestatorul a solicitat instanței anularea deciziei contestate, invederand ca dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale (art.503 alin.(2) punct 2 din Noul Cod de procedură civilă), pentru următoarele motive:
În calea de atac, recurentul F. Haham N. a criticat modalitatea de administrare și apreciere a probelor de către prima instanța.
Astfel, recurentul a contestat concluziile expertului topograf din lucrarea de specialitate întocmita în cauză, arătând ca se impune întocmirea unui nou raport de expertiza topografica, raport care să stabilească faptul că terenul pretins de către reclamanți este, în fapt, cel concesionat pârâtului de Primăria Drobeta Turnu Severin și că terenul identificat în raportul de expertiza, înscris în CF_ Drobeta Turnu Severin, nr. cadastral 8342. nu poate fi terenul asupra cărora reclamanții invocă un drept de proprietate, acesta din urmă figurând pe raza localității S., iar nu în municipiul Drobeta Turnu Severin.
Instanța de recurs a Tribunalului T. analizând raportul de expertiza topografică, constată că expertul răspunde punctual tuturor obiectivelor stabilite de către instanța, lămurind pe de-a-ntregul amplasamentul celor două terenuri-. ca cea [concesionată de pârât-evidențiate în anexa 6 a expertizei, depusa la fila 176 din dosarul Judecătoriei Timișoara.
Mai menționează instanța în cuprinsul deciziei faptul că expertul a făcut trimitere și la documentația care a stat la baza formarii convingerii sale, opinia sa fiind bine argumentată în cadrul lucrării întocmite.
Totodată instanța susține și faptul că, topograful a dat răspunsuri pertinente obiecțiunilor formulate de pârât, consemnate în scriptul depus la fila 204 din dosarul Judecătoriei Timișoara. Instanța Tribunalului T. menționează pe de o parte în cuprinsul deciziei la pag.7 alin 2 faptul că:
„În fața primei instanțe, pârâtul nu a solicitat întocmirea unui nou raport de expertiză topografica, și că această solicitare a fost făcută doar prin calea de atac a recursului”.
La pagina 8 aliniatele 4 și 5 Instanța Tribunalului T. pe de altă parte menționează faptul că:
„Recurentul a criticat și revenirea Judecătoriei Timișoara, la termenul de judecată din 11.12.2014, asupra probei cu o nouă expertiză contabilă, încuviințată de către Judecătoria Drobeta Turnu Severin prin încheierea de ședința din data 26.04.2013, arătând că această probă, odată încuviințata și achitat onorariul, trebuia administrate de către prima instanța.
Susținerile recurentului sunt nefondate și sub acest aspect. Încheierea prin care instanța încuviințează probele este o încheiere preparatorie, care nu prejudeca parțial fondul și nu leagă instanța, aceasta putând reveni motivate asupra masurilor dispuse. De altfel, recurentul nu a solicitat în calea de atac întocmirea expertizei contabile de către instanța de control, limitându-se la a critica modalitatea în care judecătoria a revenit asupra probei încuviințate, revenire care insa, astfel cum a arătat, a fost procedural”.
Susținerile recurentului F. Haham N. sunt fondate sub acest aspect deoarece Încheierea prin care instanța de fond a încuviințat probele este într-adevăr o încheiere preparatorie, care nu prejudeca parțial fondul și nu leagă instanța doar că aceasta putând reveni doar motivat asupra masurilor dispuse, fapt ce nu rezulta din cuprinsul sentinței de fond a judecătoriei Timișoara nr._/11.12.2014 în dosar nr._/225/2012
De altfel în cuprinsul deciziei nr. l10/R/24.04.2015 în dosar nr._/225/2012 a instanței de recurs a Tribunalului T. aceasta menționează faptul ca recurentul F. Haham N. nu a solicitat în calea de atac întocmirea expertizei contabile de către instanța de control, și ca acesta s-a limitat la a critica modalitatea în care judecătoria a revenit asupra probei încuviințate, revenire care insa, astfel cum a arătat, a fost procedurala.
Aceste susțineri sunt nereale deoarece la pag.3 alin 3 al motivelor de apel a fost solicitata administrarea în apel efectuarea unei noi expertize topografice prin care amplasamentele celor două terenuri să fie identificate și stabilite fără dubii.
Apelul a fost declarat deoarece așa a dispus instanța de fond a judecătoriei Timișoara prin sentința nr._/11.12.2014 în dosar nr. l_ acesta fiind devolutiv, putea fi solicitata proba unei noi expertize topografice.
Faptul că instanța a pus în discuție calificarea naturii juridice a caii de atac și a calificat recurs calea de atac, respingându-ne și cererea de amânare în vederea angajării unui apărător.
Contestatorul a precizat că nu și-a putut susține cauza, încălcându-se dreptul la apărare și a principiului contradictorialității – Consecințe - Constituția României - art. 24- codul de procedură civilă - art. 105, art. 106, art. 128 și art. 129.
„Principiul garantării dreptului la apărare este de ordin constituțional, fiind consacrat prin art. 24 al legii fundamentale, și depășește interesul părților întrucât respectarea se tinde la aflarea adevărului h procesul civil, încălcarea lui atrăgând casarea hotărârii.
Contradictorialitatea constă în posibilitatea conferită de lege părților de a discuta și combate orice element de fapt sau de drept al procesului civil. Existența contradictorialității impune cerința ca nicio măsură să nu fie ordonată de instanță înainte ca aceasta să fie pusă în discuția contradictorie a părților, pentru că nicio măsură nu poate fi dispusă de judecător fără a acorda părților dreptul de a se apăra, asigurându-le acestora posibilitatea de a a-și susține și de a-și argumenta cererile, de a solicita administrarea de probe, de a combate susținerile adversarului, nerespectarea principiului contradictorialității și al garantării dreptului la apărare fiind sancționată cu nulitatea hotărâri."
În drept, contestatorul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile legale invocate supra.
La data de 07.10.2015, intimații B. M. și B. N. P. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecata, pentru următoarele motive:
Contestația în anulare de față este întemeiata pe baza dispozițiilor art.503 al.2 pct.2 din Noul Cod de procedură civilă, în sensul că dezlegarea recursului este rezultatul unei erori materiale fără să se precizeze însă care este această eroare materială.
Toata motivarea contestației în anulare este făcută pe apărări de fond și pe reinterpretarea probelor care au fost în fapt interpretate, analizate și avute în vedere la soluționarea recursului. Potrivit doctrinei și practicii judiciare în materie aceleași motive care au fost invocate în recurs, nu mai pot fi reiterate pe calea contestației în anulare pentru ca altfel ne-am afla în fața unui recurs la recurs care ar fi dedus judecații aceleiași instanțe, lucru interzis de lege. Dispozițiile art.503 al.2 pct.2 invocat de contestator se refera la erori materiale de procedura care sa fi dus la soluția adoptata, or în situația de față nu a fost și nu poate fi vorba de vreo eroare materiala în sensul avut în vedere de legiuitor.
In drept, dispozitiile legale evocate.
S-a dispus acvirarea dosarului de recurs.
Deliberand asupra contestatiei in anulare pendinte, prin raportare la exigentele art.317-318 C.proc.civ., tribunalul urmeaza a o respinge ca inadmisibila, pentru considerentele ce succed:
Cu precadere, tribunalul observa ca, in temeiul art.24 si 25 C.proc.civ.din 2010, prezentei cai extraordinare de atac ii sunt aplicabile dispozitiile C.proc.civ.de la 1865, in conditiile in care procesul solutionat prin hotararile judecatoresti la anularea carora se tinde a fost inceput sub regimul acestui din urma cod, astfel incat admisibilitatea caii de atac va fi analizata prin raportare la prevederile art.317-318 C.proc.civ.
Contestatorul a inteles sa promoveze prezenta cale extraordinara de atac, de retractare, impotriva unei hotarari judecatoresti pronuntata de Tribunalul Timis in solutionarea caii de atac a recursului, invocand unul dintre motivele de nulitate prevazute de art. 318 C.proc.civ. in reglementarea contestatiei in anulare speciala, respectiv erori materiale savarsite de instanta de recurs in pronuntarea solutiei de respingere a caii de atac, eroare materiala rezidand in esenta in gresita respingere a criticilor aduse sentintei civile atacate din perspectiva modului de administrare si apreciere a probatoriului, ca si in eronata retinere a faptului ca nu ar fi solicitat o noua expertiza contabila in recurs; s-a invocat si nerespectarea principiului contradictorialitatii si a dreptului la aparare.
Tribunalul constata ca toate motivele de nulitate sustinute de catre contestator nu sunt susceptibile de incadrare in cazurile expres si limitativ prevazute de legiuitor spre aceasta finalitate, toate criticile formulate vizand de fapt pretinse erori in judecata cererii de chemare in judecata si a recursului; in orice caz, tribunalul constata ca este lipsita de substanta argumentatia contestatorului in privinta caracterului eronat al constatarii instantei de recurs in sensul ca nu a solicitat o noua expertiza contabila in recurs, argumentatie bazata pe faptul ca la pag.3 alin 3 al motivelor de apel a fost solicitata administrarea în apel efectuarea unei noi expertize topografice prin care amplasamentele celor două terenuri să fie identificate și stabilite fără dubii, fiind evident ca este vorba despre mijloace de proba diferite.
Sfera de cuprindere a sintagmei greseala materiala care poate justifica admisibilitatea contestatiei in anulare speciala in temeiul art.318 C.proc.civ. exclude luarea in considerare a unor sustinute greseli de judecata, pentru ca s-ar aduce o nepermisa atingere autoritatii de lucru judecat de care se bucura o hotarare judecatoreasca irevocabila si securitatii circuitului juridic, parte intrinseca a notiunii de proces echitabil.
Greselile materiale in sensul art.318 al C.proc.civ.au in vedere situatiile limitative de pronuntare a unor solutii formale cu neobservarea dovezilor existente la dosarul cauzei la data pronuntarii, situatie ce nu se regaseste in speta, potrivit celor mai sus invederate.
De asemenea, nerespectarea principiului contradictorialitatii si a dreptului la aparare nu pot face obiectul cenzurii in prezenta cale de atac.
Din perspectiva motivelor contestatiei in anulare pendinte, este evident ca se critica modul in care a fost efectuat controlul judiciar in cauza, contestatorul tinzand sa obtina pe aceasta cale o noua judecata a recursului in considerarea unor sustinute greseli de judecata, inadmisibil de valorificat in cadrul procesual cantonat pe art.317-318 C.proc.civ.
In temeiul art.274 C.proc.civ., in raport de culpa procesuala a contestatorului in formularea caii extraordinare de atac, tribunalul il va obliga la cheltuieli de judecată către intimații-reclamanți în sumă de 1410 lei, reprezentând onorariul avocațial în sumă de 1000 lei și cheltuieli deplasare la termenele de judecată din 21.10.2015 și 11.11.2015 în sumă de 410 lei, corespunzător distantei rutiere Drobeta Turnu Severin - Timișoara de 220,4 km și unui consum mediu de carburant aferent acestei distante de 16,5 l.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare în anulare formulată de contestatorul-pârât F. HAHAM N. împotriva deciziei civile nr. 110/24.04.2015, pronunțată de Tribunalul T., în dosarul nr._/225/2012, în contradictoriu cu intimații-reclamanți B. M. și B. N. P..
Obligă pe contestatorul-pârât la cheltuieli de judecată către intimații-reclamanți în sumă de 1410 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 noiembrie 2015.
Președinte, L. D. | Judecător, I.-A. D. | Judecător, D. B. |
Grefier, L. M. S. |
Red. L.D. Tehnored. L.S. 18.11.2015/ 2 ex.
Primă instanță: Judecătoria Timișoara – judecător M. B.
Instanța de recurs: Tribunalul T. – judecător C. B., A. A., P. F.
| ← Cereri. Hotărâre din 10-11-2015, Tribunalul TIMIŞ | Întoarcere executare. Hotărâre din 11-11-2015, Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
