Fond funciar. Decizia nr. 189/2013. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 189/2013 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 19-02-2013 în dosarul nr. 189/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 189/R
Ședința publică din 19 februarie 2013
PREȘEDINTE: C. P.
JUDECĂTOR: L. V.
JUDECATOR: L. Ș.
GREFIER: A. D.
S-a luat în examinare recursul formulat de recurenții C. P. și C. L. împotriva sentinței civile nr._/06.12.2011 pronunțată în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații M. Timișoara prin Primar, C. L. de fond funciar Timișoara, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul recurenților avocat I. S. și reprezentanta intimaților, consilier juridic D. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat instanța declară cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurenților solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii pronunțată de prima instanță și punerea în posesie pe vechiul amplasament.
Reprezentanta intimaților solicită respingerea recursului, întrucât terenul nu se afla la dispoziția Comisiei Locale de Fond Funciar, terenul este domeniu public aparține unității militare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra prezentului recurs, constată următoarele :
Prin sentința civilă nr._/06.12.2011 pronunțată în dosarul nr._ / 2011, Judecătoria Timișoara a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanții C. P., C. L., în contradictoriu cu pârâții M. Timișoara prin Primar, C. L. de fond funciar Timișoara, având ca obiect fond funciar.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanța a reținut următoarele:
Judecătoria a calificat cererea ca fiind plângerea împotriva hotărârii Comisiei Locale și Județene și a constatat că reclamanților li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 2016 mp teren.
Vechiul amplasament, astfel cum a fost el identificat din CF_ Timișoara, nu este liber, fiind afectat de investiții și, mai ales, făcând parte din domeniul public al Statului. În mod corect s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pe un alt amplasament, în condițiile în care, pe vechiul amplasament sunt edificate construcții. C. L. a formulat ofertă către reclamant, care nu a dat curs acestei solicitări, exprimând refuzul său cu privire la această ofertă.
Prima instanța nu a negat dreptul reclamanților la o reparație integrală, prin reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, dar a reamintit că acest principiu este limitat de sintagma „dacă acestea sunt libere”.
Ori, în speță s-a dovedit că vechiul amplasament nu este liber, astfel încât se justifică reconstituirea pe alt amplasament.
Pe de altă parte, în analiza temeiniciei hotărârilor pârâtelor, prima instanța a reținut că art. 11 alin. 1 din Legea nr. 213/1998 prevede că „ bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile" și „nu pot fi supuse executării silite..."si totodată prin art. 10 alin. 2 se dispune ca „trecerea din domeniul public în domeniul privat se face, după caz, prin hotărâre a Guvernului.....daca prin Constituție sau prin lege nu se dispune altfel" iar prevederile art. 11 alin. 2 din același act normativ în mod expres și imperativ învederează că: „actele juridice încheiate eu încălcarea prevederilor alin. (1) privind regimul juridic al bunurilor din domeniul public sunt lovite de nulitate absolută", situație de drept care se regăsește și în cazul de față.
C. L. a respectat procedura prevăzută de art. 10 din Regulament, astfel încât instanța, văzând că nu există nici un temei legal de anulare a hotărârilor evocate, a respins ca neîntemeiată cererea formulată. A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs recurenții C. P. și C. L., solicitând admiterea recursului, schimbarea în tot a sentinței instanței de fond, in sensul admiterii cererii de punere in posesie asupra parcelei de teren din Timișoara, atribuita prin reconstituire în intravilanul Municipiului, . amplasament, si nu pe .- înscrisa în oferta Primăriei Timișoara - C. de Fond Funciar, care nu este în nici un fel in M. Timișoara, ci în extravilan, in alte localități.
Recurenții au afirmat că hotărârea Judecătoriei Timișoara este netemeinică si nelegală, deoarece stabilește in mod eronat că vechiul amplasament al terenului nu este liber de sarcini, si este afectat de investiții, ca ar fi atribuit unei alte persoane, sau că este în administrarea Ministerului Apărării dar, această unitate militară a fost desființată, clădirea dezafectată, iar terenul nu este al Primăriei Timișoara, ci al Statului R..
În motivarea recursului s-a arătat că, sentința data de Judecătoria Timișoara este nelegală și netemeinică, pentru că li s-au încălcat un drept legal, deoarece C. P. și L. au fost titulari ai dreptului de proprietate asupra terenului în suprafața de 2016 mp, ce face obiectul procesului, teren asupra căruia, pe cale administrativă le-a fost reconstituit dreptul de proprietate, potrivit legii dar, pârâta M. Timișoara prin organismele sale de administrație se opune ca terenul pe care l-au redobândit prin reconstituire să le fie retrocedat pe vechiul amplasament care este liber de sarcini, nu este obiectul vreunei investiții, nu intră în vrun plan de amenajare a teritoriului, nu face obiectul unor construcții, ci este in parte dezafectat de ocuparea acestui de către o unitate militară care avea construcții pe acest teren, in prezent, așa cum rezultă si din fotografiile depuse la dosar nu exista pe teren decât o parte din ruina construcției, in faza de demolare, fără a avea vreo destinație și fără a fi utilizata in vreun scop.
Recurenții au afirmat că din lotul in care se afla . reconstituit dreptul de proprietate unor foști proprietari, precum si ca o . prin constituire de proprietate unor persoane care nu au avut niciodată teren in acest lot, ceea ce constituie un abuz grosolan, in sensul ca din terenul care a fost proprietatea lor se poate atribui celor care nu au un drept la reconstituire, dar aceștia care au avut dintotdeauna terenul in proprietate nu li se poate admite punerea in posesie pe vechiul amplasament.
Prin întâmpinarea depusa de către intimata C. municipală de fond funciar, prin Primar, s-a solicitat respingerea și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile.
Intimata a menționat că recurenții în cuprinsul motivelor de recurs, stăruie în reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, ignorând faptul că terenul situat în Timișoara, . în inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului și în administrarea Ministerului Apărării. Ministerul Apărării ce deține aceste terenuri în administrare în baza Deciziei nr. 8914/09.11.1983.
C. de aplicare a Legii fondului funciar nu poate fi obligată să pună în posesie pe reclamant în . chiar dacă aceasta a aparținut acestuia, în situația în care terenul nu este liber. Potrivit legii terenul atribuit trebuie să fie echivalent valorii cu terenul deținut în proprietate de reclamanți.
Instituția abilitată să stabilească ce terenuri pot face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în temeiul legilor fondului funciar, este C. L. de fond funciar, care ține evidența acestor terenuri, reclamanții neavând calitatea de a se substitui acestei comisii.
Prevederile art.24 din Legea nr. 18/1991 fac vorbire despre o suprafața de teren echivalentă din punct de vedere al categoriei de folosință a terenului sau ca amplasare în intravilanul sau extravilanul localității, nu despre o suprafață de teren echivalentă valoric care este o noțiune total diferită.
Intimata a apreciat că expresia „suprafața de teren echivalentă” nu poate fi interpretată ca referindu-se la valoarea de circulație a terenului întrucât așa cum s-a arătat mai sus sunt noțiuni diferite, și mai mult decât atât valoarea de circulație a terenului este oscilantă, variind în funcție de perioadele economice sau de zona geografică, motiv pentru care nu poate constitui un criteriu de atribuire a terenului de reconstituire a dreptului de proprietate si că valoarea de circulație a terenului poate fi avută în vedere în cazul în care este vorba despre un schimb de terenuri, ori în speță nu se afla în situația reconstituirii unui drept de proprietate potrivit legilor fondului funciar.
Potrivit art. 24 din Legea nr. 18/1991, foștii proprietari vor fi compensați, în lipsă de teren intravilan cu teren în extravilan.
Recurenții au solicitat instanței să se pronunțe asupra motivului pentru care pârâtele refuză retrocedarea terenului pe vechiul amplasament. In urma verificărilor făcute pe teren la data de 31 martie 2004, pentru identificarea parcelei solicitate de către recurenti, s-a constatat faptul că terenul solicitat se afla în incinta unității militare U.M. 2960, care s-a transformat în Cazarma 2960 și este ocupat de construcții (hale, depozite, remize, platforme betonate, parcare etc). Terenul fiind împrejmuit cu gard și neavând acces în incinta unității militare s-a putut observa faptul că, terenul este ocupat de construcții, dar nu s-a putut face o delimitare exactă a parcelelor (a se vedea referatul din dosarul solicitanților).
Prin adresa cu nr. A-1873/01.11.2007, Ministerul Apărării - Unitatea Militară Nr._ C.- Secția Patrimoniu Imobiliar, se comunică faptul că terenurile situate în Timișoara, .. 2055/2/2, 2058/2, 9Q55/J/2, sunt incluse în inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului și administrarea Ministerului Apărării. Ministerul Apărării deține aceste terenuri în administrare, în baza Deciziei nr. 8914 din 09.11.1983 - anexata în copie xerox.
Prin adresa cu nr. DO198-1208; DO2005-1978/22.01.2008, s-a solicitat U.M._ SIBIU, să le comunice dacă .. 2055/1/2, supusă retrocedării (pe vechiul amplasament), poate fi transmisă din administrarea Ministerului Apărării, în domeniul privat al municipiului Timișoara, pentru punerea la dispoziția Comisiei municipale de fond funciar Timișoara în vederea restituirii foștilor proprietari.
De asemenea, terenul a fost trecut în administrarea Ministerului Apărării în baza Deciziei nr. 8914/1983, decizie trimisă la Cartea Funciară cu adresa 1158/31.05.1984 în vederea intabulării.
Intimata a apreciat că instanța de fond a reținut în mod corect că, potrivit art. 11 alin. l din Legea nr. 213/1998, bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile și nu pot fi supuse executării silite. Trecerea din domeniul public în domeniul privat se face, după caz, prin HG a autorităților județene, locale, dacă prin Constituție sau prin lege nu se dispune altfel, art. 11 alin.2 din Legea nr. 213/1998 prevede expres și imperativ că, actele juridice încheiate cu încălcarea prevederilor alin. 1 din art. 11 din Legea nr. 213/1998 privind regimul juridic al bunurilor din domeniul public sunt lovite de nulitate absolută.
Analizând recursul declarat de recurenții reclamanți prin prisma motivelor căii de atac, prin raportare la probele administrate in fata judecatoriei, cu aplicarea corespunzatoare a art. 304 ind. 1și 312 alin.1 C.pr.civ., tribunalul reține următoarele :
Principala critică adusă de către recurenți - sentinței atacate - greșita aplicare a dispozițiilor legii fondului funciar în speța dedusă judecății – este neîntemeiată.
Se constată că prima instanță a interpretat dispozițiile legale din materia fondului funciar: sistematic, logic și teleologic.
Reclamanții au solicitat reconstituirea dreptului lor de prietate pe vechiul amplasament.
Legea nr. 18/1991 a fondului funciar utilizează două proceduri de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor: reconstituirea dreptului de proprietate –utilizată în acele cazuri în care persoana îndreptățită a avut teren în proprietate și a pierdut această proprietate în condițiile avute în vedere de lege - și constituirea dreptului de proprietate – prin care legiuitorul urmărește, din diferite rațiuni, crearea dreptului de proprietate în favoarea unor categorii de persoane care nu au fost niciodată proprietarii terenurilor respective.
Principiul care guvernează materia reconstituirii dreptului de proprietate este cel al punerii în posesie pe vechiul amplasament. Din interpretarea art. 14 alin.2 din Legea nr. 18/1991, modificată implicit prin art.2 alin.1 din Legea nr. 1/2000, rezultă că punerea în posesie trebuie să se realizeze în toate cazurile, pe fostul amplasament, atunci când acest lucru este posibil. Dacă punerea în posesie nu mai este posibilă din diferite motive, atunci punerea în posesie a foștilor proprietari se poate realiza pe alte amplasamente.
Punerea în posesie reprezintă operațiunea materială realizată de comisia locală de fond funciar prin care se operează o delimitare și o parcelare a terenurilor ce urmează a fi atribuite în procedura reconstituirii sau constituirii dreptului de proprietate, operațiune finalizată prin încheierea unui proces verbal de punere în posesie ce se semnează de către beneficiar, care, în ipoteza vreunei nemulțumiri legate de punerea în posesie se poate adresa cu plângere la judecătorie, în condițiile art. 64 din Legii nr. 18/1991 republicată.
Deși C. L. de Fond Funciar are competență în stabilirea amplasamentului în procedura constituirii, această competență poate fi supusă controlului jurisdicțional și infirmată de către instanță în măsura în care modalitatea de punere în aplicare a legii deturnează dispozițiile legale de la scopul lor.
În situația în care vechiul amplasament nu poate fi restituit, amplasamentul oferit de Comisie poate fi contestat, de exemplu, în măsura în care terenul oferit ar fi absolut impropriu folosirii sale potrivit categoriei de folosință, fie datorită caracteristicilor fizice (teren mlăștinos), fie datorită amplasamentului (pantă cu grad de înclinație prea mare), fie, în cazul unui teren arabil, datorită fărâmițării excesive.
În speța dedusă judecății, tribunalul constată că reclamanții nu pot fi puși în posesie pe vechiul lor amplasament, întrucât terenul situat în Timișoara, . în inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului și în administrarea Ministerului Apărării. Ministerul Apărării ce deține aceste terenuri în administrare în baza Deciziei nr. 8914/09.11.1983.
Întrucât recurenții nu au dovedit nici un motiv întemeiat care să justifice refuzul lor cu privire la parcelele oferite de către C. L. de Fond Funciar Timișoara, tribunalul conchide că, în mod legal prima instanță a constatat că solicitarea reclamanților de punere în posesie pe amplasamentul indicat - este neîntemeiată și, în consecință a respins acțiunea.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul va respinge ca fiind neîntemeiat recursul formulat de către recurenții C. P. și C. L. împotriva sentinței civile nr._/ 06.12.2011 pronunțată în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații M. Timișoara prin Primar, C. L. de fond funciar Timișoara.
Fără cheltuieli de judecată, nesolicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenții C. P. și C. L. împotriva sentinței civile nr._/06.12.2011 pronunțată în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații M. Timișoara prin Primar, C. L. de fond funciar Timișoara.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 februarie 2013.
P., JUDECATOR, JUDECĂTOR,
C. P. L. V. L. Ș.
GREFIER,
A. D.
Red.C.P./Tehnored. A.D.
2 ex. - 08.04.2013
Prima instanța: judecător A. S.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Fond funciar. Decizia nr. 749/2013. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
