Fond funciar. Decizia nr. 749/2013. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 749/2013 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 20-06-2013 în dosarul nr. 749/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 749/R
Ședința publică din 20 iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. A.
JUDECĂTOR: L. Ș.
JUDECĂTOR: O. M. M.
GREFIER: A. T.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor civile declanșate de către recurenții P. M. și G. M. contra sentinței civile nr. 2765/05.03.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul principal având nr._, cum și asupra recursului declanșat de către recurentul G. M. contra sentinței civile nr. 9849/16.10.2007 pronunțată in dosarul conex având nr._/325/2007 de către Judecătoria Timișoara - ambele în contradictoriu cu intimații C. L. de Fond Funciar Timișoara, C. Județeană de Fond Funciar T., P. B. I., N. A., N. B. și M. R. O. N., având ca obiect fond funciar.
Dată fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 6 iunie 2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, instanța, în baza art. 260 C.proc.civ., a amânat pronunțarea pentru data de 13 iunie 2013, iar mai apoi pentru astăzi, 20 iunie 2013, când
TRIBUNALUL
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara, la data de 29.11.2006, reclamantul P. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâții C. Locala de aplicare a legilor fondului funciar Timișoara si C. Județeana de aplicare a legilor fondului funciar T. și G. M., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: anularea Hotărârii Comisiei Județene T. de fond funciar nr. 1/51 din 19.09.2006 prin care s-a respins contestația sa; obligarea Comisiei locale de fond funciar a municipiului Timișoara să înainteze Comisiei județene T. propunerile pentru reconstituirea dreptului său de proprietate și al comoștenitorului G. M. asupra suprafeței de 8,1755 ha teren arabil și obligarea Comisiei Județene T. să emită titlul de proprietate in favoarea sa și a comoștenitorului G. M. asupra terenului de 8,1755 ha.
În motivare reclamantul arată că a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 8,1755 ha teren arabil situat pe teritoriul municipiului Timișoara, acest teren aparținând autoarei sale G. E. Desanca, decedată la 07.02.1993. Deși a depus documentele doveditoare, C. municipală de fond funciar a respins cererea, ignorând dovezile depuse de el, constând in acte de stare civilă, extrase de carte funciară, sentința judecătorească prin care și dovedesc calitatea de moștenitor etc. Împotriva hotărârii Comisiei municipale de fond funciar a formulat, in termenul legal, contestație prin care a solicitat reanalizarea dosarului și anularea hotărârii. Prin Hotărârea nr. 1/51 din 19.09.2006 a Comisiei județene T. de fond funciar, însă, s-a respins contestația.
În drept: prev. De art. 12 al. 6 din Legea 1/200 coroborate cu disp. titlului XIII din Legea 247/2005.
Prin întâmpinare pârâta C. Locala de aplicare a legilor fondului funciar Timișoara a solicitat respingerea acțiunii arătând că reclamantul nu a anexat la cerere acte care dovedesc dreptul de proprietate și calitatea de persoană îndreptățită.
Prin întâmpinare, pârâta C. Județeana de aplicare a legilor fondului funciar T. a solicitat respingerea acțiunii arătând că la data de 4 decembrie 1948 între numiții G. E. (născută P.) și G. L., in calitate de vânzători, pe de o parte și P. B. I. (născută Schwartz), in calitate de cumpărător, pe de altă parte, au fost încheiate două contracte de vânzare cumpărare sub semnătură privată, contracte al căror obiect îl formează imobilele terenuri înscrise in CF_ Timișoara, nr. top_,_ și_, in suprafață totală de 5,6496 ha respectiv in CF_ Timișoara, nr. top_ și_ și CF nr._ nr. top_ -_, in suprafață totală de 11,2578 ha. La aceeași dată, între G. E. și G. L., in calitate de vânzători, pe de o parte și N. B. (născută Lux), în calitate de cumpărătoare, se încheie încă un contract de vânzare cumpărare sub semnătură privată pentru suprafața de 1,0356 ha înscrisă in CF_ Timișoara (fost CF nr. 4957 Timișoara, nr. top_. Pârâta arată că, întrucât operațiunile de vânzare cumpărare nu au fost operate in cărțile funciare sus menționate, în baza cererii depuse de către G. E. in temeiul Legii nr. 18/1991 se reconstituie dreptul de proprietate al acesteia pentru suprafața de 10 ha (maximum posibil la acea dată) fiind emis Titlul de proprietate nr._/97 din 29.12.1994. Ulterior, deși cumpărătoarea imobilelor solicită întreaga suprafață pentru care face dovada proprietății cu contractele de vânzare cumpărare amintite anterior, se mai reconstituie acesteia dreptul de proprietate, în temeiul Legii nr. 1/2000, doar pentru diferența rămasă in urma atribuirii celor 10 ha numitei G. E.. În aceste condiții, prin Hotărârea nr. 1/53 (și nu 1/51) C. Județeană respinge contestația depusă de reclamant in temeiul Legii nr. 247/2005.
Prin precizarea de acțiune, reclamantul arată că înțelege să mai cheme în judecată în calitate de pârâți și pe M. R. O. N., solicitând prezentarea de către aceasta, în original a:
- contractul de vânzare-cumpărare încheiat între G. E. și G. L., in calitate de vânzător și P. B. I., N. A. și N. B., in calitate de cumpărători, având ca obiect imobilele înscrise in C.F._ Timișoara nr. top._ in suprafață de 4406 mp, nr. top._ in suprafață de 5, 585 ha și nr. top._ in suprafață de 1505 mp, depus in copie legalizată cu nr. 7992/25.11.1997,
- contractul de vânzare-cumpărare încheiat între G. E. și G. L., in calitate de vânzători și P. B. I., N. A. și N. B., in calitate de cumpărători, având ca obiect imobilele înscrise in C.F._ Timișoara nr. top._, in suprafață de 3632 mp și nr. top._, in suprafață de 1043 mp și C.F. nr._ Timișoara nr. top._,_,_,_,_,_,_,_, in suprafață totală de 8, 7903 ha, depus in copie legalizată cu nr. 7991/25.11.1997.
- contractul de vânzare-cumpărare încheiat între G. E. și G. L., in calitate de vânzători și N. B., in calitate de cumpărător, având ca obiect imobilele înscrise in C.F._ Timișoara nr. top._, in suprafață de 1, 0356 ha, depus in copie legalizată cu nr. 7990/25.11.1997.
Prin întâmpinare pârâta M. R. O. N. a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală, cu cheltuieli de judecată, arătând că la data de 04.12.1948 se încheie un număr de trei contracte de vânzare cumpărare, prin care in unul G. E. in calitate de vânzatoare, vinde terenurile inscrise cu nr. topo 23.841 si 23.842 in c.f. 12.895 si terenurile având nr. topo. 23.905; 23.906; 23.907; 23.908; 23.909; 23.910; 23.911 si 23.912 inscrise in c.f._ Timisoara si in al doilea vinde imobilul nr. topo. 23.816 constând din casa si curte precum si terenurile având nr. topo. 23.817 si 23.818 inscrise in c.f._ Timisoara catre P. B. I.. Comoștenitorul reclamantului, G. M. a formulat de-a lungul timpului mai multe acțiuni, începând cu anul 2001. Pârâta mai arată că de la data la care au fost eliberate titlurile de proprietate prin care a intrat in posesia celor 17,94 Ha ca urmare a operatiunilor de vânzare cumpărare dintre P. B. I. si fam. G. nu a fost formulata nici o cerere privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestor terenuri de catre G. E. Desanca desi aceasta a murit multi ani dupa ce au fost eliberate titlurile de proprietate. D. după moartea acesteia mostenitorii pornesc aceste actiuni, pe care pârâta le consideră formulate cu rea credinta, comostenitorii folosindu-se de dreptul sau de liber acces la justitie, întrucât nu se poate pune in discutie un interes legitim. De asemenea pârâta mai arată că în data de 26.11.1997 in baza Legii 169/1997, a formulat cerere catre Consiliul Local, cerere înregistrata sub nr. Do 197/_/26.11.1997 prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor in supratafa de 7.9 Ha, pentru care a depus contractele de vânzare-cumparare încheiate cu G. E., iar in urma analizarii actelor depuse s-a emis titlul de proprietate_/65 prin care se reconstituie dreptul de proprietate asupra suprafetei de 7.9 ha, mamei sale Lux C. I.. În baza documentației de intabulare a titlului de proprietate nr._/65 întocmita de către ing. B. C., lucrare inregistrata la OJCGC sub nr. 645/26.02.2003, se efectueaza intabularea in cartea funciara a terenului arabil extravilan inscris in titlul de proprietate_/65 in suprafața de 7 ha si 9.400 mp situat in Timisoara, iar la data de 18.03.2002 se elibereaza extrasul de carte funciara nr._ Timisoara, nr. top. A.291/1/1 teren in suprafata de 2 ha si 9500 mp si nr. top. A.330/1/1/1 in suprafața de 4 ha si 9900 mp, in care la pozitia B1. figureaza ca proprietara tabulata defuncta sa mama, Lux I., iar in baza certificatului de mostenitor si efectuarea lucrarii depuse la biroul de carte funciara, la data de 26.03.2003, se elibereaza extrasul de carte funciara, având notata la pozitia B.2, ca proprietara tabulara asupra terenurilor mai sus mentionate, pârâta M. R. O. N..
Prin cererea de intervenție depusă de pârâtul G. M. și pe care instanța a catalogat-o ca fiind cerere reconvențională, a solicitat admiterea cererii așa cum a fost formulată, solicitând totodată declararea nulității absolute a contractului de vânzare și cumpărare, pretins a fi încheiat in data de 4 dec. 1948, între G. E., G. L., pe de o parte, și P. B. I., N. A. și Lux B., pe de altă parte, având ca obiect imobilele identificate cu nr. top._ -_ din CF_/Timișoara și a contractului de vânzare cumpărare, pretins a fi încheiat in data de 4 dec. 1948, între G. E., G. L., pe de o parte și P. B. I., N. A. și Lux B., pe de altă parte, având ca obiect imobilele identificate cu nr. top._ -_ din CF_/Timișoara și 23.841,_, înscrise in CF_/Timișoara. Pârâtul mai arată aceste contracte nu au fost încheiate sub formă autentică, nu au fost prezentate nici unei institutii, nu s-a solicitat modificarea cărții funciare, fiind contracte fictive, întrucât numele străzii la care era menționat că domiciliază antecesoarea lor G. E. avea să fie dat de abia după 11 ani de la semnarea contractului. De asemenea se mai arată că ceilalți semnatari ai contractului nu au fost chemați judecată, întrucât au calitatea de uzufructuari, ori acțiunea privește dreptul de proprietate.
Prin sentința civilă nr. 2765/05.03.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul principal având nr._, a fost respinsă plângerea formulată de reclamantul P. M., domiciliat în Timișoara, ., jud. T., împotriva pârâților C. Locala de aplicare a legilor fondului funciar Timișoara, cu sediul în Timișoara, Bv. C.D. L. nr. 1, jud. T. si C. Județeana de aplicare a legilor fondului funciar T., cu sediul în Timișoara, Bv. Revoluției 1989 nr. 17, jud. T., G. M., domiciliat în Timișoara, . la B., .. A, ..
S-a disjuns precizarea de acțiune și cererea reconvenționala, s-a fixat termen de judecată pentru acestea la data de 02.04.08, urmând a se judeca separat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
În ședință C. L. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor a Municipiului Timișoara s-a respins solicitarea reclamantului de a fi beneficiar a reconstituirii dreptului de proprietate asupra suprafeței de 8,1755 ha teren, care a aparținut autoarei G. E. Desanca, deoarece suprafața de teren solicitată a fost atribuită prin titlu ie proprietate nr._/90 din 29.12.1994 emis în baza Legii nr. 18/1991, numitei G. E. Desanca.
Astfel, contestația formulată de reclamant, înregistrată la Primăria Municipiului Timișoara sub nr. SC2006-_/24.03.2006 a fost înaintată la Instituția Prefectului Județului T. și înregistrată sub nr. 5521/19.05.2006, iar prin Hotărârea nr. 1/51/19.09.2006 C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a respins această contestație.
Din înscrisurile care se găsesc la dosarul administrativ instanța constată că la data de 4 decembrie 1948 între numiții G. E. (născută P.) și G. L., în calitate de vânzători, pe de o parte și P. B. I. (născută Schwartz), în calitate de cumpărător, pe de altă parte, au fost încheiate două contracte de vânzare cumpărare sub semnătură privată, contracte al căror obiect îl formează imobilele terenuri înscrise în CF_ Timișoara, nr. top_,_ și_, în suprafață totală de 5,6496 ha respectiv în CF [2895 Timișoara, nr. top_ și_ și CF nr._ nr. top_ -_, în suprafață totală de 11,2578 ha. La aceeași dată, între G. E. și G. L., în calitate de vânzători, pe de o parte și N. B. (născută Lux), în calitate de cumpărătoare, s-a încheiat încă un contract de vânzare cumpărare sub semnătură privată pentru suprafața de 1,0356 ha înscrisă în CF_ Timișoara (fost CF nr. 4957 Timișoara, nr. top_. Cele 3 contracte de vânzare cumpărare se regăsesc în dosarul administrativ care se găsește atașat la dosar.
Întrucât operațiunile de vânzare cumpărare nu au fost operate în cărțile funciare sus menționate, în baza cererii depuse de către G. E. în temeiul Legii nr. 18/1991 s-a reconstituit dreptul de proprietate al acesteia pentru suprafața de 10 ha (maximum posibil la acea dată) fiind emis Titlul de proprietate nr._/97 din 29.12.1994.
Ulterior, cumpărătoarea imobilelor a solicitat întreaga suprafață pentru care a făcut dovada proprietății cu contractele de vânzare cumpărare amintite anterior, astfel că s-a mai reconstituit acesteia dreptul de proprietate, în temeiul Legii nr. 1/2000, doar pentru diferența rămasă în urma atribuirii celor 10 ha numitei G. E..
În ceea ce privește cererea reclamantului, acesta avea obligația de a anexa la cerere acte ce dovedesc dreptul de proprietate și calitatea de persoană îndreptățită conform cu prevederile art. 11 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 890/2005, cu modificările si completările ulterioare.
Potrivit art. 5 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 890/2005, cu modificările și completările ulterioare, pentru aplicarea Legii nr. 247/2005, Comisiei Municipale de Fond Funciar nu avea obligația de a comunica în scris reclamantului actele necesare pentru completarea dosarului cu atât mai puțin cu cât acestea sunt menționate expres în lege la art. 11.
Fața de cele reținute mai sus având in vedere pe de-o parte că reclamantul nu s-a conformat dispozițiilor mai sus arătate, iar pe de alta parte autoarea acestuia a înstrăinat imobilele care fac obiectul cererii de reconstituire, in temeiul art. 1169 cod civil rap. la art. 58 din legea nr. 18/1991, a respins ca neîntemeiata plângerea formulată împotriva Hotărârii nr. 1/51/19.09.2006 a Comisiei Județene de fond funciar T..
Cu privire la precizarea reclamantului și cererea reconvențională, acestea au fost disjunse și se judeca separat având in vedere ca obiectul acestora îl constituie petituri de drept comun, pe care în cauza mai trebuie administrate probe, jar judecarea acestora împreuna cu acțiunea principala ar tergiversa soluționarea litigiului de fond funciar, in condițiile in care acesta se judecă după o procedură speciala și de urgența.
Contra acestei sentințe, în termen legal, uzând de dreptul conferit de legea procesuală civilă, au declanșat calea de atac a recursului recurenții P. M. și G. M., solicitând admiterea căii de atac.
Prin recursul formulat de recurentul P. M., s-a solicitat modificarea sentinței civile nr. 2765/05.03.2008 pronunțată de către Judecătoria Timișoara în dosarul susmenționat în tot, în sensul admiterii acțiunii sale astfel cum a fost formulată.
În susținerea căii de atac, recurentul a arătat că, în fapt, prin sentința civilă nr. 2765/05.03.2008 pronunțată de către Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ s-a dispus respingerea plângerii formulate de acesta împotriva Comisiei Locale de aplicare a legilor fondului funciar Timișoara, Comisiei Județene de aplicare a legilor fondului funciar T. și împotriva dl. G. M..
Prin sentința susmenționată s-a dispus disjungerea precizării de acțiune formulate de recurent și cererea reconvențională formulată de către dl. G. M., urmând a se judeca separat.
Recurentul, în calitate de moștenitor, a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 8,1755 ha teren arabil situat pe teritoriul municipiului Timișoara, acest teren aparținând autoarei sale G. E. Desanca, decedată la 07.02.1993.
Deși a depus documentele doveditoare, C. municipală de fond funciar a respins cererea, ignorând dovezile depuse de recurent, constând în acte de stare civilă, extrase de carte funciară, sentința judecătorească prin care își dovedește calitatea de moștenitor etc. Împotriva hotărârii Comisiei municipale de fond funciar recurentul a formulat, în termenul legal, contestație prin care a solicitat reanalizarea dosarului și anularea hotărârii.
Prin Hotărârea nr. 1/51 din 19.09.2006 a Comisiei județene T. de fond funciar, însă, s-a respins contestația.
Recurentul menționează faptul că suprafața totală a terenului deținut în proprietate de autoarea sa G. E. Desanca a fost de 18,1755 ha. Pentru suprafață de 10 ha i s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii 18/1991, prin Titlul de proprietate nr._/97 din 29.12.1994.
Astfel, având în vedere toate cele expuse mai sus, recurentul solicită modificarea sentinței civile nr. 2765 din 05.03.2008 pronunțată de către Judecătoria Timișoara în dosarul_ în tot și admiterea plângerii formulate de acesta împotriva Comisiei municipale de fond funciar Timișoara, reprezentată prin Primar, Comisiei județene T. de fond funciar, reprezentată de Prefect, și M. R. D. N..
In drept, invocă prevederile art. 304/1 C.pr.civ., art. 650 și urm. C.civ., art. 12 al. 6 din Legea 1/2000 în coroborare cu dispozițiile titlului XIII din Legea 247/2005.
Prin recursul formulat de recurentul G. M., se solicită casarea sentinței civile nr. 2765/05.03.2008 și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea cererii sale, recurentul a învederat că în urma precizărilor făcute de către reclamantul P. M., recurentul G. M. a fost calificat de acesta ca persoană care ar putea pretinde aceleași drepturi. Pe de altă parte, în acest litigiul recurentul a formulat cerere de intervenție în nume propriu. Recurentul solicită instanței să observe că dacă litigiul trebuie judecat în ansamblul său, el este complex, format din două laturi inseparabile, ce nu pot fi rezolvate cu artificii care țin de suprafața procedurii și de esența având în vedere că unul din principiile care guvernează un proces este cel al aflării adevărului, urgența rezolvării nefiind permis a împiedica adevărul.
Complexitatea procesului și inseparabilitatea (disjungerii) cauzei rezultă din alcătuirea sa juridică, după cum urmează: latura plângerii depuse în temeiul legii nr. 18 din 1991 (cu salbele de prevederi legale ulterioare) de către reclamant, pentru care există dosar administrativ temeinic (lipsind doar temeinicia și legalitatea hotărârilor comisiilor de aplicare a legii de reconstituire a dreptului de proprietate), asupra căreia instanța s-a pronunțat înaintea stabilirii dreptului de proprietatea a terenurilor vizate, întrucât disjugînd cauza sa, care are ca obiect tocmai constatarea nulitățiii absolute a contractelor prin care proprietară a fost considerată pârâta M. R. și nu reclamantul și cu recurentul, care nu au recunoscut această vânzare, mai ales că G. E. Desanca, antecesoarea acestora, pretinsă vânzătoare în anul 1948 a terenurilor, a intrat cu acestea în CAP, apoi în 1991, ca ma apoi, la apariția legii nr. 18 a făcut cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra acestora - cerere care a fost acceptată doar în limita suprafeței de 10 ha, pe cât permitea legislația de atunci. Disjugerea cauzei constituie o masură procesuală abuzivă, mai ales că s-a repetat, instanța casând atunci cauza cu trimitere spre rejudecare. In acest dosar s-a operat o a doua disjugere, nefiind pus în discuție juridică a cui este dreptul de proprietate: a reclamantului P. M. și a recurentului sau a pârâtei M. O. R..
Latura privind dreptul comun, menționată atât prin cererea reclamantului, cât și prin care se invocă de ambele părți, nulitatea absolută a contractelor de vânzare cumpărare, pretins a fi încheiate de antecesoarea sa, G. E. Desanca și antecesoarea pârâtei M. O. R.. Prin hotărârea atacată se conservă dreptul la proprietate asupra terenurilor în cauză, iar instanța motivează, fără suport legal, refuzul de a suspendare a acțiunii promovată în temeiul legii 18/1991, fără a se cerceta și a se pronunța asupra cererilor de drept comun, adică nulitatea absolută a titlurilor prezentate de M. O. R., falsitatea lor precum și fictivitatea lor.
Așa cum a arătat, din dosarul administrativ al Comisiei locale de fond funciar, rezultă că antecesoarea recurentului a solicitat, în 1991, întreg terenul care era înscris în cartea funciară, nefiind înregistrată nici o acțiune contestatoare a acestei situații faptico-juridice. Antecesoarea pârâtei M. O. R. - Lux I., mama sa - nu a solicitat în timpul vieții lui G. E. Desanca reconstituirea dreptului de proprietate, prezumție puternică ce demonstrează că aceste contracte nu s-a realizat, astfel după cum sunt depuse în fața instanței. Lipsa prețului, dovada punerii în posesie, neîntabularea lor, inexistența unei date certe de abia cu ocazia depunerii dosarului administrativ cu ocazia Legii „L.”, lipsa oricăror altor probe, constituie motive care fac inutilă cartea funciară, modul de transmitere a dreptului în zonele unde a fost implementată, opozabilitatea înscrierii.
Sub acest aspect este de observat că prin art. 59 din Legea nr. 7/1996, în conținutul avut la data intrării în vigoare, s-a prevăzut că "actul juridic privind constituirea sau transmiterea unui drept imobiliar, valabil, încheiat anterior intrării în vigoare a prezentei legi, netranscris în registrul de transcripțiuni și inscripțiuni ori, după caz, neînscris în cartea funciară, își produce efectele la data înscrierii în cartea funciară, potrivit regimului juridic la data încheierii lui".
Ca să nu mai vorbim de faptul ca, potrivit prevederilor aceluiasi articol, actul sub semnătură privată, valabil încheiat, va fi luat în considerare, dacă are data certă anterioară intrării în vigoare a Legii fondului funciar nr. 18/1991.
Acest fapt nu există în actele dosarului, astfel că întreg șiragul de procese este total în a legii.
În drept, a invocat art. 304 ind. 1, coroborat cu art. 304 pct. 9 c.pr. civ. (instanta a aplicat greșit legea), art. 59 din legea nr. 7/1996.
Recurentul G. M., a formulat întâmpinare la recursul formulat de recurentul P. M., prin care a solicitat admiterea recursului părții mai sus menționate, însă nu prin modificarea sentinței atacate, ci prin casarea acesteia, cu trimitere spre rejudecare, astfel cum a solicitat și prin recursul său, depus împotriva aceleiași sentințe la data de 31 martie 2008 la Judecătoria Timișoara. Motivele de rejudecare sunt cele expuse în motivarea recursului său.
Solicită suspendarea cauzei până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._, conexat cu dosarul nr._, care a rezultat ca urmare a cererii sale de intervenție în nume propriu, calificată de hotărârea recurată în acest dosar drept „cerere reconvențională”, urmând a se judeca separat, în opinia primei instanțe.
Obiectul dosarului nr._, conexat cu dosarul 5091 îl reprezintă tocmai contestarea valabilității, în regim de drept comun a contractelor de vânzare cumpărare, deși acestea nici nu ar fi trebuit luate în considerare de comisiile de aplicare a legii fondului funciar. Aceiași soluție s-a adoptat de către Tribunalul T. în dosarul nr._/325/2008, unde părți sunt: G. M., recurent, P. M., ca persoană care ar putea pretinde aceleași drepturi, C. municipală de fond funciar, C. Județeană de fond funciar. Obiectul acestui prim proces îl constituie reconstituirea dreptului de proprietate a celor doi comoștenitori P. M. și G. M., asupra acelorași terenuri.
Prin întâmpinarea formulată, intimata M. R. O. N. a solicitat respingerea ca nefondat a recursului formulat și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Prin întâmpinarea formulată de către intimata C. L. de Fond Funciar Timișoara, prin Primar, s-a solicitat respingerea recursurilor formulate și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr. 2765/05.03.2008.
Prin sentința civilă nr. 9849/16.10.2007 pronunțată in dosarul conex având nr._/325/2007, s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul G. M., domiciliat în Timișoara, Zona I.I. de la B., .. A, . C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR T., cu sediul în Timișoara, Bv. Revoluției nr. 17 si C. L. DE FOND FUNCIAR TIMIȘOARA cu sediul în Timișoara, . nr. 1 si P. M. domiciliat în Timișoara, ..
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul G. M. a solicitat Comisiei Locale de Fond Funciar Timișoara reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor deținute de autoarea G. E., care a fost proprietara imobilelor înscrise în CF_ Timișoara - 2, 467 ha si CF_ Timișoara - 5,64 ha.
G. E. a decedat în data de 07.02.1993.
Prin Sentința civilă nr._/13.11.1996 a Judecătoriei Timișoara (dosar nr. 9767/1995) s-a stabilit că moștenitori ai acestei defuncte sunt fratele său P. Ș. si nepotul său de frate P. M., precum și întinderea masei succesorale.
Prin contractul autentic de vânzare-cumpărare nr._/14.09.1994 P. Ș. vinde drepturile sale succesorale lui G. M., fapt constatat prin acceași sentință.
În cuprinsul masei succesorale rămase după defuncta G. E. nu sunt cuprinse si imobilele înscrise în CF_ Timișoara - 2, 467 ha si CF_ Timișoara - 5,64 ha. Aceasta, deoarece în urmă cu peste 55 de ani, respectiv în anul 1948 soții G. E. (născută Popovic ) si G. L. au vândut prin înscris sub semnătură privată terenurile înscrise in aceste cărți funciare numitei P. B. (născută Schwartz).
Sentința mai sus arătată, în care se stabilește întinderea masei succesorale, este definitivă și irevocabilă prin neapelare. Nici unul din moștenitorii stabiliți prin această sentință, respectiv P. Ș., P. M. și G. M. nu au avut obiecții.
P. Ș. decedează în data de 16.06.2002. Acesta, fiind fratele lui G. E., nu a revendicat în baza L. 18/1991 terenurile înscrise în CF_ si_ Timișoara si a avut destul timp să o facă din anul 1991 când a apărut Legea Fondului Funciar și până la decesul său în anul 2002.
G. M., în calitate de moștenitor al defunctului P. Ș., a solicitat comisiei locale reconstituirea dreptului de proprietate pentru aceste terenuri, însă i se respinge cererea.
Și C. Județeană de Fond Funciar T., prin Hotărârea nr. 1/51/19.09.2006 îi respinge contestația formulată împotriva refuzului comisiei locale de reconstituire a dreptului de proprietate cu mențiunea că aceste terenuri au fost atribuite în baza L. 18/1991 persoanelor îndreptățite.
Conform Certificatului de moștenitor nr. 139/24.07.2002 reclamantul G. M. a cumpărat de la P. Ș. drepturile procesuale ce fac obiectul dosarului nr. 2001/2001 al Judecătoriei Timișoara ce are ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate pentru 6,7874 ha teren arabil.
Prin Sentința civilă nr. 5305/05.06.2003 a Judecătoriei Timișoara pronunțată în acest dosar, s-a respins acțiunea reclamantului, sentință definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului în dosar 4300/2003 al Tribunalului T..
Dacă defuncta G. E. nu a avut aceste terenuri în masa succesorală, nici moștenitorii acesteia nu pot avea mai multe drepturi decât antecesorii lor, conform principiului de drept că nimeni nu poate transmite mai mult decât are („nemo plus juris ad allium transferre potest, quam ipse habet”).
În consecință, prima instanța a apreciat că cele două comisii de fond funciar în mod corect au respins cererea reclamantului, și, prin urmare, Hotărărea nr. 1/51/19.09.2006 a Comisiei Județene de Fond Funciar T., contestată de reclamant prin prezenta acțiune este legală si temeinică, urmând a fi menținută.
In baza prevederilor art. 53 alin. 2 rap. la art. 58 din L. 18/1991 modificată, prima instanța a respins acțiunea reclamantului G. M. împotriva pârâților C. L. de Fond Funciar Timișoara, C. Județeană de Fond Funciar T. si P. M..
Instanța a constatat că pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Contra sentinței civile nr. 9849/16.10.2007 pronunțată in dosarul conex având nr._/325/2007, a declarat recurs reclamantul G. M., solicitând casarea acestei hotărâri și trimiterea ei spre rejudecare.
În susținerea căii de atac, după reiterarea situației de fapt, recurentul a învederat că antecesorul său, P. Ș., nu a revendicat în baza legii nr. 18/1991 terenurile în cauză, prima instanță judecând - fără să o numească expres - lipsa calității sale procesuale active, această situație constituind o excepție care trebuia să fie pusă în discuția părților, din oficiu.
A învederat că a fost încălcat principiul contradictorialității și principiul aflării adevărului.
Întrucât dovedirea calității sale de moștenitor este limitată în fața instanței de recurs, fiindu-i încălcat și dreptul la dublu grad de jurisdicție, se impune casarea și trimiterea spre rejudecare, pentru realizarea dreptului său la un proces echitabil.
Cu privire la succesiune și la cererile depuse în vederea reconstituirii dreptului de proprietate, există o perfectă și legală continuitate, începând cu G. E. și terminând cu recurentul. Dar respingerea cererii sale pe acest motiv este și total neîntemeiată, din moment ce recurentul a cumpărat de la P. Ș. drepturile succesorale, nu numai cele prezente, ci și cele viitoare.
Recurentul a arătat că prima instanță a luat în considerare sentința civilă nr. 5305/05.06.2003 a Judecătoriei Timișoara, definitivă și irevocabilă, dar a neglijat faptul că prin legea nr. 247/2005 instituția autorității de lucru judecat nu operează cu privire la cererile depuse sub imperiul acestei legi. De fapt, în acest doar nu s-a luat în considerare excepțiile invocate de către recurent, constatate de instanța de recurs care a trimis cauza spre rejudecare, și anume cea a fictivității contractelor prezentate Comisiei Locale de Fond Funciar.
Recurentul a arătat că a invocat și invocă nulitatea absolută a contractelor pentru următoarele considerente, asupra cărora instanța de fond nu s-a pronunțat: fictivitatea contractelor prezentate comisiei locale și comisiei județene pentru următoarele motive:
- În momentul în care se pretinde a fi încheiate contractele (toate cele 3 - în 4.12.1948), denumirea străzii menționate ca adresă a vânzătorilor nu exista. Denumirea străzii - cea de „7 Aprilie” avea să fie dată de abia în 1959;
- instanța nu s-a pronunțat în ceea ce privește nulitatea absolută a contractelor: primul contract de vânzare-cumpărare este nul absolut pentru că îi lipsește prețul; al doilea contract este nul absolut pentru că efectele sale erau condiționate de o condiție pur potestativă („Cumpărătorii de astăzi intră în posesiunea imobilelor de mai sus cu ziua eliberării acestora de către deținătorii de astăzi”.
Ca temei legal, recurentul a invocat art. 3, alin. 3 și 5 C.proc.civ., legea nr. 18/1991, cu modificările și completările ulterioare.
Prin întâmpinarea formulată, intimații Primarul Municipiului Timișoara și C. locală de fond funciar a Municipiului Timișoara a solicitat menținerea sentinței civile nr. 2835/20.03.2007 ca fiind temeinică și legală, cu consecința respingerii acțiunii civile formulate de reclamantul-recurent G. M..
Cauza pendinte a fost suspendată în condițiile de exigență ale art. 244 pct. 1 c. proc. civ. până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._, conexat cu dosarul nr._ - ce a rezultat ca urmare a celei de-a doua cereri de intervenție în nume propriu formulată de G. M. -, calificată de judecătorie în acest dosar drept „cerere reconvențională” și disjunsă prin sentința recurată și prin care s-a solicitat constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare perfectate pe seama autoarei intimaților-pârâți persoane fizice.
La termenul de judecată din data de 6 iunie 2013 s-a dispus conexarea dosarul având nr._/325/2007 (ce a avut de obiect cea dintâi cerere de intervenție în intere propriu formulată de intervenientul G. M. disjunsă din dosarul prezent în cea dintâi fază a judecății) aflat în recurs pe rolul Tribunalului T., apreciindu-se că între cele două cauze există o strânsă interdependență ( chiar o litispendență parțială).
Examinândlegalitatea și temeinicia hotărârii atacate, prin prisma motivelor de recurs formulate, cu observarea particularităților pricinii, tribunalul constată următoarele:
Reluând recapitulativ actele și lucrările celor două dosare (atât cel principal cât și cel conex), se observă că petiționarii P. M. și G. M., prevalându-se de calitatea de moștenitori ai fostei proprietare tabulare G. E. Desanca, au solicitat, în temeiul legii cu nr. 247/2005 (ce a modificat legile fondului funciar) reconstituirea dreptului de proprietate pentru diferența de 8,1755 ha, reprezentând suprafața cumulată a imobilelor terenuri înscrise in CF_ Timișoara, nr. top_,_ și_, in suprafață totală de 5,6496 ha respectiv in CF_ Timișoara, nr. top_ și_ și CF nr._ nr. top_ -_, in suprafață totală de 11,2578 ha în cote-părți egale de câte ½ pentru fiecare.
Este adevărat că petiționarul G. M. (intervenient în interes propriu în dosarul principal) a solicitat această diferență și în temeiul legii cu nr. 167/1997, cererea sa fiind respinsă atât de către C. L. de Fond Funciar Timișoara și, mai apoi, de C. Județeană de Fond Funciar T. cât și de instanțele judecătorești (a se vedea sentința civilă nr. 5305/5.06.2003), în esență pentru aceleași motive - că terenurile solicitate au fost retrocedate autoarei intimaților-pârâți persoane fizice în temeiul contractelor de vânzare-cumpărare contestate în litigiul ce s-a privit a avea configurația juridică a unei chestiuni prejudiciale față de speța pendinte.
Numai că art. 33 apartenent legii cu nr. 1/2000, spunând că „Pot cere reconstituirea dreptului de proprietate și foștii proprietari cărora li s-au respins cererile sau li s-au modificat ori anulat adeverințele de proprietate, procesele-verbale de punere în posesie sau titlurile de proprietate, prin nesocotirea prevederilor art. III din Legea nr. 169/1997. Cererile de reconstituire a dreptului de proprietate se consideră a fi depuse în termen chiar dacă acestea au fost depuse la alte comisii decât cele competente potrivit legii; aceste comisii vor trimite cererile, din oficiu, comisiilor competente, înștiințând despre acest lucru și persoanele îndreptățite. Persoanele fizice și persoanele juridice care nu au depus în termenele prevăzute de Legea nr. 169/1997 și de prezenta lege cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate sau, după caz, actele doveditoare pot formula astfel de cereri până la data de 30 noiembrie 2005 inclusiv…” a repus în termen atât pe foștii proprietari cărora li s-au respins anterior cererile de reconstituire a dreptului de proprietate (cazul petiționarului G. M.) cât și pe cei ce nu au formulat asemenea cereri în baza legii cu nr. 167/1997 sau a legii cu nr. 1/2000 (cazul petiționarului P. M.).
Abstracție făcând de faptul că, oricum, nu s-ar putea opune autoritatea ori puterea lucrului judecat din sentința civilă nr. 5305/5.06.2003. Și aceasta pentru că, judecătoria, în considerente, a reținut că impedimentul ce obstacula reconstituirea dreptului de proprietate pe seama petiționarului G. M. îl reprezentau contractele de vânzare-cumpărare, neanulate pe cale jurisdicțională. Or, în speță, au intervenit elemente noi (constând tocmai în invalidarea jurisdicțională a operațiunilor juridice de vânzare-cumpărare), așa cum se va demonstra.
Vocația succesorală a reclamanților după fosta proprietară tabulară - defuncta G. E. Desanca a fost recunoscută prin sentința civilă nr._/13.11.1996 (prin care s-a stabilit calitatea de moștenitori ai defunctei a reclamantului P. M. în calitate de nepot de frate și a defunctului P. Ș. în calitate de frate), și, mai apoi, prin certificatul de moștenitor nr. 139/24.07.2002 emis de BNP Sică S. din Timișoara prin care s-a stabilit calitatea de legatar universal a petiționarului G. M..
Tribunalul reține că motivul principal pentru care, prin Hotărârea având nr. 1/51/19.09.2006 emisă de pârâta C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate de pe lângă Prefectura Județului T., s-au respins cererile de reconstituire a dreptului de proprietate asupra imobilelor terenuri înscrise in CF_ Timișoara, nr. top._,_ și_, in suprafață totală de 5,6496 ha respectiv in CF_ Timișoara, nr. top_ și_ și CF nr._ nr. top_ -_, in suprafață totală de 11,2578 ha - solicitate de către petiționari, în cote de ½ fiecare, după proprietara tabulară G. E. Desanca -, l-a reprezentat reconstituirea dreptului de proprietate asupra acelorași terenuri pe seama autoarei intimaților-pârâți persoane fizice - Lux I., pe numele căreia s-a emis și titlul de proprietate cu nr._/65/16.04.2002 pentru diferența de 7,94 ha.
Pentru a decide astfel, autoritățile implicate în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate au luat în considerare contractul de vânzare-cumpărare încheiat între G. E. și G. L., in calitate de vânzător și P. B. I., N. A. și N. B., in calitate de cumpărători, având ca obiect imobilele înscrise in C.F._ Timișoara nr. top._ in suprafață de 4406 mp, nr. top._ in suprafață de 5, 585 ha și nr. top._ in suprafață de 1505 mp, depus in copie legalizată cu nr. 7992/25.11.1997; contractul de vânzare-cumpărare încheiat între G. E. și G. L., in calitate de vânzători și P. B. I., N. A. și N. B., in calitate de cumpărători, având ca obiect imobilele înscrise in C.F._ Timișoara nr. top._, in suprafață de 3632 mp și nr. top._, in suprafață de 1043 mp și C.F. nr._ Timișoara nr. top._,_,_,_,_,_,_,_, in suprafață totală de 8,7903 ha, depus in copie legalizată cu nr. 7991/25.11.1997; contractul de vânzare-cumpărare încheiat între G. E. și G. L., in calitate de vânzători și N. B., in calitate de cumpărător, având ca obiect imobilele înscrise in C.F._ Timișoara nr. top._, in suprafață de 1, 0356 ha, depus in copie legalizată cu nr. 7990/25.11.1997, depuse de către numita Lux I.. În alți termeni, la baza soluției de reconstituire a dreptului de proprietate pe seama autoarei intimaților-pârâți, și corelativ, soluției de respingere a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate pe seama petiționarilor pentru aceleași terenuri, au stat contractele de vânzare-cumpărare antemenționate.
Numai că aceste operațiuni juridice de vânzare-cumpărare au fost invalidate jurisdicțional prin decizia civilă nr. 2206/31.10.2012 dată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr._ *.
Or, așa stand lucrurile, devine îngăduită și concluzia că statuările jurisdicționale redate in corpul hotărârii judecătorești antecitate (și care, într-un raționament de logică normativistă se arată a avea valoarea unei norme individuale de sorginte jurisdicționale, fiind cel mai tipic act de aplicare a dreptului) se manifesta cu caracter absolut, impunându-se in cauza pendinte ca efect pozitiv al puterii lucru judecat în lumina imperativului pct. 4 apartenent art. 1200 in corelație cu acela al alin. (2) apartenent art. 1202, ambele din legea civila de la 1864 (chemate sa configureze legislativ prezumția lucrului judecat, - forma in care se manifesta autoritatea de lucru judecat atunci când nu exista identitatea de elemente cerute de aceeași lege civila, prin al sau art. 1201, ci doar o suprapunere de chestiuni litigioase), - cu precădere, in limita chestiunii incidentale vizând constatarea nulității absolute a celor trei contracte de vânzare-cumpărare ce au fundamentat soluția de reconstituire a dreptului de proprietate pe seama autoarei Lux I. -, care nu îngăduie a fi contrazise și obstaculează, de altfel, reabordarea jurisdicțională a aceleiași chestiuni litigioase tranșate irevocabil.
Detașându-se îndeajuns de credibil și concluzia că argumentele pentru care intimatele C. L. de Fond Funciar Timișoara și C. Județeană de Fond Funciar T. au repudiat vocația petiționarilor la beneficiul legii reparatorii a fondului funciar nu mai subzistă.
De aceea, tribunalul, în temeiul art. 312 alin. 1 c. proc. civ., va admite recursurile declanșate de către recurenții P. M. și G. M. contra sentinței civile nr. 2765/05.03.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul principal având nr._, cum și recursul declanșat de către recurentul G. M. contra sentinței civile nr. 9849/16.10.2007 pronunțată in dosarul conex având nr._/325/2007 de către Judecătoria Timișoara - ambele în contradictoriu cu intimații C. L. de Fond Funciar Timișoara, C. Județeană de Fond Funciar T., P. B. I., N. A., N. B. și M. R. O. N..
Va modifica sentințele recurate în sensul că va admite în parte acțiunile formulată de reclamanții P. M. și G. M. în contradictoriu cu pârâtele C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate de pe lângă Prefectura Județului T. și C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate de pe lângă Primăria Municipiului Timișoara și-n consecință
Va dispune anularea în parte a Hotărârii nr. 1/51/19.09.2006 emisă de pârâta C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate de pe lângă Prefectura Județului T., în limita soluției administrative ce poartă asupra repudierii vocației petiționarilor P. M. și G. M. de accede la beneficiul legii reparatorii a fondului funciar, constatând că cei din urmă legitimează această vocație.
Același tribunal va respinge însă petitele vizând reconstituirea dreptului de proprietate pe seama petiționarilor și emiterea titlului de proprietate pe seama lor, de vreme ce, deși au fost invalidate operațiunile juridice ce au fundamentat soluția de reconstituire a dreptului de proprietate pe seama autoarei Lux I., titlul de proprietate al acesteia nu a fost încă anulat. Zis altfel, instanța nu poate ordona jurisdicțional și finalizarea procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea petiționarilor (prin emiterea titlului de proprietate), câtă vreme aceasta rămâne subsumată invalidării pe cale jurisdicțională a titlului de proprietate cu nr._/65/16.04.2002 emis de intimata-pârâtă C. Județeană de Fond Funciar T. pe seama autoarei Lux I., a cărei vocație de a accede la beneficiul legii fondului funciar a fost implicit repudiată, prin anularea actelor de proprietate prevalate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declanșate de către recurenții P. M. și G. M. contra sentinței civile nr. 2765/05.03.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul principal având nr._, cum și recursul declanșat de către recurentul G. M. contra sentinței civile nr. 9849/16.10.2007 pronunțată in dosarul conex având nr._/325/2007 de către Judecătoria Timișoara - ambele în contradictoriu cu intimații C. L. de Fond Funciar Timișoara, C. Județeană de Fond Funciar T., P. B. I., N. A., N. B. și M. R. O. N..
Modifică sentințele recurate în sensul că admite în parte acțiunile formulate de reclamanții P. M. și G. M. în contradictoriu cu pârâtele C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate de pe lângă Prefectura Județului T. și C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate de pe lângă Primăria Municipiului Timișoara și-n consecință
Dispune anularea în parte a Hotărârii nr. 1751/19.09.2006 emisă de pârâta C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate de pe lângă Prefectura Județului T., în limita soluției administrative ce poartă asupra repudierii vocației petiționarilor P. M. și G. M. de accede la beneficiul legii reparatorii a fondului funciar, constatând că cei din urmă legitimează această vocație.
Respinge în rest demersurile judiciare promovate de petiționari - obiect al dosarului principal, și, respectiv, conex.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.06.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. A. L. Ș. O. M. M.
Grefier,
A. T.
Red. A.A.
Tehnored. A.T.
Ex. 2/24.07.2013
Prima Instanță: Judecător M. T. (dosarul principal) și P. Z. L. (dosarul conex)
| ← Fond funciar. Decizia nr. 189/2013. Tribunalul TIMIŞ | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 2295/2013.... → |
|---|
