Uzucapiune. Sentința nr. 19/2013. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 19/2013 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 20-03-2013 în dosarul nr. 354/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 354/2013
Ședința publică de la 20 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. H.
Judecător L. D.
Judecător D. J.
Grefier F. L. C.
S-a luat in examinare recursul formulat de recurenții S. A. și S. M., împotriva sentinței civile nr._/19.12.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata ., având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părtile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier.
Mersul dezbaterilor si concluziile parților sunt consemnate in încheierea din 13.03.2013, parte integranta din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare a dispus amânarea pronunțării pentru azi 20.03.2013.
INSTANȚA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._/19.12.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții S. A. și S. M., ambii cu domiciliul în Timișoara, ., ., ., în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în com. B., ., jud. T., având ca obiect uzucapiune, ca neîntemeiată. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit extrasului de CF_ B. (provenit din CF 110 Sintar), proprietar tabular al imobilului teren în suprafață de 719 mp având nr. top 73/a, care face obiectul prezentei cauze este V. M..
Potrivit Deciziei nr. 86/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii, în cauză este aplicabil Decretul Lege nr. 115/1938. Pentru a opera uzucapiunea este astfel necesar a se face dovada îndepliniri condițiilor prevăzute de art.28 din Decret respectiv decesul proprietarului tabular și exercitarea unei posesii utile timp de 20 de ani de la moartea proprietarului tabular.
Așa cum rezultă din extrasul pentru uz oficial după registrul de deces aflat la fila 53 din dosar, proprietara tabulară V. M. a decedat la data de 21.09.1986.
Așa cum rezultă din cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți, aceștia folosesc terenul proprietatea defunctei V. M., din anul 2005, însă reclamanții invocă joncțiunea posesiei lor cu posesia autorului lor T. G. E., care ar fi început posesia în anul 1979.
Potrivit dispozițiilor art. 1860 cod civil „Orice posesor are facultatea, spre a putea opune prescripția, să unească posesia sa cu posesiunea autorului său”.
Așadar joncțiunea posesiilor înseamnă unirea posesiei uzucapantului, adică a posesorului actual, cu intervalul de timp cât posesia a fost exercitată de către autorul său, pentru a dobândi dreptul de proprietate prin uzucapiune. Prin autor, în sensul dispoziției legale citate, se înțelege cel care, deși nu era proprietarul bunului, i l-a transmis uzucapantului, iar nu adevăratul proprietar.
Însă pentru a opera joncțiunea posesiilor este necesar a fi îndeplinite următoarele 2 condiții: în discuție să fie o posesie propriu-zisă, iar nu o detenție precară iar posesorul actual să fi dobândit bunul în temeiul unui raport juridic de la autorul cu a cărui posesie vrea să-și unească propria-i posesie, iar nu pe căi de fapt (în acest sens s-a pronunțat și fostul Trib. Suprem, secția civilă, prin decizia nr. 1267/1982, în R.R.D. nr. 9/1983, p. 67 și prin decizia nr. 335/1984, R.R.D. nr. 1/1985, p. 64).
A reținut că în cazul de față niciuna dintre cele două condiții nu este îndeplinită. Astfel posesia reclamanților nu poate fi caracterizată ca fiind o posesie utilă, sub nume de proprietar, atâta timp cât aceștia nu au înțeles să achite impozitul asupra imobilului. De altfel impozitul nu a fost achitat nici de T. G., presupusul autor al reclamanților, nici posesia acestuia nefiind astfel una utilă în vederea uzucapării imobilului.
Așa cum rezultă din declarațiile martorei T. S. V. coroborat cu certificatul fiscal de la fila 88 din dosar reclamanții plătesc impozitul din anul 1995 însă numai asupra suprafeței de teren ce s-a aflat în proprietatea tabulară a lui T. G. E.. Susținerile reclamanților că nu au putut achita impozitul pe terenul ce face obiectul prezentei cauze întrucât proprietatea tabulară a numitei V. M. și nu a lor, nu poate constitui un motiv întemeiat întrucât așa cum rezultă din declarațiile martorilor, aceștia au putut achita impozitul pe terenul proprietatea lui T. G. deși nu erau proprietari.
A retinut ca nici cea de-a doua condiție pentru invocarea joncțiunii posesiilor nu este îndeplinită deoarece reclamanții nu au făcut dovada că ar fi dobândit posesia terenului în temeiul unui raport juridic de la autorul lor, materializat printr-un înscris. Reclamanții au dobândit de la numitul T. G. E. imobilul învecinat, înscris în CF_ B. printr-un înscris însă în privința terenului înscris în CF_ B., reclamanții nu dețin nici un înscris doveditor al raportului juridic în baza căruia au dobândit posesia. Declarația exclusivă a martorilor, nu poate face dovada raportului juridic în lipsa unui început de dovadă scrisă, imposibilitatea dovedirii raportului juridic exclusiv prin martori fiind prevăzută de art. 1191 cod civil.
Având în vedere aceste considerente, văzând că posesia reclamanților nu este suficient de îndelungată pentru a opera prescripția achizitivă și că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile joncțiunii posesiilor, instanța a respins acțiunea formulată de reclamanți.
Împotriva acestei hotărâri reclamanții S. A. și S. M. au formulat recurs înregistrat la Tribunalul Timis la data de 21.02.2013 în dosarul_, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Recurenții arată ca hotărârea a fost dată cu încălcarea disp.art. 304 pct. 7 si 8 C.pr.civ., arătând ca sunt îndeplinite condițiile dobândirii dreptului lor de proprietate prin uzucapiune, reluând prezentarea stării de fapt .
Intimata legal citată nu a formulat întâmpinare.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, dar si în baza art. 304 ind. 1 C.pr.civ., tribunalul îl va admite pentru următoarele argumente:
Prin sentința recurată prima instanță a respins acțiunea reținând ca esență că nu sunt îndeplinite condițiile joncțiunii posesiei în sensul art. 1860 din vechiul Cod civil.
Tribunalul apreciază că prima instanță a dat o interpretare greșită dispozițiilor art. 1860 din vechiul Cod civil.
Astfel, potrivit extrasului de CF nr._ - B. proprietar tabular al terenului în suprafață de 719 m.p. cu nr. top. 73/a care face obiectul prezentului litigiu este V. M., care a decedat la data de 21.09.1986.
Reclamanții recurenți au cumpărat în anul numitul T. G. E. imobilul înscris în CF nr._ B. care se află în vecinătatea terenului din litigiu.
Din anul 2005 reclamanții recurenți au posedat și terenul din litigiu proprietatea defunctei V. M., fiindcă între cele două terenuri nu a fost niciodată un gard despărțitor, așa cum au arătat martorii audiați în cauză.
Înainte de acest an 2005, terenul în litigiu a fost posedat în condițiile art.1847 din vechiul Cod civil de antecesorul reclamanților recurenți T. G. E. care a exercitat o posesie asupra acestui teren începând cu anul 1979, așa cum rezultă din considerentele Sentinței civile nr.5937/9.09.1991 a Judecătoriei Timișoara, rămasă irevocabilă, sentință în baza căreia antecesorul reclamanților recurenți a devenit proprietarul terenului vândut reclamanților recurenți.
Nefiind despărțit prin gard și fiind în prelungirea terenului dobândit în baza sentinței civile invocate mai sus, este evident ca antecesorul reclamanților recurenți a posedat si terenul proprietatea defunctei V. M. si odată cu încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.893 din 2005 la BNP R. S., acesta a transmis odată cu imobilul înscris în CF nr._ B. si terenul din litigiu reclamanților recurenți.
Martorii au arătat ca atât antecesorul reclamanților recurenți cât si aceștia au posedat terenul din litigiu în mod continuu, public si sub nume de proprietar si ca toată acestea perioadă nu au fost tulburați în exercitarea posesiei.
Prin urmare, față de această stare de fapt, tribunalul apreciază că sunt îndeplinite condițiile joncțiunii posesiilor în sensul art.1860 din vechiul Cod civil, în senul că atât antecesorul reclamanților recurenți cât și aceștia au exercitat asupra terenului din litigiu o posesie și nu o detenție precară, iar reclamanții recurenți au dobândit posesia acestui teren de la antecesorul lor în temeiul unui raport juridic.
Este evident din depozițiile martorilor si din înscrisurile depuse la dosar că atât antecesorul reclamanților recurenți cât și aceștia au exercitat o posesie și nu o detenție precară asupra terenului din litigiu.
De asemenea, cât timp între antecesorul reclamanților recurenți și aceștia există un raport juridic la baza căruia stă un act translativ, eficient din punct de vedere legal, în baza căruia s-a transmis posesia, este îndeplinita si această condiție.
Din starea de fapt reținută mai sus rezultă ca sunt îndeplinite si condițiile art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938, respectiv titularul dreptului înscris în cartea funciară este decedat, reclamanții recurenți prin joncțiunea posesiei lor cu posesia autorului lor au posedat imobilul mai bine de 20 de ani de la moartea proprietarei tabulare si posesia lor este utilă.
În concluzie, tribunalul în baza art. 312 C.pr.civ., va admite recursul, va modifica în tot sentința recurată în sensul că va admite acțiunea și va constata că reclamanții prin joncțiunea posesiilor au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra terenului înscris în CF nr._-B., nr.cad.73/a si va dispune intabularea dreptului lor de proprietate în această carte funciară cu titlu de uzucapiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenții S. A. și S. M., împotriva sentinței civile nr._/19.12.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata ..
Modifica în tot sentința recurată în sensul că:
Admite acțiunea .
Constata că reclamanții prin joncțiunea posesiilor au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului înscris în CF nr._-B., nr.cad.73/a prin uzucapiune.
Dispune intabularea dreptului de proprietate al reclamanților în această carte funciară, cu titlu de uzucapiune.
Irevocabila.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Martie 2013.
Președinte, D. H. | Judecător, L. D. | Judecător, D. J. |
Grefier, F. L. C. |
Red. D.H.
Tehnored. F.C. 2ex
11.06.2013
Prima instantă Jud. R. Ș.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1033/2013.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 131/2013. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
