Obligaţie de a face. Decizia nr. 131/2013. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 131/2013 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 22-02-2013 în dosarul nr. 131/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 131/A
Ședința publică din 22 februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. A.
JUDECĂTOR: C. B.
GREFIER: A. T.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului civil formulat de apelantul-reclamant M. Timișoara prin Primar împotriva sentinței civile nr._/28.10.2010 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. L. al Municipiului Timișoara, cum și cu intimații-pârâți D. Ș.-A., D. M., și, respectiv, cu intimații-intervenienți accesorii M. P. Romanuț, M. R., C. L., C. C., O. T.-G., O. M., T. I., T. F., F. I., F. D., O. D., O. Brîndusa, M. V., M. A.-M., P. I., P. E. și D. A., având ca obiect obligație de a face.
Dată fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 21 februarie 2013, când instanța, în baza art. 260 C.proc.civ., a amânat pronunțarea pentru astăzi, 22 februarie 2013, când
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin actiunea civila inregistrata sub nr._, reclamantul M. Timisoara, reprezentat prin Primarul Municipiului Timisoara si Consiliului L. al Municipiului Timisoara, i-a chemat in judecata pe paratii D. S. A. si D. M., solicitand obligarea paratilor la aducerea in starea initiala a imobilului situat in Timisoara, ..6, . sensul desfiintarii mansardei amenajate la imobilul mentionat, precum si obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca, prin procesul-verbal de contraventie nr. 180/607/23.11.2007, paratii au fost sanctionati pentru amenajarea unei mansarde la blocul situat in Timisoara, ..6 . autorizatie de construire, prin actul de sanctionare dispunandu-se, totodata, . obtinerea autorizatiei de construire, sau aducerea la starea initiala a imobilului, pana la data de 23.05.2008.
Ca paratii nu s-au conformat dispozitiei date de serviciul de urbanism al Primariei Timisoara, ceea ce a determinat introducerea actiunii de fata, avand ca obiect desfiintarea constructiei nelegal executate.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991, modificata si completata prin Legea nr. 453/2001 si HCL nr.96/2006.
Paratii au depus intampinare, dar si note scrise, la fiecare termen de judecata, prin care instiintau instanta de judecata cu privire la evolutia demersurilor facute in vederea intrarii in legalitate si obtinerii autorizatiei de construire.
In intampinarea depusa la fila 31, paratii au aratat ca, inainte de a incepe construirea mansardei in litigiu, au obtinut acordul tuturor proprietarilor de apartamente din blocul situat in Timisoara, .. 6, . bucurau ca nu vor mai confruntati cu infiltratiile de apa si cu cheltuielile pe care le presupune refacerea periodica a lucrarilor de izolare a blocului.
Ca, in acelasi timp cu obtinerea acordului proprietarilor vecini, paratii au inceput si demersurile administrative in vederea obtinerii autorizatiei de construire, demarate prin certificatul de urbanism nr. 799/13.02.2007, in care este cuprinsa recomandarea ca acoperisul sa se execute in mod unitar, pe toata suprafata cladirii, iar extinderea pe verticala-numai pe suprafata aferenta apartamentului nr. 10, detinut de parati.
Ca, in timp ce au executat lucrarea numai in limitele permise de certificatul de urbanism, doi dintre vecini au revenit asupra acordului lor initial, de instrainare a partilor comune indivize din terasa blocului, refuzand sa se prezinte la notar si instiintand Serviciul de Urbanism al Primariei Timisoara pentru sanctionarea contraventionala a paratilor - asa cum, de altfel, s-a intamplat prin procesul-verbal de contraventie nr. 180/607/23.11.2007.
Ca paratii au achitat amenda contraventionala aplicata, dar vecinii care au declansat procedura de sanctionare au refuzat in continuare sa se prezinte la notariat pentru autentificarea actului de instrainare a partilor comune indivize asupra terasei blocului, ceea ce constituia un impediment la . acordarea autorizatiei de construire.
Ca, un alt impediment la . fost expirarea duratei de valabilitate a certificatului de urbanism emis in data de 13.02.2007, a avizelor mentionate in certificatul de urbanism si necesitatea reluarii procedurilor de la zero, in conditiile in care cei doi vecini recalcitranti si-au reconsiderat pozitiile dupa ce Primaria a solicitat desfiintarea mansardei edificate intre timp.
Ca, dupa ce au obtinut acordul celor doi vecini, dupa ce au reinitiat procedura de autorizare prin obtinerea unui nou certificat de urbanism - nr. 5073/28.02.2009 - au realizat ca s-au schimbat proprietarii apartamentului nr. 1, cumparat de numitii M. P. si M. R. prin programul „Prima casa”- cu credit bancar sicu garantii guvernamentale, ceea ce a presupus nu numai o noua temporizare, ci si impedimente legate de acordul bancii creditoare si al Ministerului Finantelor, prin Biroul Datorie Guvernamentala Interna, directa si garantata, obtinerea acordului acestor entitati si institutii facand obiectul unui dosar pe rol la Judecatoria Timisoara.
Aceste aparari au fost reluate si larg expuse prin note de sedinta depuse la fiecare termen de judecata, in care instanta era instiintata cu privire la evolutia demersurilor administrative efectuate de parati in vederea obtinerii autorizatiei de construire.
Totodata, in cauza de fata, au formulat cererea de interventie accesorie, in interesul paratilor, intervenientii M. P. Romanut și M. R.; C. L. și C. C.; O. T. G. și O. M.; T. I. și T. F.; F. I. și F. D.; O. D. și O. R.; M. V. și M. A.-M.; P. I.; P. E. și D. A., proprietarii celorlalte apartamente din blocul deasupra caruia a fost executata mansarda a carei demolare se solicita, opunandu-se demolarii, deoarece, prin desfiintarea mansardei, li se incalca dreptul de proprietate asupra partilor comune indivize pe care inca le detin asupra terasei blocului (filele 79-80).
Cererea de interventie accesorie a fost admisa in principiu, in preambulul hotararii de fata, instanta constatand interesul intervenientilor de a sprijini apararea paratilor.
Prin sentința civilă nr._/28.10.2010 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, a fost respinsă, ca neintemeiata, actiunea civila inaintata de M. Timisoara, reprezentat prin Primarul Municipiului Timisoara si Consiliului L. al Municipiului Timisoara impotriva paratilor D. S. A. si D. M., actiune judecata in contradictoriu si cu intervenientii in favoarea paratilor M. P. Romanut și M. R., C. L. și C. C., O. T. G. și O. M., T. I. și T. F., F. I. și F. D., O. D. și O. B., M. V. și M. A.-M., P. I. si P. E. și D. A., pentru obligatie de a face.
F. cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Actiunea este neintemeiata si a fost respinsa pentru urmatoarele considerente:
In fapt: Prin procesul-verbal de contraventie nr. 180/607/23.11.2007 - fila 7, inspectorii de specialitate ai Primariei Municipiului Timisoara l-au sanctionat pe paratul D. S. A. cu o amenda contraventionala de 3000 RON (30.000.000 lei vechi) pentru savarsirea contraventiei prevazute de art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991, constand in aceea ca, in perioada august-septembrie 2007, a executat fara autorizatie de constructie, amenajarea unei mansarde la blcul S+4E sin Timisoara, .. 6.
Corelativ cu sanctionarea contraventionala, paratul a fost obligat sa intre in legalitate, pana la data de 23.05.2008.
Paratul a recunoscut fapta, a achitat amenda contraventionala si si-a asumat obligatia sa intre in legalitate.
Prin procesul-verbal incheiat in data de 19.04.2009, inspectorul de specialitate al reclamantei a constatat ca paratii nu s-au conformat dispozitiei date in procesul-verbal de contraventie (fila 6), iar in data de 14.04.2009, Directia „Urbanism” din cadrul Primariei Municipiului Timisoara a intocmit referat cu propunerea de sesizare a instantei de judecata in scopul aplicarii dispozitiilor art. 32 din Legea nr. 50/1991, pentru obligarea paratilor sa readuca imobilul in starea initiala.
In cursul procesului, paratii au depus, la fiecare termen de judecata, dovezi potrivit carora fac demersuri - costisitoare, laborioase si cu buna-credinta - pentru .>
In primul rand, au inlaturat opozitia sicanatorie a vecinilor M. (apartamentul 7) si O. (apartamentul 6), obtinand acordul lor notarial pentru transferul cotei-parti indivize asupra terasei, pentru ca, pe durata procesului, acestia sa se solidarizeze cu paratii si sa sprijine apararea paratilor prin intermediul interventiei accesorii in sensul mentinerii mansardei executate.
In al doilea rand, paratii au dovedit ca, pe durata procedurilor administrative de obtinere a autorizatiei de construire, au obtinut nu unul, ci doua certificate de urbanism (nr. 799/13.02.2007 - fila 35; nr. 5073/28.10.2009 - fila 43), acte cu termen de valabilitate limitat la 12 luni.
In fine, paratii au depus inscrisuri cu care au dovedit ca se confrunta cu un nou impediment birocratic, dat de cumpararea apartamentului nr. 1 prin programul „Prima casa”, cu credit bancar si cu garantii guvernamentale, situatie in care trebuie sa obtina acorduri suplimentare de la beneficiarul interdictiei de instrainare si grevare cu sarcini (Banca Romaneasca) si Ministerul Finantelor, prin Biroul Datorie Guvernamentala Interna, directa si garantata, obtinerea acordului acestor entitati si institutii facand obiectul dosarului nr._/325/2010, pe rolul Judecatoriei Timisoara.
Prin toate inscrisurile depuse, paratii au dovedit - in mod convingator - ca, desi au executat mansarda fara autorizatie (fapta pentru care au fost sanctionati contraventional si au achitat amenda fara obiectiuni), au incercat, de trei ani, sa intre in legalitate, fiecare etapa a demersurilor administrative si legale fiind parcursa si, apoi, reluata, datorita unor noi impedimente ce apar perpetuu.
Singurele aspecte ce nu pot fi contestate sunt buna-credinta si eforturile paratilor pentru obtinerea autorizatiei de construire.
De asemenea, pe durata procesului, nu a fost contestata calitatea si rezistenta lucrarii executate, iar intervenientii din proces au solicitat, la randul lor, respingerea actiunii, sprijinind apararea paratilor si aratand ca edificarea mansardei a reprezentat solutionarea problemelor de estetica si securitate a blocului, a inlaturat infiltratiile si scurgerile de la apa de ploaie, a eliminat igrasia din pereti.
In drept: Potrivit art. 28 din Legea nr. 50/1991, (1) o data cu aplicarea amenzii pentru contraventiile prevazute la art. 26 alin.1 lit. a si b, se dispune oprirea executarii lucrarilor, precum si, dupa caz, luarea masurilor de incadrare a acestora in prevederile autorizatiei sau de desfiintare a lucrarilor executate fara autorizatie ori cu nerespectare a prevederilor acesteia, . in procesul-verbal de constatare a contraventiei. (2)Decizia mentinerii sau a desfiintarii constructiilor realizate fara autorizatie de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia se va luata de catre autoritatea administratiei publice competente, pe baza planurilor urbanistice si a regulamentelor aferente, avizate si aprobate in conditiile legii sau, dupa caz, de instanta, Pentru lucrari ce se executa la cladirile prevazute la art.3 lit. b este necesar avizul Ministerului Culturii si cultelor.
Apoi, articolul 32 din Legea nr. 50/1991 prevede ca in cazul in care persoanele sanctionate contraventional nu s-au conformat in termen celor dispuse prin procesul-verbal de contraventie, potrivit art. 28 alin. 1, organul care a aplicat sanctiunea va sesiza instantele judecatoresti pentru a dispune, dupa caz:
a) incadrarea lucrarilor in prevederile autorizatiei;
b) desfiintarea constructiilor realizate nelegal.
Rezulta, din dispozitiile legale incidente in cauza, ca desfiintarea constructiei nu este si nu poate fi o masura aplicata in mod mecanic, fara examinarea consecintelor pe care le poate avea aceasta masura extrema. Masura desfiintarii constructiilor prevazuta de textul de lege sus-mentionat nu poate fi dispusa - in cazul de fata - decat prin aplicarea rigida a normei pozitive, si facandu-se abstractie de finalitatea procesului civil.
Daca paratii au facut dovada ca au suportat o sanctiune contraventionala deosebit de oneroasa in raport de lucrarile pe care le-au executat fara autorizatie,
In conditiile in care aceiasi parati au facut dovada ca au demarat demersurile legale, tehnice si administrative pentru obtinerea actului de autoritate al administratiei publice locale, manifestand buna-credinta in raporturile lor cu ceilalti proprietari si cu autoritatile si intentia sincera de a remedia abaterea savarsita,
Intrucat . paratilor este amanata din cauza impedimentelor de natura birocratica, nicidecum din cauza sigurantei constructiei executate, a securitatii cladirii si/sau a afectarii zonei, din punct de vedere estetic ori functional,
Atunci instanta va aprecia ca masura desfiintarii acestor constructii si readucerea imobilului la starea initiala - neeconomica in sine, prin expunerea paratilor la cheltuieli considerabile - este mult disproportionata fata de atingerea minima a normelor (atat a celor de securitate a cladirilor, cat si a celor de estetica a spatiului public) aparate prin Legea nr. 50/1991 - aceasta, cu atat mai mult cu cat paratul este in curs de obtinere a autorizatiei.
Pentru motivele sus-aratate, prima instanta a respins actiunea ca neintemeiata, cu consecinta respingerii capatului de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecata.
Contra acestei sentințe, în termen legal, uzând de dreptul conferit de legea procesuală civilă, a declanșat calea de atac a apelului reclamantul M. Timișoara prin Primar, solicitând admiterea acestuia, schimbarea hotărârii atacate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În susținerea căii de atac, apelantul-reclamant M. Timișoara prin Primar a reproșat judecătoriei că a pronunțat o hotărâre netemeinica si nelegala neținând cont de dispozițiile legale in materie si de probatoriul administrat.
Prin sentința civila mai sus amintita, prima instanța a respins acțiunea considerând, in mod greșit, ca nu se impune demolarea construcțiilor edificate fara autorizație de construire atât timp cat parații au început demersurile pentru a intra in legalitate.
Se învederează faptul ca prin procesul-verbal nr. 180/607/23.11.2007 parații au fost sancționați contravențional deoarece in perioada august-septembrie 2007 au executat fara autorizație de construire lucrări pentru amenajarea unei mansarde la blocul situat in Timișoara .. 6. si s-a dispus, prin același proces verbal . obținerea autorizației de construire - pana la data de 03.05.2008 in caz contrar aducerea imobilului la starea inițiala.
Potrivit art. 28 din Legea 50/1991, „o data cu aplicarea amenzii pentru contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a) si b) se dispune oprirea executării lucrărilor, precum si, după caz, luarea masurilor de încadrare a acestora in prevederile autorizației sau de desființare a lucrărilor executate fara autorizație ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit in procesul-verbal de constatare a contravenției.
Decizia menținerii sau a desființării construcțiilor realizate fara autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia se va lua de către autoritatea administrației publice competente, pe baza planurilor urbanistice si a regulamentelor aferente, avizate si aprobate in condițiile legii, sau, clupa caz, de instanța. Pentru lucrări ce se executa la clădirile prevăzute la ui. 3 Ut. b) este necesar avizul Ministerului Culturii si Cultelor.
Măsura desființării construcțiilor se aplica si in situația in care, la expirarea termenului de intrare in legalitate stabilit in procesul-verbal de constatare a contravenției, contravenientul nu a obținut autorizația necesara”.
In aceste condiții. întrucât pana la data menționata in procesul verbal de contravenție parații nu s-au conformat masurilor dispuse prin actul sancționator, in conformitate cu dispozițiile legale s-a promovat prezenta acțiune pentru obligarea paraților la aducerea imobilului la starea inițiala.
Mai arată faptul ca certificatul de urbanism obținut de parați nu tine loc de autorizație de construire.
De asemenea, învederează faptul ca dispozițiile art. 32 punctul a) din Legea 50/1991, potrivit cărora „organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune încadrarea lucrărilor in prevederile autorizației sau desființarea construcțiilor realizate nelegal, după caz, (pct. b), nu sunt aplicabile în prezenta cauza, deoarece pârâții nu au obținut în prealabil o autorizație de construire pentru a cărei nerespectare sa fi fost sancționați, ci dimpotrivă, sancțiunea a fost aplicata tocmai pentru faptul ca parații nu dețin autorizație de construire.
Pentru aceste motive solicită admiterea apelului, așa cum a fost formulat, schimbarea hotărârii atacate si in consecința admiterea acțiunii instituției reclamante, in contradictoriu cu D. Ș. A. si D. M..
In drept, se invocă dispozițiile art. 282 si urm. C.proc.civ. coroborate cu dispozițiile Legii 50/1991 republicata si actualizata.
In temeiul art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, solicită judecarea cauzei și în lipsa.
Solicita cheltuieli de judecata.
Prin întâmpinarea formulată, intimații-pârâți D. Ș.-A. si D. M. au solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat si menținerea ca legala si întemeiata a Sentinței civile nr. 7512/28.10.2010 pronunțata de Judecătoria Timișoara in dosar nr._ .
În motivare, se arată că apelanții afirma ca prin sentința civila mai sus amintita, prima instanța a respins acțiunea ca neîntemeiata, pronunțând o hotărâre nelegala si netemeinica considerand in mod greșit ca nu se impune demolarea construcției edificate fara autorizație de construire atat timp cat pârâții au început demersurile pentru a intra in legalitate.
Solicită instanței să observe din probatoriul administrat, respectiv in documentele depuse de pârâți si din declarațiile vecinilor intervenienti, ca desi pârâții au drept scop edificarea unei mansarde, inca nu au reușit decât ridicarea numai a acoperisului la care s-au obligat in schimbul părtilor comune divize din terasa blocului, fapt confirmat si de reclamanții-apelanți prin procesul-verbal de contravenție in care fac referire la o construcție existenta in anul 2007 in proportie de numai 40%, acoperis de a cărui folosința se bucura si profita in prezent toata lumea, atat locatarii imobilului, cat si apelanții-reclamanți.
Intimații înțeleg ca reclamanții, fiind instituție publica, sunt obligați sa parcurgă toate gradele de jurisdicție, respectiv sa declare apel si recurs, dar intimații considera ca in mod legal si întemeiat judecătorul instanței de fond a motivat ca măsura desființării acestui acoperiș si aducerea imobilului la starea initiala este nebenefica si mult disproporționata fata de atingerea minima a normelor (atat a celor de securitate a clădirilor, cat si a celor de estetica a spațiului public) aparate prin Legea nr. 50/1991 - cu atat mai mult cu cat:
1. pe de o parte, apelanta C. local, in baza dispozițiilor prevazute de OG 30/2011 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, premiază acordând facilitați prin scutirea de la plata impozitului pe clădiri pe o perioada de 5 ani pentru proprietarii apartamentelor din blocurile de locuințe care au executat lucrări de refacere a acoperișurilor, dar pe pârâți îi obliga prin acest proces sa distrugă acoperișul deja construit (anexează extras din acrul normativ invocat);
2. iar pe de alta parte, pârâții duc din anul 2007 o lupta continua care i-a epuizat psihic si financiar, cu instituțiile statului roman a căror birocrație este precum un labirint, in vederea intrării in legalitate, respectiv a intra in posesia autorizației de construire in vederea inceperii construirii mansardei, scopul pentru care pârâții au investit singuri in acoperișul blocului, dar de care se bucura toții locatarii, inclusiv apelanții.
In drept, instanța de fond a precizat ca in baza dispozițiilor legale prevăzute de art. 26 (l) lit. a si b, art. 28 si art. 32 din Legea 50/1991, o data cu aplicarea amenzii se dispune oprirea executării lucrărilor, precum si dupa caz, luarea masurilor de încadrare a acestora in prevederile legale, iar daca persoana sancționată nu s-a conformat, organul de control va sesiza instanțele judecătorești, iar acestea pot dispune încadrarea lucrărilor in prevederile legale.
Pe cale de consecința instanța de fond a dispus respingerea cererii reclamanților prin care au solicitat distrugerea acoperișului blocului, considerând ca aceasta măsura: „... nu este si nu poate fi o măsura aplicata in mod mecanic, fara examinarea consecințelor pe care le poate avea aceasta măsura extrema.
Masura desființării construcțiilor prevăzuta de textul de lege sus-menționat nu poare ii dispusa - in cazul de fata - decât prin aplicarea rigida a normei pozitive, si facandu-se abstracție de finalitatea procesului civil.
Daca parații au făcut dovada ca au suportat o sancțiune contravenționala deosebit de oneroasa in raport de lucrările pe care le-au executat tara autorizație.
In condițiile in care aceiași narați au făcut dovada ca au demarat demersurile legale, tehnice si administrative centru obținerea actului de autoritate al administrației publice locale, manifestând buna-credința in raporturile lor cu ceilalți proprietari si cu autoritățile si intenția sincera de a remedia abaterea săvârșita.
Întrucât . paraților este amânata din cauza impedimentelor de natura birocratica, nicidecum de cauza siguranței construcției executate, a securități clădirii si/sau a afectării zonei, din punct de vedere estetic ori funcțional.
Atunci instanța va aprecia ca măsura desființării acestor construcții si readucerea imobilului la starea inițiala - neeconomica in sine, prin expunerea paraților la cheltuieli considerabile - este mult disproporționata fata de atingerea minima a normelor (atat a celor de securitate a clădirilor, cat si a celor de estetica a spațiului public) apărate prin Legea 50/1991 -aceasta, cu atat mai mult cu cat paratul este in curs de obținere a autorizației.”.
Prin toate înscrisurile depuse la dosar, pârâtii au dovedit ca desi au fost sancționați si au achitat amenda în suma de 3.000 lei, luptau incontinuu pentru a intra in legalitate, respectiv pentru a obține autorizația de construire, dar fiecare etapa a demersurilor administrative legale a fost reluata datorita unor impedimente ce le apar perpetuu.
Astfel, pentru a executa o mansarda in blocul situat in Timișoara .. 6, ., . locuiesc pârâții, toți locatarii imobilului, respectiv toti proprietarii celor 10 apartamente si-au dat acordul scris, prin înscrisul numit TABEL (aflat la dosarul de fond).
În schimbul spațiului aferent mansardei, pârâții s-au obligat să pună acoperiș cu tigla si burlane, sa zugravească scara blocului si sa înlocuiască luminatoarele si ușile din casa scării.
Încrezători in avizul acordat de vecini, deoarece aceștia se bucurau ca in sfârșit vor scapa de toate necazurile pricinuite de apa care se infiltra la etajul patru, curgând in apartamente si pentru care periodic trebuiau sa achite contravaloarea reparațiilor de izolare, au început demersurile, pe de o parte pentru a obține avizele construcției mansardei, iar pe de alta parte pentru a-și achita obligațiile asumate fata de colocatari prin înscrisul „TABEL”.
Astfel, la data ele 13.02.2007, Primăria Municipiului Timișoara le-a emis Certificatul de urbanism sub nr. 799. Una dintre recomandările P.M. Timisoara era ca: „Acoperișul se va executa in mod unitar pe toată suprafața clădirii si extinderea pe verticala se va executa pe suprafata aferenta apartamentului”.
Așadar, au acoperit blocul cu țiglă, au montat burlane chiar cu o prelungire pana la canalul de colectare, desi acest lucru nu li s-a cerut, au zugrăvit casa scarii, au inlocuit luminatoarele pe scara blocului și au înlocuit usa la . astfel toate obligațiile pe care și le-au asumat prin înscrisul „TABEL”.
Finalizând toate pretențiile vecinilor, pârâții s-au adresat acestora pentru ca împreuna sa se deplaseze la notar, în vederea transmiterii dreptului de proprietate al acestora, respectiv a cotelor părți indivize din părțile comune către pârâți.
M. le-a fost mirarea si s-au simtit înșelați, când au constatat ca doi dintre cei zece vecini-proprietari, enumerați in „TABEL”, respectiv numiții M. de la apartamentul nr. 7 și numiții O. de la apartamentul nr. 6, nu au mai dorit să se prezinte la notar.
Pârâții i-au rugat, i-au notificat de două ori, dintre care o dată chiar prin cabinet de avocat, dar totul a fost zadarnic.
În aceste imprejurari, pârâții s-au trezit că termenele avizelor deja obținute au expirat, iar pe cale de consecința nu au mai putut obține nici Autorizația de Construire, desi și-ai îndeplinit toate obligațiile asumate.
Pârâții bănuiesc ca supărați pentru abordarea repetată cu notificări de a se prezenta la un birou notarial, cei doi vecini rau intenționați au informat Primăria Municipiului Timișoara că pârâților le-a expirat termenul acordat prin Certificatul de urbanism.
Astfel, la data de 23.11.2007 prin procesul-verbal aflat la dosarul de fond, pârâții au fost amendați cu suma de 3.000 lei, iar conform chitanței nr._ la data de 13.12.2007 au achitat sancțiunea aplicată.
Cu toate ca au achitat o amenda atât de costisitoare, despre care cei doi vecini au aflat, au mai încercat inclusiv in anul 2008 sa-i convingă sa se prezinte la notar, dar tot fara niciun rezultat.
Numai după ce reclamanții P.M. Timișoara au introdus în luna mai 2009 acțiune la Judecătoria Timișoara, obiect al prezentului litigiu, cei doi vecini au inteles in sfârșit ca lipsa acordului notarial le-ar putea crea și lor prejudicii, și nu numai pârâților.
F. de acțiunea formulată de reclamanții P.M. Timișoara, cei doi vecinii realizând pericolul de a rămâne fără acoperișul blocului (situație în care s-ar fi impus din nou izolarea terasei si implicit achitarea acesteia), s-au prezentat în sfârșit la notar, la data de 8.10.2009, unde și-au exprimat acordul prin procura specială (aflată la dosarul cauzei).
Ca și când nu ar fi fost deja suficiente impedimente, la acel moment în care s-au programat în sfârșit cu toți locatarii la notar în vederea obținerii acordului de vânzare-cumpărare a părților comune indivize, pârâții au aflat din extrasul de carte funciară in extenso că unul dintre vecini, D., a vândut apartamentul numiților M., dar nu oricum, ci prin programul „Prima casă”, cu credit bancar și cu garanții guvernamentale, situație în care trebuiau să obțină acorduri suplimentare de la beneficiarul interdicției de înstrăinare și grevare de sarcini (Bancă Românească) și Ministerul Finanțelor, prin Biroul Datorie Guvernamentală Internă, directă și garantată. Pentru obținerea acordului acestor entități și instituții, pârâții au formulat o acțiune, obiect al dosarului nr._/325/2010, cu termen de judecată la data de 8.11.2011, dar la care urmează să renunțe pentru că între timp au reușit să devină proprietari în cota de 1/1 asupra terasei blocului.
In prezent, pârâții au efectuat demersuri în baza cărora au reușit să elimine cele mai grele impedimente și urmează cât de curând să obțină mult râvnita Autorizație de Construire, în baza căreia vor intra în legalitate, iar pe cale de consecința prezentul proces va rămâne fără obiect.
Pârâții apelează atât la bunăvoința apelanților-reclamanți de a le mai îngădui un scurt timp până la care să primească și Autorizația de Construire, cât și la instanță de a înțelege aceasta situație în care distrugerea unui bun deja existent este constructiv, este în interesul cetățenilor și nu ar fi în interesul nici uneia dintre părțile litigante.
În acest sens, pârâții depun dovada ca în sfârșit au intrat in posesia tuturor documentelor necesare emiterii Certificatului de urbanism, pe care l-au depus la Primăria Municipiului Timișoara, cu termen de rezolvare 03.11.2011, documentul prealabil autorizației de construire.
Pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecata.
În drept, s-au invocat prev. art. 115 C.proc.civ.
În conformitate cu art. 242 C.proc.civ., solicită judecarea cauzei în lipsă.
Prin întâmpinarea formulată, intimata D. A. a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței apelate, ca legală și întemeiată.
În motivare, intimata a arătat că prima instanța a dispus in mod legal si întemeiat ca vecinii D. Ș. și D. M. să nu distrugă acoperișul blocului pentru care aceștia au investit foarte mulți bani si de existenta căruia se bucura si se folosesc toti locatarii.
Pe langa faptul ca in prezent de cand blocul are acoperiș, are si o infatisare mult mai estetica, mai beneficiază si de faptul ca toți locatarii nu mai sunt obligați ca periodic din 3 in 3 ani sa achite contravaloarea materialelor in vederea izolației impotriva apei pluviale care se infiltra in locuințele colocatarilor.
Vecinii D. Ș. și D. M. au primit de la toti colocatarii acordul de a folosi o parte din terasa acoperișului, in vederea construirii unei mansarde, in schimbul mai multor obligații pe care aceștia si le-au asumat si pe care le-au rezolvat, respectiv au ridicat acoperișul si acoperit cu țiglă și burlane, au zugrăvit scara blocului, au înlocuit luminatoarele si ușile din casa scării.
Pentru toate acestea, cu toți locatarii au trebuit să se prezinte la notar in vederea vânzării cotelor parti comune indivize, dar doi dintre vecini s-au răzgândit, iar pana cand vecinii D. a trebuit să-i convingă din nou, termenul pentru Certificatul de Urbanism a expirat.
După ce au înțeles și ceilalți vecini să se prezinte la notar, pentru ca altfel Primăria Municipiului Timișoara îi va obliga să strice acoperișul, vecinii D. s-au trezit cu o noua problemă și anume aceea ca unul dintre apartamente a fost înstrăinat cu programul „Prima casă”, iar cumpărătorul nu a mai avut voie sa dispună de părțile comune indivize.
In prezent vecinii D. desi au investit foarte mulți bani si aleargă la ușile tuturor instituțiilor pentru a intra in legalitate, nu au reușit sa-si construiască inca mansarda, dar au reușit in sfârșit sa introducă din nou actele la Primăria Municipiului Timișoara si urmează cat de curând sa primească toate documentele pentru a intra in legalitate.
Intimata precizează ca pana la existenta acoperișului, in casa sa curgea apa atât de tare cand ploua, incat era nevoita sa pună tot felul de cratite prin casa si nu de puține ori din aceeași cauza a rămas si fară energie electrica, iar copilul său a fost nevoit sa-si facă temele la lumina lumânărilor.
In special pentru locatarii de la etajul 4 acest acoperiș este cea mai mare si cea mai frumoasa realizare a blocului lor, de care se bucura si de care se folosesc cu toții.
Solicită respingerea apelului Primăriei Municipiului Timișoara si păstrarea ca legala si întemeiata a hotărârii pronunțate de prima instanța care ie-a inteles ca ar fi ilogic sa dărâme un acoperiș atat de folositor tuturor locatarilor, iar vecinul D. urmează sa intre cat de curând in legalitate.
In drept, a invocat disp. art. 115 C.pr.civ.
In baza art. 242 (2) C.pr.civ.,solicita judecarea cauzei si in lipsa.
La data de 08.02.2012, C. L. al Municipiului Timișoara și M. Timișoara prin Primar, au depus precizări, prin care se arată că, prin adresa cu nr. SJ2012-5923/27.01.2012 a Instituției Arhitectului Șef Serviciul Autorizare și Control Construcții s-a adus la cunoștința Serviciului J. că documentația înregistrată cu nr. RU2011-809/12.06.2011 corespunde din punct de vedere tehnic si urbanistic, singurul impediment pentru care documentația nu a fost promovată fiind depășirea termenului de intrare în legalitate.
Se menționează că lucrările oprite prin p.v. de contravenție nr. 180/608/23.11.2007 nu au continuat anterior, situația construcției fiind in prezent aceiași.
Totodată, Serviciul Autorizare și Control Construcții a apreciat că se poate elibera autorizația de construire pentru lucrarea amendată, nefiind necesară continuarea procesului intentat pârâților în urma referatului cu nr. SC2009-7753/14.04.2009.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, în limitele devoluate dar și din perspectiva excepției litisconsorțiului pasiv obligatoriu invocată din oficiu, reproșurile ce se aduc primei instanțe se verifică a fi neîntemeiate, pentru cele ce succed.
Reluând recapitulativ actele și lucrările dosarului, tribunalul observă că, prin declanșarea demersului judiciar pendent, se tinde la demolarea unei mansarde, executate fără autorizație la blocul S+4E, situat in Timisoara, .. 6. Numai că reclamanții aveau a observa, că, în adevăr, calitate procesuală pasivă în speță aveau toți proprietarii apartamentelor din imobil. De vreme ce acoperișul blocului (asupra căruia s-a executat lucrarea de mansardare) făcând parte din părțile comune indivize ale imobilului la epoca săvârșirii contravenției - august-septembrie 2007 (legiuitorul, prin art. 3 apartenent legii cu nr.230/2007 instituind o prezumție de coproprietate forțată asupra părților destinate folosirii în comun, cum se privește a fi și podul imobilului), beneficiarii edificării acoperișului nu puteau fi decât toți proprietarii condominiului (a se vedea actul de sistare a apartamentării și de reapartamentare, ce a fost întocmit abia la data de 31.08.2011 - filele 30-33 din dosarul de apel).
Or, așa stand lucrurile, cu puterea evidentei se conturează și concluzia că angajarea răspunderii paratului pentru edificarea acoperișului tip șarpanta, cu învelitoare din țigla, la blocul existent in regim S+4E, situat in Timisoara, .. 6, nu-și găsește suport legislativ în dispozițiile L. 50/1991. Și aceasta pentru ca raportul de drept creat în condițiile de exigenta a celei din urma legi, se naște între beneficiarul lucrării, (căruia îi incumba și obligația de a solicita și eliberarea autorizației de construire) si autoritatea administrativa competenta.
Dar abstracție făcând de cele deja spuse și încă soluția avansată de către reclamant - aceea a demolării mansardei în discuție se privește a fi neeconomică din punct de vedere social; cu atât mai mult cu cât intimații-petiționarii au depus eforturi în vederea intrării în legalitate, așa cum judicios a reținut și prima instanță; și cum o confirmă însuși apelantul prin adresele aflate în compunerea dosarului pendent (la filele 96, 118-119 și 152), învederând că documentația remisă de petiționari corespunde din punct de vedere tehnic și urbanistic, fiind posibilă obținerea autorizației de construire pentru legalizarea mansardei existente.
De aceea, reluând recapitulativ cele expuse, tribunalul, în temeiul art. 296 c. proc. civ., va respinge apelul declanșat contra sentinței civile nr._, dată la 28.10.2010, pe care o va păstra ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declanșat de către apelantul-reclamant M. Timișoara prin Primar, cu sediul în Timișoara, Bv. C.D. L., nr. 1, județul T., contra sentinței civile nr._, dată la 28.10.2010 în dosarul pendent, având nr._, de Judecătoria Timișoara, în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. L. al Municipiului Timișoara, cu sediul în Timișoara, Bv. C.D. L., nr. 1, județul T., cum și cu intimații-pârâți D. Ș.-A., D. M., ambii cu domiciliul procedural ales la cabinet de Avocat M. M., în Timișoara, . (fosta ., ., județul T., și, respectiv, cu intimații-intervenienți accesorii M. P. Romanuț, M. R., ambii cu domiciliul în Timișoara, .. 6, ., C. L., C. C., ambii cu domiciliul în Timișoara, .. 6, ., județul T., O. T.-G., O. M., ambii cu domiciliul în Timișoara, .. 6, ., județul T., T. I., T. F., ambii cu domiciliul în Timișoara, .. 6, ., județul T., F. I., F. D., ambii cu domiciliul în Timișoara, .. 6, ., județul T., O. D., O. Brîndusa, ambii cu domiciliul în Timișoara, .. 6, ., județul T., M. V., M. A.-M., ambii cu domiciliul în Timișoara, .. 6, ., județul T., P. I., P. E., ambii cu domiciliul în Timișoara, .. 6, ., județul T., și D. A., cu domiciliul în Timișoara, .. 6, ., județul T..
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.02.2013.
Președinte, Judecător, Grefier,
A. A. C. B. A. T.
Red. A.A.
Tehnored. A.T.
Ex. 23/12.04.2013
| ← Uzucapiune. Sentința nr. 19/2013. Tribunalul TIMIŞ | Obligaţie de a face. Sentința nr. 659/2013. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
