Pretenţii. Decizia nr. 239/2012. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 239/2012 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 17-02-2012 în dosarul nr. 239/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR239/R
Ședința publică din data de 17.02.2012
PREȘEDINTE: Z. H.
JUDECĂTOR: C. P.
JUDECĂTOR:A. A.
GREFIER: R. K.
S-a luat în examinare cererea de revizuire, formulată de către revizuientul-intimat-reclamant M. I., contra deciziei civile nr.1403 dată, la 12.XI.2011 în dosar nr._.1.1/325/07, de același Tribunal T., în contradictoriu cu intimatul-recurent-pârât D. G. D..
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat av.G. A. in reprezentarea intimatului, lipsa fiind revizuentul.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, instanța face pasul la judecata acordând cuvântul asupra caii de atac.
Reprezentanta intimatului a pus concluzii de respingere a cererii de revizuire cu cheltuieli de judecata.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr._/12.09.2011, pronunțată de Judecătoria Timișoara in dosarul nr._.1._, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului D. G. D..
A fost respinsă excepția tardivității (prescripției) dreptului la acțiune.
A fost admisă cererea formulata de către reclamanta M. I., mostenitoarea reclamantei inițiale A. E., in contradictoriu cu paratul D. G. D..
A fost obligat paratul sa plătească reclamantei suma de 2670 lei reprezentând despăgubiri, conform raportului de contraexpertiza efectuat in cauza de către experții B. M., C. C. si D. A..
A fost obligat paratul la plata către reclamanta a sumei de 3772,96 lei cheltuieli de judecata.
A fost obligat paratul la plata către Statul R. a sumei de 1920 lei reprezentând cuantumul onorariilor experților de care a fost scutita reclamanta.
S-a dispus comunicarea unei copii de pe prezenta hotărâre Administrației Finanțelor Publice T., in vederea punerii in executare a obligației paratului către Statul R..
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
În cauza dedusă judecății, atât in dosarul_/325/2007, cat si in dosarul nr._/325/2008, reclamanta solicită obligarea pârâtului la plata de despăgubiri, cu aplicarea art. 998 C.civ., urmare a faptei ilicite a pârâtului de a provoca, prin conduita sa culpabilă, degradarea pereților prin infiltrațiile provenite din apartamentul său, de-a lungul timpului. Prin urmare, instanța a soluționat cererile împreuna, ținând cont la analiza vinovatiei si a cuantumului prejudiciului de toate degradările provenite de-a lungul timpului si asupra întregului apartament.
Reclamanta este proprietara apartamentului nr. 3 situat în Timișoara, .. 1, . pârâtul este proprietarul apartamentului nr. 11, situat deasupra apartamentului reclamantei.
Conform art. 998 – 999 C.civ. răspunderea civila intervine numai in cazul in care exista un prejudiciu ce trebuie potrivit legii sa fie reparat. Astfel, răspunderea delictuala presupune existenta sau întrunirea cumulativa a următoarelor elemente constitutive: 1) prejudiciul; 2) fapta ilicita; 3) raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu si 4) culpa, greșeala sau vinovatia autorului faptei ilicite si prejudiciabile.
Prin prejudiciu se înțeleg rezultatele dăunătoare de natura patrimoniala sau nepatrimoniala, efecte ale incalcarii drepturilor subiective si intereselor legitime ale unei persoane.
Fapta ilicita este acțiunea sau inacțiunea care are ca rezultat incalcarea drepturilor subiective sau intereselor legitime ale unei persoane, având un caracter obiectiv sau existenta materiala, fiind mijlocul prin care se obiectivează un element psihic, subiectiv, respectiv voința omului care a ales o anumita conduita contrara ordinii sociale si reprobată de societate.
De asemenea, pentru atragerea răspunderii trebuie sa existe un raport de cauzalitate intre prejudiciu si fapta ilicita.
O ultima condiție pentru atragerea răspunderii civile delictuale o constituie vinovăția. Aceasta consta in atitudinea psihica a autorului faptei ilicite si păgubitoare fata de fapta respectiva si fata de urmările acesteia, culpa implicând astfel un element intelectiv, constând in reprezentarea in conștiința omului a semnificației sociale a faptei sale si prevederea urmărilor acestei fapte, si unul volitiv concretizat in procesul psihic de deliberare si de luare a unei hotărâri cu privire la conduita ce o va adopta.
Din probele administrate în cauză rezultă că paratul a savarsit fapta ilicita, fiind vinovat de degradarea pereților si tavanului apartamentului reclamantei, prin inundarea acestuia, datorita scurgerilor de apa provenite din interiorul apartamentului sau.
Din raportul de contraexpertiza efectuat in urma rejudecării cauzei, de către experții C. C., B. M. si D. A., rezulta ca apa care a produs degradările din apartamentul reclamantei a pătruns prin planșeul dintre apartamentul reclamantei si cel al paratului, sursa de proveniența a acesteia fiind din apartamentul paratului. Cei 3 experți au stabilit ca valoarea actualizata a reparațiilor este de 2670 lei.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză de către expert ing. M. L. (filele 46-49 dosarul primei instanțe de fond) în luna aprilie 2008 s-a reținut că din cauza scurgerilor de apă prin tavanul locuinței reclamantei s-a deteriorat zugrăveala executată în anul 2002 la tavanul și pereții din dormitor, baie, bucătărie și cămara de alimente. Cauza acestor degradări a fost scurgerea de apă prin tavan și pereți din apartamentul pârâtului aflat la etaj.
Prin această expertiză s-a stabilit că valoarea lucrărilor de reparație a zugrăvelilor din apartamentul reclamantei este de 2002 lei.
După casarea cu trimitere pentru rejudecare, instanța a dispus efectuarea unei noi expertize realizată de expert C. D. M. (filele 43-54 dosar_._ ).
Prin concluziile sale, în iulie 2009, expertul a concluzionat că valoarea reactualizată a remedierilor necesare a se executa la apartamentul reclamantei este de 2.450 lei, cu precizarea că deasupra apartamentului reclamantei se află apartamentul pârâtului D. G. D.. Acest expert concluzionează că inundațiile s-au produs în timpul executării modificărilor la instalațiile apartamentului pârâtului și, ori din neglijență la blindare, ori din necunoașterea vechii instalații, s-a secționat o coloană care nu a fost închisă sau nu s-a închis robinetul manevrat. Se mai precizează că baia pârâtului a fost strămutată la circa 4 m în bucătărie în locul debaralei, iar inundația s-a produs după demontarea pardoselii vechi și înainte de montarea noului parchet, că s-au produs cel puțin două inundații cu apă rece și una cu apă fierbinte, ceea ce a condus nu numai la pătarea pereților și tavanelor, ci și la scorojirea și degradarea gletului.
Expertul a menționat că refacerea zugrăvelii în imobilul reclamantei nu s-a mai făcut de aproximativ 8-10 ani.
Instanța s-a deplasat la fata locului, fiind întocmit proces-verbal (f.62), constatările fiind concordante cu cele ale experților cât privește starea de fapt a apartamentului reclamantei.
În cauză au fost audiați martori, dintre care M. I., devenita intre timp reclamanta, Parv E. și T. S., care arată că a văzut umezeală pe tavanul și pereții din hol, cameră și bucătăria din apartamentul reclamantei, apartamentul fiind situat la parter, iar apartamentul pârâtului se află deasupra apartamentului reclamantei.
In ceea ce privește declarația martorului B. I. A., instanța nu o poate retine ca fiind in măsura sa înlăture vinovatia paratului, având in vedere concluziile experților desemnați in cauza, precum si faptul ca acesta doar presupune ca inundațiile ar putea proveni de la coloana de scurgere a blocului, probabil din cauza proprietarei G..
Mai mult, concluzia ca inundațiile provin din apartamentul paratului reiese si din faptul ca degradările tavanului si pereților nu se afla doar in jurul coloanei de scurgere, fiind regăsite in mai multe zone ale apartamentului, bucătărie, hol, baie, dormitor, inclusiv in mijlocul tavanului din dormitor.
Pârâtul a fost citat cu mențiunea personal la interogatoriu, atât în primul ciclu procesual, cât și ducă casarea cu trimitere pentru rejudecare, dar nu s-a prezentat în fața instanței spre a răspunde la întrebări, motiv pentru care conduita sa poate fi asimilată cu o recunoaștere a pretențiilor reclamantei, cu aplicarea art. 225 C.pr.civ.
Prin urmare, instanța a apreciat ca fiind întemeiată acțiunea reclamantei din ambele dosare, motiv pentru care o va admite ca atare si a obligat paratul sa-i plătească acesteia suma de 2670 lei cu titlul de pretenții, reprezentând contravaloarea reparațiilor, pentru întregul apartament (desigur reparații necesare ca urmare a inundațiilor produse de parat), astfel cum rezultă din contraexpertiza realizată în cauză.
Raportat la soluția adoptata, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului, excepție care, fiind strâns legata de soluția asupra fondului, depinde de aceasta. Or, din moment ce s-a stabilit ca paratul este vinovat de degradările apartamentului reclamantei, acesta are si calitate procesuala pasiva in cauza.
In ceea ce privește excepția tardivității formulării acțiunii, instanța a apreciat ca paratul se refera la excepția prescripției dreptului la acțiune. Va respinge aceasta excepție invocata având in vedere ca cererea reclamantei a fost formulata in termenul legal de 3 ani de la data producerii primelor inundații. Astfel reclamanta a afirmat ca acestea s-au produs in cursul anului 2007, in 26.07.2004, iar acțiunea din dosarul_/325/2007 a fost introdusa la data de 20.07.2007. Paratul, așa cum s-a arătat, fiind citat la interogator, nu s-a prezentat, prin aceasta apreciindu-se ca recunoaște cele afirmate de reclamanta privitor la data producerii inundațiilor. De altfel, acesta nu a combătut prin vreo proba contrara ca data inundațiilor ar fi anterioara celei indicate de reclamanta. In plus, reclamanta, in acțiunea conexata a cerut despăgubiri pentru inundațiile produse ulterior anului 2004, chiar si după ce s-a pronunțat Judecătoria Timișoara in prima instanța in dosarul_/325/2007. Or, raportat la vechimea inundațiilor, precum si la faptul ca cei trei experți au stabilit cuantumul despăgubirilor per ansamblu, nu se poate ști care este proporția degradărilor ca urmare a primelor inundații si cat reprezintă contribuția la degradări a inundațiilor ulterioare.
In baza art. 274 C.pr.civ. instanța a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 3772,96 lei din care: 2.222,96 lei cheltuieli de judecată în Dosarul nr._._, 808,96 lei cheltuieli de judecată în Dosarul nr._/2007, 500 lei onorariu de avocat (f.6), 700 lei onorariu de expert (f.33-34), 211 lei taxa judiciară de timbru legal datorată pentru suma pretinsă în acest dosar și 3 lei timbru judiciar legal datorat; 350 lei cheltuieli de judecata, constând in onorariu avocat în dosarul conexat, 700 lei onorariu avocat in recurs si 500 lei onorariu avocațial achitat in rejudecare, dosar_.1._ .
In baza art. 18 din OUG 51/2008 instanța a obligat paratul la plata către Statul R. a sumei de 1920 lei reprezentând cuantumul onorariilor experților de care a fost scutita reclamanta.
Contra acestei sentințe, a declarat recurs pârâtul D. G. D., solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii cererii reclamantei, iar, în subsidiar, admiterea recursului, casarea sentinței recurate cu consecința reținerii cauzei spre o corecta soluționare având in vedere dispozițiile Legii nr. 202/2010.
In motivare, s-a arătat că a fost chemat in judecata de către reclamanta pentru ca instanța sa îl oblige la repararea prejudiciului pe care i l-a cauzat prin neglijenta, constând in faptul ca i-a inundat apartamentul. Din anul 2007 si pana in prezent încearcă sa-și demonstreze nevinovăția legata de producerea acestui prejudiciu, încercând sa aducă probe in dovedirea susținerilor sale, reclamanta nefăcând altceva decât sa isi mențină punctul de vedere insa fara nici o dovada.
Cu toate ca are in prezenta cauza calitatea de parat si, conform normelor de procedura civila, partea care face o afirmație sau o propunere in fata instanței de judecata este obligata sa o dovedească, reclamanta nu si-a dovedit pretențiile insa prima instanța, in mod greșit, a soluționat pricina ținând seama doar de afirmațiile reclamantei si a martorilor acesteia, care s-au contrazis in toate declarațiile, declarațiile martorilor propuși de pârât nici nu au fost luate in considerare, chiar daca martorul B. I.-A., de profesie instalator, a afirmat ca instalația de scurgere aferenta apartamentelor in discuție a fost modificata anterior demarării lucrărilor la apartamentul pârâtului si ca se înfunda uneori, fiind nevoie de intervenția specialiștilor, înlăturând astfel prezumția ca apartamentul reclamatei a fost inundat de către recurent.
In speța de fata au fost încuviințate expertize si contraexpertize, insa nici un expert nu a putut preciza care a fost cauza inundațiilor si degradărilor si când anume s-au produs, înainte sau după ce pârâtul a efectuat lucrările la apartament, si in nici un caz nu s-a dovedit culpa sau neglijenta pârâtului.
Expertizele s-au bazat, așa cum se poate observa din rapoartele depuse la dosar, pe simple prezumții si presupuneri ale experților, fara sa se dea un răspuns științific clar la obiective.
Art. 998 C.civ. prevede: „Orice fapta a omului care cauzează altuia prejudiciu, obliga pe acela din a cărui greșeala s-a ocazionat, a-l repara", iar art. 999 C.civ.: „Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau prin imprudenta sa". Așadar, orice persoana răspunde pentru prejudiciul ce l-a cauzat altei persoane, fie ca fapta a fost comisa cu intenție, fie ca a fost comisa din culpa. In speța nu poate fi vorba decât de săvârșirea acestei fapte din culpa. In cazul răspunderii pentru fapta proprie fondata pe culpa făptuitorului, culpa nu se prezuma, ea trebuie dovedita de către păgubit. Se pune evident problema in ce măsura reclamanta a dovedit culpa pârâtului.
Condițiile răspunderii civile pentru fapta proprie sunt: fapta ilicita, prejudiciul, raportul de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu si culpa.
Victima faptei ilicite (reclamanta) trebuie sa facă dovada îndeplinirii cumulative a acestor condiții, sa dovedească existenta faptei ilicite, a prejudiciului, a legăturii de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu si, desigur, a vinovăției.
Fapta ilicita consta in acțiunea sau inacțiunea care are ca rezultat încălcarea unor drepturi sau interese ale persoanei - dreptul victimei la reparație se naște atunci când prejudiciul cauzat este urmarea unei fapte ilicite.
Fapta ilicita este necesara dar insuficienta pentru a angaja răspunderea civila delictuala, ea trebuie sa aibă ca urmare un prejudiciu (rezultat dăunător, efect al încălcării drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane).
Reclamanta nu a dovedit nici raportul de cauzalitate si nici vinovăția sa. De altfel, instanța, prin cercetarea făcuta la fata locului, a putut observa faptul ca reclamanta nu a întreținut in mod corespunzător locuința. De asemenea, din declarația acesteia, care recunoaște ca nu isi amintește de când nu au mai fost efectuate lucrări de întreținere, instanța se poate lamuri ca nu pârâtul se face vinovat de starea deplorabila in care se afla locuința reclamantei. . ca apartamentul a fost inundat, insa, așa cum se precizează, sunt probleme la instalația de scurgere a clădirii, fapt confirmat de mai multe persoane, inclusiv de către o persoana abilitata, de instalatorul clădirii, neputându-se dovedi ca pârâtul se face vinovat de acest prejudiciu.
Cum se poate observa din toate rapoartele de expertiza efectuate in cauza, primul expert a menționat ca nu poate cunoaște sursa de unde a provenit apa: rețeaua de apa rece/calda/termoficare/canalizare, de la etajul I sau 2, din rețeaua apartamentului paratului sau din rețeaua de apa proprietate . 44 din dosar), apoi al doilea expert precizează ca nu poate spune cu exactitate daca in realitate s-a secționat o coloana care nu a fost închisa sau nu s-a închis apa de la robinetul manevrat, urmând ca in cadrul expertizei contrarii (contraexpertiza) experții sa relateze ca: din experiența, experții tehnici judiciari in construcții au dedus ca degradările au fost cauzate de scăpări de apa de la instalația de apa canal si posibil chiar si de la instalația de încălzire centrala a blocului respectiv.
Prin urmare, nu s-a putut stabili cu exactitate care a fost cauza care a dus la inundarea apartamentului reclamantei si nici vinovăția pârâtului, astfel ca nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru atragerea răspunderii delictuale pentru fapta proprie: nu sunt dovedite nici raportul de cauzalitate dintre prejudiciu si fapta ilicita si nici vinovăția recurentului. In aceste condiții, in opinia sa, prima instanța a dat o hotărâre greșita raportat la considerentele expuse anterior, ținând seama doar de presupuneri, prezumții si afirmațiile reclamantei.
Este cunoscut faptul că normele de drept cat si dreptul nu își propun să garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (Cauza Arlico împotriva Italiei, Hotărârea din 13 mai 1980), dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă cererile și observațiile părților sunt într-adevăr "auzite", adică examinate conform normelor de procedură de către tribunalul sesizat. Altfel spus, art. 6 impune "tribunalului" obligația de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și a cererilor de probatoriu ale părților, cu excepția aprecierii pertinenței (Cauza V. de împotriva Olandei. Hotărârea din 19 aprilie 1994 și Cauza Dulaurans împotriva Franței, Hotărârea din 21 martie 2000).
Prima instanța nu a analizat susținerile pârâtului referitoare la teza sa potrivit căruia este prescris dreptul reclamantei intimate cu privire la prezenta acțiune in pretenții, raportat la probele scrise, si anume la Autorizația de Construire, pentru a dovedi raportat la expertizele efectuate in cauza ca eventuala inundație cauzata de lucrările de modernizare a apartamentului sau s-au efectuat in luna mai 2003, iar acțiunea reclamantei este înregistrata in luna iulie 2007. Prin urmare este de necontestat faptul ca s-a scurs termenul de 3 ani de prescripție.
Prin urmare, s-a solicitat instanței de recurs sa analizeze recursul in speța din prisma întregului material aflat la dosarul primei instanțe, care a ignorant notele de ședința de la termenul din 05.09.2011, făcând abstracție totala si de notele de ședința de la termenul din 23.05.2011 respectiv 20.06.2011, nepunând in balanța observațiile pârâtului, singurele observații auzite fiind ale reclamantei.
De asemenea, motivele expuse instanței la ultimul termen de judecata cu privire la cheltuielile de judecata au fost înlăturate in mod netemeinic având in vedere starea de fapt petrecuta in dosar, astfel:
A solicitat cheltuielile de judecată pricinuite cu prezentul litigiu in ambele cicluri procesuale întrucât evident intimata reclamantă s-a aflat în culpă procesuală cel puțin pentru că nu a făcut dovada faptului că a întreprins tot ce i-a stat in putință pentru a afla adresa corectă de domiciliu a recurentului, iar, așa cum s-a dovedit in acest dosar, in primul recurs i-a fost admisa cererea făcându-se dovada faptului că, intimata reclamantă s-a aflat în culpă procesuală, prima instanță fiind obligată să compenseze cheltuielile de judecată, cat si taxele de timbru.
De asemenea, reclamanta intimată nu a promovat recurs împotriva Sentinței civile nr. 3513/2010, prin urmare fata de reclamanta a rămas irevocabila hotărârea in speța cu privire la cererea conexată din dosarul nr._/325/2008, Judecătoria Timișoara nefiind îndreptățită sa ii mai acorde cheltuielile conexate la prezentul dosar din dosarul in care cererea reclamantei a fost respinsa si nerecurata, respectiv din dosarul nr._/325/2008.
În penultimul aliniat din pagina 3 a sentinței recurate, in considerentele acesteia, prima instanța, după casare, s-a apreciat ca fiind întemeiata acțiunea reclamantei din ambele dosare, ceea ce este nelegal întrucât prima instanța nu avea căderea sa se mai pronunțe pe cererea din dosarul nr._/325/2008 care a rămas irevocabila prin nerecurare, prin urmare nu se puteau acorda cheltuielile de judecata pricinuite cu soluționarea acelei cereri.
In drept, s-au invocat dispozițiile deja menționate cat si dispozițiile art.304 ind.1. coroborat cu art. 306 alin. 3 C.pr.civ. De asemenea, s-a solicitat a se reține ca pricina s-a judecat cu nesocotirea dispozițiilor art. 315 C.pr.civ., cat si cu nesocotirea principiilor contradictorialității și a dreptului la apărare ce atrag incidența prevederilor art. 105 alin. (2) C.pr.civ. cat și întrunirea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C.pr.civ.
Reclamanta intimată M. I. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca fiind nefondat si menținerea ca legala a sentinței civile recurate, cu cheltuieli de judecata.
In motivare, s-a arătat că la dosarul cauzei s-au administrat probe complexe, pertinente si concludente pentru justa soluționare a cauzei, care arata ca paratului D. D. ii aparține vina exclusiva la producerea inundațiilor care au provocat degradări la apartamentul său, datorita modificărilor pe care paratul le-a efectuat la el in apartament.
S-au efectuat trei expertize in construcții in cele doua dosare conexate, toate expertizele concluzionând ca, din cauza construcțiilor efectuate de către paratul recurent in apartamentul sau, i-au fost inundați pereții de la apartamentul in care locuiește, ducând la o grava deteriorare a acestora.
Contraexpertiza in construcții efectuata de cei trei experți arata ca apa care a produs degradările din apartamentul a pătruns prin planșeul dintre apartamentul recurentului si cel al său, sursa de proveniența a acesteia fiind din apartamentul paratului D. D.. Expertiza arata ca valoarea prejudiciului, respectiv a lucrărilor pentru renovarea apartamentului, se ridica la 2670 lei.
In raportul de contraexpertiza efectuat, la cap III pct 3.2 se arata „Cauzele acestor degradări sunt produse de modificările la instalațiile de apa, canal si încălzire centrala aduse de paratul D. D. in apartamentul nr 5".
In răspunsul de obiecțiuni experții arata „Singurul lucru cert si care contează este faptul ca apa care a produs degradările nu putea ajunge decât prin planșeul dintre apartamentul reclamantei si apartamentul paratului, mai precis din apartamentul paratului".
Același aspect l-a arătat si expertul M. L. in aprilie 2008 la efectuarea expertizei: „Cauza degradărilor a fost scurgerea de apa prin tavan si pereți din apartamentul paratului la etaj".
Toate aceste aspecte au fost confirmate si de expertiza efectuata de către expert C. D. M. in iulie 2009 care arata ca „Inundațiile s-au produs in timpul executării modificărilor la instalațiile apartamentului paratului ori din neglijenta la blindare ori din necunoașterea vechii instalații s-a secționat o coloana care nu a fost închisa sau nu s-a închis de la robinetul manevrat. Baia paratului a fost strămutată la circa 4 m in bucătărie in locul debaralei, iar inundația s-a produs după demontarea pardoselii vechi si înainte de montarea noului parchet, ca s-au produs cel puțin doua inundații cu apa rece si una cu apa fierbinte, ceea ce a condus nu numai la pătarea pereților si tavanelor, ci si la scorojirea si degradarea gletului”.
S-a solicitat a fi avute în vedere si declarațiile martorilor audiați in cauza care relatează aspecte importante, declarații care insa nu pot fi luate in considerare in contra a ceea au constatat experții. De asemenea, s-a efectuat si o cercetare la fata locului de către doamna judecător R. B. care, de asemenea, si-a dat seama de cauza inundațiilor.
S-a considerat ca instanța nu poate trece peste aceste probe științifice - expertize in construcții efectuate in cauza - si sa nu tina de cont de faptul ca toate probele de la dosar converg spre aceeași culpa a paratului.
Paratul recurent a fost citat de doua ori sa se prezinte la interogatoriu, insa nu s-a prezentat in fata instanței, motiv pentru care conduita sa a fost asimilata cu o recunoaștere a pretențiilor, in baza art 225 C.pr.civ.
In consecința este dovedit in cauza raportul de cauzalitate intre fapta ilicita a paratului si prejudiciul cauzat de acesta, astfel ca sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale pentru antrenarea răspunderii paratului.
Recurentul încearcă sa inducă in eroare instanța de recurs prin filosofiile juridice arătate in recursul promovat, insa de 4 ani de zile este greu de crezut ca toate instanțele judecătorești si toții experții din cauza nu si-au dat seama de „adevărul " pe care îl arata paratul.
Buna credința a paratului s-ar fi arătat daca ar fi răspuns măcar o data la solicitările reclamantei de soluționare amiabilă a litigiului.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, în mod corect a fost respinsă ca neîntemeiată, pârâtul cauzând stricăciunile prin lucrările pe care le-a efectuat la apartamentul său.
De asemenea, intimata apreciază că în mod corect prima instanța a respins excepția tardivității acțiunii invocata de către parat dat fiind că degradările au început în anul 2004, aspect necombătut de către recurent, perioada de degradare a pereților săi fiind 2004-2008.
Cu privire la cheltuielile de judecata, in mod corect au fost admise de către prima instanța, din toate ciclurile procesuale, deoarece având in vedere ca a fost nevoita sa introducă aceste procese din cauza paratului recurent, culpa lui finala fiind dovedita, ea este îndreptățită sa își recupereze toate cheltuielile pe care le-a efectuat in toate ciclurile procesuale.
Excepția autorității de lucru judecat de care vorbește recurentul este neîntemeiata deoarece nu exista nici o hotărâre irevocabila pana in prezent, iar cele doua dosare au fost conexate.
In drept, s-au invocat art. 115-118 C.pr.civ.
Prin decizia civilă nr.1403/12.12.2011, pronunțată de Tribunalul T. in dosar nr._.1._, a fost admis recursul declarat de către recurentul D. G. D. împotriva Sentinței civile nr._/12.09.2011, pronunțate de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._.1._, în contradictoriu cu intimata M. R..
A fost modificată în tot sentința atacată, în sensul că a fost respinsă acțiunea.
A fost obligată intimata să plătească recurentului suma de 1970,5 cu titlu de cheltuieli de judecată.
Rămâne în sarcina Statului suma de 1920 lei, ce reprezintă cuantumul onorariilor experților, de a cărei scutire a beneficiat reclamanta.
Având a verifica hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și prin raportare la art. 3041 C.pr.civ., tribunalul a constatat că recursul este întemeiat pentru considerentele detaliate în continuare.
În adevăr, acțiunea pendinte a fost întemeiată pe dispozițiile art. 998-999 C.civ., dispoziții normative a căror interpretare conduce la concluzia că angajarea răspunderii civile delictuale operează numai atunci când sunt întrunite următoarele condiții: existența unui prejudiciu; raportul de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta ilicită; fapta ilicită și vinovăția celui a cărui răspundere se dorește a fi angajată.
Fără a mai insista asupra definirii acestor condiții ale răspunderii civile, realizată cu acuratețe de către prima instanță, se constată că în cauză nu se verifică prezența tuturor acestor elemente indeniabile angajării răspunderii civile delictuale.
Mai exact, este neîndoielnic că intimata reclamantă a înregistrat un prejudiciu constând în deteriorările apartamentului proprietatea acesteia.
Din probatoriul administrat nu rezultă însă existența celorlalte elemente necesare nașterii obligației de reparare a prejudiciului.
Cât privește probele testimoniale, în timp ce declarațiile martorilor propuși de către intimata reclamantă converg spre concluzia că deteriorările din apartamentul proprietatea acesteia s-ar datora inundațiilor cauzate de către pârât (este cazul declarațiilor martorilor T. S. de la fila 26 a dosarului nr._/325/2007, M. I., ulterior devenită parte în litigiu, de la fila 17 a dosarului nr. 1006._, precum și Parv E. de la fila 38 a aceluiași dosar), martorul propus de către recurentul-pârât (a cărui depoziție se găsește la fila 36 a dosarului nr. 1006._ ) susține că inundațiile provin de la numita G., care ar deține apartamentul situat deasupra celui aflat în proprietatea pârâtului. În ceea ce-l privește pe martorul Tolomey M. A. (a cărui depoziție se găsește la fila 67 a dosarului nr. nr. 1006._ ), acesta nu a relatat niciun aspect concludent soluționării litigiului de față. Astfel, pe lângă poziția contradictorie a acestora, din conținutul lor se poate reține, cel mult, existența prejudiciului cauzat reclamantei, fără a se putea stabili cauza acestuia, martorii rezumându-se să observe deteriorările apartamentului, fără a avea cunoștințele și datele necesare pentru a stabili cauza lor sau, cu atât mai puțin, vinovăția pârâtului.
În cadrul dosarului nr._._ a fost efectuată o cercetare la fața locului, procesul-verbal întocmit la data de 10.11.2009 având relevanță probatorie numai sub aspectul constatării deteriorărilor de la apartamentul proprietatea reclamantei (fila 62).
Asupra valorii probatorii a expertizei efectuate în dosarul nr._/325/2007 de către expertul M. L. (filele 46-49) precum și asupra celei efectuate în dosarul nr._._ de către expertul C. D. M. (filele 43-50) s-a pronunțat Tribunalul T., prin Decizia civilă nr. 695/R/2007, reținând că, în cea mai mare parte, expertizele se bazează pe prezumții, experții nefiind în măsură să producă concluzii precise referitoare la provenineța inundațiilor și a degradărilor constatate la apartamentul proprietatea intimatei reclamante.
Într-adevăr, cel dintâi expert, conchide în sensul că nu cunoaște sursa de unde a apărut apa (rețea apă rece/caldă, termoficare, canalizare, de la ., a apartamentului pârâtului sau din rețeaua de apă proprietatea comună a blocului care are o vechime de aproximativ 50 de ani), în timp ce, cel de-al doilea consideră că inundațiile s-au produs în timpul executării modificării la instalațiile apartamentului, ori din neglijență la blindare, ori din necunoașterea vechii instalații s-a secționat o coloană care nu a fost închisă sau nu s-a închis de la robinetul manevrat.
Cât privește contraexpertiza efectuată în dosarul nr. 1006.1._, este de observat că, la rândul lor, experții numiți în cauză operează cu prezumții. Astfel, în răspunsul la obiecțiuni (filele 92-93) ei arată că: „Alte situații teoretic posibile, cum ar fi ajungerea apei în apartamentul de la etajul 1 din apartamentul de la etajul doi nu au fost avute în vedere de către experți, deoarece nici documentele de la dosar și nici declarațiile părților nu fac trimitere la astfel de situații”, iar, mai apoi, aceștia au arătat că: „Dacă sursa de apă ar fi fost independentă de pârât, acesta ar fi reclamat defecțiunea la administrația blocului și ar fi fost necesare lucrări de reparații suportate de toți locatarii, ori, existența unei astfel de reclamații sau a reparațiilor nu se regăsește nici în dosar și nici în declarațiile părților”.
Ori, în absența emiterii unor concluzii certe asupra cauzei inundațiilor, nu se poate concluziona că acestea și-ar avea originea în apartamentul recurentului pârât. Dar chiar așa stând lucrurile, răspunderea acestuia, pe temeiul art. 998-999 C.civ., nu ar putea fi angajată decât dacă ele s-ar datora acțiunilor sau inacțiunilor culpabile ale acestuia, aspecte care, de asemenea, nu au fost dovedit în cauză.
Abstracție făcând de argumentele pe larg prezentate, intimata reclamantă nu face dovada întinderii prejudiciului înregistrat. Deși contraexpertiza efectuată în cauză conchide în sensul că valoarea reparațiilor necesare se ridică la nivelul sumei de 2670 lei, în răspunsul la obiecțiuni se menționează că „...la stabilirea valorii unui prejudiciu se are în vedere și uzura bunului care constituie obiectul prejudiciului. Problema este că e imposibil de stabilit în anul 2011 starea tencuielilor, gletului și zugrăvelilor din anul 2004, deoarece, urmare și unei întrețineri necorespunzătoare, într-un asemenea interval de timp chiar și finisaje noi pot ajunge într-o pronunțată stare de degradare”.
Prin urmare, valoarea stabilită de către experți nu are în vedere și uzura materialelor degradate prin inundații, astfel că ea nu poate fi imputată în totalitate debitorului decât înfrângându-se dispozițiile art. 998-999 C.cvi., ce îl obligă numai la repararea prejudiciului cauzat. Practic, debitorul este chemat să aducă bunul în starea de dinanintea cauzării prejudiciului, luându-se în calcul deci și uzura bunului, altminteri s-ar produce o îmbogățire nejustificată a creditorului.
Este adevărat că recurentul nu s-a prezentat la interogatoriu, probă încuviințată de către instanță, însă absenței sale nu i se poate atribui decât valoarea unui început de dovadă, care, necorelat cu alte mijloace de probă, nu poate fundamenta demersul intimatei.
Având un caracter subsecvent stabilirii cauzei prejudiciului, cele două excepții invocate de către recurentul pârât, aceea a excepției prescripției și a lipsei calității procesuale pasive integrale, instanța nu se va mai preocupa de acestea în condițiile în care, plasându-și analiza în perimetrul art. 998-999 C.civ., tribunalul a conchis că, în speță, nu se poate stabili elementul cu rol de cauză în producerea prejudiciului.
Se privesc însă ca nesusținute criticile aduse primei instanțe cât privește încălcare dreptului la apărare și nerespectarea principiului contradictorialității sau a dispozițiilor instanței de casare.
Conchizând, în raport de argumentele prezentate privitoare la nedovedirea în cauză a tuturor condițiilor necesare angajării răspunderii delictuale, recursul de față se privește a fi întemeiat, astfel că, Tribunalul, în temeiul art. 312 C.pr.civ., l-a admis și, pe cale de consecință, a schimbat în tot sentința atacată, în sensul că a respins acțiunea.
D. fiind că intimata este partea căzută în pretenții, în terminologia art. 274 C.pr.civ., ea urmează să fie obligată la achitarea cheltuielilor de judecată efectuate de către recurent în toate ciclurile procesuale. Astfel, urmează ca intimata să fie obligată la plata sumei de 470,5 cu titlu de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, achitate în recurs în dosarele nr._/325/2007 și nr._._, precum și în cadrul prezentului dosar. De asemenea, s-a făcut dovada achitării onorariului de avocat în cuantum total de 4100 lei (1000 lei în dosarul nr._ al Tribunalului T., conform chitanței de la fila 6 și 3100 lei în dosarul nr._.1.1 al Judecătoriei Timișoara, conform chitanței de la fila 99).
Având în vedere activitatea efectiv desfășurată de avocat, valoarea pretențiilor deduse spre judecată, precum și cerințele de rezonabilitate cărora trebuie să le răspundă cuantumul cheltuielilor de judecată suportate de către adversar cu titlu de onorariu de avocat, Tribunalul, în temeiul art. 274 alin. 3 C.pr.civ., a dispus reducerea acestuia la suma de 1500 lei.
În final, intimata urmează a achita recurentului suma de 1970,5 lei.
Cât privește suma de 1920 lei, ce reprezintă cuantumul onorariilor experților, de achitarea căreia intimata reclamantă a fost scutită, aceasta va rămâne în sarcina statului, așa cum prevede art. 19 din OUG nr. 51/2008.
Contra acestei decizii, a formulat cerere de revizuire reviuienta M. I., arătând că, așa cum prevede art. 322 pct. 2 Cod proc. civ., instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra lucrurilor pe care le-a cerut. .
De 4 ani de zile a introdus acțiune împotriva paratului D. D., pentru ca instanța sa constate ca din culpa acestuia s-au produs inundațiile la apartamentul său si i-au fost deteriorații pereții in întreg apartamentul.
S-au efectuat 3 expertize in construcții in aceste doua dosare conexate, toate expertizele concluzionând ca din cauza construcțiilor efectuate de către paratul recurent in apartamentul sau, i-au fost inundați pereții de la apartamentul in care locuiește, ducând la o grava deteriorare a acestora.
In expertiza efectuata de expert C. D. se arata la cap V pct. 3,4 ca inundațiile care au degradat pereții provin de la apartamentul de deasupra nr.5 si este proprietatea paratului D. D..
Contraexpertiza in construcții efectuata de cei 3 experți a arătat că apa care a produs degradările din apartamentul revizuientei a pătruns prin planșeul dintre apartamentul recurentului si cel a său, sursa de proveniența a acesteia fiind din apartamentul paratului D. D.. Expertiza a arătat ca valoarea prejudiciului, respectiv a lucrărilor pentru renovarea apartamentului se ridica la 2670 lei.
In Raportul de contraexpertiza efectuat, la cap III pct 3.2 se arata „ Cauzele acestor degradări sunt produse de modificările la instalațiile de apa, canal si incalzire centrala aduse de paratul D. D. in apartamentul nr5"
In Răspunsul de obiectiuni experții arata „Singurul lucru cert si care contează este faptul ca apa care a produs degradările nu putea ajunge decât prin plaseul dintre apartamentul reclamantei si apartamentul paratului. mai precis din apartamentul paratului".
Același aspect l-a arătat si expertul M. L. in aprilie 2008 la efectuarea expertizei.
Toate aceste aspecte au fost confirmate si de expertiza efectuata de către expert C. D. M. in iulie 2009 care arata ca „Inundațiile s-au produs in timpul executării modificărilor la instalațiile apartamentului paratului ori din neglijenta la blindare ori din necunoașterea vechii instalații s-a secționat o coloana care nu a fost inchisa sau nu s-a inchis de la robinetul manevrat. Baia paratului a fost strămutată la circa 4 m în bucătărie in locul debaralei, iar inundația s-a produs după demontarea pardoselii vechi si înainte de montarea noului parchet, ca s-au produs cel puțin doua inundații cu apa rece si una cu apa fierbinte, ceea ce a condus nu numai la pătarea pereților si tavanelor, ci si la scorojirea si degradarea gletului”.
La dosarul cauzei exista si declarațiile martorilor audiați in cauza care relatează aspecte importante, insa care nu pot fi luate in considerare in contra a ceea ce au constatat experții. De asemenea s-a efectuat si o cercetare la fata locului de către doamna judecător R. B. care de asemenea si-a dat seama de cauza inundațiilor.
Consideră ca instanța de recurs in mod nelegal a trecut peste aceste probe științifice- expertize in construcții efectuate in cauza si sa nu tina de cont de faptul ca toate probele de la dosar converg spre aceeași culpa a paratului.
Paratul recurent a fost citat de doua ori sa se prezinte la interogatoriu, insa nu s-a prezentat in fata instanței, motiv pentru care conduita sa a fost asimilata cu o recunoaștere a pretențiilor mele, in baza art 225 Cod proc. civ.
In consecința este dovedit in cauza raportul de cauzalitate intre fapta ilicita a paratului si prejudiciul cauzat de acesta, astfel ca sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale pentru antrenarea răspunderii paratului.
Paratul a indus în eroare instanța de recurs prin filosofiile juridice arătate in recursul promovat, insa de 4 ani de zile este greu de crezut ca toate instanțele judecătorești si toții experții din cauza nu si-au dat seama de ..adevărul" pe care îl arata paratul.
Buna credința a paratului s-ar fi arătat daca ar fi răspuns măcar o data la solicitările revizuientei sa se înțeleagă pe cale amiabila si sa îi zugrăvească pereții, fără a mai fi nevoie sa se judece si in final sa cheltuiască mai mulți bani cu procesul.
Instanța de recurs nu s-a pronunțat daca este sau nu culpa paratului si pe ce probe se bazează susținerile instanței de recurs. Instanța de recurs a trecut peste toate probele administrate la dosar de 4 ani de zile, probe care converg spre aceeași culpa a paratului in producerea inundațiilor.
Nu doar cei 5 experți în construcții au arătat toate aceste aspecte, cat si instanțele judecătorești care i-au dat câștig de cauza pana in prezent, insa instanța de recurs a fost singura care a trecut peste toate probele de la dosar si a respins acțiunea.
În drept, art.322 Cod proc.civ.
În deliberare asupra admisibilității căii extraordinare de atac pendinte formulate, tribunalul observă că aceasta devine admisibilă atunci când se identifică erori de fapt comise de instanța ce a pronunțat hotărârea pendinte supusă retractării. Or, în speță, instanța de recurs, urmare a reevaluării probatoriului administrat, a reformat sentința recurată și a respins în totalitate demersul judiciar inițiat de către revizuientul-intimat-reclamant M. I.. Context în care devine îngăduită și concluzia că motivele prevalate de cel din urmă în susținerea căii extraordinare de atac se sustrag sferei de aplicare a pct.2 apartenent art.322 din codul de procedură civilă. De vreme ce textul de lege antemenționat vizează inadvertențele dintre obiectul pricinii supus judecății și ceea ce instanța a hotărât în trei situații: între ceea ce s-a cerut și s-a pronunțat ( extra petita); nu s-a pronunțat, deși s-a cerut (minus peitta) și s-a dat mai mult decât s-a cerut ( ultra petita). Ceea ce îngăduie și obligă la a se conchide că pct.2 apartenent art.322 din codul de procedură civilă este intrinsec legat de ceea ce partea a solicitat a fi dedus judecății, iar nu de examinarea legalității hotărârii atacate prin intermediul motivelor de recurs.
Or, în speță, revizuientul reproșează instanței de recurs interpretarea pretins eronată a probatoriului administrat ( în concret, a celor trei expertize ordonate în cele două cicluri procesuale, a declarațiilor martorilor audiați). Ceea ce, pentru considerentele ce preced, excede motivului de revizuire invocat, neputând fi identificată nici o depășire a limitelor sesizării și nici o încălcare a acesteia sub una din formele supra anunțate.
De aceea, reluând recapitulativ cele expuse, tribunalul, în temeiul art. 326 rap. la at.322 pct.2. c. proc. civ. urmează să respingă cererea de revizuire formulată de către revizuientul-intimat-reclamant M. I., contra deciziei civile nr.1403 dată, la 12.XI.2011 în dosar nr._.1.1/325/07, de același Tribunal T., în contradictoriu cu intimatul-recurent-pârât D. G. D..
Va lua act că nu s-au cerut cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire, formulată de către revizuientul-intimat-reclamant M. I., contra deciziei civile nr.1403 dată, la 12.XI.2011 în dosar nr._.1.1/325/07, de același Tribunal T., în contradictoriu cu intimatul-recurent-pârât D. G. D..
Ia act că nu s-au cerut cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.02.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Z. H. C. P. A. A.
GREFIER, R. K.
| ← Contestaţie la procesul verbal de distribuire a preţului. Art.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 323/2012. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
