Contestaţie la executare. Decizia nr. 144/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 144/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 27-02-2013 în dosarul nr. 3083/327/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 144
Ședința publică de la 27 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. A. V.
Judecător S. R.
Judecător L. D. P.
Grefier D. B.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenta-contestatoare C. JUDEȚEANĂ pentru STABILIREA DREPTULUI PROPRIETATE PRIVATĂ asupra TERENURILOR TULCEA, cu sediul în mun. Tulcea, ., jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 3137 din data de 30 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare- suspendare executare, în contradictoriu cu intimatul S. G., cu domiciliul în mun. Tulcea, . B, jud. Tulcea.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar; de asemenea, se învederează că recurenta-contestatoare a solicitat judecata cauzei în lipsă, după care:
Văzând că nu sunt motive de amânare, instanța constată dosarul în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art.150 cod procedură civilă declară dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 09.05.2012 sub nr._, contestatoarea C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Tulcea, a formulat în contradictoriu cu intimatul S. G., contestație la executarea silită pornită împotriva sa în dosarul de executare nr. 40/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc C. C. O., solicitându-se totodată și suspendarea executării silite până la soluționarea acestei contestații.
Soluționând cauza, Judecătoria Tulcea prin sentința civilă nr. 3137 din data de 30 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria Tulcea a respins contestația, ca nefondată, reținând că executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume, acordate potrivit legii prin acesta, precum și a cheltuielilor de executare.
A mai reținut instanța de fond că în speță, intimatul creditor nu a fost de rea-credință, fiind constrâns de atitudinea contestatoarei să recurgă la executarea silită, în condițiile în care anterior începerii executării silite, aceasta din urmă nu a întreprins niciun demers pentru a-și executa obligația impusă printr-o hotărâre judecătorească. În acest sens, se constată că toată corespondența purtată între cele două comisii și depusă la dosar de către contestatoare este ulterioară pronunțării încheierii de încuviințare a executării silite.
În ceea ce privește dispozițiile O.G. nr. 22/2002 invocate de contestatoare, instanța reține că potrivit art. 2 din acest act normativ, dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului. În art. 3 din același act normativ se arată că în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în acest termen de 6 luni, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.
A considerat prima instanță că textele de lege mai sus citate nu interzic însă începerea executării silite și întocmirea somației de executare prevăzută de art. 387 Cod procedură civilă, chiar art. 2 făcând referire la somația de plată comunicată debitorului iar nu la o simplă cerere. Mai mult decât atât art. 3, în continuare, precizează că dacă debitorul nu își îndeplinește obligația de plată în termenul de 6 luni, creditorul va putea solicita executarea efectivă potrivit dispozițiilor legale aplicabile în materie (art. 3 face referire la "efectuarea executării" iar nu la începerea executării), de unde rezultă că O.G. nr. 22/2002 prin art. 2 și 3 nu interzic începerea executării silite în cadrul termenului de 6 luni, interpretare de altfel imposibilă a dispozițiilor legale atât timp cât termenul de 6 luni curge de la data comunicării somației de plată, somație care în conformitate cu art. 387 Cod procedură civilă reprezintă primul act de executare.
A mai reținut instanța de fond că din coroborarea dispozițiilor art. 2, 3 din O.G. nr. 22/2002 și art. 387 Cod procedură civilă, reiese că executarea silită a sumelor înscrise în titlurile executorii emise împotriva instituțiilor publice începe și se realizează potrivit normelor generale înscrise în Codul de procedură civilă. Nota specifică a acestui tip de executare constă în impunerea creditorului a unui termen de 6 luni de așteptare, în cazul în care instituția publică se află în imposibilitate obiectivă de a plăti, din lipsă de fonduri. Așadar, creditorul unei instituții publice, având în vedere și realitatea constituțională a statului de drept, așteaptă din partea instituției publice executarea de bunăvoie a obligației pecuniare. În cazul în care instituția publică, ce ar trebui să se comporte în cadrul relațiilor sociale ca un subiect de drept-exemplu pentru ceilalți participanți la raporturile juridice, nu execută obligația de bunăvoie, creditorul se poate adresa unui organ competent de executare, solicitându-i urmărirea silită a sumelor din titlul executoriu. Dacă instituția publică urmărită dovedește că nu are fonduri, la început de executare ori în cursul acesteia, O.G. nr. 22/2002 instituie pentru creditorul instituției publice obligația de a aștepta 6 luni de zile până la continuarea executării silite.
S-a mai reținut că, în cadrul unei contestații la executare nu se pot invoca motive ce țin de fondul dreptului și care au fost analizate în procesul finalizat printr-o hotărâre judecătorească care reprezintă titlu executoriu, întrucât s-ar atinge puterea lucrului judecat, putând fi invocate în această situație numai aspecte legate de modul de executare silită, de actele îndeplinite în această fază.
A mai arătat instanța cu privire la contestația la executare că aceasta este reglementată ca o cale specială pentru înlăturarea, în condițiile stabilite de lege a unor acte procesuale îndeplinite în mod ilegal de organele de executare sau pentru stabilirea înțelesului unui titlu executoriu, instanța de executare fiind îndreptățită să examineze aspecte de fond ale cauzei intervenite după rămânerea definitivă a hotărârii, dar nu și motive anterioare hotărârii ce constituie titlul executoriu.
În ceea ce privește criticile privind imposibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, instanța a considerat că acestea nu pot fi primite reținându-se, sub acest aspect că debitorul obligației înscrise în hotărârea judecătorească – titlu executoriu este C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Tulcea și că de altfel, în considerentele deciziei s-a consemnat faptul că suprafața de 9.147,10 m.p. este liberă și poate fi reconstituită pe vechiul amplasament.
A reținut judecătorul primei instanțe că Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a stabilit că este nerezonabil să se solicite unui particular a întreprinde demersuri împotriva statului sau a unei autorități sau instituții publice, asemenea debitori fiind primii care, în concepția Curții, trebuie să execute voluntar hotărârile judecătorești de condamnare pronunțate împotriva lor. Acesta este singurul rezultat ce se impune în cadrul operațiunii de interpretare juridică de bună-credință, realizate cu luarea în seamă a imperativului executării cu celeritate a creanțelor menționate în titluri executorii-hotărâri judecătorești, imperativ derivat din art. 6 C.E.D.O., art. 11, 20, 21 din Constituția României.
A arătat judecătorul fonului că executarea unei hotărâri judecătorești este parte a procesului, iar dreptul la instanță ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a statului contractant ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână inoperantă în detrimentul unei părți (cauza Sacaleanu împotriva României, cauza V. I. împotriva României).
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Tulcea, criticând-o ca netemeinică și nelegală motivat de faptul că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, invocându-se în drept prevederile art. 399 și 3712 alin 1, 3731, 5803 Cod pr. civilă, art. 74 din H.G. nr. 890/2005 și art. 64 din Legea nr. 18/1991
Recurenta a susținut astfel că obligațiile stabilite prin titlul executoriu în sarcina Comisiei Județene de fond funciar sunt obligații intuitu personae care nu pot fi aduse la îndeplinire decât de către aceasta.
Obligația de a face intuitu personae nu se poate aduce la îndeplinire prin executare silită în temeiul art. 3731 Cod procedură civilă, ci debitorul poate fi constrâns la îndeplinirea ei prin aplicarea unei amenzi civile, potrivit art. 5803 Cod pr. civilă ce conține norme de procedură de imediată aplicare și care constituie conform art. 721 Cod pr. civilă dreptul comun în materia executării silite a obligațiilor de a face, în acest sens pronunțându-se și Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția civilă și de proprietate intelectuală prin decizia nr. 555/11.10.2004.
A mai precizat recurenta și că în H.G. nr. 890/2005 sunt expres menționate atribuțiile comisiilor de fond funciar referitoare la modalitățile de reconstituire a dreptului de proprietate, însă modalitatea de a determina cele două comisii obligate intuitu personae de a-și executa obligațiile stabilite în cuprinsul acesteia o constituie promovarea unei cereri întemeiată pe dispozițiile art. 64 din Legea nr. 18/1991, potrivit cărora instanța poate obliga debitoarele prin încheiere irevocabilă să plătească în favoarea statului o amendă civilă stabilită pe zi de întârziere până la executarea obligației prevăzută în titlul executoriu
În final, s-a solicitat admiterea recursului, anularea tuturor formelor de executare silită efectuate în dosarul nr. 40/2012 al B.E.J. C. C. O., fiind nelegale întrucât executarea silită în cazul acestui titlu executoriu special se realizează fără ca executorul judecătoresc să îndeplinească acte de executare.
Analizând cauza, în raport de criticile din recurs, precum și din oficiu în temeiul art. 3041 Cod pr. civilă, tribunalul constată că recursul este neîntemeiat potrivit celor ce succed.
Titlul executoriu în cauză este reprezentat de decizia civilă nr. 411/16.04.2009 a Tribunalului Tulcea prin care s-a admis recursul reclamantului S. G., și s-a modificat hotărârea atacată în sensul admiterii plângerii și anulării în parte a Hotărârii nr. 1866/23.11.2006 poziția 98 din tabelul nominal cu persoanele fizice ale căror cereri au fost respinse, emise de C. Județeană Tulcea pentru stabilirea drepturilor de proprietate privată asupra terenurilor.
Prin aceeași hotărâre judecătorească s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate privată pe numele reclamantului-recurent asupra suprafeței de 2 ha teren din care 0,9147 ha teren pe vechiul amplasament conform schiței anexă la raportul de expertiză tehnică efectuată de expert Morfi R., identificat cu simbolul S3 iar diferența de 1,0853 ha în fizic, în măsura în care există rezervă de teren sau în despăgubiri.
Potrivit art. 3731 alin. 4 Cod pr. civilăinstanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite numai dacă: 1. cererea de executare silită este de competența altui organ de executare decât cel sesizat; 2. titlul nu a fost învestit cu formulă executorie, dacă, potrivit legii, această cerință este necesară pentru pornirea executării silite; 3. creanța nu este certă, lichidă și exigibilă; 4. titlul cuprinde dispoziții care nu se pot aduce la îndeplinire prin executare silită; 5. există alte impedimente prevăzute de lege.
Conform art. 5803 al. 1 Cod pr. civilă dacă obligația de a face nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unei amenzi civile. Instanța sesizată de creditor poate obliga pe debitor, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părților, să plătească, în favoarea statului, o amendă civilă de la 20 lei la 50 lei, stabilită pe zi de întârziere până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu.
Din coroborarea acestor texte de lege rezultă că deși obligația de „ a face” la care a fost obligată C. județeană pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Tulcea este o obligație „intuitu personae”, ea nu este în același timp și o obligație care nu poate fi adusă a îndeplinire pe cale de executare silită, așa cum eronat susține recurenta.
Reglementarea posibilității de constrângere a debitorului la executare prin aplicarea unei amenzi civile, nu înlătură posibilitatea executării silite a obligației pe calea dreptului comun, constituind doar o posibilitate suplimentară pe care o are la îndemână un creditor pentru realizarea creanței sale.
Imposibilitatea de executare silită a obligației Comisiei Județene de fond funciar fiind o excepție de la regula generală a executării, ar fi trebuit să fie prevăzută expres de lege, însă acest lucru nu s-a întâmplat.
Invocarea prevederilor H.G. nr. 890/2005 în sensul că o . atribuții în procesul reconstituirii dreptului de proprietate le-ar avea și C. locală de fond funciar, comisie care nu a fost citată în cauză reprezintă o critică adusă pe fond titlului executoriu, imposibil de admis în procedura contestației la executare în care valabilitatea titlului nu poate fi pusă în discuție.
În același timp, C. Locală de fond funciar este un organism subordonat Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate astfel că aceasta din urmă nu poate invoca imposibilitatea de executare în această privință, putându-i solicita acesteia efectuarea unor propuneri de reconstituire a dreptului de proprietate, urmând ca ulterior să-și îndeplinească propriile atribuții de validare și eliberare a titlului de proprietate prevăzute de H.G. nr. 890/2005.
Potrivit art. 399 al. (1) Cod pr. civilă împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 2811, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum și în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege.
În speță, recurenta-contestatoare nu a invocat nici un impediment la executare care să țină de actele de executare sau de executarea propriu-zisă, făcând numai considerații cu privire la fondul dreptului dedus judecății, ceea ce nu poate fi primit într-o asemenea procedură.
Față de toate aceste considerente și în temeiul art. 312 al. 1 Cod pr. civilă, urmează a respinge recursul, ca nefondat și a menține sentința atacată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurenta-contestatoare C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR TULCEA, cu sediul în municpiul Tulcea, ., jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 3137 din data de 30 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare - suspendare executare, în contradictoriu cu intimatul S. G., cu domiciliul în municipiul Tulcea, . B, jud. Tulcea, ca nefondat.
Menține sentința atacată ca legală și temeinică.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 februarie 2013.
P R E Ș E D I N T E, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
R. A. V. Ș. R. L. D. P.
GREFIER,
D. B.
Jud. fond I.S.
Redactat jud. L.D.P./20.03.2013
Tehnoredactata gref. G.R./15.04.2013/2 ex..
| ← Pretenţii. Decizia nr. 322/2013. Tribunalul TULCEA | Fond funciar. Decizia nr. 815/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
