Fond funciar. Decizia nr. 815/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 815/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 13-11-2013 în dosarul nr. 235/253/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 815
Ședința publică de la 13 noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. A. V.
Judecător S. R.
Judecător L. D. P.
Grefier D. B.
Pe rol fiind judecarea recursului civil formulat de către recurenta-reclamantă M. M. G., cu domiciliul în mun. București, ., ., ., sector 2, prin mandatar C. A.-M., cu domiciliul în mun. București, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 486 din data de 27 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Măcin în dosarul nr._, având ca obiect „fond funciar”, în contradictoriu cu intimații-pârâți C. JUDEȚEANĂ pentru STABILITEA DREPTULUI de PROPRIETATE PRIVATĂ asupra TERENURILOR TULCEA, cu sediul în mun. Tulcea, ., jud. Tulcea, C. L. pentru STABILITEA DREPTULUI de PROPRIETATE PRIVATĂ asupra TERENURILOR I., cu sediul în loc. I., ..25, jud. Tulcea, ORAȘUL I. prin PRIMAR, cu sediul în loc. I., ..25, jud. Tulcea.
Dezbaterile asupra recursului civil au avut loc în ședința publică din data de 23.10.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, având nevoie de timp pentru studiul actelor și lucrărilor dosarului, instanța a amânat pronunțarea la data de 30.10.2013, 06.11.2013 și ulterior la data de 13.11.2013, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Prin acțiunea înregistrata pe rolul Judecătoriei Măcin la data de 12.02.2013 sub nr._, reclamanta M. M. G. a chemat în judecata pârâții C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Tulcea, Comisiei L. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor I. și Orașul I., prin Primar, solicitând instanței anularea Hotărârii nr. 363/19.12.2012 a Comisiei Județene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Tulcea și obligarea Comisiei Locale pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor I. la punerea sa în posesie pentru suprafața de 3,63 ha teren extravilan.
În motivare s-a arătat că, prin Hotărârea nr.667/2007 a Comisiei Județene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Tulcea, a fost validată retrocedarea în favoarea sa a terenului extravilan în suprafață de 3,63 ha, iar prin adresa nr.231/2009 Primăria I., i-a comunicat că figurează în anexa nr.6, poziția nr.5, cu suprafața de 3,63 ha teren agricol.
Ulterior, prin Hotărârea nr.29/2011, C. L. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor I. a respins cererea reclamantei, aspect comunicat acesteia prin adresa nr.1103/2011. Contestația formulată de reclamantă împotriva acesteia a fost respinsă prin Hotărârea nr.363/19.12.2012 a Comisiei Județene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Tulcea, apreciindu-se că, în calitate de moștenitoare a defunctului R. Flam, nu poate moșteni mai mult de 50 ha teren arabil și că această suprafață i-a fost déjà restituită.
S-a mai arătat că, în conformitate cu cererea sa nr. 188/2005, reclamanta nu a solicitat teren agricol, ci teren în alte categorii de folosință, în suprafață de 3,63 ha, în compensare pentru carierea de piatră deținută de autorul său și care nu a putut fi retrocedată.
În drept, acțiunea a fost întemeiata pe dispozițiile art.8, art. 9, art. 11 coroborat cu art. 53, art. 54 din Legea nr.18/1991.
În susținerea cererii s-a depus în copie Hotărârea nr. 363/2012.
Pârâtul Orașul I. prin Primar a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fondul cauzei respingerea plângerii ca neîntemeiată, motivat de faptul că reclamantei, în calitate de moștenitoare a defunctului R. Flam, tatăl său, i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 40 ha teren extravilan, în . titlului de proprietate nr._/2002, și 10 ha teren extravilan, în municipiul Tulcea, prin titlul de proprietate nr._/2002, în limita a 50 ha teren de proprietar deposedat conform art.3 alin.2 din Legea nr.1/2000. Mai mult decât atât, cele 3,63 ha teren extravilan pentru care s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate are categoria de folosință carieră piatră și zonă, astfel încât potrivit art.2 din Legea nr.18/1991 nu fac obiectul reconstituirii dreptului de proprietate. În susținerea întâmpinării au fost depuse în copie înscrisuri.
La termenul de judecată din 30.05.2013, instanța admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Orașul I. prin Primar pentru considerentele arătate în încheiere.
Pentru soluționarea cauzei instanța a administrat proba cu înscrisuri. De asemenea, la solicitarea instanței s-a depus documentația care a stat la baza emiterii Hotărârii Comisiei Județene Tulcea nr. 363/2012.
Prin sentința civilă 486 din 27.06.2013 a Judecătoriei Măcin a fost respinsă ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, cererea de chemare în judecată a reclamantei M. M. G. împotriva pârâtului Orașul I. prin Primar.
Totodată, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta M. M. G. împotriva pârâților C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor I. și C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Tulcea.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin cererea nr. 188/8.11.2005, reclamanta, în calitate de moștenitoare a defunctului R. Flam, a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3,63 ha teren arabil, depunând în susținerea cererii un extras din Tabloul Nominal de proprietari care atesta faptul că autorul său deținea 3,63 ha carieră piatră și zonă.
Inițial, C. L. I. pentru Stabilirea Dreptului de Propietate Privată asupra Terenurilor a admis cererea, documentația fiind validată prin Hotărârea nr.667/13.12.2007 a Comisiei Județene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Tulcea.
Ulterior, prin Hotărârea nr.29/09.12.2011 C. L. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor I. a propus modificarea prevederilor HCJ nr.667/2007 prin radierea poziției 5 din anexa nr.6, respectiv M. G. cu suprafața de 3,63 ha teren extravilan, și respingerea acestei cereri (filele 58-61). Contestația formulată de reclamantă (fila 51) a fost respinsă prin Hotărârea nr.363/19.12.2012 a Comisiei Județene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Tulcea (filele 49-50).
Instanța de fond a reținut că prin titlurile de proprietate nr._/10.07.2002 și nr._/18.09.2002, s-a reconstituit dreptul de proprietate al reclamantei pentru suprafețele de 40 ha, respectiv 10 ha, teren arabil.
A arătat judecătorul primei instanțe că în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. 2 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997,reconstituirea dreptului de proprietate pentru persoanele fizice prevăzute la art. 9 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se face pentru diferența dintre suprafața de 10 ha de familie și cea adusă în cooperativa agricolă de producție sau preluată prin legi speciale ori în orice mod de la membrii cooperatori, dar nu mai mult de 50 ha de proprietar deposedat.
Având în vedere prevederile legale menționate, instanța a constatat că suprafața de 3,63 ha teren agricol, solicitată de reclamantă, excede limitei menționate mai sus, indiferent de categoria de folosință a terenului ce face obiectul dreptului de reconstituire a dreptului de proprietate.
De asemenea, instanța a reținut că propunerile făcute de comisiile locale și hotărârile comisiilor județene nu constituie operațiuni și fapte materiale, ci acte administrative aparținând unor autorități publice (în acest sens art.52 alin. 1 din Legea nr.18/1991). Potrivit teoriei generale a actului juridic administrativ, organul care a emis un astfel de act îl poate revoca ori înlocui doar până în momentul în care intră în circuitul civil, când produce efecte juridice față de terți. Or, în cauză, împrejurarea că prin HCJ nr. 336/19.12.2012 a fost modificată H.C.J. nr..667/2007, nu are relevanță, în condițiile în care nu a fost emis niciun titlu de proprietate de atribuire în favoarea reclamantei a suprafeței de 3,63 ha teren, atribut exclusiv al Comisiei Județene Tulcea, conform art. 36 alin. 1 din H.G. nr. 890/2005.
Împotriva acestei sentințe reclamanta M. M. G. a formulat recurs.
În motivarea recursului s-a arătat că au fost încălcate dispozițiile art. 261 alin. 1 pct. 3 și 5 din codul de procedură civilă în sensul că hotărârea primei instanțe, pe de o parte nu reține susținerile sale și dovezile invocate în acțiune, iar pe de altă parte, nu cuprinde motivele pentru care i s-au înlăturat probele puse în discuție.
Susține recurenta că prima instanță a săvârșit o gravă eroare de judecată prin aceea că i-a încălcat evident dreptul la apărare, omițând să-i analizeze argumentele, motivarea acesteia nefăcând altceva decât să preia doar apărările pârâților, fără ca ea să poată deduce care au fost motivele care au condus instanța la soluționarea cauzei în maniera dată.
Consideră recurenta că instanța de fond a reținut în mod greșit împrejurarea că prin formularea cererii nr. 188/08.11.2005 în calitate de moștenitoare a defunctului R. Flam a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3,63 ha teren arabil și arată în acest sens că examinând cererea se observă că a solicitat potrivit Legii nr. 247/2005 reconstituirea celor 3,63 ha în „alte categorii de folosință” și nicidecum teren arabil, cu atât mai mult cu cât a specificat în cuprinsul cererii faptul că i s-a reconstituit deja 50 ha teren arabil, în condițiile Legii nr. 18/1991.
Precizează recurenta că dovada susținerilor sale privind reconstituirea dreptului de proprietate a făcut-o cu extrasul din Tabloul nominal de proprietari care atestă faptul că autorul său a deținut 3,63 ha cariera piatră și zona.
Mai arată recurenta că, la momentul inițial, C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor I. a admis cererea sa de reconstituire, iar documentația i-a fost validată prin Hotărârea nr. 667/13.12.2007 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Tulcea, ea figurând astfel în Anexa nr. 6 la poziția a 5-a prin care i restituie, în extravilan, 3,63 ha pășune, nicidecum teren arabil, așa cum eronat invocă pârâții și a reținut instanța de fond.
Susține în continuare recurenta că se ignoră și faptul că pe lângă cariera de piatră care într-adevăr nu poate face obiectul reconstituirii potrivit art. 2 din Legea nr. 18/1991, autorul să a mai deținut și „zona” ceea ce se circumscrie dreptului său la reconstituirea proprietății în „alte categorii de folosință”, așa cum a solicitat prin cerea nr. 188/08.11.2005, acesta fiind și motivul pentru care inițial i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru cele 3,63 ha ca pășune, fără a se încălca astfel limita de 50 ha la reconstituire prevăzută de art. 3 alin. 2 din Legea nr. 1/2000.
Consideră recurenta că din această perspectivă, sunt nelegale Hotărârea nr. 29/2011 a Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor I. prin care s-a respins cererea sa apreciindu-se că se depășește limita de 50 ha și că suprafață de 3,63 ha i-a fost deja restituită, precum și hotărârea nr. 363/19.12.2012 a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Tulcea, prin care i-a fost respinsă contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 29/2011.
Examinând recursul formulat prin prisma motivelor invocate se constată că acesta este fondat pentru cele ce urmează:
Inițial, prin cererea nr. 188/08.11.2005 recurenta M. M. G., în calitate de moștenitoare a defunctului R. Flam a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3,63 ha teren depunând în dovedire un extras din tabloul nominal de proprietari care proba faptul că autorul său deține 3,63 ha carieră piatră și zona.
Se cuvine a fi observat că, în cererea depusă, recurenta precizase faptul că anterior i se reconstituise dreptul de proprietate asupra suprafeței de 50 ha teren în calitate de moștenitoare a aceluiași R. Flam.
C. locală I. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a admis cererea, documentația fiind validată prin hotărârea nr. 667/13.12.2007 a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Tulcea.
Ulterior, prin hotărârea nr. 29/29.12.2011 C. L. pentru Stabilirea Dreptului de proprietate privată asupra terenurilor I. a propus modificarea prevederilor HCJ nr. 667/2007 prin radierea poziției nr. 5 din anexa nr. 6, respectiv M. M. G. cu suprafața de 3,63 ha teren extravilan și respingerea acestei cereri.
Contestația formulată de recurentă a fost respinsă prin hotărârea nr. 363/19.123.212 a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată.
În speță, se cuvin însă a fi observate dispozițiile art. 3 alin. 21 din Legea nr. 1/2000 potrivit cărora pentru terenurile proprietarilor deposedați, persoane fizice, pe care se află pășuni și fânețe, reconstituirea se face pentru diferența dintre suprafața de 50 ha de familie și cea adusă în cooperativa agricolă de producție sau preluată prin acte normative speciale ori prin orice alt mod de la membrii cooperatori sau de la orice altă persoană fizică deposedată, dar nu mai mult de 100 ha de proprietar deposedat.
Cum nici un moment recurenta nu a solicitat reconstituirea în cazul de față a 3,63 ha teren arabil ci alte categorii de folosință, nu se poate aprecia că suprafața respectivă excede celor 50 ha teren arabil la care aceasta era îndreptățită și care de altfel, i s-au reconstituit.
În raport de toate aceste considerente, urmează ca instanța să admită recursul și să modifice în tot hotărârea atacată în sensul că va admite plângerea, și va anula hotărârea nr. 29/09.12.2011 emisă de C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor I. în ceea ce o privește pe reclamantă, hotărârea nr. 363/19.12.2012 emisă de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Tulcea, în ceea ce o privește pe reclamantă și va obliga C. L. să o pună în posesie pe reclamantă pentru suprafața de 3,63 ha teren.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de către recurenta-reclamantă M. M. G., cu domiciliul în mun. București, ., ., ., sector 2, prin mandatar C. A.-M., domiciliată în mun. București, ., ., .,împotriva sentinței civile nr. 486 din data de 27 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Măcin în dosarul nr._, având ca obiect „fond funciar”, în contradictoriu cu intimații-pârâți C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILITEA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR TULCEA, cu sediul în municipiul Tulcea, ., județul Tulcea, C. L. PENTRU STABILITEA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR I., cu sediul în loc. I., ..25, jud. Tulcea, ORAȘUL I. prin PRIMAR, cu sediul în orașul I., ..25, județul Tulcea.
Modifică în tot hotărârea atacată în sensul că
Admite plângerea.
Anulează hotărârea nr. 29/09.12.2011 emisă de C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor I. în ceea ce o privește pe reclamantă, hotărârea nr. 363/19.12.2012 emisă de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Tulcea, în ceea ce o privește pe reclamantă și obligă C. L. să o pună în posesie pe reclamantă pentru suprafața de 3,63 ha teren.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la data de 13 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
R. A. V. Ș. R. L. D. P.
GREFIER,
Danela B.
Jud. fond. F.M.I.
Redactat jud. R.A.V./13.12.2013
Tehnoredactat gref. G.R./19.12.2013/2 ex.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 144/2013. Tribunalul TULCEA | Acţiune în constatare. Sentința nr. 4619/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
