Plângere contravenţională. Decizia nr. 363/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 363/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 15-05-2013 în dosarul nr. 4067/327/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 363
Ședința publică de la 15 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. A. V.
Judecător S. R.
Judecător L. D. P.
Grefier D. B.
Pe rol fiind judecarea recursului civil formulat de recurentul-petent S. C., cu domiciliul în mun. Tulcea, ., ., ., împotriva sentintei civile nr. 593 din 20 februarie 2013 pronuntată de Judecătoria Tulcea, în dosarul nr._, având ca obiect plângere contraventională, în contradictoriu cu intimata ADMINISTRATIA REZERVATIEI BIOSFEREI DELTA DUNARII, cu sediul în mun. Tulcea, . A.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părtile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează părtile, obiectul cauzei si modul de îndeplinire a procedurii de citare; de asemenea, se învederează că, recursul este declarat si motivat în termen, scutit de la plata taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar, intimata a depus la dosar întâmpinare-2 ex., prin serviciul registratură, la data de 25.04.2013, un exemplar întâmpinare s-a comunicat după care:
Văzând că nu sunt motive de amânare, instanta constată dosarul în stare de judecată si lasă cauza în pronuntare.
TRIBUNALUL,
Prin plângerea introdusă la data de 19 iunie 2012 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea sub nr. 4067, petentul S. C. în contradictoriu intimata Administrația Rezervației Biosferei „Delta Dunării” a solicitat anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._ din data de 02.05.2012, prin care a fost sancționat cu amendă în sumă de 4.000 lei.
Soluționând cauza, Judecătoria Tulcea prin sentința civile nr. 593 din 20 februarie 2013 a respins plângerea ca nefondată.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus, prima instanță a reținut la data de 02.05.2012 a fost încheiat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._ prin care s-a reținut de către agentul constatator, inspector ecolog din cadrul Administrației Rezervației Biosferei „Delta Dunării” Tulcea, că la punctul de lucru al S.C. „Masiva” S.R.L. a constatat că la două pompe de alimentare cu apă a heleșteului de creștere pește, acestea nu erau prevăzute cu site de protecție de 10 mm.
În drept, agentul constatator a reținut că fapta săvârșită este prevăzută de art. art. 63 lit. e din OG nr. 23/2008.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat, instanța de fond a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Analizând temeiul de drept reținut la încadrarea faptei ca fiind contravenție, instanța de fond a constatat că agentul constatator a stabilit în mod corect încadrarea juridică a faptei.
Astfel, a arătat judecătorul fondului că potrivit art. 63 lit. e din O.G. nr. 23/2008, privind pescuitul și acvacultura, constituie contravenției și se sancționează cu amendă de la 4.000 la 8.000 lei, neinstalarea sau distrugerea dispozitivelor care împiedică . de alimentare cu apă, irigații, precum și în instalațiile hidroenergetice, dacă nu constituie infracțiune potrivit legii penale.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța de fond a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. nr. 2/2001, și prin urmare procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură în faza de judecată garanțiile specifice pentru exercitarea efectivă a dreptului la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Din actul de constatare nr._ din 24.04.2012, întocmit în prezența șefului punctului de lucru al societății, prima instanță a reținut că cele două stații de pompare care alimentează heleșteul cu apă nu sunt prevăzute permanent cu site de protecție pentru protecția fondului piscicol, iar în fotografiile efectuate la momentul constatării contravenției se observă lipsa sitelor și faptul că pompele funcționau.
A arătat judecătorul fondului că în conformitate cu prevederile art. V pct. 2 alin. 3 din Autorizația de mediu nr. 855 din 20.10.2007 emisă de Administrația Rezervației Biosferei „Delta Dunării” pentru S.C. „Masiva” S.R.L., „Pentru protecția faunei acvatice, stațiile de pompare, grătarele gropilor de pescuit și instalațiile tip călugăr, sunt prevăzute permanent cu site de protecție a fondului piscicol cu dimensiunea ochiului de 10 mm.”
Referitor la individualizarea sancțiunii contravenționale, prima instanță a constatat că petentul a fost sancționat cu amenda minimă prevăzută de lege, iar faptul că cele două pompe funcționau de mai multă vreme fără sitele protectoare, nu justifică înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.
A considerat instanța de fond că în calitate de administrator la S.C. „Masiva” S.R.L., petentul nu are nici o justificare pentru faptul că nu a respectat autorizația de mediu încă de la data începerii activității, iar susținerile acestuia cu privire la neîndeplinirea condițiilor de formă ale procesului-verbal de contravenție, nu sunt fondate, lipsa semnăturii martorului fiind justificată de agentul constatator prin aceea că procesul-verbal a fost întocmit la sediul intimatei, fiind astfel respectate prevederile art. 19 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001.
Cu privire, la susținerile petentului că nu i-a fost adus la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni, potrivit art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, instanța de fond a constatat că aceste prevederi sunt aplicabile doar în situația în care contravenientul este de față la întocmirea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat recurs petentul, criticând sentința sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul arată că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținută în procesul-verbal de contravenție în sensul că societatea avea prevăzute site de protecție de 10 mm conform legislației în vigoare.
Arată recurentul că la momentul controlului cele două pompe de alimentare cu apă nu funcționau deoarece acestea erau blocate și că societatea deține autorizație de mediu emisă de A.R.B.D.D. Tulcea cu nr. 855 din 29 octombrie 2007.
În concluzie, se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul anulării procesului-verbal de contravenție sau înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
Examinând legalitatea și temeinica sentinței civile recurate prin prisma motivelor invocate în recurs, cât și din oficiu, Tribunalul constată recursul este întemeiat.
Așa cum a reținut și prima instanță, procesul-verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea cerințelor legale, petentul nereușind să răstoarne prezumția relativă de adevăr de care se bucură acest act de autoritate.
Cu toate acestea însă, având în vedere dispozițiile art. 5 și art. 21 al. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea care se aplică trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, adică să țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire, de scopul urmărit, urmarea produsă și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Luând în considerare toate aceste elemente și împrejurarea că petenta nu a mai fost sancționată pentru acest gen de fapte, Tribunalul apreciază că sancțiunea aplicată este foarte mare și vădit disproporționată în raport de pericolul social al faptei.
Față de aceste considerente, urmează a se admite recursul, a se modifica în parte sentința atacată în sensul că va fi înlocuită sancțiunea amenzii contravenționale cu sancțiunea "avertisment".
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței, ca fiind legale și temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul civil formulat de recurentul-petent S. C., cu domiciliul în municipiul Tulcea, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 593 din 20 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională, în contradictoriu cu intimata ADMINISTRATIA REZERVATIEI BIOSFEREI DELTA DUNARII, cu sediul în municipiul Tulcea, . A.
Modifică în parte sentința atacată în sensul că înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale cu sancțiunea "avertisment".
Menține celelalte dispoziții ale sentinței, ca fiind legale și temeinice.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 15 mai 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
R. A. V. Ș. R. L. D. P.
GREFIER,
D. B.
Jud. fond S.A.
Redactat jud. Ș.R./15.06.2013
Tehnoredactat gref. G.R./03.07.2013/2 ex.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 372/2013. Tribunalul... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 164/2013.... → |
|---|
