Pretenţii. Decizia nr. 322/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 322/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 24-04-2013 în dosarul nr. 9034/327/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 322
Ședința publică de la 24 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. D. P.
Judecător R. A. V.
Judecător S. R.
Grefier D. B.
Pe rol fiind judecarea recursului civil formulat de recurentul-reclamant S. JUDEȚEAN de URGENȚĂ TULCEA, cu sediul în mun. Tulcea, ., jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 579 din data de 19 februarie 2013, pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul nr._, având ca obiect „pretenții”, în contradictoriul cu intimatul-pârât CHEȘCĂ D., cu domiciliul în mun. Tulcea,., jud. Tulcea.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a constatat lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar; intimatul-pârât nu a depus la dosar întâmpinare, după care:
Văzând că nu sunt motive de amânare, instanța constată dosarul în stare și lasă cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată la data de 21.12.2012 sub nr._ pe rolul Judecătoriei Tulcea reclamantul S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ TULCEA a chemat in judecata pe paratul CHEȘCĂ D. solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 952,52 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare, actualizată până la data plății efective, sumă ce i-a fost achitată reclamantului de Casa de Asigurări de Sănătate Tulcea, precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat ca in perioada 03.01.2010 – 05.01.2010, pârâtul a fost internat la S. Județean De Urgență Tulcea, ca urmare a unei agresiuni, Casa de Asigurări de Sănătate Tulcea decontând spitalului suma de 952,52 lei reprezentând cheltuieli ocazionate de asistenta medicala acordata paratului, spitalul urmând să recupereze contravaloarea de la persoana vinovată.
Reclamantul a precizat că, deși pârâtul a fost notificat prin adresa nr. 1880/11.02.2010, acesta nu s-a prezentat la unitatea sanitară și nu a înțeles să achite acest debit.
A mai arătat că, potrivit art. 313 din Legea nr. 95/2006, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată.
Reclamantul a mai susținut că, în majoritatea cazurilor, persoanele agresate formulează si plângeri penale, iar dacă nu se întâmplă așa, nici instituția sanitară nu-și poate recupera cheltuielile de spitalizare.
Soluționând cauza, Judecătoria Tulcea prin sentința civilă nr. 579 din 19 februarie 2013, a respins acțiunea formulată de reclamant, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, în perioada 03.01– 05.01.2010, pârâtul a fost internat în secția de chirurgie a Spitalului Județean de Urgență Tulcea, urmare a unei agresiuni, situație de fapt care rezultă din foaia de observație clinică generală (fila 7). Din adresa emisă de Casa de Asigurări de Sănătate Tulcea a rezultat că pârâtul nu figura ca persoană asigurată la data producerii accidentului (fila 16).
Cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor de ordin general ale răspunderii civile delictuale, prima instanță a reținut că formularea unei plângeri penale împotriva persoanei vinovate de . care a determinat internarea pârâtului în spital nu constituie o obligație legală, ci reprezintă exercitarea unui drept al pârâtului.
Prin urmare, a arătat prima instanță, împrejurarea că pârâtul nu a formulat plângere penală împotriva persoanei care l-a agresat ar putea avea relevanță în sfera de aplicare a dreptului penal, fiind lipsită semnificație juridică în prezentul litigiu civil.
De asemenea, a mai arătat prima instanță că, sarcina probei incumbă reclamantului, potrivit unui principiu de largă aplicare, iar în prezenta cauză nu există nici o dovadă din care să rezulte că pârâtul ar fi comis o faptă ilicită, cerință necesară pentru angajarea răspunderii sale delictuale.
În ceea ce privește prevederile art. 313 alin. 1 și 2 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, invocate de reclamant, prima instanță a reținut că nu sunt aplicabile în speța dedusă judecății, întrucât nu este întrunită cerința ca pârâtul să fi adus, prin fapta sa, daune sănătății unei alte persoane.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs S. Județean de Urgență Tulcea, care a criticat hotărârea ca nelegală și netemeinică.
S-a susținut în motivarea recursului că pârâtul a declarat la internarea în spital că a fost victima unei agresiuni, fiind internat de la 03.01.2010, până la 05.01.2010, contravaloarea cheltuielilor de spitalizare fiind de 952,52 lei.
S-a mai susținut că, potrivit art. 313 alin. 1 și 2 din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, Casa de Asigurări de Sănătate nu decontează decât cheltuieli de spitalizare cauzate de îmbolnăvire sau o afecțiune cronică sau acută, nu și cele efectuate pentru recuperarea victimei unui accident ori agresiune, iar în cauză pârâta, dacă se pretinde a fi victima unui accident, trebuia să formuleze plângere penală pentru ca acesta să fie identificat și dacă nu a făcut-o, atunci trebuie să plătească cheltuielile de spitalizare.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței civile nr. 579 din 19.02.2013, în sensul admiterii cererii și obligării pârâtului la plata cheltuielilor de spitalizare în cuantum de 952,52 lei, sumă actualizată până la data plății efective.
Examinând cauza în raport de critica formulată, tribunalul constată recursul întemeiat.
Pârâtul Chescă D. a fost internat la S. Județean Tulcea în perioada 03.01.2010, până la 05.01.2010, declarând la internare că a fost victima unei agresiuni.
Cu spitalizarea pârâtului, declarată ca fiind „victima agresiunii”, s-au efectuat cheltuieli de spitalizare în sumă de 952,52 lei, sumă ce a fost decontată de către Casa de Sănătate și care nu poate fi recuperată atâta timp cât nu se cunoaște autorul agresiunii de la care ar fi trebuit să se recupereze cheltuielile de spitalizare efectuate de victimă și în condițiile în care pârâtul ca victimă a agresiunii nu a înțeles să formuleze plângere penală pentru identificarea autorului agresiunii.
Este evident că, din prevederile art. 313 alin. 1 și 2 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății rezultă că nu se decontează de către Casa de Sănătate decât cheltuielile de spitalizare cauzate de îmbolnăvire, afecțiune cronică ori acută, dar nu și cele efectuate pentru victima unui accident ori agresiune, acțiuni care presupun culpa unei persoane care a cauzat . și care implicit a determinat efectuarea cheltuielilor de spitalizare.
Este real că textul art. 313 se referă la cel care a provocat . sau accidentul, dar aceasta presupune că autorul să fie cunoscut dar cum este cazul în speță, autorul nu este cunoscut și pârâtul, în calitate de victimă nu a făcut demersuri și nu a formulat nici plângere pentru identificarea lui.
Potrivit art. 998 – 999 Cod civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu este obligat a-l repara și în cauză, rezultă că prin acordarea îngrijirilor medicale pârâtului s-a cauzat spitalului o pagubă în valoare de 952,52 lei pe care Casa de Sănătate nu o decontează spitalului în condițiile în care autorul agresiunii nu este cunoscut și nu se pot recupera cheltuieli de spitalizare de la acesta.
Față de aceste considerente, acțiunea reclamantului S. Județean Tulcea era întemeiată, dar prin sentința atacată, netemeinic și nelegal a fost respinsă, astfel că, în conformitate cu art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă, se va admite recursul, se va modifica în totalitate sentința atacată în sensul că se va admite acțiunea.
In consecință, va fi obligat pârâtul Cheșcă D. la plata sumei de 952,52 lei reprezentând contravaloare cheltuieli de spitalizare către S. Județean de Urgență – Tulcea, sumă ce se va actualiza cu rata inflației la data plății efective.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de recurentul-reclamant S. JUDEȚEAN de URGENȚĂ TULCEA, cu sediul în municipiul Tulcea, ., județul Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 579 din data de 19 februarie 2013, pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul nr._, având ca obiect „pretenții”, în contradictoriul cu intimatul-pârât CHEȘCĂ D., cu domiciliul în mun. Tulcea,., jud. Tulcea.
Modifică în totalitate sentința atacată în sensul că admite acțiunea și obligă pârâtul să plătească în favoarea reclamantului suma de 952,52 lei, reprezentând contravaloare cheltuieli de spitalizare, sumă ce se va actualiza cu rata inflației la data plății efective.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 24 aprilie 2013.
Președinte, L. D. P. | Judecător, R. A. V. | Judecător, S. R. |
Grefier, D. B. |
Jud. fond L.M.G.
Red. dec.civ. jud. R.S./16.05.2013
Tehnoredactat gref. D.B./20.05.2013/2 ex.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 122/2013. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 144/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
