Întoarcere executare. Decizia nr. 898/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 898/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 04-12-2013 în dosarul nr. 2794/327/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 898
Ședința publică de la 04 decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. R.
Judecător L. D. P.
Judecător R. A. V.
Grefier D. B.
Pe rol fiind judecarea recursului civil formulat de către recurentul-reclamant M. G. M., prin mandatar M. P., cu domiciliul procesual ales în mun. Tulcea, ..2, ., ., împotriva sentinței civile nr.2479 din data de 21 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._ /2012, având ca obiect „întoarcere executare silită” în contradictoriu cu intimata-pârâtă R. C., cu domiciliul în mun. Tulcea, ., ., ..
Dezbaterile asupra recursului civil au avut loc în ședința publică din data de 27.11.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, pentru a da posibilitate intimatei-pârâte să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea la data de 4.12.2013, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 10.04.2013 sub nr._, reclamantul M. G. M. a chemat în judecată pe pârâta R. C. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună întoarcerea executării și obligarea acesteia să-i restituie suma de 2.538,60 lei reprezentând cheltuieli de executare în dosarul de executare nr. 343/2012 al B.E.J.A. V. I. și V. M., cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamantul a arătat că prin cererea înregistrată la data de 18.04.2012 la B.E.J.A. V. I. și V. M. s-a format dosarul de executare nr. 343/2012 în care pârâta a solicitat executarea sa silită în baza Deciziei civile nr. 542/C pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, în scopul recuperării unei creanțe de 3.000 lei. În cadrul acestui dosar prin procesul-verbal încheiat la data de 18.04.2012 de B.E.J.A. V. I. și V. M. s-au stabilit cheltuieli de executare în sumă de 2.538,60 lei. Prin contestația la executare formulată la data de 19.06.2012 pe rolul Judecătoriei Tulcea a solicitat anularea procesului-verbal de cheltuieli precum susmenționat și a tuturor actelor de executare subsecvente încheiate. Prin Sentința civilă nr. 2423 pronunțată la data de 03.09.2012 de Judecătoria Tulcea, rămasă definitivă și irevocabilă la data de 22.11.2012, contestația sa la executare a fost admisă și s-a dispus anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 343/2012 al B.E.J.A. V. I. și V. M..
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 192, art. 194, art. 722 și art. 723 Noul Cod procedură civilă.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar, în fotocopie, înscrisuri reprezentate de procesul-verbal încheiat la data de 18.04.2012 în dosarul nr. 343/2012 al B.E.J.A. V. I. și V. M., Sentința civilă nr. 2423/2012/03.09.2012.
Legal citată, pârâta R. C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. A arătat pârâta că este adevărat că a solicitat executarea silită a reclamantului în dosarul de executare nr. 343/2012 al B.E.J.A. V. I. și V. M. în care s-au stabilit cheltuielile de executare în cuantumul menționat. De asemenea, prin hotărârea judecătorească menționată de reclamant s-au redus aceste cheltuieli la suma de 500 lei. A mai solicitat însă și executarea silită a debitoarei .. Tulcea în dosarul de executare nr. 308/2012 al aceluiași birou. Deopotrivă, s-a solicitat executarea sa silită pentru o creanță de 4.000 USD în dosarul de executare nr. 486/2012 iar prin procesul-verbal din 31.07.2012 executorul judecătoresc a procedat la compensarea creanțelor reciproce din toate dosarele de executare existente până la acel moment. A mai arătat pârâta cu privire la cheltuielile de executare din dosarul nr. 343/2012 că acestea nu au fost compensate, motivat de admiterea contestației la executare formulate de reclamant.
La solicitarea instanței, B.E.J.A. V. I. și V. M. a comunicat relații privind recuperarea cheltuielilor de executare în dosarul execuțional nr. 343/2012 (fila 24-27).
Prin sentința civilă nr. 2479 din 21.06.2013 a Judecătoriei Tulcea a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul M. G. M. în contradictoriu cu pârâta R. C. având ca obiect întoarcere executare. Totodată a fost respins ca nefondat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată la data de 18.04.2012 la B.E.J.A. V. I. și V. M., pârâta R. C. a solicitat executarea silită a reclamantului în baza Deciziei civile nr. 542/C/26.10.2011 a Curții de Apel C. pentru recuperarea sumei de 3.000 lei datorată cu titlu de cheltuieli de judecată. Cererea pârâtei a fost înregistrată sub nr. 343/2012, fiind constituit dosarul de executare silită cu același număr.
A mai reținut instanța că în cadrul acestui dosar s-a încheiat procesul-verbal nr. 343/2012/18.04.2012 prin care a fost stabilit cuantumul cheltuielilor de executare aferente la suma de 2.538,60 lei.
Prin Sentința civilă nr. 2423/2012 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._ a fost admisă contestația la executare formulată de contestatorul M. G. M. în contradictoriu cu intimata R. C. și împotriva procesului-verbal de cheltuieli susmenționat, anulându-se toate actele de executare efectuate în dosarul de executare nr. 343/2012 al B.E.J.A. V. I. și V. M..
S-a reținut de către instanța de executare faptul că există un impediment legal ce lipsește de eficacitate titlul executoriu exhibat de intimată care și-a pierdut caracterul exigibil, în urma compensării, intimata fiind cea care datorează reclamantului o diferență de 4.000 USD și 159 lei.
Pârâta R. C. a mai solicitat executarea silită a debitoarei .. pentru recuperarea unei creanțe de 80.979,60 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a unui imobil situat în municipiul Tulcea și cheltuieli de judecată, cerere înregistrată tot la B.E.J.A. V. I. și V. M., în baza căreia s-a constituit dosarul de executare silită cu nr. 308/2012.
În cadrul acestui dosar, debitoarea a prezentat un contract de cesiune de creanță încheiat la data de 28.05.2012 prin care creditorul M. G. M., în calitate de cedent, a cesionat în favoarea cesionarului .. toate creanțele pe care le avea de încasat de la debitorul cedat R. C., în baza Sentinței civile nr. 2202/06.07.2009 și a Sentinței civile nr. 832/04.03.2011, titluri executorii ce au făcut obiectul dosarelor de executare nr. 486/2012 și nr. 520/2012 ale aceluiași birou (fila 17-18).
Prin procesul-verbal nr. 308/2012/31.07.2012, executorul judecătoresc a procedat la compensarea datoriilor reciproce, constatând că a rezultat o sumă de 51.547,30 lei datorată de debitoarea .. creditoarei R. C. în dosarul de executare silită nr. 308/2012, pentru care se va proceda la continuarea executării silite.
A mai reținut prima instanță că executorul judecătoresc a consemnat în cuprinsul procesului-verbal mai sus menționat că suma datorată la data de 31.07.2012 de către debitoarea .. creditoarei R. C., și pe care a avut-o în vedere în aplicarea principiului compensării, era în cuantum de 71.518,20 lei, rezultată din Sentința civilă nr. 4075/21.12.2011 pronunțată în dosarul nr._, procesul-verbal nr. 308/27.03.2012 încheiat în dosarul execuțional 308/2012 al B.E.J.A. V. I. și V. M., Decizia civilă nr. 542/C/26.10.2011 pronunțată în dosarul nr._, procesul-verbal nr. 343/18.04.2012 încheiat în dosarul execuțional nr. 343/2012 al B.E.J.A. V. I. și V. M..
Prin urmare, executorul judecătoresc a reținut în sarcina debitoarei .. suma de 2.538,60 lei, reprezentând cheltuielile de executare din dosarul execuțional nr. 343/2012 constituit împotriva debitorului M. G. M., fiind avută în vedere la compensarea efectuată prin procesul-verbal nr. 308/2012/31.07.2012, ce nu face obiectul prezentei cauze.
A arătat judecătorului fondului că potrivit art. 4041 Cod procedură civilă, aplicabil în cauză, în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia.
Bunurile asupra cărora s-a făcut executarea se vor restitui celui îndreptățit.
În cazul în care executarea silită s-a făcut prin vânzarea unor bunuri mobile, întoarcerea executării se va face prin restituirea de către creditor a sumei rezultate din vânzare, actualizată în funcție de rata inflației, cu excepția situației când își găsește aplicare art. 449.
Conform art. 4042 Cod procedură civilă în cazul în care instanța judecătorească a desființat titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeași hotărâre, și asupra restabilirii situației anterioare executării.
Dacă instanța care a desființat hotărârea executată a dispus rejudecarea în fond a procesului și nu a luat măsura restabilirii situației anterioare executării, această măsură se va putea dispune de instanța care rejudecă fondul.
Dacă nu s-a dispus restabilirea situației anterioare executării în condițiile alin. 1 și 2, cel îndreptățit o va putea cere instanței judecătorești competente potrivit legii.
Instanța a reținut că textele susmenționate vizează situația în care executarea obligației stabilite prin titlul executoriu a avut loc efectiv în condițiile art. 3711 alin. 2, conform procedurii executării silite prevăzute de Cartea a V-a din codul de procedură civilă intitulată "Despre executarea silită", iar argumentul care susține o atare concluzie decurge din dispozițiile art. 4041 alin. 2 și 3 Cod procedură civilă, care statuând asupra efectelor întoarcerii executării, prevede că bunurile asupra cărora s-a efectuat executarea se vor restitui celui îndreptățit, iar în cazul în care a avut loc executarea silită, întoarcerea executării se va face prin restituirea de către creditor a sumelor rezultate din vânzare, actualizate cu rata inflației, cu excepția cazului prevăzut de art. 449.
Prima instanță a reținut că, în situația vizată, patrimoniul reclamantului M. G. M. nu s-a diminuat prin executare silită cu suma cu privire la care se solicită restabilirea situației anterioare, aceasta fiind menționată într-o procedură de compensare cu un alt debitor, ce are un patrimoniu distinct.
Împotriva acestei sentințe reclamantul M. G. M. a formulat recurs.
În motivarea recursului s-a arătat că prin sentința civilă nr. 2423 pronunțată la data de 03.09.2012 de către Judecătoria Tulcea, instanța a admis contestația formulată de el și a dispus anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul nr. 343/2012 al B.E.J.A. V. I. și V. M., sentința rămasă definitivă și irevocabilă la data de 22.11.2012.
Susține recurentul-reclamant că potrivit art. 4041 Cod pr. civilă aplicabil în cauză, în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia, iar dacă nu s-a dispus restabilirea situației anterioare executării în condițiile alin. 1 și 2, cel îndreptățit o va putea cere instanței competente potrivit legii.
Arată recurentul-reclamant că datorită restabilirii situației anterioare s-a format dosarul nr._ unde instanța, prin sentința dată a reținut eronat că patrimoniul reclamantului nu s-a diminuat prin executarea silită cu suma de 5.538,60 lei, aceasta fiind menționată într-o procedură de compensare cu un alt debitor, ce are un patrimoniu distinct și consideră recurentul că inutil s-au desființat toate actele de executare prin sentința civilă nr. 2423/03.09.2012 dacă nu i se restituie suma reținută.
Recurentul-reclamant precizează că a cesionat sumele din dosarele nr. 486/2012 și 520/2012 pentru dosarul de executare silită nr. 308/2012 și nu pentru compensarea dosarului 343/2012, în care au fost anulate toate actele de executare, așa cum a procedat executorul judecătoresc V. I..
Pentru dosarul de executare silită nr. 308/2012, sumele au fost achitate până pe data de 14.08.2012, iar sentința civilă nr. 2423 pronunțată pe 03.09.2012 prin care s-a admis anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul nr. 343/2012 s-a redactat târziu și a rămas irevocabilă la data de 22.11.2012.
Arată recurentul-reclamant că sumele virate și predate în contul executorului pentru dosarul nr. 308/2012 sunt următoarele: 12.400,00 lei, prin Procesul-verbal nr. 308/07.06.2012; 15.000,00 lei, prin Procesul-verbal nr. 308/31.07.2012; 19.970,90 lei, prin Procesul-verbal nr. 308/31.07.2012 (suma datorată de debitoarea R. C.); 40.000,00 lei, prin Procesul-verbal nr. 308/14.08.2012 (recipisa CEC_/09.08.2012) și 11.547,30 lei, prin Procesul-verbal nr. 308/14.08.2012 (recipisa CEC_/09.08.2012).
Precizează recurentul-reclamant că suma totală achitată este de 98.918,29 lei, iar totalul sumei datorate este 93.379,60 lei, diferența de 5.538,60 lei reprezentând suma solicitată de executor și achitată în plus pentru dosarul nr. 343/2012.
Susține în continuare recurentul-reclamant că în procesul-verbal al executorului judecătoresc nr. 308/2012 din 31.07.2012 încheiat, acesta vorbește de compensarea dosarului nr. 343/2012 nefăcând precizarea că la suma de 51.547, 30 lei a adăugat suma de 5.538, 60 lei, suma cu care a fost diminuat patrimoniul reclamantului M. G. M., iar din același proces-verbal se observă că din suma de 80.979,60 lei rămasă la plată la 31.07.2012 executorul scade suma de 15.000,00 lei adusă personal de M. P., mai scade suma compensată pe care o datora R. C. către M. G. M. de 19.970,90 lei, rămânând corect suma de plată la această dată de 46.008,70 lei, iar în procesul-verbal executorul V. I. menționează că mai are de achitat suma de 51.547,30 lei sumă majorată cu suma de 5.538,60 lei din dosarul 343/2012.
Învederează recurentul-reclamant că prin dosarul nr._ a formulat contestație la executare a dosarului nr. 308/2012 prin care se anulează în parte cheltuielile de executare pentru avocat F. A. de la suma de 4.000 lei la suma de 500 lei, iar în această compensare executorul judecătoresc V. I. nu a scăzut nici suma (diferența) de 3.500 lei care a fost reținută în plus din patrimoniul său.
Susține recurentul-reclamant că față de această situație rezultă fără echivoc că executorul judecătoresc l-a indus în eroare cu sumele executate prin compensare, reținându-i în plus suma de 6.038,60 lei, (2.538,60 lei + 3.500,00 lei).
Consideră recurentul că Sentința civilă nr. 2479/21.06.2013 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul civil nr._, având ca obiect întoarcerea executării silite este netemeinică și nelegală întrucât instanța nu a respectat sentința civilă nr. 2423 pronunțată pe 03.09. 2012 privind anularea tuturor actelor de executare și nici art. 4041 Cod pr. civilă, privind întoarcerea executării și restabilirea situației anterioare, instanța reținând eronat că suma nu a fost reținută din patrimoniul reclamantului M. G. M..
Intimata R. C. a depus întâmpinare la dosar solicitând respingerea recursului formulat.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate se constată că acesta este nefondat pentru cele ce urmează.
Inițial, prin cererea din data de 18.04.2012, intimata R. C. a solicitat executarea silită a recurentului M. G. M. în temeiul deciziei civile nr. 542/C/26.10.2011 a Curții de Apel C. pentru recuperarea sumei de 3.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată, formându-se dosarul de executare nr. 343/2012.
A fost întocmit procesul-verbal nr. 343/18.04.2012 prin care au fost stabilite cheltuielile de executare în sumă de 2.538, 60 lei.
Se cuvine a fi observat că prin sentința civilă nr. 2423/03.09.2012 a Judecătoriei Tulcea a fost admisă contestația la executare formulată de actualul recurent și anulate toate actele de executare efectuate în dosarul nr. 343/2012 al B.E.J.A. V. I. și V. M.. Instanța de executare a reținut, în esență, că există un impediment legal ce lipsește de eficiență titlul executoriu exhibat de R. C. care și-a pierdut caracterul exigibil, în urma compensării intimata fiind cea care datorează recurentului o diferență de 4.000 USD și 159 lei.
Intimata R. C. a solicitat și executarea silită a debitoarei S.C. „Mike” S.R.L. Tulcea pentru recuperarea unei creanțe de 80.979,60 lei, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a unui imobil situat în Municipiul Tulcea și cheltuieli de judecată, formându-se dosarul de executare silită nr. 308/2012.
S.C. „Mike” S.R.L. a depus contractul de concesiune încheiat la data de 28.05.2012 prin care recurentul M. G. M., în calitate de cedent, a concesionat în favoarea cesionarului S.C. „Mike” S.R.L. toate creanțele pe care le avea de încasat de la debitorul cedat R. C., în temeiul sentinței civile nr. 2202/2009 și nr. 832/2011.
Conform procesului-verbal nr. 308/31.07.2012 executorul judecătoresc a compensat datoriile reciproce, constatând că a rezultat o sumă de 51.547,30 lei datorată de debitoarea S.C. „Mike” S.R.L. creditoarei R. C. în dosarul de executare silită nr. 308/2012.
În cuprinsul acestui proces-verbal s-a arătat că suma datorată la data de 31.07.2012 de către debitoarea S.C. „Mike” S.R.L. creditoarei R. C. și pe care a avut-o în vedere în aplicarea principiului compensării, era în sumă de 71.518,20 lei, rezultată din sentința civilă nr. 4075/21.12.2011, procesul-verbal nr. 308/2012, încheiat în dosarul de executare nr. 308/2012, decizia civilă nr. 542/C/26.10.2011, procesul-verbal nr. 343/2012 încheiat în dosarul de executare nr. 343/2012 al B.E.J.A. V. I. și V. M..
Se observă că executorul judecătoresc a reținut în sarcina debitoarei S.C. „Mike” S.R.L. suma de 2.538,60 lei reprezentând cheltuieli de executare din dosarul execuțional nr. 343/2012 constituit împotriva recurentului M. G. M., fiind avută în vedere compensarea efectuată prin procesul-verbal 308/31.07.2012.
Susținerile recurentului potrivit cărora executorul judecătoresc l-a indus în eroare nu pot fi primite de maniera în care au fost făcute.
În adevăr, conform art. 4041 din vechiul cod de procedură civilă, incident în speță, în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia.
Bunurile asupra cărora s-a făcut executarea se vor restitui celui îndreptățit.
În cazul în care executarea silită s-a făcut prin vânzarea unor bunuri mobile, întoarcerea executării se va face prin restituirea de către creditor a sumei rezultate din vânzare, actualizată în funcție de rata inflației, cu excepția situației când își găsește aplicare art. 449.
Iar potrivit art. 4042 din codul de procedură civilă, în cazul în care instanța judecătorească a desființat titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeași hotărâre și asupra restabilirii situației anterioare executării.
Dacă instanța care a desființat hotărârea executată a dispus rejudecarea în fond a procesului și nu a luat măsura restabilirii situației anterioare executării, această măsură se va putea dispune de instanța care rejudecă fondul.
Dacă nu s-a dispus restabilirea situației anterioare executării în condițiile alin. 1 și 2, cel îndreptățit o va putea cere instanței judecătorești competente potrivit legii.
Aceste texte de lege au avut în vedere cazul în care executarea obligației stabilită prin titlul executoriu a avut loc efectiv în condițiile art. 3711 alin. 2 potrivit procedurii executării silite prevăzută de cartea a V-a a codului „Despre executarea silită” .
În mod judicios instanța de fond a observat că argumentul care susține o atare concluzie decurge din dispozițiile art. 4041 alin. 2 și 3 Cod pr. civilă care prevede că bunurile asupra cărora s-a efectuat executarea se vor restitui celui îndreptățit, iar în cazul în care a avut loc executarea silită, întoarcerea executării se va face prin restituirea de către creditor a sumelor rezultate din vânzare, actualizate cu rata inflației, cu excepția cazului prevăzut de art. 449.
Nici critica legată de eventuala reținere eronată a instanței de fond a faptului că suma nu a fost reținută din patrimoniul recurentului nu este întemeiată în condițiile în care, la fel de judicios, instanța a observat că patrimoniul reclamantului nu s-a diminuat prin executare silită cu suma pentru care se solicită restabilirea situației anterioare, aceasta fiind menționată într-o procedură de compensare cu un alt debitor ce are un patrimoniu distinct.
În raport de toate aceste considerente, urmează ca instanța să respingă recursul, ca nefondat și să mențină hotărârea atacată, ca legală și temeinică
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de către recurentul-reclamant M. G. M., prin mandatar M. P., cu domiciliul procesual ales în municipiul Tulcea, .. 2, ., ., județul Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 2479 din data de 21 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._ /2012, având ca obiect „întoarcere executare silită” în contradictoriu cu intimata-pârâtă R. C., cu domiciliul în municipiul Tulcea, ., ., ., ca nefondat.
Menține hotărârea atacată ca legală și temeinică.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică data de 4 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Ș. R. L. D. P. R. A. V.
GREFIER,
D. B.
Jud. fond I.S.
Redactat jud. R.A.V./20.12.2013
Tehnoredactat gref. G.R./13.01.2014/2 ex..
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 10/2013. Tribunalul TULCEA | Reziliere contract. Decizia nr. 618/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
