Reziliere contract. Decizia nr. 618/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 618/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 25-09-2013 în dosarul nr. 6354/327/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 618/2013
Ședința publică de la 25 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: V. A.
JUDECĂTOR: E. N.
JUDECĂTOR: E. B.
GREFIER: L. R.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenta reclamantă S. I. cu domiciliul în Tulcea, ..6, ., ., împotriva sentinței civile nr.1382/11.04.2013 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimatul pârât T. S. cu domiciliul în H., ., jud.Tulcea, având ca obiect reziliere contract vânzare-cumpărare.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 11 septembrie 2013, susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când având nevoie de timp pentru a delibera instanța a amânat pronunțarea la data de 18 septembrie 2013 și la această dată, când a pronunțat următoarea hotărâre.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 12.09.2012 sub numărul_, reclamanta S. I. a chemat în judecata pe pârâtul T. S., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună rezilierea contractului de întreținere, autentificat sub nr.2142/30.08.2011 la B.N.P. E. Frosina, încheiat intre părți.
Pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată, arătând în esență că întotdeauna s-a îngrijit de reclamanta așa cum s-a obligat în contractul de întreținere.
Soluționând cauza, prin sentința civilă nr.1382 din 11 aprilie 2013 instanța a respins cererea formulată de reclamanta S. I., ca nefondată și cererea paratului de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecata ca nefondata.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că la data de 30.08.2011 intre părți s-a încheiat contractul de întreținere autentificat sub nr.2142 la B.N.P. E. Frosina, prin care reclamanta a înstrăinat pârâtului cota indiviza de 5/8 din apartamentul cu 2 camere situat in Tulcea, ..6, ., ., pretul vanzarii fiind de 1000 lei si obligatia paratului de a o intretine pe tot timpul vietii cu alimente, imbracaminte si tot ceea ce este necesar pentru asigurarea unor conditii de trai decent, precum si obligatia de a o inmormanta si a suporta cheltuielile ocazionate cu inmormantarea sa.
Prin acelasi contract, reclamanta si-a rezervat dreptul de uzufruct viager pentru cota de 5/8 din imobil.
Solutionarea litigiului de fata, avand ca obiect “rezilierea” contractului sus-mentionat pentru neexecutarea culpabila a obligatiei asumate de catre parati a necesitat in prealabil stabilirea corecta din punct de vedere juridic a naturii contractului in discutie si, pe cale de consecinta, calificarea corecta a cererii de chemare in judecata.
Interpretarea dată contractului de către prima instanță s-a făcut pornindu-se de la acordul real al vointelor partilor, iar nu de la cuvintele in care acest acord a fost exprimat. Totodata, pentru caracterizarea corecta a actului juridic, in sensul ca este un contract de vanzare-cumparare cu clauza de intretinere sau un contract de intretinere, a fost necesar a se examina, in raport de valoarea bunului transmis, care este prestatia principala, facand proportia intre pretul in bani si cel in natura.
Astfel, atat reclamanta, cat si paratul au dorit sa incheie un contract de intretinere, urmarindu-se instrainarea unui bun, cu rezerva dreptului de uzufruct viager, in schimbul unei obligatii de intretinere si a unui pret in suma de 1000 lei.
Potrivit cvasiunanimitatii jurisprudentei si doctrinei, atunci cand instrainarea unui bun se face numai in schimbul intretinerii sau cand prestatia principala, in raport de valoarea bunului transmis este pretul in natura, conventia respectiva constituie un contract nenumit, respectiv un contract de intretinere permis de lege in virtutea principiului libertatii contractuale.
In aceste conditii, instanta de fond a constatat ca acest contract incheiat de partile in litigiu a fost un contract de intretinere, astfel incat, in ipoteza neexecutarii culpabile a obligatiei de intretinere va putea opera rezolutiunea, ca sanctiune de drept civil, iar nu rezilierea, intrucat rezilierea presupune ca obligatiile ambelor parti contractante sa aiba caracter succesiv. Or, in contractul de intretinere, transmiterea dreptului de la creditor la debitor se produce “uno ictu”, nu succesiv, iar in caz de neexecutare contractul se desfiinteaza si bunul se redobandeste cu efect retoactiv (ex tunc). Exonerarea creditorului de a restitui valoarea intretinerii prestate sau a debitorului de a restituii contravaloarea folosintei bunului reprezinta exceptii de la principiul "restitutio in integrum”, justificate prin caracterul aleatoriu al contractului (respectiv prin compensare cu prestatiile efectuate).
In consecinta, in temeiul art. 84 din Codul de procedura civila, instanta de fond a recalificat din oficiu cererea dedusa judecatii in acest dosar, ca fiind o cerere de rezolutiune a contractului de intretinere.
Pentru a putea opera desfiintarea contractului prin rezolutiune este necesara intrunirea cumulativa a mai multor conditii: sa existe o neexecutare partiala (dar substantiala) sau totala a obligatiei debitorului; neexecutarea sa se datoreze culpei debitorului; debitorul sa fi fost pus in intarziere. In ceea ce priveste ultima conditie, a punerii in intarziere a debitorului, dat fiind natura specifica a obligatiei de intretinere, termenele stipulate pentru executare au caracter esential, astfel ca debitorul este de drept in intarziere, conform art. 1079 din Codul civil si nu i se poate acorda un termen de gratie pentru plata.
Analizand in acest context cererea dedusa judecatii, instanta de fond a constatat ca paratul a facut dovada indeplinirii obligatiei de intretinere in mod corespunzator, probele respective nefiind convingator combatute de dovezile administrate la propunerea reclamantei.
Din probele administrate in cauza, declaratii de martori si inscrisuri, instanta de fond a retinut ca paratul a trimis paratei lunar, prin intermediul unei firme specializate, diverse sume de bani in perioada oct-2011 - iul 2012. Faptul ca aceste sume au fost platite in scopul stingerii unor obligatii mai vechi intre parti nu a fost dovedita, sarcina probei revenind reclamantei in temeiul art.969 C.civ.
Instanta de fond, analizand intreg materialul probator administrat in cauza, a constatat buna credinta a paratului atat in momentul incheierii contractului cat si pe tot parcursul derularii lui, neputându-se retine existenta unei neexecutari totale sau cel putin a unei neexecutari partiale (dar semnificative) a obligatiei de intretinere asumate de parti pana la momentul ivirii starii conflictuale dintre acestia, iar neindeplinirea obligatiei de intretinere ulterioara acestui moment nu-i poate fi imputabila paratului, reclamanta fiind cea care a refuzat acest lucru.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta S. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
S-a susținut în motivarea recursului că instanța de fond în mod greșit a apreciat că acțiunea reclamantei este o acțiune în rezoluțiune și nu reziliere, dat fiind faptul că s-a înstrăinat un bun contra unei obligații de întreținere, că greșit s-a reținut că pârâtul s-a achitat de această obligație prin faptul că a trimis lunar câte 450 euro în perioada octombrie 2011 – iulie 2012, pentru că în realitate sumele au fost trimise cu alt titlu, iar alimentele cumpărate erau pentru pârât și concubina lui, nicidecum pentru reclamantă.
Nu este real, susține reclamanta, că ar fi refuzat întreținere și alimente din partea pârâtului, iar instanța de fond a făcut o interpretare eronată a clauzelor contractuale.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
Examinând cauza, în raport de critica formulată, Tribunalul constată recursul nefondat.
Intre părți s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere privind cota de 5/8 din apartamentul situat în Tulcea, .. 6, ., . reclamanta vinde către pârât cota sa indiviză contra unui preț la care se adaugă și obligația pârâtului de a o întreține pe vânzătoarea reclamantă tot restul vieții cu alimente, îmbrăcăminte, etc.
Prin acțiunea formulată, reclamanta a solicitat rezilierea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere iar instanța de fond a făcut o calificare corectă a acțiunii având în vedere că înstrăinarea imobilului s-a făcut în schimbul întreținerii sau când prestația principală, în raport de valoarea bunului, este prețul în natură, astfel că actul încheiat între părți are valoarea unui contract de întreținere.
D. urmare, în cazul neexecutării culpabile din partea uneia dintre părți a clauzelor contractului, sancțiunea este rezoluțiunea și nu rezilierea, atâta timp cât în cazul contractului de întreținere transmiterea dreptului la cumpărător are loc la un singur moment și nu succesiv.
In consecință, critica formulată sub acest aspect este nefondată.
In ce privește al doilea motiv de critică prezentat în detaliu dar care vizează în ansamblu neexecutarea culpabilă de către pârât a obligației de întreținere se constată că instanța de fond a analizat temeinic, pe baza probelor administrate, condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o acțiune în rezoluțiune a contractului de întreținere.
Astfel, s-a reținut corect că nu s-a dovedit o neexecutare culpabilă din partea pârâtului a obligației de întreținere atâta vreme cât a rezultat din probatoriul administrat exact contrariul, dovedindu-se că pârâtul chiar a prestat întreținere reclamantei, a trimis bani din Spania conform chitanțelor de la dosar, iar susținerea recurentei că banii trimiși vizau stingerea unor datorii mai vechi dintre părți nu s-a dovedit, rămânând doar o simplă susținere.
Chiar dacă în contract s-au prevăzut modalitățile de executare a întreținerii, din probe nu a rezultat că pârâtul nu a asigurat întreținere, părțile având relații bune de conviețuire în același imobil iar executarea în echivalent a fost doar pentru o perioadă limitată de timp, urmare plecării pârâtului în Spania, de unde a trimis bani iar reclamanta a achiesat la această plată.
D. urmare, nu s-a dovedit o neexecutare culpabilă a obligației de întreținere ori una parțială dar totuși destul de semnificativă încât să atragă rezoluțiunea contractului iar neînțelegerile temporare dintre părți nu sunt de natură să conducă la încetarea contractului în acest moment, în condițiile în care nici refuzul primirii întreținere nu poate să conducă la încetarea contractului.
Față de aceste considerente, cum nu rezultă o altă situație de fapt, cum depunerea la dosar a unei înregistrări cu reportofon nu este suficientă, în condițiile în care autorizarea înregistrării și autenticității acesteia nu există, să facă dovada unei alte situații de fapt, Tribunalul constată că hotărârea primei instanțe este temeinică, legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurenta reclamantă S. I. cu domiciliul în Tulcea, ..6, ., ., împotriva sentinței civile nr. 1382/11.04.2013 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimatul pârât T. S. cu domiciliul în H., ., județul Tulcea, având ca obiect reziliere contract vânzare-cumpărare, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 25 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
V. A. E. N. L. R.
E. B.
07.10.2013
Red.jud.EB
Tehnored. DS/ex.2
08.10.2013
| ← Întoarcere executare. Decizia nr. 898/2013. Tribunalul TULCEA | Validare poprire. Decizia nr. 99/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
