Plângere contravenţională. Decizia nr. 10/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 10/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 23-05-2013 în dosarul nr. 1306/88/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.10
Ședința publică din data de 23 mai 2013
Președinte: D. N.
Judecători: E. N.
R. A. V.
Grefier: P. L.
S-a luat în examinare contestatia in anulare formulata de către contestatoarea . prin administrator A. M. A., cu sediul in ., impotriva deciziei civile nr.183/13.03.2013 pronuntata de Tribunalul Tulcea in dosarul nr._, avand ca obiect plangere contraventionala, in contradictoriu cu intimata I. DE S. PENTRU CONTROLUL IN TRANSPORTUL RUTIER – I.S.C.T.R. cu sediul in Bucuresti, ..38, sector 1 si sediul procesual ales in Constanta, ., nr.2, .. Constanta.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat av. G. A. in calitate de aparator al contestatoarei in baza imputernicirii avocatiale existente la dosar, lipsa fiind reprezentantul intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform art.87 si urm. C.pr.civ..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care invedereaza instantei ca cererea este scutita de plata taxei de timbru, s-a depus intampinare care a fost comunicata, după care,
Instanta pune in discutie exceptia inadmisibilitatii contestatiei in anulare invocata de intimata prin intampinarea depusa la dosar si acorda cuvantul pe exceptie si in fond.
Aparatorul contestatoarei, avand cuvantul solicita respingerea exceptiei ca nefondata. Sustine ca este admisibila contestatia in anulare pentru ca la dosar au existat inscrisuri de care instanta de recurs nu a tinut cont si referitor la teza a 2-a considera ca instanta de recurs nu a raspuns apararilor lor. Mai arata ca la dosar a existat o copie a atestatului profesional modificat, inainte de a fi spălat si detine originalul acestuia pe care il si prezinta instantei.
Pe fond, arata ca in ce priveste eroarea materiala savarsita de instanta de recurs, la dosar există mai multe inscrisuri de care nu s-a tinut cont. Depune la dosar adresa nr.2074/P/2013 emisa de P. de pe langa Judecatoria B. si arata ca in cadrul cercetarilor din dosarul penal s-a recunoscut ca acesta a modificat ultimele 2 cifre de la anii de valabilitate si a recunoscut ca a fost spălat documentul si nu mai stia exact datele. Mentioneaza ca in cererea de angajare conducatorul auto a declarat ca atestatul său este valabil, fostul conducator auto a obtinut atestatul dupa 22 de zile si acesta a efectuat doar o singura cursă in acea perioada.
Arată că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra nici unuia dintre aceste documente și trebuiau avute in vedere dispozițiile art. 318 Cod proc. civ. si ale art.6 din C.E.D.O. Susține ca nu s-a observat existența taxei de timbru si nu s-au analizat toate apărările recurentei, societatea recurenta fiind in eroare intrucat conducătorul auto a săvârșit un fals, iar reprezentanții intimatei nu au observat in momentul opririi in trafic, ca atestatul nu este in regula.
Mai arată că amenda în suma de 14.000 lei a dus la încetarea activității contestatoarei care oricum desfășura activitatea de transport cu o singura mașina. Solicită anularea hotărârii pronunțate de instanța de recurs si rejudecarea cauzei. Depune la dosar concluzii scrise.
TRIBUNALUL:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ din 16 aprilie 2013, contestatoarea S.C. A. T. S.R.L., cu sediul în ., a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei civile nr. 183/13.03.2013 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosar nr._ în temeiul art. 318 teza I și teza a II-a Cod proc. civ.
In motivarea contestației, contestatoarea a arătat că, prin Sentința civilă nr. 3524/2012, Judecătoria Tulcea a admis, în parte, plângerea pe care a formulat-o împotriva procesului-verbal de contravenție . Nr._ /23.04.2012, întocmit de intimatul I. de S. pentru Controlul și Transportul Rutier a modificat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestate în sensul că a fost înlocuită sancțiunea amenzii contravenționale în sumă de 14.000 lei cu avertismentul.
Impotriva acestei sentințe civile a formulat recurs intimatul I. de S. pentru Controlul și Transportul Rutier I.S.C.T.R. – I. Teritorial 2.
Prin Decizia civilă nr. 183/2013, Tribunalul Tulcea a admis recursul și a modificat sentința atacată în totalitate în sensul că a respins plângerea ca nefondată.
Consideră contestatoarea că, în speță, sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 318 Cod proc. civ., respectiv eroarea materială motivat de faptul că, la dosarul cauzei se află mai multe înscrisuri la care instanța de recurs nu a făcut referire în motivarea hotărârii.
Mai mult, instanța de recurs, în motivarea deciziei a reținut că, în cauză, nu s-a demonstrat nicio situație care să-l favorizeze pe contravenient, ori la dosarul cauzei se află mai multe înscrisuri la care instanța de recurs nu a făcut referire în motivarea hotărârii.
Astfel, la dosarul cauzei există declarația olografă a conducătorului auto prin care acesta a susținut că s-a aflat într-o eroare și că la momentul angajării avea convingerea că deține atestat valabil, cererea acestuia de angajare pe perioadă determinată (pe perioada cât fostul șofer urma să își obțină la rândul său un nou atestat profesional în care declară că deține atestat valabil și atestatul profesional modificat de acesta și copia atestatului fostului șofer al societății.
Instanța de recurs deși a evidențiat în practicaua hotărârii că înscrisurile arătate mai sus se află la dosar, nu s-a pronunțat asupra niciunuia din aceste probe iar în virtutea rolului activ nici nu a solicitat lămuriri din partea conducătorului auto.
Această situație reprezintă o greșeală materială în sensul dispozițiilor art. 318 teza I.
Dacă instanța va înlătura susținerea contestatoarea referitoare la existența unei greșeli materiale, aceasta a solicitat să se constate că sunt incidente dispozițiile art. 318 teza a III-a în sensul că instanța de recurs nu a analizat toate apărările formulate de petenta contestatoare.
Astfel, instanța nu s-a pronunțat asupra susținerilor contestatoarei în sensul că petenta s-a aflat în eroare din cauza faptului că s-a săvârșit un fals de către conducătorul auto cu atât mai mult cu cât nici reprezentantei I.S.C.T.R. nu au sesizat această nelegalitate cu privire la atestatul conducătorului la momentul opririi în trafic, ci au întocmit procesul-verbal de contravenție după verificări ulterioare în baza de date.
Examinând cererea în raport de motivele invocate, instanța reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr._, Judecătoria Tulcea a admis în parte plângerea formulată de petenta A. T. S.R.L, cu sediul în Blăjani, județul B., împotriva procesului-verbal de contravenție . Nr._/23.04.2012, încheiat de I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier – ISCTR, a modificat procesul-verbal de contravenție . Nr._/23.04.2012 în sensul că a înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale în sumă de_ lei cu avertisment, menționând celelalte dispoziții ale procesului-verbal de contravenție.
Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria Tulcea a reținut următoarele:
La data de 23.04.2012 a fost încheiat procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ prin care s-a reținut de către agentul constatator că transportatorul rutier a utilizat în ziua de 10.04.2012 ore 17:51 pe DN22 km 178, conducătorul auto N. C. L., fără atestat.
În drept, agentul constatator a reținut că fapta săvârșită este prevăzută de art. art. 3 pct. 14 din H.G. nr. 69/2012 și sancționată de art. 6 din același act normativ.
Analizând temeiul de drept reținut la încadrarea faptei ca fiind contravenție, instanța a constatat că agentul constatator a stabilit în mod corect încadrarea juridică a faptei.
Astfel, art. 3 pct. 14 din H.G. nr. 69/2012, privind stabilirea încălcărilor prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier, prevede: „Următoarele fapte reprezintă încălcări foarte grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenții, dacă acestea nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni: 14. utilizarea de către operatorul de transport rutier/întreprinderea de transport rutier în cont propriu a unor conducători auto fără atestat/certificat de competență profesională sau al căror atestat/certificat de competență profesională are termenul de valabilitate expirat;”
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța a reținut că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. 2/2001.
Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură în faza de judecată garanțiile specifice pentru exercitarea efectivă a dreptului la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În cauză, este indubitabil faptul că petenta a folosit pentru transportul rutier, un conducător auto care avea expirat atestatul competență profesională.
Din analiza copiei atestatului profesional al conducătorului auto N. C. L., se observă că atestatul a fost eliberat la data de 04.02.2008 și este valabil până la data de 03.02.2013. La o examinare mai atentă, se pot constata unele alterări ale anilor de valabilitate, explicate de conducătorul auto în declarația olografă, prin faptul că atestatul a fost spălat din greșeală de către soția sa.
În cererea de angajare adresată petentei la data de 06.04.2012, N. C. L. a arătat că deține atestat profesional valabil până în luna februarie 2013.
Analizând împrejurările săvârșirii contravenției, instanța a apreciat că petenta nu poate invoca în apărarea sa, eroarea de fapt, ca și cauză de înlăturare a caracterului contravențional al faptei, având în vedere calitatea sa de profesionist în domeniul transporturilor rutiere.
Cu toate acestea, împrejurările săvârșirii contravenției, aflate la limita erorii de fapt, nu pot fi omise la aprecierea gradului de pericol al faptei săvârșite.
Impotriva acestei sentințe civile a formulat recurs intimata I. de S. pentru Controlul în Transport Rutier.
Prin Decizia civilă nr. 183/13 martie 2013, Tribunalul Tulcea a admis recursul și a modificat sentința atacată în sensul că a respins plângerea ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de recurs a reținut următoarele:
Conform art. 3 pct. 14 din H.G.R. Nr. 69/2012 constituie contravenție utilizarea de către operatorul de transport/întreprinderea de transport rutier în cont propriu a unor conducători auto fără atestat/certificat de competență profesională sau al căror atestat/certificat de competență profesională are termenul de valabilitate expirat.
Din probele administrate în cauză a rezultat fără dubii că autovehiculul cu număr de înmatriculare_ utilizat de către intimată a fost condus de șoferul N. C. L. fără ca acesta să dețină atestat.
Procesul-verbal de contravenție legal încheiat face dovada situației de fapt consemnate în cuprinsul său până la proba contrară, probă pe care trebuie să o facă petentul ori, în cauză, nu s-a demonstrat o altă situație de fapt decât cea reținută de agentul constatator și nici că procesul-verbal de contravenție nu ar fi fost legal încheiat.
Potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. Nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
In cauză, nu s-a demonstrat niciuna din aceste situații care să-l favorizeze pe contravenient în condițiile în care împrejurările în care a fost săvârșită fapta nu sunt de natură a înlătura amenda contravențională aplicată, rezultând în mod cert că șoferul autovehiculului nu deținea atestat.
Fapta de a utiliza un astfel de conducător auto ce nu posedă atestat nu poate fi una lipsită de pericol, ci pune la îndoială siguranța în trafic și totodată respectarea cu strictețe a legislației rutiere.
Fapta nu poate fi considerată ca având o gravitate redusă doar pentru că s-a săvârșit o perioadă scurtă de timp, cum greșit susține prima instanță, pentru că durata în timp a contravenției a fost stopată de momentul constatării ei ca și contravenție pentru ea și, în caz contrar, ar fi putut să dureze o perioadă de timp mai mică, ori mai mare, până la momentul depistării de către organul de control.
Această argumentare nu este de natură să justifice înlocuirea amenzii cu avertisment
Tribunalul constată că, potrivit art. 318 Cod proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
In sensul textul citat mai sus, „greșeală materială” înseamnă greșeală de ordin procedural de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință darea unei soluții greșite. Legea are în vedere greșeli materiale cu caracter procedural care au dus la pronunțarea unei soluții eronate.
Prin urmare, greșelile instanței de recurs, care deschid calea contestației în anulare sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale.
Aspectele învederate de contestatoare în susținerea incidenței dispozițiilor art. 318 teza I Cod proc. civ., respectiv neanalizarea de către instanța de recurs a susținerilor acesteia cu privire la existența erorii de fapt și a înscrisurilor doveditoare pe care le-a depus în acest sens la dosar nu reprezintă greșeală materială în sensul dispozițiilor art. 318 teza I Cod proc. civ.
Mai mult, aceste susțineri au fost analizate de prima instanță, aceasta reținând că petenta nu poate invoca eroarea de fapt, ca și cauză de înlăturare a caracterului contravențional al faptei, având în vedere calitatea sa de profesionist în domeniul transporturilor rutiere.
La rândul său, instanța de recurs a reținut că procesul-verbal de contravenție este legal întocmit și că petenta se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute în sarcina acesteia, așa cum a reținut în mod corect prima instanță.
A apreciat însă, în dezacord cu prima instanță că nu se impune reindividualizarea sancțiunii aplicate, astfel că plângerea contravențională formulată de petentă a fost respinsă în totalitate.
Cea de-a doua teză a art. 318 Cod proc. civ. are în vedere numai omisiunea de a examina unul din motivele de casare sau modificare.
In ipoteza a doua a art. 318 Cod proc. civ., numai recurentul poate introduce contestație în anulare, din moment ce este vorba de omisiunea de a discuta un motiv de recurs.
Intimatul nu se poate plânge că instanța a omis să cerceteze un motiv de recurs, neavând un interes legitim și actual în acest sens. Ori, în speță, contestatoarea a avut calitatea de intimat față de recursul formulat de I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier.
In consecință, în raport de aceste considerente, contestația în anulare a fost respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulata de către contestatoarea S.C. A. T. S.R.L., prin administrator A. M. A., cu sediul in ., împotriva deciziei civile nr. 183/13.03.2013 pronuntata de Tribunalul Tulcea in dosarul nr._, avand ca obiect plangere contraventionala, in contradictoriu cu intimata I. DE S. PENTRU CONTROLUL IN TRANSPORTUL RUTIER – I.S.C.T.R. cu sediul în Bucuresti, .. 38, sector 1 si sediul procesual ales in Constanta, ., nr. 2, .. Constanta, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 23 mai 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
D. N. E. N. P. L.
V. R. A.
03.06.2013
Red.jud.EN
Tehnored.DS/Ex. 2
06.06.2013
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 70/2013. Tribunalul TULCEA | Întoarcere executare. Decizia nr. 898/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
