Plângere contravenţională. Decizia nr. 260/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 260/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 10-04-2013 în dosarul nr. 2973/327/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 260/2013
Ședința publică de la 10 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: E. B.
JUDECĂTOR: V. A.
JUDECĂTOR: C. B.
Grefier: L. R.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurentul petent E. C. A. cu domiciliul în M., ., ., jud.C. și domiciliul procesual ales la Cabinet Av.G. L. în G., . – Galatzi, nr.2, ., jud.G., împotriva sentinței civile nr.3599/28.11.2012 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TULCEA cu sediul în Tulcea, ., jud.Tulcea, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursul este declarat în termen și scutit de plata taxei judiciare de timbru, precum și că, s-a depus întâmpinare ce nu a fost comunicată, după care:
Văzând că nu sunt motive de amânare, instanța constată dosarul în stare de judecată și lasă cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL:
Sub nr._ s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Tulcea, plângerea formulată de către petentul E. C. A., cu domiciliul în M., ., ., județul C., împotriva procesului verbal . nr._/29.04.201 încheiat de intimat Inspectoratul de Poliție al Județului Tulcea, cu sediul în Tulcea, ., județul Tulcea, solicitând anularea acestuia.
Plângerea nu a fost motivată în fapt și în drept.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată, arătând, în esență, că procesul verbal este legal și temeinic încheiat.
Prin sentința civilă nr. 3599/28.11.2012 a Judecătoria Tulcea, a fost respinsă plângerea, ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că în anul 2005, cu ocazia reviziei drumului DN 22(E87) km 178-187, s-a constatat că pe acest tronson de drum s-au produs mai multe accidente rutiere cu consecințe deosebit de grave (persoane decedate sau rănite grav). S-a constatat că cele mai multe accidente s-au produs pe sectorul de drum DN 22(E87) km 179+400 până la km 183+100, al cărui traseu prezintă succesiuni de curbe deosebit de periculoase și dese schimbări de declivitate, cu semnalizarea orizontală și verticală corect și complet executată de către administratorul drumului, respectiv S.D.N. Tulcea.
A mai arătat instanța de fond că din investigarea cauzelor care au condus la producerea accidentelor rutiere s-a constatat că în majoritatea cazurilor acestea s-au produse din cauza conducerii autovehiculelor cu viteză excesivă, neadaptată la condițiile traseului drumului pe sectorul precizat mai sus, pierzându-se astfel controlul deplasării în siguranță a autovehiculului.
Pentru prevenirea producerii accidentelor deosebit de grave pe tronsonul de drum precizat mai sus, a mai arătata judecătorul fondului, s-a propus ca măsură imediată, instituirea restricției de viteză de 50Km/h și urmărirea respectării regimului de viteză de către utilizatorii drumului prin controale radar efectuate de agenții de poliție ai S.P.R. Tulcea.
A reținut prima instanță că prin procesul-verbal . nr._/29.04.2012 petentul a fost sancționat contravențional în baza art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, reținându-se că la data mai sus arătată, ora 09,02 a condus autoturismul marca BMW cu numărul de înmatriculare_ pe DN 22 (E87) în direcția Cataloi - Tulcea iar la km 179+400m, zona de limitare a vitezei 50 km/h a fost înregistrat de aparatul radar video montat pe autoturismul MAI_, cu viteza de 108 km/h, abatere filmată pe caseta video M02.
Examinând legalitatea procesului-verbal, prima instanța a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea tuturor cerințelor de formă instituite de art. 17- art. 19.
Cât privește temeinicia procesului-verbal, instanța de fond a reținut că prin art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, legiuitorul a prevăzut obligația conducătorilor de vehicule de a respecta viteza maximă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus.
A mai arătat prima instanță că intimata a depus la dosarul cauzei înregistrările fotografice ale aparatului radar, din data de 29.04.2012, din a căror coroborare reiese că autoturismul cu numărul de înmatriculare_ a rulat la ora 09,02 cu viteza de 108 km/h, înscrisuri ce dovedesc, dincolo de orice îndoială, situația de fapt reținută de către agentul constatator.
Potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amendă și suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pentru o perioadă de 90 de zile, depășirea cu mai mult de 50 km/h.
Cum pe sectorul de drum pe care a fost depistat petentul, limita maximă de viteză este, așa cum s-a arătat, de 50 km/h, prima instanță a constatat că în mod corect a reținut agentul constatator că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției prevăzute de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, faptă constatată cu respectarea cerințelor instituite de art. 121 alin. 2 din R.A. O.U.G. nr. 195/2002.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse și considerând că agentul constatator a făcut o corectă individualizare a sancțiunii contravenționale în raport de gravitatea faptei și urmările pe care le-ar fi putut produce, plângerea petentului a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri, a făcut recurs petentul E. C. A.,fără a-l motiva însă in fapt sau in drept.
În apărare, intimata Inspectoratul de Poliție Județean Tulcea a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Examinând hotărârea recurată, instanța constată că recursul este neîntemeiat. Astfel, faptul că petentul a săvârșit fapta contravențională pentru care a fost sancționat rezultă din fotografiile radar depuse în fața primei instanțe, petentul nereușind să producă o probă contrară situației de fapt relevată de aceste fotografii. De asemenea, aparatura cu care au fost executate fotografiile era verificată metrologic, iar operatorul radar avea atestat în acest sens, aspecte ce rezultă din înscrisurile depuse în fața primei instanțe.
Având în vedere aceste considerente, instanța urmează să respingă recursul, ca nefondat și să mențină sentința civilă nr. 3599/28.11.2012 a Judecătoriei Tulcea, ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurentul-petent E. C. A., cu domiciliul în M., ., ., județul C. și domiciliul procesual ales la Cabinet Av. G. L. în G., . – Galatzi, nr. 2, ., județul G., împotriva sentinței civile nr.3599/28.11.2012 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., județul Tulcea, având ca obiect plângere contravențională, ca nefondat.
Menține sentința civilă nr. 3599/28.11.2012 a Judecătoriei Tulcea, ca legală și temeinică.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 10.04.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
E. B. V. A. C. B.
GREFIER,
L. R.
Jud. fond S.G.
Redactat jud. C.B./29.05.2013
Tehnoredactat gref. G.R./03.06.2013/2 ex.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 306/2013. Tribunalul TULCEA | Pretenţii. Decizia nr. 181/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
