Revendicare imobiliară. Decizia nr. 285/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 285/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 17-04-2013 în dosarul nr. 3047/327/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.285
Ședința publică din data de 17 aprilie 2013
Președinte: F. Șurculescu
Judecători: D. N.
E. N.
Grefier: P. L.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de către recurenta-reclamanta B. E. domiciliata in Tulcea, ., jud. Tulcea, impotriva sentintei civile nr.3214/06.11.2012 pronuntata de Judecatoria Tulcea in dosarul nr._, avand ca obiect revendicare imobiliara, in contradictoriu cu intimatul-parat L. G. domiciliat in Tulcea, ., jud. Tulcea, personal, cat si in calitate de mostenitor al intimatei decedata L. I. si intimata G. E. domiciliata in Constanta, ., ., ., jud. Constanta, in calitate de mostenitoare a intimatei decedata L. I..
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat recurenta-reclamanta, intimatul-parat, av. P. M. in calitate de aparator al recurentei-reclamanta si av. Diacencu R. in calitate de aparator al intimatilor.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform art.87 si urm. C.pr.civ..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care invedereaza instantei ca recursul este declarat in termen, motivat si legal timbrat, după care,
Față de sustinerea aparatorilor partilor ca nu mai au alte cereri de formulat sau explicatii de dat in completarea cercetarii judecatoresti, instanta constata dosarul in stare de judecata si acorda cuvantul in recurs.
Aparatorul recurentei-reclamanta, avand cuvantul in recurs, solicita admiterea recursului, casarea hotararii instantei de fond si trimiterea cauzei spre rejudecare primei instante intrucat instanta de fond a continuat judecata si dupa decesul unuia dintre intimati, cat si pentru ca a solicitat la instanta de fond efectuarea unei noi expertize topografice, criticand lucrarea si argumentand-o cu inscrisuri, iar instanta a respins solicitarea. Arata ca este necesar ca instanta de fond sa aprecieze asupra necesitatii efectuarii unei noi expertize.
In subsidiar, solicita admiterea recursului, schimbarea in totalitate a hotararii recurate si admiterea actiunii, cu cheltuieli de judecata. Depune la dosar chitanta nr.9/22.01.2013 privind onorariul de aparator.
Aparatorul intimatilor, avand cuvantul in recurs, in ce priveste casarea hotararii recurate conform art.304 pct.5 C.pr.civ., arata ca intimata G. E. prin faptul ca nu a fost introdusa in proces, nu a suferit nici o paguba, mai mult, L. I. a si beneficiat de asistență juridica. In ce priveste efectuarea unei noi expertize, arata ca recurenta trebuia sa formuleze obiectiuni clare, scrise, care sa fie discutate. Solicita respingerea recursului ca nefondat si mentinerea hotararii instantei de fond ca temeinica si legala. Mentioneaza ca din expertiza efectuata la dosar reiese ca L. G. nu a intrat in suprafata de teren ce apartine recurentei, iar instanta de fond a retinut culpa procesuala a recurentei. Solicita obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata si depune chitanta la dosar.
Aparatorul recurentei-reclamanta, avand cuvantul in replica, arata ca toate actele de procedura efectuate dupa decesul partii, sunt lovite de nulitate din culpa partilor. La instanta de fond arata ca a formulat obiectiuni la raportul de expertiza si au fost respinse.
Aparatorul intimatilor arata ca la instanta de fond paratii au fost reprezentati de catre acesta.
TRIBUNALUL:
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 22.04.2011 sub nr._ reclamanta B. E. a formulat în contradictoriu cu pârâtul L. G. acțiune în revendicare, în privința unei suprafețe de 39 mp. și acțiune de grănițuire a proprietății.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a arătat că, prin actul de vânzare nr. 233/09.09.1950 a dobândit un imobil în municipiul Tulcea, . (actualmente nr. 53), compus din locuință și curte în suprafață totală de 416 mp. Ulterior, în baza autorizației de construire nr.39/08.06.1954 a construit o casă de locuit. Asupra acestui imobil a exercitat o posesie continuă, publică, netulburată și sub nume de proprietar. S-a mai arătat că terenul era împrejmuit cu gard de stuf și stâlpi din beton la extremități, existent și în prezent; de comun acord cu toți vecinii, s-a edificat un alt gard despărțitor cu temelie de beton și scândură, în vechea configurație.
Pe cale reconvențională, pârâtul a solicitat constatarea dobândirii dreptului de proprietate privată pentru suprafața suplimentară celei rezultate din actul de proprietate, respectiv 8 mp. – prin uzucapiune.
Prin sentința civilă nr. 3214/06.11.2012 Judecătoria Tulcea a respins acțiunea în revendicare formulată de reclamanta B. E. în contradictoriu cu pârâtul L. Ghioerghe, ca nefondată.
Instanța a admis acțiunea în grănițuire și a stabilit limita de hotar dintre proprietățile aflate în litigiu, ca fiind cea dintre punctele: 10, 11, 14, 198, 20, 29 și 34, astfel cum a fost individualizată prin Planul de amplasament și delimitare a imobilului, recepționat de O.C.P.I. Tulcea, anexă la raportul de expertiză judiciară întocmit de expert P. Ș..
A fost respinsă cererea de obligare a pârâtului-reclamant la plata cheltuielilor judiciare și cererea reconvențională, de constatare a dreptului de proprietate, prin uzucapiune, ca nefondată, iar în temeiul art. 22 alin. 2 din O.G. nr. 2/2000 a fost stabilit onorariul definitiv al expertului judiciar P. Ș., la suma de 1486 lei și s-a dispus virarea de Biroul local de expertiză Tulcea, în contul expertului judiciar.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut cu privire la dreptul de proprietate al reclamantei-pârâte, că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat la notariatul de Stat Județean Tulcea sub nr. 2524/11.12.1978 – B. E. (reclamanta) și B. V. au cumpărat casa de locuit situată în municipiul Tulcea, ., ocupând o suprafață de 117,49 mp.; terenul aferent, în suprafață de 571 mp., a trecut în proprietatea statului, potrivit art.30 alin.2 din Legea nr.58/1974.În contract se face mențiunea despre vecinătatea, pe latura vestică, cu proprietatea - L. G..
A mai reținut instanța că ulterior, Bonțoiu V. și soția acestuia, Bonțoiu F., au donat către B. E. cota indiviză de ¼ din locuința situată în municipiul Tulcea, .; terenul în suprafață de 143 mp a trecut în proprietatea statului, conform art.30 alin.2 din Legea nr.58/1974, dobândirea păstrând un drept de folosință a terenului, în condițiile stabilite de Legea nr.4/1973.
Prin Ordinul prefectului nr.312/29.10.2001 s-a atribuit în proprietatea reclamantei suprafața de 952,51 mp. teren situat în municipiul Tulcea, ..
Cu privire la dreptul de proprietate al pârâtului-reclamant, instanța a reținut că prin actul de vânzare înregistrat sub nr. 233/09.02.1950 la Tribunalul Județului Tulcea – L. G. (pârâtul) și L. I. au cumpărat imobilul din Tulcea . compus din locuință și curte împrejmuită cu gard de stuf, iar la stradă cu gard de scânduri – nefiind indicată suprafața terenului.
Prin Titlul de proprietate nr._/22.09.2010 s-a reconstituit dreptul de proprietate, pe numele L. G. și L. I., pentru suprafața de 415,65 mp. teren intravilan municipiul Tulcea (.).
A arătat judecătorul primei instanțe că, prin definiție, acțiunea în revendicare imobiliară este o acțiune reală, petitorie și imprescriptibilă, prin care proprietarul neposesor pretinde restituirea bunului său de la posesorul neproprietar iar pentru situația în care pârâtul, deține la rândul său, act de proprietate asupra imobilului revendicat se procedează la compararea celor două acte de proprietate, dându-se eficiență titlului care este preferabil.
A reținut instanța de fond că prin concluziile la raportul de expertiză judiciară întocmit de expert P. Ș., s-a atestat faptul că suprafața de teren deținută de reclamanta-pârâtă B. E. este de 928 mp., respectiv cu 25 mp. mai puțin decât suprafața înscrisă în Ordinul prefectului nr.312/29.10.2001.
Privitor la terenul reclamantei, expertul a arătat că pentru acesta a fost întocmită în anul 2001, o documentație cadastrală, prin care s-a identificat o suprafață de 913,88 mp, realizată în sistem de proiecție Stereo 1970 plan secant (altul decât cel utilizat în prezent). De asemenea, expertul a arătat că diferența de teren rezultată între documentația cadastrală întocmită anterior și schița la raportul de expertiză, se încadrează în toleranțele admise de legislația în vigoare.
Referitor la suprafața de teren deținută de pârâtul-reclamant L. G. expertul a arătat că aceasta este de 415 mp., respectiv cu 1 mp. mai puțin decât cea înscrisă în Titlul de proprietate nr._/22.09.2010.
În aceste condiții, instanța de fond a constatat că pârâtul nu a ocupat nicio suprafață din terenul reclamantei, acesta deținând la rândul său o suprafață mai mică decât cea consemnată în actul de proprietate, considerente pentru care acțiunea în revendicare a fost respinsă, ca nefondată.
Cu privire la cererea reconvențională, de constatare a dreptului de proprietate prin uzucapiune, judecătorul primei instanțe a arătat că uzucapiunea, ca fapt juridic, reprezintă un mod originar de dobândire a dreptului de proprietate, conceput de legiuitor ca o sancțiune a pasivității adevăratului proprietar iar potrivit prevederilor art. 1890 Cod civil, acțiunile reale se prescriu într-un termen de 30 de ani, fără ca cel care invocă această prescripție achizitivă să fie obligat a produce vreun titlu și fără să i se poată opune reaua-credință.
A arătat instanța că, așa cum s-a reținut anterior, pârâtul-reclamant nu deține nicio suprafață din terenul reclamante-pârâte și că în aceste condiții, și această acțiune este nefondată.
Cu privire la acțiunea în grănițuire, judecătorul primei instanțe a arătat că acțiunea în grănițuire este acea acțiune prin care reclamantul pretinde în contradictoriu cu pârâtul, determinarea liniei de demarcație a celor două proprietăți învecinate, ce aparțin părților, iar această acțiune își justifică rațiunea atât în cazul inexistenței unei delimitări între proprietăți cât și situația în care astfel de semne există, dar nu au fost stabilite prin înțelegerea părților sau prin hotărâre judecătorească și sunt contestate de vreuna dintre părți.
Instanța a reținut că raportul de expertiză tehnică a stabilit limita de hotar dintre proprietățile aflate în litigiu, ca fiind cea dintre punctele: 10, 11, 14, 198, 20, 29 și 34, astfel cum a fost individualizată prin Planul de amplasament și delimitare a imobilului, recepționat de O.C.P.I. Tulcea (anexă la raportul de expertiză), atașat la pag. 94 din dosar.
Cu privire la cheltuielile de judecată, instanța de fond a reținut că reclamanta-pârâtă, cu ocazia efectuării raportului de expertiză, a arătat că cele două proprietăți ar trebui să fie delimitate între punctele: 10, 49, 17, 50, 18, 51 și 34, iar acest aspect ar fi condus la majorarea suprafeței de teren la 946 mp și, în mod corespunzător, la diminuarea suprafeței de teren deținută de pârâtul-reclamant, la 397 mp.
A arătat instanța că, în principiu, granița dintre proprietăți rămâne aceeași, însă date fiind divergențele provocate de reclamantă, se impune ca instanța să statueze limita dintre acestea.
Prima instanță a respins cererea de obligare a pârâtului-reclamant la plata cheltuielilor judiciare avansate de către aceasta dat fiind contextul în care a fost admisă acțiunea în grănițuire.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs reclamanta B. E., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
Arată recurenta-reclamantă că, din punctul său de vedere, expertul topograf nu a efectuat lucrarea ținând cont de toate înscrisurile depuse la dosarul cauzei, (schița cadastrală a imobilului proprietatea sa, schița de ansamblu a proprietăților de pe . la contractul de vânzare-cumpărare), acesta a redat suprafețe de teren care nu au corespondență în realitate, motiv pentru care a solicitat instanței de fond efectuarea unei noi expertize, iar instanța a dispus respingerea cererii, apreciind ca fiind corectă lucrarea deja efectuată, chiar dacă prin cererea reconvențională pârâții-reclamanți au solicitat să se constate că au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani.
Consideră recurenta-reclamantă că însăși această susținere demonstra împrejurarea că pârâții erau conștienți de faptul că intraseră în terenul proprietatea sa prin mutarea gardului și acapararea acelei suprafețe de teren pentru care solicitau a se constata intervenită uzucapiunea, și susține aceasta că nu s-a ținut cont de faptul că fișa cadastrală a imobilului său a fost întocmită după ce s-a luat acordul vecinilor, inclusiv a pârâților reclamanți, că dreptul a fost intabulat încă din anul 2001 și nimeni nu a contestat niciodată acest aspect.
Arată recurenta-reclamantă că toleranța de măsurătoare la care face referire expertul și pe care instanța de fond o ia în considerare, nu poate fi primită întrucât diferența de 15 mp dintre măsurătoarea cadastrală și cea făcută de către acesta este mult prea mare pentru a îmbrăca forma unor diferențe ce s-ar circumscrie în așa zisa toleranță, pentru toate aceste considerente impunându-se efectuarea unei noi expertize de către un alt expert.
Consideră recurenta-reclamantă că hotărârea este nelegală și cu privire la stabilirea liniei de hotar, în sensul că stabilindu-se granița pe coordonatele reținute de către instanță (care nici nu se regăsesc în totalitate în raportul de expertiză), a înlăturat schița sa cadastrală avută în vedere la intabularea proprietății sale, ținând cont exclusiv de expertiză și ignorând faptul că pârâții L. nu au putut prezenta nici o schiță anexă la actul de vânzare-cumpărare.
Susține recurenta-reclamantă că emiterea ordonanței prefectului s-a făcut exclusiv pe declarațiile lor referitoare la proprietate pe care o deține (suprafața terenului), iar în hotărâre se menționează faptul că măsurătoarea efectuată pentru intabulare ar fi eronată, fiind deplasată atât pe axa „x” cât și ce cea „y”, preluată din raportul de expertiză.
Consideră recurenta-reclamantă că în mod greșit instanța de fond a dispus și respingerea cererii privitoare la cheltuielile de judecată, cu motivația că a solicitat stabilirea liniei de hotar pe coordonatele menționate (greșite în hotărâre) și acest lucru ar fi dus la majorarea suprafeței de teren la 946 mp.
Apreciază recurenta-reclamantă că deși prima instanță a considerat că ar fi provocat divergențe, însă linia de hotar rămâne aceeași, astfel că nu se impune a fi plătite cheltuieli de judecată, o astfel de susținere nu poate fi primită întrucât admițând în parte acțiunea, instanța de fond trebuia să admită cel puțin în parte și cererea privind cheltuielile de judecată.
Date fiind cele prezentate mai sus recurenta-reclamantă solicită pentru primele două motive, admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe în vederea administrării unei noi expertize topografice.
În subsidiar solicită admiterea recursul în totalitate și schimbarea hotărârii instanței de fond, în sensul admiterii acțiunii și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Totodată, consideră să se impune admiterea recursului și pentru cel de-al treilea motiv pentru considerentele arătate.
În apărare, pârâtul L. G. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Examinând hotărârea atacată sub aspectul motivelor invocate, cât și din oficiu, se reține că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
La termenul de judecată din data de 17.04.2013, recurenta-reclamantă, prin a părătorul său a învederat instanței faptul că instanța de fond a continuat judecata și după decesul intimatei defuncte L. I., decedată la data de 14.09.2012, conform actului de deces nr. 730/17.09.2012 înregistrat la Primăria municipiului Tulcea și certificatului de deces . nr._/17.09.2012
Capacitatea procesuală reprezintă aplicarea pe plan procesual a capacității civile
Capacitatea procesuală de folosință constă în atitudinea unei persoane de a avea drepturi si obligații pe plan procesual.
În cazul persoanelor fizice, capacitatea de folosință începe la nașterea lor și încetează la moartea lor.
Excepția lipsei capacității de folosință este o excepție de fond, absolută și peremtorie, iar actele de procedură făcute de o persoană fără capacitate de folosință sunt nule absolut.
În cauză, deși intimata defunctă L. I. era decedată din data de 14.09.2012, instanța de fond a pronunțat sentința civilă atacată la data de 6.10.2012 în contradictoriu cu această persoană lipsită de capacitate de folosință, astfel încât toate actele de procedură îndeplinite cu această persoană sunt nule absolut.
Pentru aceste considerente, hotărârea instanței de fond este nelegală, motiv pentru care urmează a admite recursul, a casa hotărârea atacată și a trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond - Judecătoria Tulcea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul civil declarat de către recurenta-reclamanta B. E. domiciliată în Tulcea, ., județul Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 3214/06.11.2012 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect revendicare imobiliara, în contradictoriu cu intimatul-parat L. G., domiciliat în Tulcea, ., județul Tulcea, personal, cât și in calitate de moștenitor al intimatei decedată L. I. și intimata G. E., domiciliată în Constanta ., ., ., județul Constanta, în calitate de moștenitoare a intimatei decedată L. I..
Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond - Judecătoria Tulcea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 17 aprilie 2013.
P R E Ș E D I N T E, JUDECĂTORI, GREFIER
F. Șurculescu D. N. P. L.
E. N.
Jud. fond. V.I.
Redactat jud. D.N./09.05.2013
Tehnoredactat gref. G.R./19.05.2013/2 ex.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 629/2013. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 102/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
