Pretenţii. Decizia nr. 102/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 102/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 13-02-2013 în dosarul nr. 470/327/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 102
Ședința publică de la 13 februarie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE L. D. P.
Judecător R. A. V.
Judecător Ș. R.
Grefier D. B.
Pe rol fiind judecarea recursului civil formulat de recurenta-pârâtă S.C. A. C. S.R.L., prin administator judiciar V. SPRL, cu sediul în mun. C., ., jud. C., împotriva sentinței civile nr.1441 din 10 mai 2012 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect „pretenții”, în contradictoriu cu intimata-reclamantă .., cu sediul în mun. Tulcea, ., jud. Tulcea.
Dezbaterile asupra recursului civil au avut loc în ședința publică din data de 30 ianuarie 2013, dezbaterile fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, având nevoie de timp pentru studiul actelor și lucrărilor dosarului, instanța a amânat pronunțarea în cauză la data de 6 februarie 2013 și, ulterior la data de 13 februarie 2013, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Prin cererea introdusă la data de 23 ianuarie 2012 și înregistrată la Judecătoria Tulcea sub nr. 470, reclamanta S.C. „L.” S.R.L. Tulcea a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. „A. C.” S.R.L. C. obligarea acesteia la restituirea sumei de 3.750 euro la cursul B.N.R. din ziua plății reprezentând avans achitat și nerestituit, daune interese moratorii în valoare de 0,15% pe zi de întârziere, precum și daune compensatorii de 50% din prețul produselor, plata dobânzii legale, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 2 din 22 martie 2011 s-a convenit vânzarea-cumpărarea unui utilaj - mașină de spălat W4105 H CLARUS CONTROL LAGOON și dozator detergenți pentru prețul de 5.865 euro pentru mașina de spălat și 1.642 euro pentru dozator.
Arată reclamanta că a achitat 50% din sumă cu titlu de avans conform O.P. nr. 28 din 22 martie 2011 și cu OP nr. 35 din 11 aprilie 2011, fără ca ulterior pârâta să-și respecte obligațiile.
Soluționând cauza, Judecătoria Tulcea, prin sentința civilă nr. 1441 din 10 mai 2012, a admis în parte cererea și a dispus obligarea pârâtei să achite reclamantei suma de 2.358,70 euro la cursul B.N.R. din ziua plății reprezentând avans achitat și nerestituit, daune interese moratorii în valoare de 0,15% pe zi de întârziere, precum și daune compensatorii de 3.750 euro la cursul B.N.R. din ziua plății.
Totodată, instanța a respins cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata dobânzii legale, ca nefondată și a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 886,17 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus, prima instanță a reținut că între reclamantă și pârâtă s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare nr.2/22.03.2011, prin care S.C. „A. C.” S.R.L. C. vindea către S.C. „L.” S.R.L. o mașină de spălat W4105 H CLARUS CONTROL LAGOON și dozator detergenți pentru prețul de 5865 euro pentru mașina de spălat și de 1642 euro pentru dozator și că prin O.P. nr. 28/22.03.2011 și cu O.P. nr. 35/11.04.2011 reclamanta a achitat 50% din suma cu titlu de avans potrivit art. 4.3 din contract, urmând ca restul să fie achitat după punerea în funcțiune.
A mai reținut instanța că pârâta avea obligația, potrivit art. 3.1.6 din contract, să livreze, instaleze și să pună în funcțiune produsele în termen de 60 zile de la plata avansului, fără însă să-și îndeplinească obligația, în cuprinsul art. 6 din contract fiind stabilite efectele neîndeplinirii culpabile a obligațiilor.
A arătat judecătorul fondului că, întrucât reclamanta a dovedit îndeplinirea obligațiilor contractuale, sarcina de a dovedi îndeplinirea propriilor obligații sau existența unei cauze exoneratoare de răspundere civilă contractuală revine pârâtei, reținând că aceasta nu și-a putut îndeplini obligațiile din motive obiective întrucât comanda externă nu a fost onorată de firma producătoare, precum și faptul că ulterior a convenit cu reclamanta că va restitui avansul, împrejurări care nu au fost însă dovedite de S.C. „A. C.” S.R.L. C., ceea ce face ca în sarcina sa să subziste culpa în neîndeplinirea obligațiilor contractuale.
Totodată, instanța a reținut că în speță, s-a făcut și dovada îndeplinirii de către reclamantă a procedurii concilierii directe, reglementată de dispozițiile art. 7201 Cod procedura civilă și faptul că în baza art. 6.1. din contract părțile au prevăzut un pact comisoriu de gradul 4 care are ca efect rezoluțiunea contractului fără intervenția instanței și că în baza aceluiași articol, pârâtul datorează sumele încasate în baza prezentului contract.
S-a mai reținut de către prima instanță că reclamanta a achitat avansul către S.C. „A. C.” S.R.L. C. în suma de 3.750 euro prin O.P. nr. 28/22.03.2011 și OP nr. 35/11.04.2011, din care pârâta a restituit 6.000 lei, echivalentul a 1.391,30 euro, și că pârâta mai are de achitat suma de 2.358, 70 euro la cursul B.N.R. din ziua plății, reprezentând avans achitat și nerestituit.
Instanța a apreciat că factura nr. 09 din 8 mai 2012 emisă de S.C. „A. C.” S.R.L. C. nu are legătură cu raportul juridic pendinte, motiv pentru care aceasta nu a fost luată în considerare.
Față de prevederile art. 6.1. din contract, instanța de fond a considerat că pârâta datorează reclamantei daune interese moratorii în valoare de 0,15% pe zi de întârziere, precum și daune compensatorii de 3.750 euro la cursul B.N.R. din ziua plății.
În ceea ce privește cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata dobânzii legale, instanța a respins-o, considerând că dobânda legală reprezintă o modalitate de evaluare făcută de lege în privința prejudiciului suferit ca urmarea neexecutării unor obligații.
A arătat judecătorul fondului că părțile în cuprinsul art. 6 din contract au prevăzut o clauza penală prin care au evaluat convențional prejudiciul pe care-l va suferi creditorul obligației neexecutate, astfel încât nu se pot acorda daune interese sub forma dobânzii legale cumulate cu cele sub forma clauzei penale deoarece s-ar realiza o îmbogățire fără just temei a creditorului.
În speță, prima instanță a reținut că s-a făcut dovada existenței în patrimoniul reclamantei a unei creanțe certe, lichide și exigibile reprezentate de suma de 2.358,70 euro la cursul B.N.R. din ziua plății reprezentând avans achitat și nerestituit, daune interese moratorii în valoare de 0,15% pe zi de întârziere, precum și daune compensatorii de 3.750 euro la cursul B.N.R. din ziua plății
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat recurs pârâta S.C. „A. C.” S.R.L. C., criticând sentința sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
Arată recurenta că între societăți s-a încheiat contratul de vânzare-cumpărare nr. 2 din 22 martie 2011, prin care s-a obligat față de S.C. „L.” S.R.L. să îi vândă o mașină de spălat la prețul de 5.865 euro și un dozator la prețul de 1.642 euro, intimata achitându-i un avans în valoare de 3.750 euro.
Susține recurenta că, din motive obiective, producătorul a întârziat livrarea utilajelor, și nu a reușit să-și îndeplinească întrutotul obligațiile contractuale, însă având în vedere că între societăți existau raporturi contractuale bune, respectiv un contract de franciză încheiat la data de 10 martie 2010, precum și contractul de livrare produse nr. 1 din 10 martie 2010 a reușit să își îndeplinească obligația asumată prin contractul nr. 2 din 22 marte 2011, respectiv livrarea celor 2 utilaje (mașina de spălat și dozatorul) prin firma S.D.S. Group S.R.L. București, convenind cu intimata să îi restituie avansul.
Precizează recurenta că, până în prezent, a achitat intimatei suma de 1391,30 euro, diferența urmând să o compenseze cu suma ce o datorează intimata și rezultată din contractul de franciză, învederând faptul că datorează intimatei suma de 2.358,70 euro cu titlu de diferență avans, iar intimata îi datorează suma de 1.364,85 lei, prin compensarea celor două datorii, datorând intimatei numai suma de 993,85 euro.
Cu privire la daunele compensatorii la care a fost obligată, consideră recurenta că sentința civilă nr. 1441 din 10 mai 2012 este netemeinică și nelegală, invocând în acest sens prevederile art. 6 din contract prin care părțile au convenit ca vânzătorul datorează cumpărătorului daune compensatorii de 50% din prețul produselor sau serviciilor neexecutate și față de aceste prevederi consideră că datorează intimatei un rest de avans de 50% din serviciul nerealizat și nu cum greșit a reținut instanța în dispozitivul sentinței, respectiv suma de 3.750 euro. Dacă aceasta a fost suma totală de avans din care a achitat deja o parte, daunele compensatorii nu pot fi decât 50% din serviciul neexecutat.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței civile recurate, a probatoriului administrat cât și din oficiu, Tribunalul reține în esență următoarele.
Potrivit art. 6.1 din Contractul de vânzare cumpărare, în cazul în care Vânzătorul nu-și îndeplinește din culpa sa la scadență, obligația de livrare a produselor, Cumpărătorul are dreptul să rezoluționeze Contractul de plin drept, fără intervenția instanțelor de judecată și fără înștiințarea vânzătorului (pact comisoriu de gradul IV), Vânzătorul fiind obligat la restituirea oricăror sume încasate în baza prezentului Contract, putând fi obligate și la plata de daune-interese. Astfel, Vânzătorul va datora și daune interese moratorii în valoare de 0,5% pe zi în primele 10 zile de întârziere 0,10% în următoarele 20 de zile de întârziere și 0,15% pe zi de întârziere pe perioada ce depășește 30 de zile de întârziere calculată la prețul produsului respectiv; de asemenea, Vânzătorul datorează Cumpărătorului daune compensatorii de 50% din prețul produselor sau serviciilor neexecutate.
Rezultă din textul de mai sus că a intervenit rezoluția contractului iar pârâta urmează să restituie suma de 3.750 euro achitată ca avans de către reclamantă.
Din această sumă, pârâta-recurentă a restituit suma de 6.000 lei, echivalentul a 1.391, 30 euro, având totuși de restituit suma de 2.358, 70 euro.
Referitor la daunele compensatorii, potrivit art. 6 din contract, „vânzătorul datorează cumpărătorului daune compensatorii de 50% din prețul produselor sau serviciilor neexecutate”. Prețul produselor se ridică la suma de 7.507 euro, sumă din care reclamanta-intimată a plătit în avans jumătate, adică suma de 3.750 euro. Această sumă trebuia restituită de către recurentă și la care se aplică 50% daune cominatorii, adică suma de 1.875 euro.
Față de aceste considerente, urmează a se admite recursul și a se modifica în parte sentința atacată numai cu privire la plata daunelor compensatorii, în sensul că va fi obligat pârâtul la plata sumei de 1.875 euro la cursul B.N.R. din ziua plății.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței ca fiind temeinice și legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul civil formulat de recurenta-pârâtă S.C. A. C. S.R.L., prin administrator judiciar V. SPRL, cu sediul în municipiul C., ., județul C., împotriva sentinței civile nr. 1441 din 10 mai 2012 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect „pretenții”, în contradictoriu cu intimata-reclamantă .., cu sediul în municipiul Tulcea, ., județul Tulcea.
Modifică în parte sentința atacată numai cu privire la plata daunelor compensatorii, în sensul că obligă pârâtul la plata sumei de 1.875 euro la cursul B.N.R. din ziua plății.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței ca fiind temeinice și legale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 13 februarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
L. D. P. R. A. V. Ș. R.
GREFIER,
D. B.
Jud. fond F.S.
Redactat jud. Ș.R./04.03.2013.
Tehnoredactat gref. G.R./12.03.2013/2 ex.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 285/2013. Tribunalul TULCEA | Partaj judiciar. Decizia nr. 3/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
