Plângere contravenţională. Decizia nr. 637/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 637/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 25-09-2013 în dosarul nr. 7627/327/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 637
Ședința publică de la 25 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. D. P.
Judecător R. A. V.
Judecător S. R.
Grefier D. B.
Pe rol fiind judecarea recursului civil formulat de recurentul-petent M. E., cu domiciliul în mun. Tulcea, Aleea Ciocârliei, ., ., împotriva sentinței civile nr. 1856 din data de 08 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect „plângere contravențională” în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN TULCEA, cu sediul în mun. Tulcea, ., jud. Tulcea și asiguratorul E. ROMÂNIA asigurare REASIGURARE, Șoseaua București Nord, nr.10, Global City Bussines Park, clădirea O 23, ., jud. Ilfov,
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. P. M., pentru recurentul-petent, care depune la dosar împuternicire avocațială nr._/213, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează părțile, obiectul cauzei și modul de îndeplinire a procedurii de citare; de asemenea, se învederează că, recursul este declarat și motivat în termen, scutit de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, intimatul nu a depus întâmpinare la dosar, după care:
Față de declarația părții prezente, prin reprezentant, că nu mai are cereri prealabile de formulat sau probe de administrat în completarea cercetării judecătorești, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Av. P. M., având cuvântul pentru recurentul-petent, arată că, în ziua respectivă, recurentul-petent era de serviciu și este posibil să fi circulat cu autoturismul pe . în vedere că această stradă are o lățime de 6 m, cum era posibil să acroșeze autoturismul în cauză. Recurentul-petent fiind taximetrist nu putea să fugă de la locul accidentului, ci s-ar fi înțeles amiabil cu E. Angelin.
Din probele de la dosarul cauzei rezultă că E. Angelin și martorul au declarat a doua zi, cu puțin înainte de expirarea termenului, că a fost acroșat de către recurent pe . situația expusă ar fi fost cea reală M. E. ar fi fost căutat la firma de taxi, odată ce se cunoștea nr. de înmatriculare al autoturismului.
Pe de altă parte, procesul verbal de contravenție nu cuprinde starea de fapt concretă, nu s-a descris fapta săvârșită de contravenient în concret, ci s-a redat textul de lege care prescrie contravenția în generalitatea sa, astfel că procesul verbal de contravenție este lovit de nulitate absolută.
La poliție recurentul-petent a semnat fără să știe ceea ce face, mai mult a solicitat instanței de fond ca la dosar să fie depus cazierul însă cererea i-a fost refuzată.
Pentru motivele expuse și arătate pe larg în cererea de recurs, reprezentantul recurentului-petent, av. P. M., solicită în principal, să se constate nulitatea procesului verbal de contravenție și netemeinicia acestuia, să se admită recursul și să se modifice hotărârea atacată în sensul admiterii plângerii și anulării procesului verbal de contravenție.
În subsidiar, reprezentantul recurentului-petent solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art.150 cod procedură civilă declară dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față;
Prin plângerea introdusă la data de 5 noiembrie 2012 și înregistrată la Judecătoria Tulcea sub nr. 7627, petentul M. E. a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 23.10.2012 de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Tulcea, solicitând anularea acestuia.
În motivarea plângerii, petentul a arătat, în esență, că nu a fost implicat în accidentul de circulație despre care se face vorbire în procesul verbal.
Soluționând cauza, Judecătoria Tulcea, prin sentința civilă nr. 1856 din data de 8 mai 2013 a respins plângerea, ca nefondată.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus, prima instanță a reținut că prin procesul verbal . nr._/23.10.2012 petentul a fost sancționat contravențional cu amendă și avertisment și s-a luat măsura reținerii permisului de conducere pentru o perioadă de 30 de zile.
S-a reținut de către agentul constatator că petentul se face vinovat de săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 100 alin. 1 pct. 5 și art. 100 alin. 3 lit. g din O.U.G. nr. 195/2002, constând în aceea că aflându-se la volanul autoturismului Dacia L. cu numărul de înmatriculare_ cu care circula pe . păstrat o distanță laterală corespunzătoare față de autovehiculul care circula din sens opus, pe care la acroșat și nu s-a prezentat la poliție pentru a anunța evenimentul rutier.
Sub aspectul legalității procesului-verbal, prima instanță a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea tuturor cerințelor de formă instituite de art. 16 și urm. din O.G. nr. 2/2001.
În ceea ce privește temeinicia actului sancționator, instanța de fond a apreciat că situația de fapt reținută de către agentul constatator este confirmată de înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către intimată
Astfel, din declarația numitului E. Angelin, conducătorul autoturismului avariat, prima instanța a reținut că vinovat de producerea accidentului rutier se face petentul, versiunea acestuia fiind susținută de către numitul B. V., prezent la locul în care s-a produs evenimentul, și a cărui declarație dată în fața polițistului rutier se află la dosarul cauzei.
Instanța a reținut și faptul că petentul a recunoscut în declarația dată că în ziua de 21.10.2012, că aflându-se în trafic pe . Tulcea a fost implicat într-un eveniment rutier, însă a evitat „coliziunea frontală” negând totodată producerea vreunui accident, apreciind că nu lipsite de relevanță sub acest aspect sunt obiecțiunile consemnate de către agentul constatator în procesul-verbal în sensul că petentul „consimte la despăgubirea persoanei conform legii”.
A arătat judecătorul fondului că, în opinia primei instanței, acordul petentului de a-l despăgubi pe proprietarul autoturismului avariat echivalează cu o recunoaștere a vinovăției în producerea accidentului de circulație, instanța considerând că petentul se face vinovat de comiterea faptelor reținute în sarcina sa, astfel cum acestea au fost descrise în procesul verbal contestat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat recurs petentul, criticând sentința sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul arată, ca de altfel și în plângerea contravențională, că situația de fapt reținută de prima instanță nu corespunde adevărului, că a condus auto Dacia L. cu număr de înmatriculare_, posibil să fi circulat pe . avea cum să acroșeze un alt autoturism, deoarece . lățime, iar în nici un caz nu a zgâriat oglinda celuilalt autoturism.
Arată recurentul că declarația sa a fost interpretată în mod greșit iar faptul că a consimțit la despăgubire este pentru că a dorit ca totul să fie bine.
Procesul-verbal de contravenție nu este rezultatul unei constatări reale a agentului constatator, deoarece acesta nu a consemnat nimic în mod nemijlocit și procesul-verbal nu se poate bucura de prezumția de legalitate și temeinicie.
Arată recurentul că în procesul-verbal de contravenție nu s-a descris fapta în concret și nu s-a precizat locul faptei
În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii plângerii și anularea procesului verbal de contravenție.
Examinând legalitatea și temeinicia și sentinței recurate, în raport de motivele formulate, tribunalul constată că recursul este nefondat, potrivit următoarelor considerente.
În speță, recurentul nu a indicat motivele de nelegalitate din art. 304 Cod pr. civilă pe care își întemeiază recursul și nu a formulat nici critici care să poată fi încadrate din oficiu în vreunul din cazurile de casare sau modificare prevăzute de art. 304 Cod pr. civilă.
Astfel, în cuprinsul cererii de recurs deduse judecății, nu se regăsesc critici propriu-zise ale sentinței (doar aprecieri personale), care fac obiectul recursului, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală de către recurent a motivelor de nelegalitate prin raportare la soluția pronunțată și la argumentele folosite de instanță în fundamentarea acesteia.
Modalitatea de motivare a recursului constă practic în redarea plângerii contravenționale fără însă a arăta în concret în ce constă greșeala instanței de fond.
Întrucât nu se poate reține nici din oficiu vreo critică susceptibilă de a fi încadrată în cazurile de modificare ori casare prevăzute limitativ de art. 304 Cod pr. civilă, în limitele cărora să se poată exercita controlul judiciar, recursul se consideră a fi nefondat.
Pe de altă parte, instanța de fond printr-o analiză judicioasă a cauzei a pronunțat o sentință legală și temeinică.
Și în opinia instanței de recurs, este faptul că situația de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție corespunde realității și este confirmată de înscrisurile aflate la doar și coroborate cu declarațiile numiților E. Angelin și B. V..
Fără a răstălmăci declarația petentului, tribunalul constată că acesta a recunoscut că în ziua de 21 octombrie 2012 a circulat pe . și că a fost implicat într-un eveniment rutier, însă a evitat coliziunea frontală, negând producerea vreunui accident.
Faptul că petentul și-a dat acordul cu privire la despăgubirea proprietarului autoturismului avariat, echivalează, și în opinia instanței de recurs cu o recunoaștere a vinovăției.
Deși de lege lata nu este stabilită în mod expres natura juridică a procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii contravenționale, O.G. nr. 2/2001 limitându-se a arăta în art. 15 alin. 1 că acesta este actul încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite generic agenți constatatori, opinia majoritară a doctrinei juridice și a practicii judiciare este în sensul că acesta este un act administrativ, întrucât reprezintă o manifestare de voință cu caracter unilateral a unui organ administrativ, emis în temeiul puterii publice cu scopul de a produce efecte juridice. Fiind act administrativ, procesul-verbal de constatare a contravenției are forța probantă a unui astfel de act, beneficiind de prezumția de legalitate și temeinice, iar nu cum susține recurentul.
Față de aceste considerente, urmează a se respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurentul-petent M. E., cu domiciliul în municipiul Tulcea, Aleea Ciocârliei, ., ., împotriva sentinței civile nr. 1856 din data de 08 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect „plângere contravențională” în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN TULCEA, cu sediul în municipiul Tulcea, ., județul Tulcea și asiguratorul E. ROMÂNIA ASIGURARE REASIGURARE, Șoseaua București Nord, nr.10, Global City Bussines Park, clădirea O 23, ., ., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 septembrie 2013.
P R E Ș E D I N T E, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
L. D. P. R. A. V. Ș. R.
GREFIER,
D. B.
Jud.fond. S.G.
Redactat jud. Ș.R./14.10.2013
Tehnoredactat grefier G.R./22.10.2013/2 ex.
| ← Revendicare mobiliară. Decizia nr. 86/2013. Tribunalul TULCEA | Anulare act. Decizia nr. 783/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
