Revendicare mobiliară. Decizia nr. 86/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 86/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 13-02-2013 în dosarul nr. 2780/327/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 86/2013
Ședința publică de la 13 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: V. A.
JUDECĂTOR: C. B.
JUDECĂTOR: E. B.
GREFIER: L. R.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurentul reclamant P. E. A. cu domiciliul ales la Av.C. A. V. în București, ., ..2, ., sector 3, împotriva sentinței civile nr.2769/02.10.2012 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimații pârâți I. DE C. ECO -MUZEALE TULCEA cu sediul în Tulcea, ..1 bis, jud.Tulcea și M. DE A. TULCEA cu sediul în Tulcea, ..2, jud.Tulcea, având ca obiect revendicare mobiliară revendicare bun cultural - Lg.282/2000.
La apelul nominal făcut în ședință s-a prezentat reprezentantul intimatului pârât I. de C. Eco - Muzeale Tulcea, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul intimatului pârât I. de C. Eco - Muzeale Tulcea depune la dosar organigrama Institutului la acest moment arătând că folosește la lămurirea cauzei pentru că M. de A. a avut de-a lungul timpului diverse situații.
Nemaifiind cereri de formulat și explicații de dat pentru completarea cercetării judecătorești, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri asupra recursului.
Reprezentantul intimatului pârât I. de C. Eco - Muzeale Tulcea având cuvântul în recurs solicită respingerea recursului întrucât în opinia sa tabloul a intrat în patrimoniul conform contractului de vânzare-cumpărare, considerând că astfel I. este proprietarul de drept al acestuia întrucât valoarea a fost achitată prin documentele anexate, depunând concluzii scrise la dosar.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea sub nr._, reclamantul P. E. A. a chemat în judecată pârâtul M. DE A. TULCEA pentru revendicarea tabloului „SPATE DE FEMEIE” de T., bun cultural.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este unicul fiu al lui P. A., decedat în anul 1987 în Canada, iar acesta a fost constrâns de statul român, ca unica posibilitate de a-și revedea fiul, să părăsească definitiv țara, cu urmările aferente, respectiv pierderea apartamentului din Calea Dorobanților nr. 65, pierderea pensiei și obligarea la înstrăinarea colecției de artă și a celorlalte obiecte cu valoare patrimonială deținute în proprietate.
A mai arătat reclamantul că tatăl său a fost forțat pentru obținerea libertății să înstrăineze tabloul "Spate de femeie" de T. - ulei pe pânza - 0,400X0,300, aflat la poziția nr. 4 din Declarația de Patrimoniu, din data de 15.04.1981. Procedeul abuziv al preluării bunurilor culturale practicat de către Statul R. se găsea în contradicție cu Declarația Universală a Drepturilor Omului în materia ocrotirii dreptului la proprietate adoptată la 10.12.1948 de adunarea Generală a O.N.U.
A solicitat reclamantul să se constate faptul că autorul său P. A. a fost obligat în mod abuziv să înstrăineze tabloul "Spate de femeie" de T., pe care îl avea în proprietate, restituirea în natură a tabloului, iar în cazul în care acesta nu se mai găsește în materialitatea sa, reclamantul să restituie contravaloarea la prețul de circulație avut la momentul plații. Restituirea în natură trebuie însoțită de o expertiză, care sa garanteze originalitatea tabloului.
În drept reclamantul a invocat dispozițiile art. 80 alin. 2 Legea nr. 182/2000 și dispozițiile art. 480 - 481 Cod civ.
Legal citat, pârâtul M. DE A. TULCEA, actualul INSTITUT DE C. ECO-MUZEALE TULCEA, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active, și a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că reclamantul nu a făcut dovada deținerii bunului revendicat și a preluării ilegale a bunului.
A arătat pârâtul că este proprietarul de drept al tabloului "Spate de femeie" de T., pe care îl deține cu titlu de proprietate, în baza Contractului de vânzare cumpărare nr. 476/30.04.1981 încheiat între M. Delta Dunării Tulcea și P. A., evaluat la valoarea de 20.000 lei de Comisia centrală de achiziții opere de artă plastică și de artă decorativă, care a aprobat cumpărarea acestuia prin Procesul verbal de achiziție nr. 98/20.02.1981.
Prin cererea reconvențională, pârâtul a solicitat recuperarea contravalorii tabloului cumpărat prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 476/30.04.1981 achitată vânzătorului, actualizată, dacă instanța va dispune restituirea tabloului în natură.
Prin Sentința civilă nr. 3234/14.09.2011, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul Tulcea a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale active, a respins acțiunea principală și cererea reconvențională, ca nefondate.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul P. E. A..
Prin Decizia civilă nr. 40/C/27.02.2012, pronunțată în dosarul nr._, Curtea de Apel C. a admis apelul declarat împotriva Sentinței civile nr. 3234/14.09.2011, a anulat sentința atacată și a trimis cauza Judecătoriei Tulcea pentru soluționare în primă instanță.
În motivarea soluției, Curtea de Apel C. a reținut faptul că Tribunalul Tulcea nu era competent material să soluționeze cauza, raportat la valoarea bunului revendicat, arătând că Judecătoria Tulcea nu trebuie să refacă probatoriul administrat ci doar dacă este cazul și părțile o cer, să suplimenteze dovezile necesare soluționării acțiunii principale și cererii reconvenționale.
Pe rolul Judecătoriei Tulcea a fost înregistrat dosarul nr._ .
Prin Sentința civilă nr. 2769 din 2 octombrie 2012, Judecătoria Tulcea a respins excepția lipsei calității procesuale active invocată de I. de C. Eco-Muzeale – Tulcea, ca nefondată precum și acțiunea reclamantului și cererea reconvențională formulată de pârât, ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că, potrivit Certificatului de calitate de moștenitor nr. 45/20.07.2001 emis de BNP A. F., P. E. A. este moștenitorul lui P. A., decedat la data de 18.02.1987.
Conform art. 99 alin. 2, teza a II-a din Legea nr. 182/2000, privind protejarea patrimoniului cultural național mobil, „bunurile culturale mobile preluate ilegal de autorități ale statului după data de 6 septembrie 1940 pot fi revendicate de proprietarii de drept și vor fi restituite acestora de către instituțiile care le dețin, pe baza unei hotărâri judecătorești definitive.”
Astfel, în cauză reclamantul a făcut dovada calității procesuale active.
Prin Contractul de vânzare-cumpărare nr. 476 din 30 aprilie 1981, P. A. a vândut Muzeului Delta Dunării Tulcea, tabloul N. T. "Spate de femeie", 40X30 cm., contra sumei de 20.000 lei.
Prin Decizia nr. 188/19.03.1993, Consiliul Județean Tulcea a decis înființarea INSTITUTULUI DE C. ECO-MUZEALE DE LA DUNĂREA DE JOS TULCEA, actualul INSTITUT DE C. ECO-MUZEALE TULCEA, prin reorganizarea Muzeului Delta Dunării Tulcea.
Prin Raportul de expertiză efectuat în cauză de expert P. D., a fost identificat tabloul ce face obiectul revendicării, expertul arătând faptul că tabloul a fost evaluat la data vânzării de către Comisia Centrală de Achiziții București, la valoarea de 20.000 lei, valoare cu care erau comercializate asemenea lucrări de pictură în acel timp.
Analizând temeiul de drept invocat de reclamant, instanța constată că art. 80 alin. 2 din Legea nr. 182/2000, se referă în prezent la regimul juridic al contravențiilor, stabilite prin actul normativ.
Vechea reglementare, a fost abrogată prin Lege nr. 314/2004, care a modificat prevederile art. 80 alin. 2 teza a II-a, în sensul că „bunurile culturale mobile preluate ilegal de autorități ale statului după data de 6 septembrie 1940 pot fi revendicate de proprietarii de drept și vor fi restituite acestora de către instituțiile care le dețin, pe baza unei hotărâri judecătorești definitive.”
Prin urmare, în actuala reglementare, pentru revendicarea și restituirea bunurilor culturale mobile preluate de autorități ale statului după data de 6 septembrie 1940, este necesar a se demonstra faptul că preluarea bunurilor s-a făcut ilegal.
În cauză, din înscrisurile existente la dosar nu rezultă că tabloul a fost preluat ilegal.
Din contră, potrivit Contractului de vânzare-cumpărare nr. 476 din 30 aprilie 1981, M. Delta Dunării Tulcea a preluat în mod legal tabloul revendicat de reclamant, la prețul cu care erau comercializate asemenea lucrări de pictură în acel timp.
Referitor la cererea reconvențională formulată de pârât, având în vedere faptul că acțiunea principală urmează a fi respinsă, cererea reconvențională este nefondată.
Impotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs reclamantul P. E. A., criticând hotărârea în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod proc. civ.
Recurentul a reluat motivele invocate în cererea de chemare în judecată, criticând hotărârea sub aspectul interpretării dispozițiilor Legii nr. 182/2000, și al înțelegerii greșite a termenului de preluare a tabloului, respectiv a situației de fapt.
S-a susținut de către recurent, în esență, că sintagma „preluare în orice mod” ar trebui interpretată în sensul că, pot fi restituite în natură bunurile mobile preluate atât „cu titlu” cât și „fără titlu”, o astfel de interpretare ar fi în spiritul actelor normative cu caracter reparatoriu.
Totodată, s-a susținut că, instanța avea competența să analizeze valabilitatea titlului creat prin preluarea tabloului de la autorul recurenților, contractul nefiind valabil, în opinia acestuia.
Intimata I.C.E.M. Tulcea a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțată de Judecătoria Tulcea ca temeinică și legală.
Examinând sentința civilă atacată, în raport de criticile formulate, tribunalul consideră că recursul este nefondat.
Prin hotărârea atacată, instanța a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor Legii nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural național mobil.
Din probele administrate, a rezultat că preluarea bunului revendicat de reclamant, tabloul „Spate de femeie” de N. T., s-a făcut în mod legal, bunul fiind înstrăinat de către tatăl reclamantului, P. A., către M. Delta Dunării din Tulcea, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 476/30.04.1981, contra sumei de 20.000 lei.
Prin Decizia nr. 188/19.03.1993, a Consiliului Județean Tulcea, M. Delta Dunării a fost reorganizat și s-a înființat I. de C. Eco-Muzeale de la Dunărea de Jos, iar I. de C. Eco-Muzeale – Tulcea este succesorul acestuia, conform adeverinței nr._/17 noiembrie 2010 a Secretarului Județului Tulcea.
Prin urmare, în prezent I.C.E.M. este proprietarul de drept al bunului revendicat, contractul de vânzare-cumpărare întrunind toate condițiile de valabilitate prevăzute de lege, preluarea bunului nefiind abuzivă sau ilegală, așa cum rezultă din înscrisurile depuse.
In consecință, instanța nu putea da o altă interpretare dispozițiilor art. 80 alin. 2 din Legea nr. 182/2000, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 314/2004, referitor la restituirea bunurilor mobile, din moment ce preluarea bunului nu s-a făcut în mod ilegal, iar proprietarul a fost despăgubit prin plata prețului de 20.000 lei încă de la data vânzării-cumpărării, în anul 1981.
Așa fiind, recursul formulat apare ca neîntemeiat, și cum alte motive de modificare sau casare a hotărârii nu au fost identificate în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 și 2 din Codul de proc. civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurentul-reclamant P. E. A., cu domiciliul ales la Av. C. A. V. în București, ., .. 2, ., sector 3, împotriva sentinței civile nr. 2769/02.10.2012, pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimații-pârâți I. DE C. ECO -MUZEALE TULCEA cu sediul în Tulcea, .. 1 bis, jud. Tulcea și M. DE A. TULCEA, cu sediul în Tulcea, .. 2, jud. Tulcea, având ca obiect revendicare mobiliară revendicare bun cultural – Legea nr. 282/2000, ca nefondat.
Menține hotărârea atacată ca fiind temeinică și legală.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 13 februarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
V. A. C. B. L. R.
E. B.
21.03.2013
Red.jud.VA
Tehnored.DS/ex. 2
27.03.2013
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 485/2013. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 637/2013. Tribunalul... → |
|---|
