Plângere contravenţională. Decizia nr. 629/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 629/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 25-09-2013 în dosarul nr. 6758/327/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 629
Ședința publică de la 25 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. D. P.
Judecător R. A. V.
Judecător S. R.
Grefier D. B.
Pe rol fiind judecarea recursului civil formulat de recurentul-petent M. C.-V., cu domiciliul în mun. București, ., bl._ ,., sector 3, împotriva sentinței civile nr. 1602 din data de 23 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect „plângere contravențională” în contradictoriu cu intimatul I. de POLIȚIE al JUDEȚULUI TULCEA, cu sediul în mun. Tulcea, ., jud. Tulcea.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează părțile, obiectul cauzei și modul de îndeplinire a procedurii de citare, de asemenea se învederează că recursul este declarat în termen, nemotivat, scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar; intimatul nu a depus la dosar întâmpinare, după care:
Văzând că nu sunt motive de amânare, instanța constată dosarul în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art.150 cod procedură civilă declară dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
TRIBUNALUL,
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 28.09.2012 sub nr._, petentul contestator M. C. V. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție Tulcea, anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 13.09.2012, prin care a fost amendat cu suma de 630 de lei.
Prin sentința civilă nr. 1602/23.04.2013, Judecătoria Tulcea a respins ca nefondată plângerea contravențională formulată de petentul contestator M. C. V..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 13.09.2012, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 630 lei și avertisment, reținându-se că la data de 13.09.2012, ora 00:30, a condus autoturismul F. cu numărul_ având o alcoolemie de 0,17 mg/l în aerul expirat, conform testului nr. 571 efectuat de aparatul Drager ARRJ0220, fără a avea asupra sa cartea de identitate, fapta constituind o încălcarea a dispozițiilor art. 102 alin. 3 lit. a din OUG 195/2002 și art. 147 alin. 1 din HG 1391/2006 (fila 12).
A mai reținut prima instanță că, sub aspectul legalității, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale, fără a opera vreun caz de nulitate absolută, iar sub aspectul temeiniciei, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. 2/2001.
Totodată, instanța de fond a precizat că, procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care nu contravine Convenției Europene a Drepturilor Omului, în măsura în care petentului i se asigură de către instanța de judecată condițiile de exercitare a dreptului la un proces echitabil.
S-a reținut astfel că, în speță, există dovezi certe cu privire la vinovăția contestatorului, susținerile acestuia nefiind dovedite prin nicio probă, iar stabilirea contravenției a fost realizată de către agentul constatator nemijlocit, prin propriile simțuri, prin folosirea unui dispozitiv verificat și calibrat.
Prima instanță i-a oferit petentului posibilitatea de a-și expune poziția procesuală și de a propune probe, însă a constatat că, între procesul-verbal de contravenție și dovezile aflate la dosarul cauzei există o strânsă legătură, în sensul că acestea se coroborează, iar procesul-verbal apare ca temeinic și corespunzător cu adevărul judiciar, dovedit în faza de judecată.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor contravenționale, instanța de fond a constatat că, aceasta este proporțională cu modalitatea concretă de comitere a faptelor, fiind creat un pericol real pentru siguranța traficului rutier, amplificat de atitudinea șoferului contestator, care nu și-a asumat răspunderea pentru propriile fapte, motiv pentru care nu este oportună înlocuirea amenzii cu avertisment.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal, a declarat recurs petentul M. C. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a arăta în concret motivele pe care le-a avut în vedere.
Analizând cauza, în raport de actele și lucrările dosarului și sentința civilă recurată, Tribunalul constată că, recursul este neîntemeiat.
Astfel, prin procesul-verbal de contravenție . nr._/13.09.2012, petentul M. C. V. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 630 lei, precum și cu avertisment și suspendarea permisului de conducere pentru 90 zile pentru săvârșirea contravențiilor prev. de art. 102 alin. (3) lit. a) din O.U.G. 195/2002 și respectiv art. 147 alin. (1) din H.G. nr. 1391/2006, reținându-se în sarcina sa că a condus autoturismul marca F. cu nr._, având o alcoolemie de 0,17 mg/l alcool pur în aerul expirat, conform testului nr. 571 efectuat de aparatul Drager ARRJ0220. S-a reținut totodată că, petentul nu avea asupra sa cartea de identitate.
Se remarcă faptul că, petentul a semnat procesul-verbal de contravenție declarând faptul că, a consumat 500 ml bere alcoolizată și nu dorește recoltarea probelor de sânge.
Petentul nu s-a prezentat nici în fața instanței de fond și nici a celei de recurs pentru a propune eventual probatorii în susținerea contestației sale.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție, se constată că acesta a fost întocmit cu respectarea cerințelor de formă necesare pentru validitatea sa, iar în ceea ce privește fondul cauzei, se constată că, recurentul nu a reușit să răstoarne prezumția relativă de adevăr de care se bucură acest act de autoritate
În aceste condiții, se constată întrunirea tuturor elementelor constitutive ale contravențiilor reținute de organul constatator, neexistând nici un motiv de reformare a soluției pronunțate de prima instanță.
În consecință, instanța urmează ca, în temeiul art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă, să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE,
Respinge recursul civil formulat de recurentul-petent M. C.-V., cu domiciliul în mun. București, ., bl._ ,., sector 3, împotriva sentinței civile nr. 1602 din data de 23 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect „plângere contravențională” în contradictoriu cu intimatul I. de POLIȚIE al JUDEȚULUI TULCEA, cu sediul în mun. Tulcea, ., jud. Tulcea, ca nefondat.
Menține sentința atacată ca legală și temeinică.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la data de 25 Septembrie 2013.
Președinte, L. D. P. | Judecător, R. A. V. | Judecător, S. R. |
Grefier, D. B. |
Jud. fond D.N. G.
Red. Jud. LDP/28.10.2013
Tehnored. Gref. LAI/30.10.2013/2 ex.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 533/2013. Tribunalul TULCEA | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 285/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
