Plângere contravenţională. Decizia nr. 89/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 89/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 13-02-2013 în dosarul nr. 660/179/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 89/2013
Ședința publică de la 13 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: V. A.
JUDECĂTOR: C. B.
JUDECĂTOR: E. B.
Grefier: L. R.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurentul petent T. I. V. cu domiciliul în București, ..26, ., ., împotriva sentinței civile nr.608/18.10.2012 pronunțată de Judecătoria Babadag, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE – S.P.R. TULCEA cu sediul în Tulcea, ., jud.Tulcea, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Văzând că nu sunt motive de amânare instanța constată dosarul în stare de judecată și lasă cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Sub nr. 660 /179/2012 din 14 06.2012, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Babadag plângerea formulată de către petentul T. I. V., cu domiciliul în București, .. 26, ., prin care solicita, în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție al Județului Tulcea - S.P.R. Tulcea cu sediul în Tulcea, ., jud. Tulcea, anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din 01.06.2012
În motivarea plângerii, petentul a învederat că la data de 01.06.2012 se deplasa singur în autoturismul proprietate personală marca Ford Focus, cu număr de înmatriculare_, din direcția Tulcea către București, făcând naveta, deoarece locul său de muncă se află în cadrul S.C. „Apic Toll” S.R.L. Tulcea, iar familia sa în București, iar după finalizarea orelor de program se deplasa pe relația Topolog către Saraiu, cu o viteză de aproximativ 130 km/h, datorită faptului că drumul era în condiții foarte bune, traficul era redus, era vizibilitate, fiind oprit de un echipaj al Poliției Rutiere Tulcea în apropierea limitei de județ și aducându-i-se la cunoștință că a fost înregistrat cu aparatul radar cu viteza de 150 km/h, fără însă a se face dovada acestui lucru, inițial spunându-i-se că a avut viteza de 154 km/h.
A mai susținut petentul că nu a văzut nici un indicator de limitare a vitezei decât în localități, în afara acestora neexistând restricții și nici indicatoare de limitare a vitezei în afara localității, însă nu a văzut un echipaj de poliție rutieră ( aparat radar) înainte de a fi oprit și nici indicatoare cum că în zonă sunt amplasate aparate radar, aceste indicatoare existând doar în localitatea Topolog.
Legal citată, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată și menținerea procesului verbal ca temeinic și legal.
În motivarea întâmpinării s-a precizat că la data de 01.06.2012, în jurul orei 19,15 petentul a condus autoturismul cu număr de înmatriculare_, pe DN 22A, din direcția Topolog către Saraiu, iar la km 60+500 a fost înregistrat de aparatul radar circulând cu viteza de 150 km/h, din planșa foto anexată observându-se cum petentul a circulat cu viteza menționată în procesul verbal, la poziția 5909 petentul circulând cu viteza de 149 km/h, până la poziția 6032, când a trecut chiar pe lângă autospeciala poliției, din cursivitatea pozelor observându-se cum petentul mărește viteza de la 149 și circulă constant cu viteza de 150 km/h până trece de autospeciala poliției, în pozele 6025 – 6032 fiind pus în evidență numărul autoturismului condus de petent și viteza cu care acesta circula.
Referitor la susținerile petentului că nu ar fi nici o limitare de viteză pe sectorul respectiv de drum, intimata a precizat că petentul a circulat pe un sector de drum cuprins în altă categorie de drumuri, pe care viteza de circulație este de 90 km/h, petentul făcând o confuzie între categoriile de drumuri expres sau naționale europene (E), unde viteza de circulație a autovehiculelor este de 100 km/h, categoria de drum pe care a circulat petentul nefiind drum național european, ci simplu drum național 22A, făcând parte din categoria prevăzută de art.49 alin. 4 lit. c, astfel că viteza maximă de circulație este de 90 km/h, petentul depășind cu peste 50 km/h viteza maximă admisă pe categoria respectivă de drum, fapt ce a atras suspendarea permisului de conducere.
Prin sentința civilă nr. 608/18.10.2012 a Judecătoriei Babadag a fost respinsă plângerea, ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin procesul-verbal de contravenție . nr._/01.06.2012 întocmit de I.P.J. Tulcea – Serviciul Rutier, s-a reținut că în ziua de 01.06.2012, ora 19,15 pe DN 22A km 60+500, petentul a condus auto Ford cu număr de înmatriculare_ dinspre localitatea Topolog către Saraiu și a fost înregistrat cu aparatul radar Python II montat pe MAI_, circulând cu viteza de 150km/h. și că, apreciindu-se că fapta întrunește trăsăturile constitutive ale contravenției prevăzută de dispozițiile. art. 121/1 din H.G. nr. 1319/2006 s-a dispus aplicarea față de petent a sancțiunii amenzii în cuantum de 630 lei, 9 puncte de penalizare și reținerea permisului de conducere începând cu 17.06.2012.
A mai reținut prima instanță că, așa cum rezultă din buletinul de verificare metrologică, aparatul radar a fost controlat de institutul de specialitate la data de 30.08.2011, iar verificarea are o valabilitate de 1 an, termen în care se încadrează și data la care a fost comisă fapta.
A mai arătat judecătorul fondului că în mod greșit petentul a susținut că procesul-verbal de contravenție nu a fost întocmit de către agentul D. C., menționat în actul sancționator, ci de comisarul R., petentul nefăcând nicio probă în acest sens
Instanța de fond a mai reținut că la dosarul cauzei a fost depus atestat pentru T. S. A. din care rezultă că este autorizat să desfășoare activități de utilizare și exploatare a aparaturii radar Python, camera video și aparatura video și că nici un articol din O.U.G. nr. 195/2002 nu interzice posibilitatea ca procesul-verbal să fie încheiat de un alt agent decât cel care a constatat săvârșirea contravenției, singurele limitări pe care le face acest act normativ fiind ca procesul-verbal să fie încheiat de o persoană care are calitatea de agent constatator, aspect care în cauza nu este contestat, și să treacă calitatea și instituția din care face parte potrivit art.16 din același act normativ.
De asemenea, a mai precizat judecătorul fondului că art. 109 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 prevede că, constatarea contravenției și aplicarea sancțiunilor se face direct de către polițistul rutier, iar conform alin. 2 al aceluiași articol „constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției”, și potrivit alin. 3 al aceluiași articol „în cazurile prevăzute la alin. 2, procesul-verbal se poate încheia și în lipsa contravenientului, după stabilirea identității conducătorului de vehicul, menționându-se aceasta în procesul-verbal, fără a fi necesară confirmarea faptelor de către martori” și că, în speță, aceste dispoziții au fost respectate, respectiv constatarea contravenției s-a făcut cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, de către un agent atestat în acest sens, conform înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, consemnându-se acest lucru în procesul-verbal, iar actul sancționator putea fi întocmit de către un alt agent, ambii având însă calitatea de polițist rutier, cerută de art. 109 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.
A mai învederat prima instanță că din examinarea pozelor radar rezultă fără dubiu viteza cu care a circulat petentul, aceea de 150 km/h, viteză care a fost reținută în procesul-verbal de contravenție și că anularea perioadei de suspendare a dreptului de a conduce nu poate fi dispusă de instanță decât prin admiterea plângerii și anularea procesului verbal de contravenție or în speță instanța a reținut că organul constatator a reușit să facă dovada prin probatoriile administrate că situația de fapt reținută prin procesul verbal de contravenție corespunde realității.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs petentul T. I. V..
În motivarea recursului, recurentul a arătat că actul sancționator nu a fost încheiat de către polițistul care a constatat fapta, ci de către un alt agent, care nu avea atestat pentru a utiliza aparatura radar.
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, arătând că fapta săvârșită de către petent a fost constatată cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, faptul că acest aparat a fost utilizat de un alt agent decât cel care a întocmit procesul-verbal de contravenție nefiind interzis de dispozițiile O.U.G. nr.195/2002.
Examinând sentința recurată, atât prin prisma motivelor invocate de către recurent, cât și din oficiu, instanța contată că recursul nu este întemeiat.
Ca un prim aspect trebuie observat că recurentul nu neagă nici prin cererea de recurs situația de fapt consemnată în procesul verbal de contravenție, situație care de altfel rezultă cu claritate din planșele foto depuse în fata primei instanțe, si anume că petentul a circulat cu viteza de 150 km/h pe un sector de drum în care limita de viteză era de 90 km/h.
Critica recurentului se referă doar la faptul că actul sancționator a fost întocmit de către un alt agent de circulație decât cel care a operat aparatul radar, împrejurare care nu are nici o relevanță, nicio dispoziție legală neinterzicând ca procesul-verbal de contravenție să fie întocmit de un alt agent decât cel care a constatat fapta.
Având în vedere aceste considerente și întrucât nu exisă alte motive de nelegalitate sau nulitate a hotărârii recurată, instanța urmează să respingă recursul, ca nefondat și să mențină sentința civilă nr. 608/18.10.2012 a Judecătoriei Babadag, ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de către recurentul-petent T. I. V. cu domiciliul în București, .. 26, ., ., împotriva sentinței civile nr. 608/18.10.2012 pronunțată de Judecătoria Babadag, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE – S.P.R. TULCEA, cu sediul în Tulcea ., județul Tulcea, având ca obiect plângere contravențională, ca nefondat.
Menține sentința civilă 608/18.10.2012 a Judecătoriei Babadag, ca legală și temeinică.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 13 februarie 2013.
P R E Ș E D I N T E, JUDECĂTORI, GREFIER,
V. A. C. B. L. R.
E. B.
Jud. fond. Ș.L.E.I
Redactat judecător C.B./28.03.2013
Tehnoredactat grefier G.R./10.04.2013/2 ex.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 714/2013. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 634/2013. Tribunalul... → |
|---|
