Contestaţie la executare. Decizia nr. 808/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 808/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 07-10-2015 în dosarul nr. 808/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 808
Ședința publică de la data de 07 Octombrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE R. A. V.
Judecător S. R.
Grefier D. B.
Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de apelanta-contestatoare S.C. C. S. S.R.L., cu sediul în ., împotriva sentinței civile nr.991 din 07 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect ”contestație la executare”, în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. S.A. prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI C., cu sediul în C., ..n., județul C..
Dezbaterile asupra apelului civil au avut loc în ședința publică din data de 30 septembrie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, având nevoie de timp pentru studiul actelor și lucrărilor dosarului, instanța a amânat pronunțarea la data de 07 octombrie 2015, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
La data de 02.07.2014 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Tulcea sub nr._ contestația la executare, formulată de contestatoarea S.C. C. S. S.R.L., în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. S.A. prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI C., împotriva actelor de executare efectuate în dosarul de executare silită nr. 232/2014 al B.E.J.A. V. I. și V. M..
În motivarea în fapt, contestatoarea a arătat că prin Sentința civilă nr. 1320/29.06.2011 pronunțată de Judecătoria Fetești în dosarul nr._ a fost respinsă plângerea formulată împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 14.04.2011, prin care a fost obligată la un tarif de despăgubire în sumă de 720 Euro. Ulterior acestei plângeri, legiuitorul a modificat O.G. nr. 15/2002 prin Legea nr. 144/2002 intrată în vigoare la data de 27.07.2012 care prevede printre altele anularea tarifelor aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a legii.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 174 și următoarele raportat la art. 622 și următoarele Cod procedură civilă, coroborate cu art. II din Legea nr. 144/2014.
În probațiune contestatoarea a depus la dosar înscrisuri.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată.
Soluționând cauza, Judecătoria Tulcea prin sentința civilă nr.991 din 07 aprilie 2015 a respins contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. C. S. S.R.L., în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. S.A. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri C., precum și capătul de cerere privind întoarcerea executării, ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 14.04.2011 contestatoarea S.C. C. S. S.R.L. a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 2.750 lei și obligată la plata unui tarif de despăgubire în cuantum de 720 EUR, reținându-se în sarcina sa că vehiculul cu numărul de înmatriculare_ ce-i aparține, a fost surprins circulând fără rovinietă valabilă (fila 54).
Prin cererea nr._/22.05.2014 creditoarea intimată a solicitat punerea în executare silită a titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de constatare a contravenției mai sus menționat, în vederea recuperării tarifului de despăgubire în sumă de 720 EUR, stabilit în baza art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 (fila 52-53).
Astfel, s-a constituit dosarul execuțional nr. 232/2014 al B.E.J.A. V. I. și V. M. iar prin încheierea din data de 05.06.2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._ s-a încuviințat executarea silită cu privire la contestatoare (fila 59-60).
În dosarul de executare susmenționat s-au emis încheierea din data de 10.06.2014 privind stabilirea cheltuielilor de executare, somația de plată din data de 10.06.2014, înștiințarea privind declanșarea executării silite, comunicate contestatoarei la data de 25.06.2014, potrivit dovezii existente la dosar (fila 65).
S-a mai reținut că, prin intermediul contestației la executare se asigură legalitatea executării silite, fiind mijlocul procedural specific acestei etape, prin care părțile direct interesate în raportul juridic de executare precum și terții vătămați prin modul în care s-a realizat executarea silită pot obține anularea sau îndreptarea actelor de executare nelegale și, uneori, chiar lipsirea de efecte a titlului executoriu.
În continuare prima instanță a reținut dispozițiilor art. 711 Cod procedură civilă și a arătat că, în cauza dedusă judecății, contestatoarea a criticat executarea silită pornită împotriva sa sub aspectul ignorării dispozițiilor art. II din Legea nr. 144/2012.
În ceea ce privește argumentul contestatoarei sub aspectul aplicării Legii nr. 144/2012, s-a reținut că în cauză nu s-a făcut dovada formulării unei plângeri contravenționale împotriva procesului-verbal raportat la obligația de plată a contravalorii tarifului de despăgubire stabilit.
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Fetești la data de 10.05.2011 sub nr._ contestatoarea a solicitat anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 14.04.2011 precum și anularea sancțiunii stipulate în acest act, aspect ce rezultă din considerentele hotărârii pronunțate în cauză.
Prin Sentința civilă nr. 1320/29.06.2011, rămasă definitivă și irevocabilă, s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de contestatoare (fila 34-36).
Potrivit art. 37 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31 din același act normativ, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea, constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Conform art. 23 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, în cazul în care prin săvârșirea contravenției s-a cauzat o pagubă și există tarife de evaluare a acesteia, persoana împuternicită să aplice sancțiunea stabilește și despăgubirea, cu acordul expres al persoanei vătămate, făcând mențiunea corespunzătoare în procesul-verbal.
Potrivit art. 42 din actul normativ susmenționat, în scopul executării despăgubirii stabilite pe bază de tarif, actele prevăzute la art. 39 alin. 2 (procesul-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii, neatacat cu plângere în termenul legal, ori, după caz, dispozitivul hotărârii judecătorești irevocabile prin care s-a soluționat plângerea) se comunică și părții vătămate, care va proceda potrivit dispozițiilor legale referitoare la executarea silită a creanțelor.
Prin O.G. nr. 15/2002, legiuitorul român a apreciat necesar să instituie obligația plății unui tarif pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale din România, aplicabil tuturor utilizatorilor români și străini, pentru toate vehiculele înmatriculate, astfel cum se precizează în art. 1 alin. 2 al actului normativ menționat. Potrivit art. 8 alin. 1 din ordonanță, neachitarea acestui tarif reprezintă contravenție și se sancționează cu amendă, limitele acesteia fiind stabilite în funcție de tipul vehiculului și cuprinse în anexa nr. 2 la ordonanță.
Distinct de "sancțiunile contravenționale", prevederile art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 impuneau în sarcina contravenientului și obligația de a achita, cu titlu de "tarif de despăgubire", o anumită sumă de bani, precizată în anexa nr. 4 la ordonanță, în funcție de tipul vehiculului care a fost folosit fără a deține rovinieta valabilă, adică în lipsa documentului sau înregistrării în format electronic care atesta achitarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România.
S-a mai arătat că, prin art. I pct. 2 din Legea nr. 144/2012 au fost abrogate prevederile din O.G. nr. 15/2002 referitoare la plata acestui tarif de despăgubire, iar prin cele ale art. II din aceeași lege, s-a prevăzut anularea acelor tarife de despăgubire aplicate și contestate în instanță până la data intrării sale în vigoare.
Prin Decizia nr. 385/2013 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, Curtea Constituțională a arătat că referindu-se la tarifele de despăgubire aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 și dispunând anularea lor, prevederile de lege ce formează obiect al excepției au, într-adevăr, caracter retroactiv, reglementând pentru trecut cu privire la consecințele săvârșirii unei contravenții. Ca urmare a abrogării dispozițiilor legale care instituiau obligația achitării tarifului de despăgubire, suplimentar față de obligația de plată a amenzii pentru utilizarea pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care nu s-a achiziționat rovinieta, textul de lege criticat conține însă, o normă legală mai favorabilă, intervenită în domeniul contravențional, conformă prevederilor art. 15 alin. 2 din Legea fundamentală.
În concluzie, s-a reținut că, în cauză tariful de despăgubire supus executării și aplicat prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 14.04.2011, nu a fost contestat în instanță, astfel că nu s-a anulat prin efectul dispozițiilor legale mai sus menționate.
Cum nu au fost invocate alte aspecte legate de modul de executare silită precum și de actele îndeplinite în această fază, prima instanță a respins contestația la executare ca nefondată, inclusiv capătul accesoriu de cerere privind întoarcerea executării.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal a formulat apel petenta S.C. C. S. S.R.L., criticând-o sub aspectul nelegalității și al nelegalității.
Astfel, a arătat apelanta că, deși instanța de fond a reținut faptul că prin contestația la executare se asigură legalitatea executării silite, prin care se poate obține anularea sau îndreptarea actelor de executare ori chiar lipsirea de efecte a titlului executoriu, a apreciat că petenta nu a făcut dovada formulării unei plângeri contravenționale împotriva procesului-verbal de contravenție nr.R11-_/14.04.2011, deși în continuare s-a menționat chiar în cuprinsul hotărârii apelate sentința civilă definitivă și irevocabilă nr. 1320/29.06.2011 (fila 34-36 dosar), prin care se respinge plângerea de care se face vorbire ca fiind condiție necesară pentru aplicarea prevederilor art.II din Legea nr.144/2012.
Mai mult, prin hotărârea atacată se invocă și prev.art.23 alin.l din O.G.nr.2/2001 privind stabilirea unei despăgubiri pe baza unui tarif de evaluare, după care în mod paradoxal instanța de fond indică temeiul legal privind abrogarea chiar și retroactivă a obligației de plată a acelor tarife de despăgubire aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a Legii nr.144/2012, confirmată prin Decizia nr.385/2013 a Curții Constituționale pe baza art.15 alin.2 din Constituție, fără însă ca prin dispozitiv să facă aplicarea acestor prevederi legale, așa cum de altfel s-a solicitat prin contestația la executare, astfel că motivarea instanței de fond devine contradictorie și inexplicabilă.
În fine, instanța de fond își întărește încă o dată dispoziția pe o pretinsă lipsă de dovadă a contestării în instanță a procesului-verbal de contravenție nr.R11-_/14.04.2011, după ce în prealabil a reținut la ultimul paragraf de la pagina 2 din hotărârea atacată, arătând și modalitatea de soluționare a acestei plângeri în primul paragraf de la pagina 3 din hotărârea atacată.
Apelanta a mai arătat că, deși prin sentința civilă nr. 1320/29.06.2011 pronunțată de Judecătoria Fetești în dosarul nr._ a fost respinsă plângerea contravențională formulată împotriva procesului-verbal de contravenție nr.R11-_/14.04.2011, prin care potrivit art.8 alin.3 din O.G. 15/2002 a fost obligată la un tarif de despăgubire în sumă de 720 euro, prin modificările ulterioare aduse acestui act normativ, regăsite în Legea nr.144/2012 intrată în vigoare la 27.07.2012, legiuitorul a restabilit situația de drept raportat la interzicerea dublei impuneri, în sensul că nu se poate aplica și tarif de despăgubire și amendă contravențională pentru aceeași încălcare a normelor legale, mai ales că a contestat în instanță acest aspect, fără a avea câștig de cauză. Ulterior Curtea Constituțională a tranșat definitiv conflictul legislativ-executiv prin Decizia nr.385/2013 care a respins excepția de neconstituționalitate ridicată chiar de intimată împotriva retroactivității prevederilor art.II din Legea nr. 144/2014, după cum prin Decizia nr.6/16.02.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție au fost calificate drept nule actele contravenționale care nu poartă semnătura olografă a agentului constatator, așa cum este și natura celui precizat mai sus.
De altfel, deși prin încheierea din data de 19.03.2015 instanța de fond a admis proba cu înscrisurile depuse la dosar, urmează să se constate că aceasta a înlăturat în mod paradoxal și nemotivat atât înscrisurile indicate mai sus și menționate în cuprinsul hotărârii, cât și susținerile intimatei prin întâmpinare (pct.l fila 23 dosar fond), dar și înscrisurile de la filele 26/37-40 dosar fond, care fac de asemenea dovada contestării în instanță a procesului-verbal de contravenție nr.R11-_/14.04.2011,ca o condiție necesară pentru aplicarea art.II din Legea nr. 144/2012, intrată în vigoare la data de 27.07.2012.
S-a mai arătat că, instanța de fond nu a reținut în mod corespunzător faptul că titlului nr. R11-_/14.04.2011, îi lipsește una din condițiile legale pentru a fi executoriu, respectiv semnătura olografă a agentului constatator, cu trimitere la nerespectarea de către intimată, a unor norme și principii de drept, pe care instanța supremă le-a interpretat și uniformizat în spiritul și litera legii și din perspectiva Deciziei nr.6/16.02.2015 emisă de Î.C.C.J. prin care a fost admis recursul în interesul legii, cu caracter obligatoriu de interpretare și aplicare a art. 17 din O.G.nr.2/2001 raportat la art.4, pct. 1 -4 și art.7 din Legea nr.455/2001 privind generarea informatică și aplicarea semnăturii electronice pe documentul constatator.
Prevederile art. 19 al. 1 din O.G.2/2001 exonerează de la semnarea procesului-verbal numai contravenientul - din motive bine întemeiate - dar nu și agentul constatator, mai ales că procesul verbal de contravenție are natura juridică a unui act administrativ, deci de drept public, fiind considerat act autentic, iar nu un înscris sub semnătură privată, întrucât este emis de un agent constatator în exercitarea atribuțiilor sale, astfel că absența semnăturii sale olografe face ca actul să fie nul.
Instanța de fond nu a analizat apărarea cu privire la faptul că intimata a încercat să-și justifice demersul în justiție prin faptul că art.II din Legea nr. 144/2014 ar fi aplicabil numai în situația în care plângerea contravențională s-ar mai fi aflat pe rolul instanței la momentul intrării sale în vigoare la data de 28.07.2012, când de fapt această reglementare retroactivează pentru toate situațiile acoperite de textul legal, chiar și numai dintr-o perspectivă parțial reparatorie abordată de modificarea legislativă, pe considerentul că doar cei care au contestat în instanță actele contravenționale ar fi îndreptățiți să beneficieze de anularea tarifelor de despăgubire, deși o măsură profund reparatorie ar fi trebuit să acopere toate situațiile de dublă impunere, atât în cazul celor care au achitat necondiționat acest tarif odată cu amenda contravențională, cât și în cazul celor care nu l-au achitat, chiar și în situația în care nu l-au contestat în instanță.
Mai mult, pentru a putea fi pus în executare, un titlu trebuie să prevadă o creanță certă, lichidă și exigibilă, însă procesul-verbal de contravenție nr.R11-_/14.04.2011, cerut a fi supus executării silite, cuprinde obligația achitării tarifului de despăgubire de 720 euro, ca sancțiune de drept civil rezultată dintr-o faptă ilicită civilă, astfel că în cauza pendinte nu sunt aplicabile disp.art.37 din O.G.2/2001, amenda contravențională fiind o sancțiune de drept administrativ, fapt ce rezultă și din Decizia Curții Constituționale nr.57/2012.
Totodată, apelantul a subliniat că, apelul este fondat motivat de faptul că cererea de încuviințare a executării silite este inadmisibilă raportat la prevederile legale menționate.
Raportat la respingerea inexplicabilă a contestației la executare, instanța de fond a respins și capătul de cerere privind întoarcerea executării. În acest sens, apelantul a arătat că, prin conexarea dosarului de executare nr.232/2014 încuviințat la executare silită prin încheierea din data de 05 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosar nr._, urmează să se constatate îndeplinirea tuturor actelor de executare instrumentate de biroul executorului judecătoresc, care a finalizat procedura de executare prin poprirea sumei de 3.167 lei, taxă de despăgubire în valoare de 720 euro, la care se adaugă suma de 82 lei cheltuieli de executare.
In concluzie, apelanta a solicitat admiterea apelului în sensul admiterii contestației la executare și, pe cale de consecință, anularea formelor de executare și a titlului prin efectul legii, precum și întoarcerea executării sumei de 3.167 lei, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată (taxe judiciare de timbru și onorariu de avocat).
În drept, apelanta a invocat dispozițiile art. 466 rap. la art.622 și urm. din NCPC coroborate cu art.II din Legea nr.144/2014.
În termen procedural intimata C.N.A.D.N.R. S.A. prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat arătând în esență că hotărârea atacată este legală și temeinică.
Analizând cauza în raport de criticile susținute în apel, precum și sentința civilă atacată, tribunalul constată că apelul este nefondat potrivit celor ce succed.
Inițial, prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 14.04.2011 apelanta S.C. „C. S.” S.R.L. a fost sancționată cu amendă contravențională în sumă de 2.750 lei și obligată la plata unui tarif de despăgubire în sumă de 720 EURO, reținându-se că autovehiculul care-i aparține a fost surprins circulând fără rovinietă valabilă.
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Fetești la data de 10.05.2011 sub nr._, apelanta a solicitat anularea procesului-verbal de constatare a contravenției seria_ din 14.04.2011 și anularea sancțiunii aplicate.
Prin sentința civilă nr. 1320/29.06.2011 a Judecătoriei Fetești a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de apelantă.
Prin cererea nr._/22.05.2014 intimata a solicitat punerea în executare silită a titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de contravenției, în vederea recuperării tarifului de despăgubire în sumă de 720 EURO, stabilit în temeiul art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002.
Așa fiind, s-a format dosarul execuțional nr. 232/2014 al B.E.J.A. V. I. și V. M. iar prin încheierea din data de 05.06.2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._ s-a procedat la încuviințarea executării.
A fost emisă încheierea din data de 10.06.2014 privind stabilirea cheltuielilor de executare, somația de plată din data de 10.06.2014, înștiințarea privind declanșarea executării silite, comunicate apelantei la data de 25.06.2014.
În adevăr, prin intermediul contestației la executare se asigură legalitatea executării silite, fiind mijlocul procedural specific prin care părțile direct interesate în raportul juridic de executare precum și terții vătămați prin modul în care s-a realizat executarea silită pot obține anularea sau îndreptarea actelor de executare nelegale și, uneori, chiar lipsirea de efect a titlului executoriu.
Conform art. 711 Cod procedură civilă împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii. Dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută la art. 443, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.
De asemenea, după începerea executării silite, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, și anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condițiilor legale.
Împărțirea bunurilor proprietate comună pe cote-părți sau în devălmășie poate fi hotărâtă, la cererea părții interesate, și în cadrul judecării contestației la executare.
În aceste coordonate, susținerile apelantei potrivit cărora motivarea primei instanțe este contradictorie și inexplicabilă nu pot fi primite de manierea în care au fost făcute.
În mod judicios prima instanță a observat că prin decizia nr. 385/2003 referitore la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuiri naționale din România, Curtea Constituțională a arătat că, referindu-se la tarifele de despăgubire aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 și dispunând anularea lor, prevederile de lege ce formează obiect al excepției, au într-adevăr, caracter retroactiv, reglementând pentru trecut cu privire la consecințele săvârșirii unei contravenții.
Ca urmare a abrogării dispozițiilor legale care instituie obligația achitării tarifului de despăgubire, suplimentar față de obligația de plată a amenzii pentru utilizarea pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care nu s-a achitat rovinieta, textul de lege criticat conținând însă o normă legală mai favorabilă intervenită în domeniul contravențional, conformă prevederilor art. 15 alin. 2 din Constituție.
Nici celelalte susțineri ale apelantei legate de lipsa semnăturii olografe de pe titlu nu pot fi primite,în condițiile în care tariful de despăgubire supus executării nu a fost contestat în instanță, neanulându-se prin efectul dispozițiilor legale amintite.
Față de toate aceste considerente și în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța urmează a respinge apelul ca nefondat și a păstra hotărârea atacată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul civil formulat de apelanta-contestatoare S.C. C. S. S.R.L., cu sediul în ., împotriva sentinței civile nr.991 din 07 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect ”contestație la executare”, în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. S.A. prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI C., cu sediul în municipiul C., ..n., județul C..
Păstrează hotărârea atacată ca legală și temeinică.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 7 octombrie 2015.
Președinte, Judecător,
R. A. V. Ș. R.
Grefier,
D. B.
Red. sent. civ. jud. I.S.
Redactat dec. civ. jud. R.A.V./03.11.2015
Tehnoredactat gref. D.B./G.R./05.11.2015/4ex.
..apelantă/1 ex. intimată.
| ← Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 804/2015. Tribunalul TULCEA | Plângere contravenţională. Decizia nr. 10/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
