Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 476/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 476/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 28-05-2015 în dosarul nr. 476/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ, DE C. A. ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ nr.476
Ședința publică din data de 28 mai 2015
Completul compus din:
Președinte: D. N. G.
Judecător: E. B.
Grefier: P. L.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de către apelanta-reclamanta U. A. TERITORIALĂ TULCEA – DIRECȚIA DE ÎNTREȚINERE ȘI ADMINISTRARE PATRIMONIU prin PRIMAR cu sediul procesual ales la Cabinet av. T. G., situat în Tulcea, ..54, jud. Tulcea, impotriva sentintei civile nr.2959/31.10.2014 pronuntata de Judecatoria Tulcea in dosarul nr._, avand ca obiect acțiune în răspundere contractuală, in contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. G.T. F. S.R.L. cu sediul în Tulcea, ., ., ..
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat numitul M. G. în calitate de reprezentant al intimatei-pârâtă, lipsă fiind reprezentantul apelantei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care invedereaza instantei ca apelul este declarat in termen, motivat si scutit de taxe, iar intimata a depus la dosar Chitanța nr._/27.05.2015, în copie, după care,
Reprezentantul intimatei se legitimează cu C.I. ., nr._ și față de sustinerea acestuia ca nu mai are alte cereri de formulat sau explicatii de dat in completarea cercetarii judecatoresti, instanta constata dosarul in stare de judecata si acorda cuvantul in apel.
Reprezentantul intimatei, având cuvântul în apel, solicită respingerea apelului ca nefondat. Menționează că apelanta a hotărât repararea drumului fără a îi anunța că vor fi puși în imposibilitatea de a își desfășura activitatea.
TRIBUNALUL:
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 13.02.2014, reclamanta U. A. TERITORIALĂ TULCEA - DIRECȚIA DE ÎNTREȚINERE ȘI ADMINISTRARE PATRIMONIU, prin Primar a chemat in judecata pe parata S.C. G.T. F. S.R.L., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța sa dispună obligarea paratei la plata sumei totale de 50.104 lei reprezentând redevență restantă, în baza contractului de concesiune nr. G 5571 încheiat la data de 31.10.2007.
Prin sentința civilă nr.2959/31.10.2014 Judecătoria Tulcea a admis excepția lipsei de interes pentru suma de 30.709 lei reprezentând debit restant la data de 30.09.2011; a respins cererea formulată de reclamanta pentru suma de 30.709 lei reprezentând debit restant până la data de 30.09.2011, ca fiind lipsită de interes.
Totodată, a fost admisă în parte cererea formulată de reclamantă și a fost obligată pârâta la plata sumei de 34.929 lei reprezentând debit și majorări de întârziere începând cu data de 01.10.2011 până la data de 27.06.2014; s-a dispus și eșalonarea plății începând cu luna noiembrie 2014, în 12 tranșe lunare fiecare în cuantum de 2.910,75 lei, scadente la data de 20 a fiecărei luni și s-a luat act de faptul că reclamanta nu solicită cheltuieli de judecată.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta de fond a retinut urmatoarele:
În ceea ce priveste legea aplicabilă contractului de concesiune nr. G5571/31.10.2007, s-a reținut ca acesta a fost încheiat în anul 2007, iar în materie contractuală, art. 102 alin. 1 LPA a Codului civil dispune că „Contractul este supus dispozitiilor legii in vigoare la data cand a fost incheiat in tot ceea ce priveste incheierea, interpretarea, efectele, executarea si incetarea sa.”
Cum contractul este anterior intrării în vigoare a noului cod civil, atunci codul civil 1864 este legea aplicabila inclusiv în materia executării contractului.
S-a mai arătat de către prima instanță că prin contractul de concesiune nr. G 5571/ 31.10.2007 parata . SRL a preluat în concesiune, prin încredințare directă, terenul situat în municipiul Tulcea, zona Dalco, nr. sector cadastral 26.139, în suprafață de 3.351,28 mp, în baza căruia s-a obligat să plătească reclamantei prețul de 21.156 lei/an.
În ceea ce privește excepția lipsei de interes pentru suma de 30.709 lei reprezentând debit restant la data de 30.09.2011, instanța de fond a arătat că exceptia lipsei de interes a cererii are natura unei excepții de fond, peremptorii, deoarece privește exercitiul dreptului la actiune, iar admiterea ei atrage respingerea cererii.
Reclamanta a apreciat ca până la data de 30.09.2011, sumele datorate de către pârâta sunt creanțe fiscale, motiv pentru care a emis somații si titluri executorii în cadrul dosarului de executare silita nr. 2010-932 (filele 22-34).
S-a mai arătat de către prima instanță că în cauza, reclamanta detine deja titluri executorii împotriva pârâtei pentru sumele anterioare datei de 01.10.2011, iar formularea prezentei actiuni în justitie pentru obtinerea unui alt titlu executoriu (hotarâre judecatoreasca), cu privire la aceeași suma de bani, nu îi poate aduce nici un folos practic, deoarece executarea silita a pârâtului se poate face în temeiul titlului executoriu existent deja în posesia reclamantei. Prin urmare, prezenta actiune este lipsita de interes pentru suma de 30.709 lei reprezentând debit restant până la data de 30.09.2011.
Consideră prima instanță că o acțiune în pretenții având același obiect este inadmisibilă întrucât s-ar crea posibilitatea ca împotriva aceluiași debitor, pentru aceeași sumă, creditorul să dețină două titluri executorii diferite, fapt ce nu poate acceptat.
Instanța de fond a arătat că nu se poate trece peste interpretarea data de către reclamanta creanțelor sale anterior datei de 01.10.2011, deoarece pârâta are deschisă calea contestației la executare în care poate critica inclusiv daca pretențiile au sau nu natura fiscala, critici care ar putea duce la anularea actelor de executare.
Atât timp cât titlurile executorii pe care le are creditoarea nu au fost anulate, acesta își produc efectele, inclusiv în ceea ce privește posibilitatea reclamantei de a le realiza prin executare.
Instanța de fond a arătat că nu poate reține decât că, la acest moment, pârâta deține mai multe titluri executorii în cadrul dosarului de executare silita nr. 2010-932, titluri pe care le poate pune în executare conform dispozițiilor OG nr. 92/2003.
Instanța de fond a admis cererea formulată de reclamanta pentru suma de 34.929 lei, rămasă după scăderea sumei de 2500 lei achitată de pârâtă cu chitanța . nr._ (fila 83), reprezentând debit începând cu data de 01.10.2011 până la data de 27.06.2014, pârâta având obligația de a achita redevența conform prevederilor contractuale, însă nu a făcut această dovadă.
Prin actul adițional nr.1/18.03.2008, s-a stabilit că durata concesiunii este de 25 ani, în condițiile stipulate în contract și în anexele sale, dar nu mai mult decât durata existenței construcției (fila 19).
Totodată, având în vedere că pârâta a fost de acord cu admiterea cererii, solicitând eșalonarea plății debitului, în baza principiului disponibilității, prima instanță a admis cererea reclamantei pentru debitul existent începând cu data de 01.10.2011 până la data de 27.06.2014.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel reclamanta U. A. TERITORIALĂ TULCEA – DIRECȚIA DE ÎNTREȚINERE ȘI ADMINISTRARE PATRIMONIU prin PRIMAR, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Arată apelanta-reclamantă că instanța de fond a admis excepția lipsei de interes și a constatat faptul că existând somații și titluri executorii pentru debitele calculate până la anul 2011, reclamantul nu mai are interes a solicita aceste sume și consideră că soluția instanței este nelegală, invocând în acest sens dispozițiile art. 33 Cod proc. civilă.
Învederează apelanta-reclamantă că nu mai poate pune în executare, sub nicio formă, titlurile executorii emise până în anul 2011, iar prin modificările aduse Codului de procedură fiscală începând cu data de 01.09.2011 organele de executare silită fiscală nu mai pot face niciun act de executare pentru aceste creanțe, astfel încât ele să fie recuperate.
În acest context, consideră apelanta-reclamantă că sumele individualizate până la 01.09.2011 prin emiterea actelor de executare silită, în anul 2015, ar rămâne imposibil de recuperat din lipsa mijloacelor concrete de recuperare a acestor sume pe care executorii fiscali ai Serviciului de Impozite și Taxe Locale nu mai au legal cum să le execute.
Prin interdicția instituită de lege, începând cu 01.09.2011, de a considera aceste creanțe născute din raporturi juridice ca fiind creanțe fiscale, nici sumele individualizate în actele fiscale nu mai comportă regimul juridic al creanțelor fiscale.
Arată apelanta-reclamantă că într-o motivare a Tribunalului Tulcea s-a arătat faptul că titlul executoriu emis de către organul de executare este doar un act de executare și nu un titlu executoriu în sensul art. 372 din vechiul cod de procedură civilă și consideră că titlul executoriu deținut nu este un titlu executoriu care să asigure legalitatea declanșării sau continuării procedurii executării silite reglementate de codul de procedură fiscală, iar împrejurarea că actele de executare nu au fost anulate în cadrul unei contestații la executare nu echivalează cu lipsă de interes a acțiunii sale de a i se recunoaște dreptul de creanță printr-o hotărâre judecătoreasă în temeiul căreia să pornească executarea silită în eventualitatea în care debitorul nu și-ar îndeplini obligația de plată de bună voie cu atât mai mult cu cât, cale contestației la executare nu-i este accesibilă întrucât nu are calitatea de persoană interesată în sensul art. 172 cod pr. fiscală.
Pentru aceste considerente, apelanta-reclamantă solicită admiterea apelului pentru suma de_ lei reprezentând debit până la data de 30.09.2011.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele de critică invocate, Tribunalul constată apelul nefondat.
Din probele administrate în cauză, rezultă că între apelantă și intimată a fost încheiat la data de 31.10.2007 contractul de concesiune nr.G 5571 prin încredințare directă, terenul situat în municipiul Tulcea, zona Dalco, nr.sector cadastral 26.139, în suprafață de 3.351,28 m.p., contra prețului de 21.156 lei/an.
Reclamanta apelantă a solicitat plata unei sume de 57.104 lei prin acțiunea formulată, reprezentând prejudiciu creat prin neexecutarea obligațiilor asumate prin contract, constând în chirie restantă neachitată până la 30.09.2011 și apoi de la 01.10.2011 până la 27.06.2014.
Pentru chiria datorată până în 30.09.2011, rezultă că reclamanta a întocmit acte de executare silită în baza Codului de procedură fiscală, în temeiul art. 136 alin. 3 Cod proc. fiscală, potrivit cu care „creanțele bugetare care se încasează, se administrează, se contabilizează și se utilizează de instituțiile publice, provenite din venituri proprii, precum și cele rezultate din raporturi contractuale se execută prin organe proprii, acestea fiind abilitate să ducă la îndeplinire măsurile asigurătorii și să efectueze procedura de executare silită, potrivit prevederilor Codului fiscal”.
Așa cum susține și apelanta în motivele de apel, pentru debitul datorat de pârâta intimată până în 2011, există titluri executorii, somații conform Codului de procedură fiscală care trebuiau puse în executare prin întreprinderea măsurilor de executare silită.
Cum reclamanta apelantă deține împotriva pârâtei intimată titluri executorii pentru datoria anterioară datei de 01.10.2011, pe care ar fi trebuit să le urmărească, prin măsuri de executare silită în mod corect prima instanță a reținut ca întemeiată lipsa de interes în promovarea și a unei acțiuni în pretenții, pentru același debit, făcând evident, această cerere inadmisibilă în condițiile în care creditorul ar avea două titluri executorii pentru aceeași sumă și provenită din aceeași perioadă pentru care s-a urmat procedura fiscală.
Critica adusă de apelantă cu privire la acest aspect, va fi respinsă ca nefondată, în condițiile în care titlurile executorii emise anterior nu au fost anulate, au făcut obiectul unui dosar de executare silită conform O.G. nr. 92/2003 și faptul că nu s-au pus în executare titlurile executorii, ori nu s-a recuperat debitul dintr-un motiv sau altul, nu îndreptățește pe apelantă să formuleze și o acțiune în pretenții de genul celei ce face obiectul cauzei de față.
Pentru acest motiv, în mod corect prima instanță a admis cererea doar pentru perioada în care nu există titluri executorii emise conform O.G. nr. 92/2003, respectiv din 01.10.2011 și până la 27.06.2014, perioadă din care rezultă că nu s-au efectuat plăți pentru chirie, ori s-au făcut plăți parțiale, iar pârâtul a fost de acord cu admiterea acțiunii și eșalonarea debitului.
Cum apelul privește doar această cerere referitoare la plata debitului datorat până la 30.09.2011, cum în mod corect cererea a fost respinsă de prima instanță ca inadmisibilă ca urmare a nejustificării interesului, Tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil declarat de către apelanta-reclamanta U. A. TERITORIALĂ TULCEA – DIRECȚIA DE ÎNTREȚINERE ȘI ADMINISTRARE PATRIMONIU prin PRIMAR cu sediul procesual ales la Cabinet av. T. G., situat în Tulcea, ..54, jud. Tulcea, impotriva sentintei civile nr.2959/31.10.2014 pronuntata de Judecatoria Tulcea in dosarul nr._, avand ca obiect acțiune în răspundere contractuală, in contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. G.T. F. S.R.L. cu sediul în Tulcea, ., ., ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 28 mai 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
D. N. G. E. B. P. L.
Red.jud.E.B./04.06.2015.
Tehnored.gref.P.L./04.06.2015/4ex.
.>
| ← Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... | Cereri. Sentința nr. 884/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
