Pretenţii. Decizia nr. 456/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 456/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 27-05-2015 în dosarul nr. 456/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 456/2015
Ședința publică de la 27 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. D. A.
JUDECĂTOR: S. G.
Grefier: L. R.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul reclamant S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ TULCEA cu sediul în Tulcea, ., jud.Tulcea, împotriva sentinței civile nr.3500/16.12.2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimatul pârât M. G. cu domiciliul în Tulcea, ..1, ., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru, precum și că, în cauză nu s-a depus întâmpinare, iar apelantul reclamant a înaintat la dosar cerere de micșorare a câtimii obiectului, după care:
Văzând că nu sunt motive de amânare, instanța constată dosarul în stare de judecată și reține cauza pentru deliberare și pronunțare.
INSTANȚA
Asupra apelului civil analizat:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 03.06.2014 sub nr._ S. Județean de Urgență Tulcea a formulat acțiune în pretenții în contradictoriu cu pârâtul M. G., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 2216,27 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare, actualizată de la data introducerii acțiunii până la data plății efective, achitată de către Casa de Asigurări de Sănătate Tulcea.
Legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare și nu s-a înfățișat în instanță pentru a-și preciza poziția procesuală față de cererea formulată de către reclamantă.
Prin cererea depusă la data de 27.08.2014 reclamanta și-a micșorat cuantumul pretențiilor la suma de 1.616 lei, arătând că pârâtul a efectuat plata parțială a debitului.
Soluționând cauza, prin sentința civilă nr. 3500 din 16 decembrie 2014 instanța a respins acțiunea având ca obiect pretenții formulată de reclamanta S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ TULCEA, în contradictoriu cu pârâtul M. G., ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că din înscrisurile depuse la dosar a rezultat că în perioada 12.06._11 pârâtul M. G. a fost internat în secția de Chirurgie a Spitalului Județean de Urgență Tulcea ca urmare a unei agresiuni și a beneficiat pe durata internării de asistență medicală.
Caracterul serviciilor medicale a rezultat din foia de observație clinică generală nr. 1838, iar cheltuielile de spitalizare în sumă de 2216,27 lei fiind detaliate în decontul de cheltuieli întocmit de S. Județean de Urgență Tulcea.
Potrivit art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată.
În calitate de furnizor de servicii medicale, spitalul are dreptul legal de a se subroga în drepturile Casei de Asigurări de Sănătate, dobândind calitatea procesuală a acesteia pentru recuperarea cheltuielilor efectuate cu îngrijirile medicale, astfel cum prevede art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006.
O condiție esențială pentru a putea fi declanșată recuperarea sumelor cheltuite este ca acțiunea să fie îndreptată împotriva persoanei vinovate de vătămarea sănătății altei persoane.
Prin acțiunea formulată, reclamanta a precizat că pârâtul, din neglijență sau imprudență, nu a solicitat tragerea la răspundere a agresorului, care trebuia să îi suporte și cheltuielile de spitalizare. În susținerea acestei afirmații a depus la dosar adresa nr. 7898/4.05.2014 emisă de reclamantă pentru a face dovada demersurilor întreprinse pentru aflarea identității făptuitorului.
Din probatoriul administrat în cauză a rezultat însă că susținerile reclamantei sunt nefondate. Instanța de fond a dispus din oficiu emiterea unor adrese către organele de poliție, iar din relațiile furnizate a rezultat că pârâtul M. G. a solicitat tragerea la răspundere penală a persoanei care i-a cauzat leziunile pentru care a s-a impus internarea sa în S. Județean de Urgență Tulcea.
Astfel, din adresa nr._/06.11.2014 emisă de Inspectoratul de Poliție Județean Tulcea – Serviciul Rutier și din înscrisurile anexate a rezultat că la data de 12.12.2011 a fost înregistrată la Poliția orașului Isaccea plângerea formulată de către pârât împotriva persoanei vinovate de producerea accidentului rutier, însă ulterior părțile s-au împăcat, sens în care la data de 30.08.2011 s-a propus soluția de neîncepere a urmăririi penale.
Fără dubiu, a rezultat că pârâtul M. G. a formulat plângere penală în legătură cu accidentul rutier care a determinat internarea sa în perioada 12.06._11 și acordarea de îngrijiri medicale, și nu s-a putut reține că, din neglijență sau imprudență, nu a solicitat tragerea la răspundere a autorului, așa cum a susținut reclamanta în cererea de chemare în judecată.
Mai mult, din relațiile furnizate de Inspectoratul de Poliție Județean Tulcea a rezultat că reclamantei i s-a comunicat faptul că pârâtul a formulat plângere penală împotriva persoanei care i-a provocat leziunile, astfel cum a rezultat din adresa nr. 186.942/13.06.2014 emisă de Poliția orașului Isaccea (fila nr. 43). Cu toate acestea, deși avea posibilitatea să acționeze împotriva persoanei care prin fapta sa a adus daune sănătății pârâtului, pentru a răspunde potrivit dispozițiilor art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, reclamanta nu a întreprins nici un fel de demers în acest sens.
Ca atare, instanța de fond a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile atragerii răspunderii civile delictuale a pârâtului M. G..
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel reclamantul S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ TULCEA.
S-a susținut în motivarea apelului că pârâtul M. G. a declarat la internarea în spital că a fost victima unui accident rutier, fiind internat de la 12.06.2011 până la 19.06.2011, contravaloarea cheltuielilor de spitalizare fiind de 2.216,27 lei.
Învederează apelantul că cheltuielile efectuate la Unitatea de Primire Urgențe sunt suportate de către stat și nu de către Casa de Asigurări de Sănătate, acordându-se pacienților indiferent dacă sunt asigurați sau nu, dacă sunt cetățeni români sau nu ș.a.m.d.
Au fost invocate prevederile art. 313 alin. l și 2 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, text care are rolul de a legifera expres faptul că statul român, prin Casa de Asigurari de Sanatate, nu deconteaza decât cheltuielile de spitalizare cauzate de o îmbolnavire sau o afecțiune cronică sau acută, nu și cele efectuate pentru recuperarea unui pacient care a fost victima unui accident sau agresiune și chiar dacă textul de lege face trimitere la cel ce a provocat . sau accidentul, însa sunt situații, cum este cazul în speța, unde autorul agresiunii nu este cunoscut de către unitatea sanitară pentru că pacienta declară că a fost victima unei agresiuni “impăcându-se” cu agresorul, nu-i solicita acestuia să platească cheltuielile de spitalizare sau dacă le-a solicitat, nu a depus suma de bani la unitatea sanitară și, ca atare, fapta ilicita constă în inacțiunea pârâtului.
S-a arătat că in toate secțiile spitalului sunt afișate prevederile art 313 din Legea nr. 95/2006 - pacienților aducându-se la cunostință și verbal faptul că CAS nu suportă cheltuielile victimelor agresiunilor sau accidentelor chiar dacă au asigurare valabilă, urmând ca aceștia să se îndrepte împotriva persoanei vinovate pentru a le recupera.
Or, pârâtul s-a prezentat la S. Județean de Urgență Tulcea declarând ca a fost victima unui accident rutier și nu a mai intreprins niciun demers pentru a recupera de la făptuitor acesta suma datorata pentru spitalizare și nici nu a mai formulat o plângere împotriva acestuia,iar spitalul nu este abilitat să efectueze niciun fel de cercetare în ceea ce privește agresorul sau persoana care a provocat accidentul, având doar posibilitatea de a se constitui parte civilă în dosarul penal înregistrat ca urmare a plângerii victimei.
In caz contrar, pentru ca textul de lege invocat nu îi scutește de plata cheltuielilor de spitalizare pe agresorii/autorii accidentelor care nu au fost denunțati, cum este și cazul în speța, victima are mai multe variante pentru a se putea asigura aplicarea art. 313 din Legea nr. 95/2009, respectiv ei pot fie să plătească din veniturile sale, urmând a le recupera ulterior pe cale judecătorească, fie să le recupereze pe cale amiabilă de la acesta și să le depună la spital.
S-a arătat că nu legea nu prevede vreo excepție, textul invocat fiind clar, în sensul ca plata spitalizării pentru persoanele a căror sănătate a suferit din cauza unor agresiuni sau accidente nu se suporta de către Casa de Asigurări de Sanatate, aceasta chiar dacă pacienții au fost „victime” și nu se fac vinovate ca au ajuns in situația de a fi pacienții spitalului.
În drept, au fost invocate prevederile art. 466 din Codul de procedură civilă.
Intimatul pârât M. G. nu a formulat întâmpinare în termenul prevăzut de art. 471 alin. 5 Noul Cod procedură civilă, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
Prin cererea depusă la data de 24.03.2015 apelantul reclamant arată că valoarea obiectului acțiunii s-a redus la suma de 1.366 lei, atașând cererii chitanțele nr._/21.01.2015 și_/16.02.2015.
Examinând apelul promovat, prin prisma motivelor invocate, Tribunalul constată că acesta nu este întemeiat.
Art. 313 din Legea nr. 95/2006 arată că persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată.
Din interpretarea textului de lege mai sus arătat rezultă că obligația achitării serviciilor medicale nu incumbă beneficiarului acestora ci autorilor faptelor care au determinat acordarea asistenței medicale.
Or, pârâtul în cauză nu este autorul, ci victima accidentului rutier ce a determinat acordarea asistenței medicale, astfel că în raport de actul normativ mai sus menționat, nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de spitalizare.
Nu poate fi antrenată nici răspunderea civilă delictuală a pârâtului atâta vreme cât nu s-a dovedit că acesta se face vinovat de săvârșirea vreunei fapte ilicite de natură a atrage incidența dispozițiile art. 998-999 Cod civil.
A promova o acțiune în justiție este un drept al persoanei și nu o obligație a cărei nerespectare ar putea fi sancționată în condițiile prevăzute de dispozițiile legale mai sus arătate.
Așadar, împrejurarea că pârâtul nu a solicitat tragerea la răspundere penală a persoanei vinovate de producerea leziunilor pentru care a avut nevoie de asistența medicală ce i-a fost acordată de către reclamant, nu echivalează, în opinia instanței, cu o faptă ilicită.
Nu lipsit de relevanță este faptul că așa cum rezultă din cuprinsul foii de observație clinică generală existentă la dosar (fila 11), pârâtul este asigurat, astfel că potrivit dispozițiilor art. 218 din Legea nr. 95/2006 era îndreptățit la acordarea de servicii medicale de la data accidentului și până la vindecare.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, constatând că soluția adoptată de către judecătorul fondului este temeinică și legală, tribunalul va respinge ca nefondat apelul reclamantei.
Pe cale de consecință, va fi păstrată sentința civilă nr. 3500/16.12.2014 a Judecătoriei Tulcea ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelantul reclamant S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ TULCEA cu sediul în Tulcea, ., jud.Tulcea, împotriva sentinței civile nr.3500/16.12.2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimatul pârât M. G. cu domiciliul în Tulcea, ..1, ., ., având ca obiect pretenții, ca nefondat.
Păstrează sent.civ.nr.3500 /16-12-2014 a Judecătoriei Tulcea ca legală și temeinică.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Mai 2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,Grefier,
C. D. A. S. G. L. R.
În conf.cu art.426 alin.4 NCPC,
pentru judecător aflat în CO,
semnează președintele completului
Jud. fond GN
Red./tehn.jud.ACD/25-06-2015
Gref.LR/4 ex./.>
| ← Cereri. Sentința nr. 884/2015. Tribunalul TULCEA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 488/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
