Plângere contravenţională. Decizia nr. 806/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 806/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 07-10-2015 în dosarul nr. 806/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 806/2015
Ședința publică de la 07 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. N.
Judecător: L. D. P.
Grefier: B. F. V.
Pe rol judecarea apelului civil privind pe apelanta - petentă . SRL, cu sediul în procesual ales în C., ., . de Avocat O. A., împotriva sentinței civile nr. 177 din data de 06.05.2015, pronunțată de Judecătoria Babadag în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – pârât INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN T. - SPR, cu sediul în T., ., jud. T., având ca obiect plângere contravențională.
Încheierea de ședință din data de 30 septembrie 2015 face parte integrantă din prezenta hotărâre când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la această dată.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Prin plângerea contravențională adresată Judecătoriei Babadag la data de 10.03.2015 și înregistrată sub nr._, petenta . SRL a solicitat, în principal, anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din data 10.02.2015 întocmit de INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T. –SERVICIUL RUTIER, exonerarea de la plata amenzii contravenționale, iar în subsidiar înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea plângerii, petenta a susținut că, la data de 10.02.2015, în jurul orei 11:50, în timp ce microbuzul cu nr. de înmatriculare_, proprietatea sa, efectua transport public de persoane, contra cost, regulat, pe traseul T. – C. a fost oprit în trafic, ocazie cu care, după controlul efectuat de către un agent de poliție, s-a întocmit ulterior, la ora 13:00, în aceeași zi, procesul verbal . nr._/10.02.2015 în cuprinsul căruia s-a reținut faptul că: „conducătorul auto B. G. a condus microbuzul Mercedes cu nr. de înmatriculare_, pe DN 22 (E 87), cu care efectua transport public de persoane contra cost pe traseul inter/județean T.-C., fără ca operatorul de transport să ateste prezența la bordul vehiculului a legitimației valabile a conducătorului auto, din care să reiasă că este angajatul acesteia, legitimația fiind vizată ultima dată pe sem. I/2014, faptă prevăzută de art.4 pct. 57.2 din HG nr. 69/2012, modificată, și sancționată de art. 7 alin.1.”, în cuprinsul acestui proces verbal fiind menționat și prezența unui martor la fața locului, în persoana numitului C. Hristi, CNP_.
Procesul verbal în cauză, fiind întocmit ulterior de către agentul de poliție Melca D. care nu s-a aflat la fața locului și nu acesta a oprit în trafic autovehiculul, a învederat petenta că i-a fost comunicat poștal, la data de 27.02.2015, la sediul social al subscrisei.
A considerat petenta că procesul verbal în speță este nelegal și netemeinic din motivele ce succed:
1) În ceea ce privește nelegalitatea procesului verbal:
a) a învederat instanței faptul că, presupusa faptă contravențională a fost constatată la fața locului de către un agent de poliție, iar procesul verbal a fost redactat și semnat ulterior de către un alt agent al poliției rutiere, respectiv agent. Pr. Melca D. care nu s-a aflat la fața locului, respectiv nu a constatat presupusa contravenție.
Față de această împrejurare, a considerat că au fost încălcate disp. art.16 alin.1 din OG nr.2/2001 potrivit cu care nu au fost trecute numele, prenumele și calitatea agentului constatator ce s-a aflat la fața locului.
b) deși nu a existat nici o piedică din partea subscrisei în calitate de posibil contravenient, care să determine imposibilitatea încheierii la fața locului a procesului verbal cu consecința comunicării acestuia pe bază de semnătură –ocazie cu care nu ar fi fost văduvită de posibilitatea formulării de obiecțiuni ce urmau a fi inserate în cuprinsul procesului verbal în rubrică specială – a solicitat să se constatate că acest aspect al redactării ulterioare a procesului verbal a fost determinat cu scopul:
- că la fața locului, controlul a fost efectuat de un agent al poliției rutiere lipsit de competența legală a acestei atribuții (ulterior procesul fiind întocmit și semnat de ag. pr. Melca D. ce are această competență legală)
- de a fi împiedicată să consemneze obiecțiunile cuvenite cu privire la presupusa faptă contravențională cât și a menționării lipsei prezenței martorului din lucrări care, în realitate nu s-a aflat la fața locului, aspect prevăzut în mod imperativ de art.16 alin.7 din OG nr.2/2001.
c) lipsa precizării în cuprinsul procesului verbal a tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitații faptei si la evaluarea eventualelor pagube pricinuite pentru contravenția presupusă a fi săvârșită, astfel cum se prevede în mod imperativ de către legiuitor în cuprinsul disp. art.16 alin.1 din OG nr.2/2001.
Față de aceste considerente, reprezentând încălcări ale legalității întocmirii procesului verbal, a solicitat să se dispună anularea procesului verbal ca fiind nelegal.
2) În ceea ce privește temeinicia procesului verbal
a) la momentul opririi în trafic, conducătorul auto al petentei a prezentat la solicitarea agentului de poliție documentele solicitate de către acesta respectiv: licență traseu, caietul de sarcini, permisul auto, talonul autovehiculului, licență transport, copia conformă a licenței de transport, RCA valabil, asigurarea pentru călători și bagaje, certificat clasificare, verificare tahograf, legitimație de serviciu.
Deși s-a reținut în cuprinsul procesului verbal faptul că operatorul de transport să ateste prezența la bordul vehiculului a legitimației valabile a conducătorului auto, din care să reiasă că este angajatul acesteia, a învederat că, din cuprinsul legitimației de serviciu a conducătorului B. G. reiese cu claritate calitatea de salariat al acestuia, conform contract de muncă nr._ și mai mult decât atât legitimația de serviciu întrunește în tot elementele de valabilitate ale acesteia prevăzute în anexa nr.42 din Monitorul Oficial Partea I nr.854 bis/2.12.2011, depunând la dosarul cauzei, în vederea susținerii afirmației de mai sus, CIM nr._/06.09.2010 al salariatului B. G. ce își desfășoară neîntrerupt activitatea în cadrul societății petente de la data de 01.09.2010.
b) a învederat instanței faptul că, în cadrul unor astfel de controale din partea poliției rutiere, vizând controlul în domeniul transportului rutier de persoane, este obligatoriu a se întocmi în cauză formularul tipizat intitulat „Formular de control în trafic” în care sunt consemnate la rubrici distincte presupusele fapte contravenționale ce se consideră a fi săvârșite, descrierea lor, date despre vehicul, operator, conducătorul auto, tipul de transport, etc.-
înscris ce urmează a fi semnat de ambele părți ale raportului litigant, aspect ce nu a avut loc cu ocazia controlului în trafic în cauză, aspect prevăzut de Reglementările UE 561/2006 - 3821/85 - Acordul AETR.
Mai mult decât atât acest „Formular de control în trafic” stă la baza întocmirii procesului verbal de contravenție.
Lipsa întocmirii „Formularului de control în trafic” anterior întocmirii procesului verbal este determinată de faptul că, așa cum a precizat anterior, la fața locului, la momentul opririi în trafic, nu s-a aflat un agent constatator competent în astfel de controale rutiere care să aibă și competența legală de a întocmi acest înscris, ce trebuia în mod obligatoriu semnat de conducătorul auto al petentei.
c) Având in vedere dispozițiile art.5 alin.5 din O.G. nr.2/2001 raportat la art.21 alin 3 din același act normativ, în măsura în care se va constata o neregularitate a legitimației de serviciu a conducătorului auto B. G. – singura presupusă faptă contravențională ce a fost reținută în cuprinsul procesului verbal – a solicitat, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului care este tot o sancțiune contravențională principală, motivat de împrejurarea că, în cuprinsul procesului verbal agentul constatator nu a precizat arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitații faptei,astfel cum prevede în mod imperativ art.16 alin.1 din OG nr.2/2001.
Astfel, potrivit art.5 alin.2 din O.G. nr.2/2001 actualizată, sancțiunile contravenționale principale sunt: avertismentul; amenda contravențională; prestarea unei activități în folosul comunității, iar potrivit dispozițiilor art.5 alin.5 din același act normativ „sancțiunea stabilită trebuie să fíe proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”, sens în care, având în vedere gradul redus de pericol social al faptei săvârșite și lipsa oricăror pagube pricinuite, s-a solicitat să se dispună, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii principale cu sancțiunea avertisment.
A susținut petenta că legiuitorul a dat posibilitatea aplicării sancțiunii avertisment chiar și în situația în care actul normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția nu prevede și sancțiunea avertisment, astfel cum rezultă din cuprinsul art.7 alin.3 din OG nr.2/2001 conform căruia avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede aceasta sancțiune.
Sancțiunea contravenționala, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca, m toate cazurile de contravenții, să se aplice sancțiunea amenzii.
Avertismentul este, ca natură, o sancțiune pur morală, aplicabilă unor contravenții ce prezintă un grad de pericol social redus, iar contravenienții o periculozitate redusă, el constând în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțit de recomandarea de a respecta dispozițiile legale. Avertismentul se aplică în cazul în care, fapta este de o gravitate redusă, putându-se aplica chiar și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede aceasta sancțiune.
Raportat la cele arate mai sus, a considerat că orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci doar un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta, nu este nevoie, ca în toate cazurile, să se aplice sancțiunea amenzii cu atât mai mult cu cât fapta nu a fost săvârșită, așa cum rezultă în prezenta cauză.
Prin urmare, a solicitat admiterea plângerii cu consecința anulării procesului verbal de contravenție și exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 4.000 lei, motivat de împrejurarea că fapta contravențională nu există (nu a fost săvârșită).
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea plângerii contravenționale formulate de petent, învederând că procesul - verbal este întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente în cauză, iar fapta a fost constatată și sancțiunea a fost aplicată de către polițistul rutier, în temeiul art.57 lit.b din H.G. nr.69/2012 privind stabilirea încălcărilor prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier și de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața transportului rutier internațional de mărfuri, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața internațională a serviciilor de transport cu autocarul și autobuzul și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, precum și a sancțiunilor și măsurilor aplicabile în cazul constatării acestor încălcări și în temeiul art. 9 alin. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora.
S-a susținut că, prin procesul - verbal . nr._ din 10.02.2015, s-a reținut în sarcina S.C. T. T. CORPORATION SRL că, în data de 10.02.2015, în jurul orei 11:50, conducătorul auto B. G. a condus microbuzul marca Mercedes, cu numărul de înmatriculare_, pe DN 22 E 87, efectuând transport rutier de persoane contra cost prin servicii regulate pe traseul T.-C., fără ca operatorul de transport să asigure prezența la bordul autovehiculului a legitimației valabile a conducătorului auto, din care să rezulte că este angajatul acestuia, legitimația prezentată fiind vizată ultima dată pentru semestrul I al anului 2014.
S-a învederat că procesul - verbal de constatare a contravențiilor și de aplicare a sancțiunilor este întocmit cu respectarea tuturor prevederilor legale în materie, cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de lege, neexistând nici un motiv de nulitate a acestuia.
Referitor la temeinicia procesului - verbal, s-a arătat că, din raportul agentului constatator și din întreg probatoriul administrat în cauză, rezultă că petenta se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.
Cu privire la motivele de netemeinicie a procesului - verbal, s-a solicitat respingerea acestora ca nefondate.
Astfel, legitimația de serviciu a conducătorului auto nu era valabilă la momentul efectuării controlului, fapt evidențiat prin fotografierea acesteia față verso, unde se observă că ultima viză era aplicată în semestrul I al anului 2014, iar copia legitimației de serviciu a conducătorului auto B. G. vizată pe semestrul II al anului 2014 și pe semestrul I al anului 2015 este un document care a fost vizat ulterior efectuării controlului de către operatorul de transport.
Referitor la solicitarea petentei de înlocuire a sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului, s-a solicitat respingerea acesteia întrucât agentul constatator a făcut o corectă individualizare a sancțiunii aplicate, fapta săvârșită de către petentă constituind o încălcare gravă a prevederilor Regulamentelor CE 1071/2009, 1072/2009, 1073/2009, iar societatea contravenientă neaflându-se la prima abatere de acest gen.
Soluționând cauza, Judecătoria Babadag prin sentința civilă nr. 177 din data de 06 mai 2015 a respins plângerea contravențională, ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, prin procesul verbal de contravenție CP nr._ din 10.02.2015 întocmit de INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T. –SERVICIUL RUTIER, societatea petentă a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 4000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.4 pct.57.2 din H.G. nr.69/2012 modificată, reținându-se că, în data de 10.02.2015, în jurul orei 11:50, conducătorul auto B. G. a condus microbuzul marca Mercedes, cu numărul de înmatriculare_, pe DN 22 E 87, efectuând transport rutier public de persoane contra cost prin servicii regulate pe traseul T.-C., fără ca operatorul de transport să asigure prezența la bordul autovehiculului a legitimației valabile a conducătorului auto, din care să rezulte că este angajatul acestuia, legitimația prezentată fiind vizată ultima dată pentru semestrul I al anului 2014.
Din examinarea procesului verbal de contravenție s-a constatat că la rubrica „alte mențiuni” s-a consemnat mențiunea că „Cu ocazia întocmirii procesului-verbal nu s-a aflat de față niciun reprezentant legal al contravenientei fapt atestat de martorul asistent”.
Examinându-se procesul verbal de contravenție s-a constatat că sub aspectul nulității invocate pentru nerespectarea dispozițiilor art.16 alin.1 și alin.7 și art.19 din OG nr.2/2001 din același act normativ nu poate opera sancțiunea nulității pentru pretinsa încălcare a dispozițiilor sus menționate.
Este neîndoielnic faptul că încălcarea dispozițiilor imperative, cuprinse in art.16 alin.1 și alin.7 și art.19 din OG nr.2/2001 afectează legalitatea procesului verbal de constatare a contravenției, act administrativ unilateral, de autoritate, dar nulitatea absolută, care nu poate fi acoperită și poate fi constatată, din oficiu, de instanța de judecată, intervine numai pentru omisiunile prevăzute expres și limitativ de art.17 din OG nr.2/2001.
Restul condițiilor procedurale, în măsura în care nu sunt respectate de către agentul constatator nu atrag nulitatea absolută, ele putând fi acoperite (confirmate) de organul competent a soluționa plângerea.
Folosind argumentul de interpretare logică per a contrario, a rezultat că necompletarea altor mențiuni, decât cele prevăzute de art.17 din OG nr.2/2001, atrage nulitatea relativă.
De altfel, principiul legalității, aplicabil dreptului administrativ, în general, și materiei contravenționale, în special, presupune că rezultatul interpretării legii contravenționale să fie concordant cu voința legiuitorului, iar textul nu poate fi interpretat nici extinctiv, nici restrictiv.
Art.17 din O.G. nr.2/2001 prevede că lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal.
Cu privire la susținerea petentei în sensul că în procesul verbal contestat nu au fost trecute numele, prenumele și calitatea agentului constatator ce s-a aflat la fața locului, instanța reține că a fost menționat numele, prenumele și calitatea agentului constatator, respectiv agent șef pr. Melca D., în raportul întocmit de acesta se menționează că documentele prezentate de conducătorul auto au fost verificate personal de către acest agent, chiar dacă semnalul de oprire a fost executat de colegul său, procesul-verbal fiind încheiat la locul unde s-a realizat controlul autovehiculului.
De asemenea, s-a consemnat că, în momentul opririi microbuzului, documentele prezentate de conducătorul auto au fost fotografiate, iar după terminarea controlului, i s-au restituit acestuia toate documentele pentru a-și continua deplasarea către C., iar ulterior, după identificarea în baza de date a Registrului Comerțului a administratorului acestei societăți comerciale, s-a procedat la întocmirea procesului-verbal de contravenție . nr._/10.02.2015, prin care a fost sancționat operatorul de transport S.C. T. T. Corporation S.R.L. O. cu minimul amenzii prevăzut de lege (4000 lei) pentru încălcarea prevederilor art.4 pct.57.2 și art.7 alin.1 din HG nr.69/2012.
Verificând procesul verbal de contravenție, prin prisma criticilor aduse de către petentă privind lipsa precizării în cuprinsul procesului-verbal a tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea consecințelor eventualelor pagube pricinuite pentru contravenția presupusă a fi săvârșită, instanța a apreciat că agentul constatator a efectuat o descriere suficientă a faptei, cu indicarea datei, orei și a locului unde a fost săvârșită, arătând în concret în ce a constat nerespectarea prevederilor art.4 pct.57.2 din HG. nr.69/2012, respectiv faptul că operatorul de transport nu a asigurat prezența la bordul autovehiculului a legitimației de serviciu valabilă a conducătorului auto, din care să reiasă că este angajatul acesteia, legitimația prezentată fiind vizată ultima dată pentru semestrul I al anului 2014, aceasta fiind singura împrejurare prin prisma căreia se poate aprecia gravitatea faptei, identificarea faptei fiind suficient de precisă, prin urmare susținerile sub acest aspect vor fi respinse ca neîntemeiate.
Examinând procesul de constatare a contravenției sub aspectul criticilor invocate de petentă privind încălcarea dreptului de a formula obiecțiuni, s-a constatat că procesul verbal de contravenție a fost încheiat la locul constatării contravenției și că agentul constatator a făcut mențiune de lipsa reprezentantului legal al societății petente la momentul controlului și întocmirii procesului verbal de contravenție, consemnându-se că reprezentantul societății petente nu a fost de față, neputând astfel formula obiecțiuni, aspect atestat de martorul asistent.
În speță, persoana contravenientă este petenta – conform art.7 alin.1 din H.G. nr.69/2012 care stipulează că, în cazul contravenției prevăzute la art.4 pct.57, aceasta se sancționează cu amendă de la 4.000 lei la 6.000 lei, care se aplică operatorului de transport rutier sau întreprinderii de transport rutier în cont propriu român/române sau străin/străine, după caz – și nu conducătorul auto al autovehiculului, lipsa mențiunilor cu privire la obiecțiuni învederate de petentă neputând afecta întrunirea condițiilor de formă și fond ale procesului verbal, câtă vreme reprezentantul petentei nu era de față la încheierea procesului verbal.
De asemenea, conducătorul auto fiind un prepus al petentei, neavând calitatea de reprezentant, nu putea formula obiecțiuni.
S-a constatat totodată că au fost respectate dispozițiile art.19 alin.1 și alin.3, care stipulează că procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient, iar în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie confirmate de cel puțin un martor, în speță procesul verbal contestat fiind semnat de martorul C. Hristi.
Pentru considerentele sus reținute nu s-a putut reține sancțiunea nulității procesului verbal de contravenție în raport de criticile petentei invocate, nulitatea constituind sancțiunea ce lovește actele de procedură încheiate fără respectarea unor condiții de fond și de formă, cazurile prevăzute de O.G. nr.2/2001 ce atrag sancțiunea nulității absolute fiind expres prevăzute, neputând fi extinse prin analogie, context în care se apreciază criticile petentei ca neîntemeiate.
De asemenea criticile petentei pe fond s-au apreciat a fi nefondate.
Având în vedere că, prin decizia pronunțată în cauza A. c. România, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a înlăturat prezumția deplină, absolută, irefragrabilă de legalitate a unui proces verbal de constatare și sancționare a contravenției pentru a acorda în mod real, efectiv dreptul la un proces echitabil, instanța a apreciat că se pot administra probe în înțelesul dispozițiile codului de procedură civilă, pentru a exista posibilitatea părților litigante de a dovedi pe de o parte că starea de fapt este alta decât cea reținută în procesul verbal atacat.
În soluționarea plângerii contravenționale trebuie observate prevederile art.34 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, potrivit cărora instanța sesizată cu soluționarea unei plângeri contravenționale verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal, scop în care ascultă pe cel care a făcut plângerea contravențională și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat și administrează orice alte probe prevăzute de lege.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, din interpretarea sistematică a prevederilor art.16 și art.34 din O.G. nr.2/2001 și în conformitate cu art.6 CEDO, rezultă că procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă a situației de fapt reținută și a vinovăției petentei cât timp aceasta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Deși prin plângerea contravențională petenta a solicitat încuviințarea probei cu martori, la termenul de judecată din data de 06.05.2015, a renunțat la administrarea acestei probe.
Prin procesul verbal de contravenție sus menționat s-a reținut în sarcina petentei săvârșirea contravenției prevăzute de art.4 pct.57.2 din H.G. nr.69/2012, respectiv faptul că operatorul de transport nu a asigurat prezența la bordul autovehiculului a legitimației de serviciu valabilă a conducătorului auto, din care să reiasă că este angajatul acesteia.
În contextul evaluării materialului probatoriu administrat în cauză și din analiza textului de lege sus menționat și care reprezintă temeiul de drept al faptei reținute în sarcina petentei, se apreciază că este întrunit în cauză conținutul constitutiv al contravenției reținute, conținut caracterizat prin existența elementelor constitutive ce caracterizează fapta reținută.
Astfel, deși petenta avea obligația de a viza legitimația de serviciu a conducătorului auto pentru semestrul I al anului 2015, legitimația prezentată la control era vizată pentru semestrul I al anului 2014, conform pozelor foto depuse de intimată.
Prin urmare, criticile petentei . SRL constând în susținerile sus menționate nu pot fi reținute, apreciindu-se ca nefondate raportat la conținutul normei încălcate.
Față de considerentele mai sus expuse, s-a reținut existența faptei și vinovăția contravenientei.
Cu privire la solicitarea petentei . SRL de înlocuire a amenzii contravenționale cu avertisment, s-a apreciat că nu se impune această înlocuire.
Potrivit dispozițiilor art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Pentru a se realiza justa individualizare a sancțiunii ce urmează a fi aplicată, agentul constatator trebuie să facă o apreciere cât mai corectă a pericolului social al faptei.
Ceea ce deosebește contravenția de infracțiune, este gradul de pericol social și de aici și sancțiunea diferită a unor astfel de fapte, individualizarea sancțiunii reflectând dimensiunea gradului concret de pericol social al faptei, acest raport reflectând rațiunea proprie a sancțiunii.
În aprecierea gradului de pericol social, agentul constatator a avut în vedere limitele sancțiunii prevăzute de lege, făcându-se o individualizare corectă a sancțiunii în raport de pericolul social al faptei, sancțiunea impunându-se a se menține și în considerarea îndeplinirii actului educativ și preventiv al legii, fiind o măsură de constrângere și reeducare aplicată contravenientei în scopul îndreptării acesteia și a prevenirii săvârșirii altor contravenții.
Față de considerentele mai sus expuse, cum petenta nu a propus probe care să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului verbal și nici din celelalte elemente identificate de instanță nu rezultă o altă situație de fapt sau, cel puțin un dubiu, plângerea a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal a formulat apel petenta . SRL.
A arătat apelanta că, pentru ca un proces verbal de contravenție să întrunească în totalitate cadrul de legalitate, acesta trebuie să cuprindă potrivit prev. art 16 alin 1 din OG 2/2001 pe lângă descrierea faptei reținute și toate împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite ce se nasc din contravenția presupusă a fi fost săvârșită.
Astfel, prima instanța nu a reținut lipsa evaluării din cuprinsul procesului verbal a eventualelor pagube ce s-ar fi produs prin săvârșirea presupusei contravenții, motiv pentru care apelanta consideră că acest aspect reprezintă un motiv de nelegalitate al procesului verbal în cauză raportat la prevederile imperative ale art 16 alin 1 din OG 2/2001 peste care s-a trecut cu vederea.
Chiar dacă, legitimația de serviciu a conducătorului auto nu a fost vizată pentru perioada la care a avut loc controlul din partea reprezentantului serviciului rutier, apreciază apelanta că, efectul social al acestei contravenții este unul mai mult decât scăzut, cu atât mai mult cu cât în cuprinsul legitimației de serviciu era menționat numărul contractului individual de muncă al conducătorului auto respectiv_, astfel cum este înregistrat acesta la sediul ITM C. încă din data de 06.09.2010, CIM depus în probatoriu la dosarul de fond al cauzei.
A mai precizat apelanta că, raportat la rezonanța socială a contravenției impactul său este unul minim, sens în care vă solicită a se dispune înlocuirea sancțiunii pecuniare cu sancțiunea avertisment, având în vedere faptul că, legiuitorul a dat posibilitatea aplicării sancțiunii avertisment chiar și în situația în care actul normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția nu prevede și sancțiunea avertisment astfel cum rezultă din cuprinsul art 7 alin 3 din OG 2/2001:
S-a mai arătat că, sancțiunea contravenționala, nu reprezintă un scop in sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca, in toate cazurile de contravenții, sa se aplice sancțiunea amenzii.
Avertismentul este, ca natura, o sancțiune pur morala, aplicabila unor contravenții ce prezintă un grad de pericol social redus, iar contravenienții o periculozitate redusa, el constând in atenționarea verbala sau scrisa a contravenientului asupra pericolului social al faptei savarsite, insotit de recomandarea de a respecta dispozițiile legale. Avertismentul se aplica in cazul in care, fapta este de o gravitate redusa, putandu-se aplica chiar si in cazul in care actul normativ de stabilire si sancționare a contravenției nu prevede aceasta sancțiune.
În concluzie, apelanta a solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii apelate iar pe fondul cauzei admiterea plângerii contravenționale.
Intimatul Inspectoratul de Poliție Județean T. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat, arătând în esență că, hotărârea atacată este temeinică și legală.
Analizând cauza în raport de criticile susținute în apel, precum și sentința civilă atacată, tribunalul constată următoarele:
În acest sens, tribunalul concluzionează că în mod corect prima instanță a reținut legalitatea procesului verbal de constatare a contravenției, acesta fiind întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Conform art. 17 din O.G. Nr. 2 din 12 iulie 2001 privind regimul juridic al contravențiilor, ,,Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.”
În procesul-verbal de contravenție contestat sunt inserate mențiunile obligatorii și a căror lipsă au drept consecință nulitatea absolută conform art. 17.
Tribunalul reține că în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, ceea ce în speță nu s-a dovedit.
Sub aspectul temeiniciei, tribunalul reține că probatoriul administrat face dovada că petenta este culpabilă de comiterea contravenției prev. de art. 4 pct. 57.2 din H.G. nr. 69/2012 modificată, pentru care, prin procesul verbal de contravenție CP nr._ din 10.02.2015 întocmit de I.P.J. T. –SERVICIUL RUTIER, a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 4.000 lei.
În fapt, la data de 10.02.2015, în jurul orei 11:50, conducătorul auto B. G. a condus microbuzul marca Mercedes, cu numărul de înmatriculare_, pe DN 22 E 87, efectuând transport rutier public de persoane contra cost prin servicii regulate pe traseul T.-C., fără ca operatorul de transport să asigure prezența la bordul autovehiculului a legitimației valabile a conducătorului auto, din care să rezulte că este angajatul acestuia, legitimația prezentată fiind vizată ultima dată pentru semestrul I al anului 2014.
Potrivit art. 4 pct 57.2 din H.G. nr. 69/2012 modificată, constituie încălcări grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenții, dacă acestea nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni: […] nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a asigura existența la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier a legitimației de serviciu valabilă a conducătorului auto, din care să reiasă că este angajat al operatorului de transport și se sancționează cu amendă de la 4.000 lei la 6.000 lei, care se aplică operatorului de transport rutier conform art.7.
În privința aprecierii faptei ca fiind lipsită în mod vădit de importanță astfel încât să se concluzioneze asupra oportunității aplicării măsurii avertismentului, tribunalul reține că, potrivit art. 5 alin. 5 din O.G. Nr. 2 din 12 iulie 2001 privind regimul juridic al contravențiilor, sancțiunile contravenționale trebuie să fie proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar în conformitate cu prevederile art. 21 alin. 3 din aceeași ordonanță, la stabilirea în concret a pericolului social trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
De asemenea, prevederile art. 7 alin. 2 și 3 din aceeași ordonanță reglementează că avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă, chiar și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Având în vedere criteriile legale menționate și împrejurările concrete ale faptei, tribunalul concluzionează că amenda în cuatum de 4.000 lei stabilită de organul constatator nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei comise, măsura avertismentului având aptitudinea de a îndeplini atât funcția de coerciție cât și cea de prevenție.
Se reține pentru aceasta atitudinea de recunoașterea a societății apelante, cât și împrejurarea că se află la prima abatere, nefiind făcută dovada vreunei persistențe. Se are în vedere și faptul că, la data constatării contravenției, numitul B. G. era angajatul operatorului de transport conform Contractului individual de muncă nr._/06.09.2010, fapta fiind comisă prin neglijența factorilor implicați. Această împrejurare, deși nu are aptitudinea înlăturării oricărei răspunderi în condițiile în care obligația legală constă în asigurarea la bord a legitimației de serviciu valabilă, fundamentează aprecierea că fapta nu prezintă un grad de pericol social sporit. Mai mult, operatorul a dovedit remedierea deficiențelor constatate, legitimația conducătorului auto fiind vizată la zi conform contractului individual de muncă nr._.
Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 480 alin. 1 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, tribunalul a admis apelul cu consecința schimbării sentinței în sensul admiterii plângerii și înlocuirii amenzii contravenționale în cuantum de 4 000 lei cu sancțiunea avertisment.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil formulat de apelanta - petentă . SRL, cu sediul în procesual ales în C., ., . de Avocat O. A., împotriva sentinței civile nr. 177 din data de 06.05.2015, pronunțată de Judecătoria Babadag în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – pârât INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN T. - SPR, cu sediul în T., ., jud. T., având ca obiect plângere contravențională.
Schimbă sentința apelată în tot.
Admite plângerea contravențională formulată împotriva procesului verbal ._/10.02.2015 emis de Serviciul Rutier T. în sensul că înlocuiește amenda contravențională în cuantum de 4 000 lei cu sancțiunea avertisment.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 07 octombrie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
L. N. L. D. P. B. F. V.
Red.sent.civ.jud.A.A.
Red/Tehnored.dec.civ.jud. N.L./26.10.2015.
Tehnored.gref.B.F.V./26.10.2015/4 ex.
.. apelant/1 ex. intimat
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 817/2015. Tribunalul... | Uzucapiune. Decizia nr. 832/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
