Contestaţie la executare. Decizia nr. 264/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 264/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 31-03-2015 în dosarul nr. 264/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ, DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.264
Ședința publică din data de 31 martie 2015
Completul compus din:
Președinte: V. A.
Judecător: M. L. Șurculescu
Grefier: P. L.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de către apelantul contestator G. Ș., cu domiciliul în Tulcea, .. 2, ., ., impotriva sentintei civile nr.2958/31.10.2014 pronuntata de Judecatoria Tulcea in dosarul nr._, avand ca obiect contestație la executare, in contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TULCEA, cu sediul în Tulcea, . Bis, Județul Tulcea.
Dezbaterile in apel au avut loc in sedinta publica din 24.03.2015, incheierea de sedinta din acea dată făcând parte integranta din prezenta hotarare.
TRIBUNALUL:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea sub nr._ la 27.03.2014, contestatorul G. Ș. a formulat, în contradictoriu cu intimata DIRECTIA GENERALĂ REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE GALATI, prin ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI TULCEA, contestație împotriva executării silite pornite de către intimată, în vederea recuperării sumei de 3.988 lei reprezentând contribuție de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente, solicitând anularea somației nr.36/_ /_ și a titlului executoriu nr._, emise de intimată la data de 26.02.2014, precum și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr.2958/31.10.2014 Judecătoria Tulcea a respins contestația la executare, ca neîntemeiată, iar cererea de suspendare a executării silite, a fost respinsă ca rămasă fără obiect.
Examinând actele și lucrările cauzei, instanța de fond a respins contestația la executare ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
În fapt, intimata a emis la 31.12.2013, decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._ privind stabilirea obligației de plată în cuantum de 1.568 lei din care 1.277 lei reprezentând diferențe de impozit anual de regularizat și 291 lei constând în contribuție de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente, aceasta fiind comunicată contestatorului la data de 28.01.2014 (filele 37, 40).
S-a arătat că această decizie a fost emisă în baza prevederilor art.8 lit. c) și art.119 din OG nr.92/2003 privind codul de procedură fiscală, pentru plata cu întârziere a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor venituri ale bugetului general consolidat. Deși i-a fost comunicată contestatorului la data de 28.01.2014, acesta nu și-a exercitat dreptul de a formula contestație în termenul legal prevăzut de lege.
Totodată, s-a mai arătat de către prima instanță că a fost emisă decizia de impunere din oficiu nr._/10.10.2013 pentru obligația de plată în cuantum de 2.420 lei constând în contribuția de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2011 (1870 lei) și 2012 (550 lei), precum și anunțul colectiv nr._/28.10.2013 (filele 42-44).
Astfel, actele de executare emise în speță au la bază decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._ și decizia de impunere din oficiu nr._/10.10.2013, acestea constituind titluri de creanță.
S-a reținut faptul că, în speță, contestatorul a desfășurat activitate independentă până la data de 1 mai 2013, aspect pe care petentul nu l-a contestat.
Conform art.208 alin.3 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, iar art.215 alin.3 dispune că „Persoanele fizice care realizează venituri din activități independente, venituri din agricultură și silvicultură, venituri din cedarea folosinței bunurilor, din dividende și dobânzi, din drepturi de proprietate intelectuală sau alte venituri care se supun impozitului pe venit sunt obligate să depună la casele de asigurări de sănătate cu care au încheiat contractul de asigurare declarații privind obligațiile față de fond”.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 141 alin. 2 Cod procedură fiscală, titlul de creanță devine executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă, prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege, sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Contestația la executare poate fi formulată împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor Cod procedură fiscală (art. 172 alin. 1 din acest act normativ) și chiar împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, dar în cazul în care acest titlu nu constituie o hotărâre judecătorească și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege(art. 172 alin. 3 Cod procedură fiscală).
Față de considerentele expuse, s-a constatat de către prima instanță că intimata a procedat în mod corect la aplicarea măsurilor luate în vederea recuperării creanțelor stabilite în sarcina contestatorului prin parcurgerea etapelor prevăzute în acest sens de legislația în vigoare.
S-a mai reținut de către prima instanță că documentele de executare silita au fost emise in baza titlurilor de creanța si a debitelor transferate informatic, in evidenta fiscala a AJFP Tulcea, de către Casa de Asigurări de Sănătate Tulcea.
În cauză, contestatorul nu a făcut dovada existenței unor cauze de nulitate a actelor de executare, susținând doar că nu are de plătit nici o sumă de bani.
Prin urmare, s-a apreciat de către prima instanță că nu există temeiuri valide pentru a se dispune anularea somației și a titlului executoriu, având în vedere că nu s-a făcut dovada existenței unor motive temeinice, iar contestatorul nu contestă faptul că a desfășurat activitate independentă până la data de 1 mai 2013, obligațiile de plată fiind stabilite pentru activitatea desfășurată de contestator anterior acestei date.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel contestatorul G. Ș., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
A arătat apelantul că hotărârea de fond încalcă prevederile art.215 alin.3 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății. Consideră că acesta, ca lucrător independent, trebuia să încheie în prealabil un contract de asigurare și în lipsa acestuia nu are nici o obligație.
A menționat apelantul că în hotărârea de fond, judecătorul îi impută faptul că nu a produs dovezi că deține un contract, dar nu putea face această dovadă și în cuprinsul cererii inițiale și în precizările ulterioare a solicitat ca instanța să dispună emiterea unei adrese pentru a solicita o copie a contractului său de asigurare. Consideră că instanța de fond nu s-a pronunțat pe cererea sa. Mai mult, în lipsa unui contract de asigurare care l-ar fi obligat din oficiu la plata contribuției, nu a existat un titlu de creanță care să devină titlu executoriu și în lipsa unui titlu executoriu nu se poate executa silit.
Referitor la diferența de impozit pe anii 2010, 2011 și 2012, arată că a depus la dosar chitanțe de plată a impozitului trimestrial pe venit, nu a primit nici o comunicare pentru diferență, iar instanța de fond nu a făcut referire la aceste dovezi.
Cu privire la tardivitatea contestației sale, a arătat apelantul că se poate verifica că personal nu a primit nici o comunicare și există la dosar o foaie colectivă a debitelor de la Casa de Asigurări de Sănătate Tulcea, datată 28.10.2013, fără a face dovada că aceasta i-a fost comunicată. În ce privește confirmările de primire existente, arată că sunt semnate de alte persoane și nu le recunoaște câtă vreme nu au avut împuternicire din partea sa.
Mai susține apelantul că titlul executoriu a fost expediat la data de 26.02.2014, iar contestația a fost introdusă la data de 26.03.2014, în termenul de 1 lună, în condițiile în care luna februarie avea 28 de zile, în această situație fiind respectată dispoziția art.207 alin.1 din Codul fiscal, respectiv de a fi introdusă în termenul de 30 de zile.
În termen legal, intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.
Examinând sentința, Tribunalul constată că apelul este fondat in parte, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Apelantul a criticat soluția instanței de fond sub aspectul reținerii unui debit reprezentand diferente de impozit anual de regularizat in suma de 563 lei si respectiv 714 lei, precum si a contributiei de asigurari sociale de sanatate in suma de 291 lei.
Instanta retine ca aceste debite sunt individualizate in deciziile de calcul accesorii emise in data de 31.12.2013, iar pentru aceste debite a fost emisa decizia referitoare la obligatiile de plata accesorii nr._, comunicata apelantului cu confirmare de primire, la data de 28.01.2014.
Impotriva acestei din urma decizii, apelantul avea deschisa calea contestatiei reglementate de dispozitiile Capitolului I din OG.92/2003, astfel incat acesta nu poate uza de dispozitiile art.712 si urmatoarele din C.proc.civ., temei de drept indicat in sustinerea cererii de chemare in judecata.
Potrivit art.712 alin.1 C.proc.civ., „Dacă executarea silită se face în temeiul unei hotărâri judecătorești sau arbitrale, debitorul nu va putea invoca pe cale de contestație motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecății în primă instanță sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă.”Ca atare, avand deschisa calea prevazuta de dispozitiile O.G.92/2003, contestatorul nu poate formula aparari de fond, atat in ceea ce priveste intinderea debitului retinut in actul de executare, cat si in ceea ce priveste calitatea sa de asigurat al CASS.
Sub acest aspect nu pot fi analizate nici celelalte critici, relativ la modul in care s-a realizat imputatia platii de catre intimata, avand in vedere ca toate platile efectuate de catre contestator sunt anterioare emiterii actelor administrative ce au constituit temei al inceperii executarii silite, astfel incat si aceste aparari puteau fi valorificate in cadrul contestatiei formulate in procedura speciala reglementata de dispozitiile codului de procedura fiscala.
Restul sumelor retinute in actele de executare contestate sunt evidentiate in decizia de impunere nr._/10.10.2013, emisa de Casa de Asigurari de Sanatate Tulcea la data de 10.10.2013, decizie ce a fost comunicata contribuabilului prin anuntul colectiv din data de 28.10.2013, nefiind respectata procedura de comunicare prevazuta de art.44 din O.G. 92/2003.
Potrivit art.44 alin.2 C.proc.fisc., „ Actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal, sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
(3) Actul administrativ fiscal emis în formă electronică se comunică prin mijloace electronice de transmitere la distanță ori de câte ori contribuabilul a optat pentru această modalitate de emitere și de comunicare.
(4) În cazul în care comunicarea potrivit alin. (2) sau (3), după caz, nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate.”
Potrivit art.45 alin.1 si 2 din O.G.92/2003, „Actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii.
(2) Actul administrativ fiscal ce nu a fost comunicat potrivit art. 44 nu este opozabil contribuabilului și nu produce niciun efect juridic.”
Instanta de control judiciar retine astfel ca, cele două modalități de comunicare, respectiv comunicarea sub semnătură a actului administrativ fiscal, sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire si comunicarea prin publicitate, sunt subsidiare una față de cealaltă.Cum organul emitent al actului administrativ reprezentat de decizia de impunere nr._, nu a procedat la comunicarea cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire, ci direct prin afisare, acesta nu produce niciun efect juridic, deci nu poate constitui nici temei al inceperii executarii silite, sens in care se impune anularea actelor de executare contestate in ceea ce priveste aceste debite.
Față de considerentele mai sus arătate, Tribunalul în baza dispozițiilor art.480 alin.2 Cod pr.civilă va admite apelul declarat în cauză și va schimba sentința primei instanțe in sensul ca va admite in parte contestatia la executare și va anula titlul executoriu nr._/ 26.02.2014 și somația nr.36/_ /_ pentru suma de 2420 lei reprezentand contributie asigurari sociale de sanatate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil declarat de către apelantul contestator G. Ș., cu domiciliul în Tulcea, .. 2, ., ., impotriva sentintei civile nr.2958/31.10.2014 pronuntata de Judecatoria Tulcea in dosarul nr._, avand ca obiect contestație la executare, in contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TULCEA, cu sediul în Tulcea, . Bis, Județul Tulcea.
Schimba hotararea instantei de fond in sensul ca admite in parte contestatia la executare.
Anuleaza titlul executoriu nr._/ 26.02.2014 și somația nr.36/_ /_ pentru suma de 2420 lei reprezentand contributie asigurari sociale de sanatate.
Definitivă.
Pronuntata in sedinta publica din 31.03.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
V. A. M. L. Șurculescu P. L.
Jud.fond.L.M.G.
Red.jud.Ș.M.L./15.04.2015.
Tehnored.gref.P.L./4ex./15.04.2015.
.>
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 3/2015. Tribunalul TULCEA | Pretenţii. Decizia nr. 276/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
