Pretenţii. Decizia nr. 275/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 275/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 02-04-2015 în dosarul nr. 275/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 275/2015
Ședința publică de la 02 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. D. P.
Judecător: L. N.
Grefier: B. F. V.
Pe rol judecarea apelului civil privind pe apelanta – pârâtă A. D., cu domiciliul în loc. L., ., ., jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 605/16.12.2014, pronunțată de Judecătoria Babadag, în contradictoriu cu intimata - reclamantă . L., cu sediul ales la cab. Av. C. N., din Tulcea, ., ., ., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile asupra apelului civil au avut loc în ședința publică din data de 26.03.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, având nevoie de timp pentru studiul actelor și lucrărilor dosarului, instanța a amânat pronunțarea la această dată, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea adresată Judecătoriei Tulcea la data de 25.02.2014 și înregistrată sub nr._, reclamanta S.C. P. P. S.R.L L. a chemat în judecată pe pârâta A. D. pentru a se dispune obligarea acesteia la plata sumei de 14.110 lei, cu dobânda legală aferentă, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul creat în ultimii trei ani, (2011, 2012 și 2013), prin ocuparea fără drept, exploatarea și lipsirea societății reclamante de exercițiul concret al dreptului de folosință asupra suprafeței de 2 ha., teren agricol situat în extravilan L., județul Tulcea, T.43, P 239, ce i-a fost dată în exploatare în baza unor contracte de arendă, sumă ce reprezintă profitul net pierdut de societate
A solicitat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în baza contractelor de arendă anexate, societatea este îndreptățită să exploateze, pe lângă alte suprafețe de teren, și o suprafață de teren extravilan situată în satul L., ., județul Tulcea, situată în T.43, P.239.
Cu toate aceste, sub pretextul că ar lucra terenul familiei, respectiv o suprafață de 3,8700 ha., deținută de I. Ș. în baza titlului de proprietate nr._/04.04.1994; o suprafață de 9000 mp., deținută de I. Ș. în baza titlului de proprietate nr._/06.04.1994 și o suprafață de 1,3000 ha. (în realitate 2 ha.) obținută printr-un schimb de teren cu numitul I. I., (care nu deține și nici nu a deținut teren în T 43, P 239), pârâta a ocupat fără drept o suprafață de 2 ha, teren aflat în evidențele societății, lucrând efectiv această suprafață și însușindu-și producția, care, în realitate ar trebui să revină societății reclamante.
Astfel, urmare ocupării și exploatării abuzive a suprafeței de 2 ha situate în extravilanul satului L., ., în anul 2011, a obținut cantitatea de 4.300 kg. grâu/ha., respectiv 8.600 kg, în valoare totală de 7.310 lei, în anul 2012, a obținut cantitatea de 1.100 kg. grâu/ha., respectiv 2.200 kg, în valoare totală de 1.870 lei, iar în anul 2013, a obținut cantitatea de 2.900 kg. grâu/ha., respectiv 5.800 kg, în valoare totală de 4.930 lei, în condițiile în care prețul a fost de 0,85 lei/kg.
A susținut reclamanta că prejudiciul creat constă în lipsirea sa de exercițiul concret al dreptului de folosință și exploatare terenului în litigiu și de valorificarea concretă a tuturor beneficiilor materiale, astfel încât este îndreptățită la contravaloarea lipsei de folosință/exploatare a terenului, care se datorează de la data când a fost împiedicată în exercitarea prerogativelor dreptului său, raportat la termenul legal de prescripție.
S-a arătat că părțile au fost informate despre beneficiul medierii fapt dovedit cu procesul-verbal de informare gratuită privind avantajele medierii nr. 1/14.02.2014, învederând că reprezentantul societății reclamante a înțeles ca rezolvarea conflictului să fie soluționat de instanța de judecată competentă, starea conflictuală generată de atitudinea pârâtei, neputând fi rezolvată în prezența unui mediator, recurgerea la activitatea de mediere fiind facultativă și nu obligatorie.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art.998, art.999 și art.1084 cod civil din 1864 și actualelor reglementări ale disp. art.1349, art.1357 și art.1385 Cod civil, precum și art.453 Cod procedură civilă.
În probatoriu, reclamanta a solicitat încuviințarea interogatoriului pârâtei, audierea martorilor M. N. și B. I., efectuarea unei expertize topografice și efectuarea unei expertize tehnice agricole precum și administrarea oricăror altor probe a căror necesitate ar rezulta din dezbateri.
Totodată a depus, în copie, contractele de arendă în baza cărora are dreptul de a exploata terenul în litigiu; invitația înaintată pârâtei, înregistrată la domiciliul procesual ales sub nr. 02/10.02.2014 și confirmarea de primire a acesteia din partea pârâtei; procesul-verbal de informare gratuită privind avantajele medierii nr. 1/14.02.2014; procesul-verbal nr. 4489/02.12.2013, încheiat de o comisie ce a făcut măsurători la fața locului în privința T 43, P 239; Planul parcelar T 43 P 239; titlul de proprietate nr._/04.04.1994; titlul de proprietate nr._/06.04.1994.
De asemenea, a solicitat ca pârâta să depună actul de schimb terenuri la care se referă și să facă dovada faptului că numitul I. I. a avut teren în T.43, P 239 extravilan L., județul Tulcea.
Prin cererea modificatoare formulată la data de 22.07.2014, în funcție de concluziile raportului de expertiză topografică, reclamanta a majorat cuantumul pretențiilor la suma de 26.732 lei pentru suprafața ocupată de 37.890 mp.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat următoarele excepții:
1. Excepția lipsei de interes.
A susținut pârâta că interesul este o cerința necesară pentru existența dreptului la acțiune, astfel spus interesul conferă calitatea de parte, iar in mod obișnuit interesul este material, patrimonial sau moral. S-a arăta că interesul trebuie să îndeplinească anumite condiții, respectiv:
- Să fie legitim, corespunzător cerințelor legii materiale și procesuale. A considerat că pentru verificarea legitimității interesului nu trebuie analizat fondul dreptului dedus judecații, ci doar dreptul invocat este sau nu exercitat conform normelor legale care îl recunosc. Raportul juridic pe care se bazează dreptul afirmat trebuie să fie recunoscut de lege. În speța dedusă judecății, reclamanta solicita despăgubiri pentru prejudiciul cauzat, dar fără să facă dovada că deține legal acea suprafața de teren (2 ha). Interesul este legitim atunci când pe calea acțiunii se urmărește afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege sau a unui interes ocrotit de lege, potrivit scopului economic și social pentru care a fost recunoscut.
- Să fie determinat, când el este concret, adică rezultă cu certitudine ce urmărește prin acțiunea promovată. Din punctul său de vedere, reclamantul prin acțiunea formulata dorește să se îmbogățească fără just temei.
- Să fie personal, adică să fie a celui ce o promovează, în speță, reclamanta solicita o despăgubire pentru prejudiciul creat pe ultimii 3 ani, apreciind pârâta că nu a creat un prejudiciu atâta timp cât a lucrat suprafața de teren pe care o deține legal.
- Să fie născut și actual, presupune existenta unei încălcări a unui drept subiectiv, ce dă naștere la posibilitatea formulării unei pretenții. Cum a stabilit reclamanta că folosește în plus suprafața de 2 ha, când măsurătoarea nu s-a efectuat pe întreaga . foarte multe peroane care folosesc terenul fiind acuzați și alții că ar folosi aceeași suprafața de teren.
2. Excepția legală de formularea unei pretenții sau afirmarea unui drept.
În conformitate cu prevederile art.32 N.C.P.C. pentru exercitarea acțiunii civile este afirmarea unei pretenții. N.C.P.C. nu se mai referă la pretinderea unui drept cum prevedea art. 109 din vechiul cod, făcându-se astfel distincție clară între dreptul subiectiv material și pretențiile ce izvorăsc din acest drept și face obiectul demersului judiciar.
Prin formularea unei pretenții se urmărește protejarea sau repararea unui drept subiectiv lezat. În speța dedusă judecății, a considerat pârâta că se solicită o despăgubire pentru un prejudiciu pe care nu îl poate justifica, făcând doar simple presupunerii nefondate, care să ducă instanța în eroare.
Pe fondul cauzei, pârâta a învederat că lucrează în Tarlaua 43, . localității L. o suprafața de teren de 6 ha și 4.400 mp, fiind constituita astfel:
- 3 ha și 8.700 mp de pe titlul de proprietate nr._/04.04.1994 ce aparține bunicii sale, I. Ș.;
- 9.000 mp conform actului contract de partaj voluntar nr.171/29.01.1999 autentificat de către B.N.P. D. Sfircea, suprafața de teren ce aparține unchiului său I. C.;
- 1 ha si 2744 mp, suprafața de teren ce a făcut schimb cu I. I. în schimbul suprafeței de teren aflata în Tarlaua 46, Parcele 248 – teren ce aparținea mamei sale B. T., în baza contractului de întreținere autentificat sub nr.234/20.12.1995 de către B.N.P. D. Sfircea (2.000 mp de pe titlul de Proprietate nr._/01.03.1994 și 1,0744 ha de pe titlul de proprietate nr._/01.03.1994), învederând că suprafața de teren de 1,2744 ha din T 46, P248 – ce aparținea mamei sale B. T., a fost dată în arendă numitului I. I., în perioada 1998-2002, conform contractului de arendă nr.913 din 12.01.1998, iar la expirarea contractului, în anul 2002, a procedat la schimbul acestei suprafețe de teren cu numitul I. I., primind aceeași suprafață de teren (1,2744) în T 43, P239 pentru reîntregirea lotului pe care îl lucra.
A menționat pârâta că numitul I. I. lucra în acea perioadă, ca și în prezent, mai multe suprafețe de teren in T43, P239, învecinate cu terenul deținut de familia sa, precizând de asemenea că T43 se învecinează cu T46, fiind despărțite de drumul de exploatare.
În prezent, a arătat pârâta că suprafața de teren de 6,1 ha pe care o lucrează în T43, P239 are următorii vecini: Est - drum exploatare; Vest - drum exploatare; Sud – O. I.; Nord – P. G., numiții O. I. și P. G. învecinându-se la rândul lor cu numitul I. I., care lucrează aceste suprafețe de teren de peste 10 ani, context în care precizările reclamantei din cererea de chemare în judecată în sensul că „dl. I. I. n-a lucrat și nu lucrează teren în T43, P239”, sunt neadevărate, în situația în care acesta se învecinează clar cu cei doi vecini ai săi de la N și S. De asemenea, prin adresa din data de 04.03.2014, reclamanta solicita numitului I. I. un schimb de terenuri pe care acesta le lucrează în T43, P239, începând cu data de 01.09.2014.
Referitor la calculul pe care îl face reclamanta, a apreciat pârâta că acesta este denaturat având în vedere faptul că a procedat la rotația culturilor pe teren, iar cantitățile expuse nu corespund realității, de altfel nici prețul produselor luate în calcul.
De asemenea, reclamanta doar arată că ar fi ocupat fără drept o suprafață de 2 ha, dar fără a putea face precizarea unde se află această suprafață, pe ce amplasament, cine îi sunt vecinii.
A susținut pârâta că această situație a apărut datorita faptului că în vara anului 2013, a solicitat reclamantei să-i lase libere terenurile deținute de familie întrucât nu avea încheiate contracte de arendare cu aceasta, iar aceasta dorește să lucreze terenul și să beneficieze de subvențiile acordate de statul roman prin APIA Tulcea.
În acest context, între cele doua părți au existat mai multe schimburi de notificări din care rezultă că reclamanta la fiecare notificare apărea o altă suprafață de teren, acestea fiind de fiecare dată în eroare (când folosea 7,5 ha, când 6,77 ha). Inclusiv măsurătorile pe care le-a făcut în zonă, fără a avea cunoștință, nu corespund cu realitatea, folosind instrumente necalibrate în acest sens.
A apreciat că reclamanta dă dovadă de rea-credință și acest lucru pentru simplul fapt că în repetate rânduri s-a certat cu administratorul M. P., refuzând să facă schimburi de terenuri cu acesta.
Având în vedere argumentele invocate, coroborat cu situația de fapt și practica juridică de specialitate, a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 205-208 Cod procedură civilă.
Soluționând cauza, Judecătoria Babadag, prin sentința civilă nr. 605 din data de 16 decembrie 2014, a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta S.C. P. P. S.R.L. L., în contradictoriu cu pârâta A. D., a obligat pârâta la plata sumei de 20.675,81 lei cu titlu de despăgubiri, precum și la plata dobânzii legale aferente, către reclamantă.
De asemenea, a obligat pârâta la plata sumei de 3.807,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, către reclamantă.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, potrivit art.1357 Cod civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să o repare, autorul prejudiciului răspunzând pentru cea mai ușoară culpă.
Aceste dispoziții legale reglementează și stabilesc principiile răspunderii civile delictuale conform cărora în situația în care sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiții: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite în urma căruia s-a produs un prejudiciu, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat, se instituie răspunderea celui vinovat, întinderea reparațiunii fiind determinată de întinderea prejudiciului.
Din evaluarea judiciară a materialului probator administrat în cauză s-a reținut că pârâta a ocupat fără drept și exploatat abuziv suprafața totală de 3,7890 ha teren agricol, situat în extravilanul satului L., județul Tulcea, în T 43, P239, suprafață pentru care reclamanta a încheiat cu titularii dreptului de proprietate contracte de arendă sau cu alți arendatori, contracte de schimb sau procese verbale de schimb,conform contractelor depuse în cauză.
În cauză, prin expertiza agricolă efectuată în cauză s-a conchis că valoarea prejudiciului produs reclamantei prin ocuparea fără drept, exploatarea și lipsirea de exercițiul concret al dreptului de folosință asupra suprafeței de 3,7890 ha. teren agricol, pe ultimii 3 ani, respectiv 2011-2013, este de 20.675,81 lei.
Fapta culpabilă fiind stabilită, vinovăția și prejudiciul de asemenea, în cauză s-a reținut că sunt îndeplinite condițiile cumulative pentru a fi antrenată răspunderea civilă delictuală prevăzută de art.1357 Cod civil precum și condițiile cerute pentru a obține repararea prejudiciului, în sensul că acesta este cert cât și sigur atât în privința existenței lui cât și în privința posibilității de evaluare.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal, a formulat apel pârâta A. D., criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
A arătat apelanta că lucrează in Tarlaua 43, . localității L. o suprafața de teren de 6 Ha si 0440 mp, fiind constituita astfel: 3 Ha si 8700 mp de pe Titlul de Proprietate nr._ /04.04.1994 ce aparține bunicii sale I. Ș.; 9000 mp conform actului Contract de partaj voluntar nr. 171/29.01.1999 autentificat de către BNP D. SFIRCEA, suprafața de teren ce aparține unchiului său I. C. și 1 Ha si 2744 mp, suprafața de teren ce a făcut schimb cu I. I. in schimbul suprafeței de teren aflată în Tarlaua 46 Parcele 248 - teren ce aparținea mamei sale B. T. in baza Contractului de întreținere autentificat sub nr. 234/20.12.1995 de către BNP D. SFIRCEA (2000 mp de pe Titlul de Proprietate nr._/01.03.1994 si 1,0744 Ha de pe Titlul de Poprietate_/01.03.1994).
A mai arătat că suprafața de teren de 6,1 Ha pe care o lucrează in T43 P239 are următorii vecini: Est - drum exploatare ; Vest - drum exploatare; Sud-O. I. și Nord-P. G..
A mai apreciat apelanta că, deși a arătat aceste aspecte instanței de fond, aceasta a apreciat că a acauzat un prejudiciu potrivit art. 1354 Cod civil.
S-a mai arătat că, instanta de fond nu a luat in considerare faptul ca reclamanta nu a făcut dovada fermă că deține aceste terenuri despre care face vorbire. A prezentat niște contracte de arenda care sunt întocmite de o perioada foarte mare de timp, iar unii dintre beneficiari (arendatori) fiind decedați, iar reclamanta nu a făcut davada ca aceste contracte sunt incheiate cu moștenitorii de drept ai persoanelor in cauza.
A mai arătat apelanta că, din punct de vedere juridic, arendarea este reglementata prin Legea nr. 287 din 17 iulie 2009 privind Codul civil, republicata in M.Of. nr. 505 din 15 iulie 2011, TITLUL IV, fara a fi reglementata distinct, printr-o lege speciala, asa cum a fost Legea nr. 16 din 5 aprilie 1994, Legea arendarii, abrogata prin Legea nr. 71 din 3 iunie 2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil.
A mai amenționat apelanta că, in dosarul cauzei nu se gaseste nici o "NOTIFICARE" din 2007 când reclamanta susține ca a preluat terenul, prin care sa o anunțe ca lucrează un teren ce nu îi aparține, cu toate ca acest teren îl lucrează încă din anul 2000.
Având în vedere cele arătate, apelanta a solicitat admiterea probei cu martorul O. I. și a probei cu expertiza topografică.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 466 – 482 Cod procedură civilă.
Intimata . a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat, arătând în esență că, hotărârea atacată este temeinică și legală.
Analizând cauza în raport de criticile susținute în apel, precum și sentința civilă atacată, tribunalul constată că apelul este neîntemeiat potrivit celor ce succed:
Potrivit Raportului de expertiză topografică efectuată în cauză de către expert C. ARFONDI, apelanta-pârâtă exploatează în extravilanul satului L., ., suprafața totală de 85.590 mp.
Probele administrate în cauză au demonstrat că din suprafața totală de 85.590 mp exploatată de către apelanta-pârâtă, 37.890 mp se află de drept în exploatarea S.C. P. P. S.R.L. L. conform unor contracte de arendă încheiate nemijlocit cu deținătorii terenurilor ori în baza unei convenții de schimb de terenuri arendate sau chiar în baza unor contracte de vânzare-cumpărare sau de schimb de terenuri.
Astfel, din această suprafață face parte:
- suprafața de 5.116 mp aparținând numitului S. I., teren ce a făcut obiectul unui contract de arendare încheiat cu S.C. AGROPOD EMINEL S. și care, în baza contractului de schimb din data de 01.07.2007, a fost cedat S.C. P. P. S.R.L. L.;
- suprafața de 15.800 mp aflată în exploatarea S.C. P. P. S.R.L. L. conform contractului de arendare nr. 73/13.05.2009, respectiv a contractului de schimb din data de 01.09.2007 încheiat cu S.C. AGROPOD EMINEL S.;
- suprafața de 9.400 mp, proprietatea numitei Radion Motra, teren ce face obiectul contractului de arendare nr. 224/04.04.2007 încheiat de numita U. P., în calitate de fiică, și S.C. P. P. S.R.L. L.;
- suprafața de 2.400 m.p. aparținând numitului E. A., care a fost cedată S.C. P. P. S.R.L. L. în baza contractului de schimb din data de 21.08.2006;
- suprafața de 3.700 m.p. aparținând numitei H. E. și suprafața de 1474 m.p. având-o ca proprietar pe numita P. E., care fac obiectul Contractului de arendare nr. 361/08.05.2007 încheiat de numita M. M., prin reprezentant H. D., cu S.C. P. P. S.R.L. L.. De asemenea, suprafața totală de 1.400 mp situată în tarlaua 43, . numita M. M. conform Titlului de proprietate nr._/30.03.1994, a fost înstrăinată potrivit Contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 401/14iunie 2012, numitului M. P. S., administrator al intimatei P. P. SRL L..
Deși apelanta-pârâtă a susținut că are un drept legitim de exploatare a terenurilor la care s-a făcut referire, nu a depus niciun act de proprietate sau de transfer al dreptului de folosință asupra suprafețelor în litigiu.
În consecință, în mod corect s-a reținut că a ocupat fără drept și a exploatat abuziv terenul agricol aparținând S.C. P. P. S.R.L. L..
În conformitate cu prevederile art.1357 din Codul civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să o repare, autorul prejudiciului răspunzând pentru cea mai ușoară culpă.
Pe cale de consecință, în speță, fiind întrunite în mod cumulativ condițiile răspunderii delictuale, relativ la existența faptei, a prejudiciului și a raportului de cauzalitate dar și a vinovăției cu care apelanta a acționat, dată fiind cererea vătămatei, se impune antrenarea răspunderea delictuale.
În mod corect a reținut prima instanță că întinderea reparațiunii este determinată de întinderea prejudiciului.
În cauză, a fost administrată o expertiză agricolă, la dosar fiind depus Raportul întocmit de către expert D. Eacterina din care se desprinde concluzia că valoarea integrală a prejudiciului aferent suprafeței de 3.7890 ha nelucrate de către S.C. P. P. S.R.L. L. în intervalul 2011-2013 este în valoare de 20.675,81 lei.
În considerare motivele de fapt și de drept arătate, tribunalul a respins ca neîntemeiat apelul formulat de apelanta – pârâtă A. D., în contradictoriu cu intimata - reclamantă . L., împotriva sentinței civile nr. 605/16.12.2014, pronunțată de Judecătoria Babadag, pe care o va păstra ca legală și temeinică.
Văzând prevederile art. 453 din N.C.P.C., tribunalul a obligat apelanta la plata sumei de 1.500 lei către intimată cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în apel conform chitanței nr. 8/09.02.2015 emisă de CABINET INDIVIDUAL C. Tulcea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta – pârâtă A. D., cu domiciliul în loc. L., ., ., jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 605/16.12.2014, pronunțată de Judecătoria Babadag, în contradictoriu cu intimata - reclamantă . L., cu sediul ales la cab. Av. C. N., din Tulcea, ., ., ., având ca obiect pretenții, ca neîntemeiat și păstrează sentința apelată ca legală și temeinică.
Obligă apelanta la plata sumei de 1.500 lei către intimată cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 02 aprilie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
L. D. P. L. N. B. F. V.
Red.sent.civ.jud.A.A.
Red/Tehnored.dec.civ.jud. N.L./17.04.2015
Tehnored.gref.B.F.V./17.04.2015./4 ex.
.. apelant/1 ex. intimat
| ← Pretenţii. Decizia nr. 276/2015. Tribunalul TULCEA | Plângere contravenţională. Decizia nr. 199/2015. Tribunalul... → |
|---|
