Pretenţii. Decizia nr. 23/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 23/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 18-03-2015 în dosarul nr. 23/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ, DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ nr.23
Ședința publică din data de 18 martie 2015
Completul compus din:
Președinte: V. A.
Judecători: D. N. G.
L. D. P.
Grefier: P. L.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de către recurenta S.C O. V. Insurance Group S.A cu sediul în București, ., sector 1, cu sediul procesual ales la Cabinet de Avocat P. D., cu sediul în București, ..1, ., biroul A3, sector 5, impotriva sentintei civile nr.3544/19.12.2014 pronuntata de Judecatoria Tulcea in dosarul nr._, avand ca obiect pretenții, in contradictoriu cu intimații-pârâți . cu sediul în . și M. G., cu domiciliul în . și intimatul-chemat în garanție formulată R. S., cu domiciliul în mun.Tulcea, ., județul Tulcea.
Dezbaterile in recurs au avut loc in sedinta publica din 04.03.2015, sustinerile in recurs ale partilor prezente fiind consemnate in incheierea de sedinta din acea dată, care face parte integranta din prezenta hotarare.
TRIBUNALUL:
La data de 28.05.2012 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Tulcea, sub nr._, acțiunea formulată de S.C. O. V. Insurance Group S.A. în contradictoriu cu pârâții .. și M. G., privind obligarea acestora la plata sumei de 37.299,56 lei reprezentând contravaloarea despăgubirilor, a dobânzii legale aferente acestei sume și a cheltuielilor de judecată.
Inițial, cauza a fost înregistrată la data de 05.04.2012, la Judecătoria Sector 1 București, care prin Sentința civilă nr.6110/05.04.2012 a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Tulcea.
Prin sentința civilă nr. 3544 din 19 decembrie 2014, Judecătoria Tulcea a respins acțiunea având ca obiect pretenții formulată de reclamanta S.C O. V. Insurance Group S.A în contradictoriu cu pârâții . și M. G., ca nefondată.
Totodată, instanța a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâții .. și M. G. în contradictoriu cu chematul în garanție R. S., ca rămasă fără obiect.
În temeiul art. 274 Cod proc.civ., reclamanta a fost obligată la plata sumei de 400 lei către pârâtul M. G. și 802,40 lei către pârâta .., cu titlu de cheltuieli judiciare.
A fost respinsă solicitarea pârâtului R. S. privitoare la plata cheltuielilor judiciare, ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că la data de 25.09.2010, în jurul orei 20,00 s-a produs un accident rutier pe DJ 431,60F, km. 25+895 m, pe sensul de deplasare Mahmudia-Beștepe, în care au fost implicate două autovehicule: un tractor, care avea un plug atașat, înmatriculat sub nr._, ce aparținea .. și care era condus de M. G. și autoturismul Dacia L. înmatriculat sub nr._, condus de R. S..
Autoturismul Dacia L. condus de R. S. care circula în spatele tractorului condus de M. G., a intrat frontal în plugul atașat tractorului, cauzând avarierea gravă a autoturismului (daună totală), vătămarea gravă a conducătorului auto R. S. (care a suferit și o infirmitate permanentă) precum și vătămarea corporală a numitei I. D. (pasagera din autoturismul Dacia L.).
Instanța a reținut că niciunul dintre conducătorii auto implicați în evenimentul rutier, nu a consumat băuturi alcoolice (aspect care rezultă din Buletinele de analiză toxicologică-alcoolemie nr.673/C din 19.10.2010 și nr.671/C din 19.10.2010).
A mai reținut instanța că autoturismul marca Dacia L. deținea polița de asigurare facultativă C_/10.12.2008 – valabilă la data producerii accidentului rutier, iar proprietarul acestui autovehicul, respectiv RCI Leasing România IFN SA a fost despăgubit de către societatea de asigurare O. V. Insurance Group, cu suma de_,56 lei achitată cu O.P. nr._/15.12.2010.
A arătat judecătorul fondului că potrivit art. 22 alin. 1 din Legea 136/1995 (în vigoare la data producerii evenimentului rutier) - în limitele indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepția asigurărilor de persoane, iar în cazul în care în vigoare era o asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule, și împotriva asigurătorului de răspundere civilă.
În ceea ce privește persoana responsabilă de producerea accidentului rutier, prima instanță a dat eficiență raportului de expertiză tehnică auto, întocmit de exp. B. I., potrivit căruia, vinovat de producerea accidentului este conducătorul autoturismului L. care, nerespectând dispozițiile art. 114 alin. 2 din H.G. nr. 1391/2006, privitoare la reducerea vitezei, pe fondul fenomenului de orbire provocat de un alt autovehicul care circula din sens opus, nu a observat tractorul condus de pârâtul M. G., care circula în fața sa și a intrat în coliziune frontală cu acesta.
Cât privește tractorul implicat în evenimentul rutier, instanța a împărtășit opinia expertului judiciar potrivit căreia tractorul nu este autovehicul, în sensul art. 6 pct. 6 din O.U.G. nr. 195/2002 neputând fi ignorat însă faptul că este un vehicul și prin urmare atunci când circulă pe drumurile trebuie să corespundă normelor tehnice privind siguranța circulației rutiere (conform art.7).
Expertul judiciar a reținut că, tractorul avea defecțiuni la sistemul de iluminare, în sensul că luminile de poziție spate nu funcționau, însă acest aspect nu a generat producerea accidentului rutier. Tractorul era sesizabil pe șosea, noaptea, de către autovehiculele care circulau din spate, întrucât avea în funcțiune luminile față și proiectorul stânga spate care lumina plugul, era dotat cu o plăcuță de înmatriculare reflectorizantă iar pe cormanele plugului existau elemente reflectorizante.
Faptul că, situația stă de această manieră rezultă și din declarația martorului P. L., potrivit căreia proiectorul asigura vizibilitatea plugului atașat la tractor și nu incomoda traficul rutier; cu ajutorul acestui proiector s-au efectuat operațiunile de cercetare la fața locului.
Mai mult decât atât, expertul judiciar a arătat că declarația pârâtului privind faptul că la schimbarea luminilor de drum cu cele de întâlnire ar fi rămas fără lumini cca. 2-4 sec., este neverosimilă, întrucât la toate autovehiculele, inclusiv tractoare, luminile de poziție sunt pe circuite separate de cele ale farurilor, neavând nicio legătură cu acestea, și chiar în condițiile în care, tractorul ar fi rămas fără nicio lumină, timp de 4 sec., acest aspect nu ar fi generat accidentul rutier în discuție, având în vedere că, potrivit expertizei, accidentul s-a produs la o distanță de aprox. 300-400 m., după un vârf de pantă fără vizibilitate, pe sensul de mers, pe drum drept. Autoturismul L. circula cu o viteză de aprox.60 km/h, iar tractorul cu 18-20 km/h.
Dată fiind viteza de deplasare a autoturismului L., acesta putea parcurge în 4 sec., o distanță de aprox. 67 m și prin urmare, pe porțiunea de drum de 233-333 m. (distanța până la tractor) – conducătorul autoturismului L. ar fi trebuit să observe tractorul.
Instanța a apreciat ca fiind subiective susținerile pârâtului R. S. și a ocupanților autoturismului L., privitoare la faptul că pe sensul de mers nu ar fi observat nimic și prin urmare tractorul nu avea nicio lumină care să determine vizibilitatea acestuia, întrucât acest aspect ar fi presupus ca tractorul să circule, timp de aprox. 18 sec. fără nicio lumină, pe timp de noapte.
A arătat judecătorul fondului că această ultimă teză este necredibilă și imposibilă întrucât tractorul era dotat cu sistem de iluminare, parțial funcțional, care permitea vizibilitatea drumului, pe timp de noapte, dar și a tractorului, de către ceilalți participanți la trafic.
În concluzie, instanța nu a putut reține vinovăția pârâtului M. G. în producerea accidentului rutier din data de 25.09.2010 și prin urmare nu poate fi atrasă nici răspunderea comitentului pentru fapta prepusului.
Referitor la cheltuielile judiciare, instanța a reținut că pârâtul M. G. a achitat 400 lei, cu titlu de onorariu, iar pârâta .. a achitat 2.103 lei, cu titlu de taxă judiciară de timbru și 5 lei, timbru judiciar și 802,40 lei – onorariu de expert și taxe bancare aferente.
Referitor la chematul în garanție, R. S., instanța a constatat că la dosarul cauzei nu există nici un înscris care să ateste cheltuielile judiciare pe care le-a efectuat cu acest litigiu.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs reclamanta S.C. O. V. Insurance Group S.A., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Critica recurentei-reclamante vizează faptul că instanța de fond a ignorat în totalitate constatările tehnice efectuate și consemnate în raportul de constatare tehnică efectuat la solicitarea organului de cercetare penală, la numai 2 zile de la data producerii accidentului rutier și a dat eficiență juridică raportului de expertiză tehnică judiciară auto, efectuat de expertul judiciar B. I., în care acesta în mod nelegal a expus concluzii cu privire la vinovăția conducătorului auto R. S., aspect asupra căruia numai instanța de judecată se poate pronunța.
Precizează recurenta-reclamantă că starea necorespunzătoare în care a circulat autotractorul pe drumul public a fost reținută și consemnată inclusiv în raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză, în care expertul a menționat faptul că defecțiunile autotractorului nu s-au datorat impactului dintre cele 2 autovehicule, ci erau preexistente producerii accidentului rutier.
Cu privire la circumstanțele reținute de către expertul judiciar, potrivit cărora conducătorul autoturismului Dacia L. ar fi fost orbit de luminile unui alt autovehicul care rula cu faza lungă pe același drum public dar din sens opus, a solicitat a fi înlăturate ca fiind subiective, nerelevante și neprobate cu situația reală de fapt, din pre-momentul producerii accidentului, întrucât acestea nu au fost și cele care au determinat producerea accidentului.
Astfel, susține recurenta-reclamantă că și în situația în care din sens opus circula un autovehicul cu faza lungă, luminile acestuia nu îl obstrucționau pe conducătorul autoturismului L., ci dimpotrivă confereau acuratețe câmpului vizual în care ar fi trebuit să fie identificat/vizualizat autotractorul de mari dimensiuni, în condițiile în care acesta ar fi circulat cu luminile din dotare în funcțiune pe timp de noapte, aspecte care au fost declarate și de pasagera din dreapta conducătorului autoturismului Dacia L., care a declarat că nu a observat luminile sau prezența chiar și iminentă, a unui alt vehicul pe același sens de mers.
De asemenea, starea medicală (miopia avansată) era corect constatată și consemnată în actele medicale și cu atât mai mult, la data producerii accidentului, conducătorului auto R. S. nu îi era limitat sau interzis dreptul de a conduce vehicule pe drumurile publice și chiar și în prezența acestuia îi este recunoscut acest drept, chiar și în condițiile în care și-a pierdut un ochi și a dobândit dizabilitate permanentă prin accidentul produs din vina pârâtului M. G..
Consideră recurenta că în cauză sunt întrunite condițiile generale și speciale pentru angajarea în temeiul art. 1000 alin 3 cod civil (1864) a răspunderii comitentului .. pentru faptele prepusului M. G., respectiv angajării răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie cu privire la existenta prejudiciului cauzat prin accidentul rutier, existența faptei ilicite a prepusului M. G., existența raportului de cauzalitate dinte fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției exclusive a prepusului M. G. în comiterea faptei ilicite, mai concret a culpei sub forma neglijenței și existenta faptei ilicite a .. deținătoarea autotractorului înmatriculat cu nr._, care nu a făcut dovada existenței unei polițe de asigurare RCA valabilă la data accidentului, încălcând astfel prevederile Ordinului nr. 5/2010 emis de comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
Cu privire la condițiile speciale, existența raportului de prepușenie la data săvârșirii faptei ilicite de către prepusul M. G. în funcția ce i s-a încredințat, rezultă din înscrisul depus de către prepusul M. G., în funcția care i s-a încredințat, respectiv Adeverința nr. 17/12.10.2010 prin care pârâta adeverește faptul că prepusul Minicu G. este angajat al acesteia în funcția de mecanic agricol, iar în seara zilei de 15.09.2010, acesta se afla în interes de serviciu și se deplasa pe drumul public la volanul autotractorului marca Steyr cu nr. de înmatriculare_, proprietatea societății pârâte.
În ceea ce privește încadrarea autotractorului marca Steyr 9220 cu plug atașat, consideră că și în situația în care s-ar admite faptul că acesta nu este încadrat în categoria autovehiculelor în sensul prevederilor art. 6 pct. 6 din O.U.G. nr. 195/2000 dar este încadrat ca tractor, în sensul și definiția art. 6 pct. 30 din aceeași ordonanță, însă având în vedere prevederile art. 15 alin 1 și art. 17 alin. 1 din Ordinul nr. 5/2010 emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, acesta este un vehicul înmatriculat în România și există obligația asigurării acestuia pentru răspundere civilă auto pentru pagube produse terților prin accidente de vehicule, printr-o poliță RCA valabilă la data daunei.
Examinând criticile aduse de recurentă împotriva sentinței civile mai sus nominalizate, prin prisma dispozițiilor art. 299 și 304 indice 1 Cod procedură civilă 1865, tribunalul reține că acestea au caracter nefondat, pentru următoarele considerente:
Problema esențială dedusă judecății constă în verificarea cerințelor legale de angajare a răspunderii civile delictuale a unui șofer auto (intimatul M. G.) și a comitentului acestuia (intimata .), implicat într-un accident survenit la data de 25.09.2010 pe DJ 222C, în afara localității Mahmudia din jud. Tulcea, constând în împrejurarea că respectivul șofer, aflat la volanul autotractorului marca Steyr 9220, a fost lovit din spate, în plugul tractorului, de către intimatul R. S., conducătorului unui autovehicul marca Dacia L., asigurat casco la societatea reclamantă.
Or, în drept, „conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță” (art. 48 din OUG 195/2002).
În atare situație, cât timp nu s-a contestat faptul indirect și conex că intimatul M. G., care a fost lovit din spate, circula pe banda regulamentară cu o viteză legală și constantă, fără a efectua vreo manevră bruscă de reducere a vitezei sau oprire neașteptată (fapte interzise de art. 122 din HG 1391/2006), operează, în prima etapă a analizei, prezumția judiciară că, indiferent de conduita avută și de cea care i se impune în baza legii, accidentul tot s-ar fi produs, deci acesta nu îi este imputabil.
În a doua etapă a analizei, pentru răsturnarea acestei prezumții simple, care este generată de către dinamica producerii accidentului, ar fi fost necesar ca recurenta reclamantă să facă dovada, dincolo de orice dubiu rezonabil, a comiterii unei fapte ilicite de către intimatul pârât M. G., faptă care ar fi trebuit să se afle într-o legătură de cauzalitate directă cu producerea accidentului. Această condiție esențială de atragere a răspunderii civile delictuale nu este îndeplinită raportat la pretinsa faptă de nerespectare a obligației de asigurare a răspunderii civile auto printr-o polița RCA valabilă: deși această faptă există, ea nu a cauzat producerea accidentului care a generat prejudiciul, deci nu prezintă o relevanță de sine stătătoare în prezentul litigiu.
Raportat la chestiunea de fapt a existenței (sau nu) a luminilor de poziție ale tractorului condus de intimatul M. G., tribunalul reține că prima instanță de fond a apreciat în mod corect, prin prisma probelor administrate, că recurenta reclamantă nu a făcut dovada că tractorul nu ar fi fost sesizabil noaptea, de către autovehiculele care circulau din spate, din declarația martorului P. L., coroborată cu concluziile expertului tehnic judiciar, rezultând că proiectorul stânga spate lumina plugul, asigurând vizibilitatea acestuia, împreună cu elementele reflectorizante aplicate pe coarnele plugului, fără a incomoda traficul rutier (a se vedea fila 231 verso, vol. I, dosar prima instanță).
Pretinsele contradicții între situația de fapt mai sus expusă și constatările raportului întocmit de organul de cercetare penală la 27.09.2010 nu schimbă cu nimic situația mai sus reținută, întrucât au constituit obiectivul nr. 2 al raportului de expertiză judiciară auto, primind un răspuns clar și detaliat din partea expertului, care a concluzionat că „tractorul era sesizabil pe șosea noaptea din spate” (fila 81, vol. II, dosar prima instanță).
Prin urmare, lipsește legătura de cauzalitate și între prejudiciul imputat și a doua faptă ilicită care este imputată pârâtului intimat M. G. (constând în conducerea autotractorului cu plug având defecțiuni la sistemul de iluminare preexistente producerii accidentului): întrucât tractorul era vizibil pe șosea, nu lipsa de perceptibilitate a acestui vehicul a determinat survenirea evenimentului asigurat.
În alte cuvinte, operează dubiul rezonabil că și dacă toate luminile tractorului și ale plugului ar fi funcționat de o manieră ideală, accidentul tot s-ar fi produs, nefiind dovedită legătura de cauzalitate a defecțiunilor sistemului de iluminare ale tractorului, care era vizibil, cu accidentul.
Întrucât orice dubiu cu caracter rezonabil circumscris pretinsei faptei ilicite se interpretează, în materia probațiunii, în favoarea persoanei acuzate de nerespectarea obligației legale, potrivit unui principiu de largă aplicare a dreptului civil (in dubio pro reo), lipsa sau caracterul incert al legăturii de cauzalitate cu prejudiciul determină absența temeiurilor valide pentru admiterea cererii de atragere a răspunderii civile delictuale.
Față de considerentele expuse, tribunalul va respinge recursul ca nefondat și va menține hotărârea atacată, ca legală și temeinică.
În baza art. 274 codul de procedură civilă 1865, va fi obligată recurenta la plata sumei de 1.000 lei către intimatul M. G. și a sumei de 1.500 lei către intimata . Mahmudia, reprezentând cheltuieli de judecată aferente recursului, respectiv onorariu avocațial C. N., conform chitanțelor nr. 12/17.02.2015 și respectiv nr. 11/17.02.2015, depuse în original de apărătorul ales.
In ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate în recurs de intimatul chemat în garanție R. S., acestea vor fi respinse ca nefondate, raportat la poziția procesuală adoptată de această parte în cadrul căii de control judiciar, intimatul nesolicitând menținerea hotărârii atacate, ci modificarea acesteia, deci, implicit, admiterea recursului. Or, întrucât susținerile intimatului R. S. nu au fost validate de către tribunal, nu se poate considera că recurenta ar fi căzut în pretenții față de acest intimat, cu atât cu cât, sub aspectul dreptului civil substanțial, nu a fost răsturnată prezumția judiciară a culpei sale în producerea accidentului rutier, față de ansamblul considerentelor mai sus expuse.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil declarat de către recurenta S.C O. V. Insurance Group S.A cu sediul în București, ., sector 1, cu sediul procesual ales la Cabinet de Avocat P. D., cu sediul în București, ..1, ., biroul A3, sector 5, impotriva sentintei civile nr.3544/19.12.2014 pronuntata de Judecatoria Tulcea in dosarul nr._, avand ca obiect pretenții, in contradictoriu cu intimații-pârâți . cu sediul în . și M. G., cu domiciliul în ., județul Tulcea și intimatul-chemat în garanție formulată R. S., cu domiciliul în mun.Tulcea, ., județul Tulcea, ca nefondat.
Menține hotararea atacata ca temeinica si legala.
Obligă recurenta sa plateasca intimatilor suma de 2500 lei reprezentand cheltuieli de judecata, respectiv 1.000 lei catre intimatul M. G. și 1500 lei catre intimata . MAHMUDIA, jud. Tulcea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 18 martie 2015.
Președinte, Judecător, Judecător,
V. A. D. N. G. L. D. P.
Grefier,
P. L.
Jud. fond. V.I.
Redactat jud. D.N.G./05.05.2015
Tehnoredactat gref. P.L./G.R./05.05.2015/2ex.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 199/2015. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 205/2015. Tribunalul... → |
|---|
