Partaj judiciar. Decizia nr. 3/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 30-03-2015 în dosarul nr. 3/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE civilă Nr. 3/2015
Ședința publică de la 30 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. D. A.
JUDECĂTOR: S. G.
JUDECĂTOR: R. A. V.
Grefier: L. R.
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de contestatorii C. Ș., V. M. I., V. A. M., V. O., toți cu domiciliul procesual ales în C., ., jud. C. – la numita Z. C. și Z. C., cu domiciliul în C., ., jud. C., împotriva deciziei civile nr.237/05.11.2014 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații C. V. și C. G., ambii cu domiciliul procesual ales la Cabinet Av. F. A. în Tulcea, ., jud.Tulcea, având ca obiect partaj judiciar.
Dezbaterile asupra contestației în anulare au avut loc în ședința publică din 20 martie 2015, susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 27 martie 2015 și la această dată, când a pronunțat următoarea hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra contestației în anulare, instanța reține că analiza motivelor invocate se face sub imperiul dispozițiilor vechiului Cod de procedură civilă, constatându-se următoarele:
Prin cererea introdusă la data de 27.12.2012 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea sub nr._, reclamanții C. V. și C. G., în contradictoriu cu pârâții C. Ș., V. M., V. A. M., V. O. și Z. C., au solicitat partajul averii succesorale privind bunurile rămase la decesul defunctului C. I., respectiv stabilirea masei bunurilor de împărțit, a cotelor ce li se cuvin în calitate de copărtași și lichidarea stării de indiviziune, prin individualizarea, atribuirea și predarea efectivă a bunurilor ce li se cuvin, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză. În concret, au solicitat ieșirea din indiviziune asupra bunului imobil situat în intravilanul municipiului Tulcea reprezentat de casa de locuit și terenul aferent în suprafață de 986mp situat în Tulcea, ..2. Totodată, reclamanții au solicitat a se constata un pasiv succesoral constând în contravaloarea lucrărilor de reparații și îmbunătățiri pe care le-au făcut la imobilul supus partajării.
În aceeași cauză, pârâții au formulat cerere reconvențională prin care au solicitat admiterea în parte a acțiunii în sensul de a partaja averea succsorală rămasă după defunctul C. I., cu respingerea însă a capetelor de cerere privind atribuirea și predarea efectivă către reclamanți a bunurilor ce compun masa succsorală și constatarea unui pasiv succesoral.
Soluționând cauza, Judecătoria Tulcea, prin sentința civilă nr.1336 din 30 aprilie 2014 a admis în parte atât cererea având ca obiect partaj judiciar, cât și cererea reconvențională formulată de pârâți.
A constat că părțile dețin în coproprietate în cote de 4/16 reclamantul-pârât C. V., 4/16 reclamantul-pârât C. G., 4/16 pârâtul-reclamant C. G., 1/16 pârâta-reclamantă V. M., 1/16 pârâta-reclamantă V. A.-M., 1/16 pârâtul-reclamant V. O. și 1/16 pârâta-reclamantă Z. C., imobilul teren in suprafață de 986 mp situat în intravilanul Municipiului Tulcea, .. 2 și imobilul casă de locuit (construcții bătrânești).
De asemenea, a dispuns ieșirea din indiviziune prin atribuirea imobilului teren in suprafață de 986 mp situat în intravilanul Municipiului Tulcea, .. 2 și a imobilului casă de locuit (construcții bătrânești) către reclamantul C. V., ambele imobile având o valoare de circulație de 91.000 lei, conform raportului de expertiză întocmit în cauză de expertul tehnic judiciar L. G. V. și a obligat reclamantul la plata sultei în cuantum de 68.250 lei, care se va achita, potrivit cotelor, astfel:22.750 lei reclamantului C. G.; 22.750 lei pârâtului C. Ș.;5.690 lei pârâtei V. M.;5.690 lei pârâtei V. A. M.;5.690 lei pârâtului V. O.;5.690 lei pârâtei Z. C..
Totodată, a obligat pârâtul C. Ș. la plata către reclamantul C. V. a sumei de 750 lei reprezentând cheltuieli de judecată, iar pe pârâții V. M., V. A. M., V. O. și Z. C. la plata a câte 187,5 lei către același reclamant.
Împotriva aceste sentințe civile, în termen legal au formulat recurs pârâții
C. Ș., V. M. I., V. O., V. A. M. și Z. C., criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
Au arătat recurenții că reclamanții au început să locuiască în imobilul litigios după decesul lui Chermaneanu I., aspect recunoscut prin interogatoriul luat acestora.Aceștia, pentru a-și spori gradul de confort, fără să înștiințeze și fără să ceară acordul, au început să aducă o . modificări, începând cu desființarea magaziilor din spatele curții (în urma cu trei ani); în anul 2010 în curtea imobilului au construit un garaj și un grup sanitar; în luna august 2012 lucrările de extindere aduse imobilului se aflau la roșu constând in construirea unei bucătării, bai, hol, beci, pod; geamurile termopan au fost montate doar la încăperile în care locuiesc reclamanții, de asemenea, zugrăvelile au fost efectuate tot la aceleași încăperi.Corpul de casa este alcătuit din 4 camere de locuit, holuri, având două intrări separate, fiind comod partajabil în natură.
Cu referire la probatoriile administrate la fondul cauzei, recurenții au solicitat să se aibă în vedere răspunsul reclamantului Chermaneanu V. la întrebarea nr. 19 din interogatoriu, în sensul că este de acord cu admiterea cererii reconvenționale, respectiv ca instanța să atribuie în natura, către pârâți cotele ce li se cuvin din moștenire.
De asemenea, să se aibă în vedere răspunsul reclamantul C. G. la interogatoriu, respectiv că: zugrăvelile efectuate și geamurile termopan montate au vizat numai încăperile pe care le folosesc în mod exclusiv (întrebările nr. 8 și nr. 9); imobilul din litigiu este comod partajabil în natură (întrebarea nr. 11); că nu deține autorizație în referire la lucrările majore efectuate, respectiv de modernizare, demolare, extindere (întrebarea nr.14); lucrările de extindere, modernizare, demolare au fost efectuate pentru sporirea gradului de confort (întrebarea nr.17); este de acord cu admiterea cererii reconvenționale în sensul ca instanța să atribuie în natura, către pârâți, cotele ce li se cuvin din moștenire (întrebarea nr. 20).
Astfel, au învederat recurenții că, în raport de manifestarea de voința exprimată de către reclamanți prin răspunsul la interogatoriu (întrebarea nr. 19 și 20)instanța de fond putea atribui în natură imobilul din litigiu, în raport de cotele ce se cuvin fiecăreia dintre părți.
Referitor la proba testimonială, recurenții au solicitat a se avea în vedere declarația numitei Vilancenu E. care a arătat că: imobilul din litigiu, în prezent, arată diferit față de acum 10 ani astfel cum cunoștea martora pe când locuia în aceasta casa, observând în curtea imobilului un corp nou de casa; pârâții nu au avut cunoștință de modificările efectuate asupra imobilului și nici nu și-au exprimat acordul în acest sens.
Martorii propuși de reclamanți (T. M. și R. M.) au arătat că garajul din curte a fost construit de reclamantul C. G. împreună cu fiica acestuia, iar în aceeași curte se afla un corp nou de casa edificat de reclamanți.
Martorul T. M. a arătat că pârâții și-au exprimat dezacordul în ceea ce privesc lucrările de îmbunătățiri aduse imobilului din litigiu și, totuși, acestea au continuat și după exprimarea dezacordului pârâtului.
Cu referire la declarația martorei R. M. s-a solicitat instanței de fond să constate că este nesinceră și să o înlăture ca atare.
De asemenea, au solicitat recurenții să se înlăture susținerea expertului tehnic imobiliar în sensul că imobilul (compus din cele 3 construcții) nu poate fi partajat în natură, pe motiv că accesul dinspre . realizează printr-un singur culoar de trecere și că din acesta nu se pot crea loturi independente.
Să se constate că, astfel cum rezultă din schițele anexă la raportul de expertiză, accesul în interiorul curții și spre cele 3 construcții se face printr-un singur culoar de trecere, care asigura servitutea de trecere. Prin formarea de loturi ce pot fi partajate comod în natură, se înțelege în mod strict doar partajarea construcțiilor, cu asigurarea și respectarea servituților, nicidecum împărțirea unui culoar, respectiv a unei servituți de trecere în loturi distincte.
In situația in care instanța de control judiciar, va aprecia ca imobilul litigios se poate partaja în natura, urmează ca accesul tuturor părților litigante să se realizeze prin aceeași servitute de trecere.
Recurenții au mai precizat că, din analiza raportului de expertiza tehnică imobiliară se poate lesne observa care sunt lucrările efectuate de reclamanți, felul acestora si cuantumul lor.
De aceea, s-a solicitat instanței de fond să înlăture de la masa partajabilă (pasivul succesoral) lucrările de extindere, de modificare, lucrările voluptoarii și de reparații majore, toate acestea fiind efectuate de reclamanți pentru propriul confort și fără să solicite acordul expres.
Mai mult, pentru lucrările noi de construire (extindere imobil, creându-se astfel, un imobil nou și garaj) nu există nici un fel de titlu de proprietate cu care să se legitimeze, motiv pentru care apare ca inadmisibilă introducerea acestor bunuri la partajarea masei succesorale.
Totodată, recurenții au solicitat să se constate că instanța de fond nu descrie imobilul-construcție pe care îl atribuie reclamanților, respectiv din ce se compune acesta.
Astfel, s-a arătat că, prin cererea reconvențională formulată coroborată cu concluziile pe fondul cauzei s-a solicitat instanței să partajeze averea succesorală privind bunurile ramase de pe urma defunctului Chermaneanu I., constând in imobilul-teren in suprafața de 986 mp. situat in Tulcea, .. 2 și imobilul-casă de locuit (construcții bătrânești) de la aceeași adresa conform cotelor succesorale ce se cuvin, să sisteze starea de indiviziune existentă între părți, să atribuie în natură, către pârâți imobilul-construcție anexă bătrânească C2. în suprafață de 36.21 mp. și cota de teren aferentă.
In atare situație, reclamantul Chermaneanu V. ar fi rămas cu casa bătrâneasca C1 compusa din 4 camere si beci și garaj C3 aflat la stradă, fiecare dintre aceste imobile având intrări separate, respectându-se, astfel, disp. art. 673 indice 9 C. proc. civ..
De asemenea, în motivarea hotărârii, instanța de fond nu face niciun fel de mențiune cu referire la extinderea pe care reclamantul Chermaneanu V. a efectuat-o asupra imobilelor-construcții bătrânești cu excepția anexelor bătrânești-C2.
Construcțiile bătrânești C1 și C3 fiecare dintre acestea au suferit extinderi efectuate de Chermaneanu V.. Aceasta presupune că în situația în care instanța de fond a atribuit în natură toate construcțiile bătrânești: CI, C2 și C3 către reclamantul Chermaneanu V., acesta le va deține în proprietate și posesie împreună și cu extinderile aferente.
Cu privire la natura juridică a lucrărilor efectuate de către reclamanți enumerate în cuprinsul acțiunii introductive, recurenții au precizat că prin intermediul acestora a fost schimbată în totalitate configurația interioară și exterioară a imobilului, astfel ca reclamanții au procedat la modificarea imobilului.
Toate aceste lucrări au fost realizate de reclamanți fără acordullor, aceștia nerespectând regula unanimității impusă de teoria și practica judiciară în materia dreptului de proprietate pe cote-părți.
Cele doua principii în jurul cărora se conturează regimul juridic al coproprietății și anume: niciunul dintre coproprietari nu are un drept exclusiv asupra unei părți materiale determinată din bunul aflat în coproprietate, însă fiecare coproprietar are un drept exclusiv numai asupra unei cote-parți ideale, abstracte, matematice din dreptul de proprietate asupra acelui bun, reglementează drepturile si obligațiile coproprietarilor atât asupra bunului în materialitatea sa, cât și asupra cotei-părți ideale, abstracte, matematice din dreptul de proprietate.
Astfel, în ceea ce privește actele materiale, acestea constau în acte de posesie, folosința și dispoziție materiala asupra bunului comun.Posesia permite fiecărui coproprietar să exercite stăpânirea materiala a bunului simultan și concurent cu ceilalți copărtași.Folosința materiala a bunului deținut în coproprietate poate fi exercitată de fiecare coproprietar, insa cu respectarea următoarelor reguli: acesta să nu schimbe destinația și modul de utilizare a bunului; să nu împiedice exercițiul simultan și concurent al folosinței celorlalți copărtași.Dispoziția materiala asupra bunului comun poate fi exercitată numai dacă exista consimțământul tuturor coproprietarilor, un copărtaș neputând să efectueze lucrări de transformare, renovare sau orice alta lucrare fără acordul celorlalți coproprietari.
Din perspectiva dreptului civil, este general cunoscut faptul ca actul de administrare reprezintă acel act juridic prin care se realizează o normală punere în valoare a bunului, iar actul de conservare este acel act care are ca scop preîntâmpinarea pierderii unui bun. Or, în cauza dedusă judecații nu este o atare situație.
Având în vedere ca prin intermediul lucrărilor efectuate s-a adus o modificare însemnată bunului imobil deținut în coproprietate, acestea nu pot fi calificate ca având natura juridica a unor acte de administrare sau conservare, întrucât nu au avut ca finalitate o punere în valoare a bunului ori preîntâmpinarea pierderii acestuia, ci au condus la o veritabila modificare a configurației imobilului pentru sporirea gradului de confort al reclamanților.
Bunul imobil litigios este folosit în exclusivitate de reclamanți, astfel că lucrările efectuate de aceștia au fost făcute pentru sporirea gradului lor de confort și numai în imobilul-construcție pe care îl ocupă în mod exclusiv.
Totodată, recurenții au criticat hotărârea atacată și din perspectiva cheltuielilor de judecată, învederând că, au solicitat obligarea reclamanților la pata cheltuielilor de judecata ocazionate, conf. disp. art. 274 alin. 1 Cod proc. civ, însă după cum se poate constata, instanța de fond, în funcție de totalul cheltuielilor de judecată suportate și de obiectul cererii de chemare în judecată, fără niciun fel de altă explicație mai concisă i-a obligat numai pe pârâți la plata cheltuielilor de judecata către reclamantul Chermaneanu V..
Prin Decizia civilă nr. 237 din 05 noiembrie 2014, Tribunalul Tulcea a decis respingerea recursului ca nefondat.
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Tulcea la nr._ din 10 februarie 2015, C. Ș., V. M.-I., V. O., V. A.-M. și Z. C. au formulat contestație în anulare împotriva Deciziei civile nr. 237/05 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu C. V. și C. G..
In motivarea contestației, se arată că, prin decizia civilă enunțată a fost respins recursul introdus de pârâți, contestatorii în cauză, împotriva Sentinței civile nr. 1336 pronunțată de Judecătoria Tulcea la data de 30.04.2014 în dosarul nr._, însă instanța, respingând recursul, a omis să cerceteze un motiv de modificare a sentinței recurate, respectiv motivul supus atenției instanței de control judiciar formând un motiv individual de recurs, privind acordarea cheltuielilor de judecată solicitate la fondul cauzei.
De asemenea, se mai menționează că instanța de recurs nu a analizat decât parțial motivele de modificare învederate împotriva hotărârii instanței de fond, respective nu a făcut nicio mențiune referitor la pasivul succesoral solicitat de reclamanți, deși s-a susținut că prin intermediul lucrărilor de întreținere, reparații și îmbunătățiri effectuate asupra imobilului a fost schimbată în totalitate configurația interioară și exterioară a acestuia, fiind încălcată și regula unanimității deoarece au fost realizate fără acordul lor.
Pentru aceste argumente, au apreciat contestatorii că în cauză sunt incidente dispozițiile art.318 alin.1 teza finală Cod proc.civ.
Intimații C. V. și C. G. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației în anulare ca nefondată, arătând în esență că din conținutul cererii rezultă exact aceleași critici pe care le-au formulat în fața instanței de control în cauza în care a fost soluționat recursul.
Verificând contestația în anulare, prin prisma motivului invocat, respectiv cel prevăzut de art.318 alin.1 teza finală VCPC constând în omisiunea cerecetării unui motiv de modificare sau de casare, se constată că, pronunțându-se prin decizia civilă nr. 237 din 05 noiembrie 2014, Tribunalul Tulcea a învederat, în ceea ce privește atribuirea imobilului și situația imbunătățirilor, că, după cum rezultă din probatoriu, cota pe care o deține reclamantul intimat C. V. este de 4/16 și are un caracter majoritar față de cota parte deținută de fiecare dintre recurenți care au câte 1/16 fiecare, intimatul C. V. are domiciliul stabil în imobilul ce a fost supus împărțelii, față de recurenți care unii sunt plecați în străinătate, iar unii locuiesc în municipiul C., iar întreg imobilul reprezintă gospodăria intimatului C. V. și al familiei sale, dar și că în mod corect prima instanță a atribuit întreg imobilul intimatului C. V. deoarece accesul dinspre stradă se face pe un culoar de 2 metri lățime, deschiderea stradală a terenului aparent liber nu are deschiderea minim necesară la stradă.
De asemeni, s-a arătat că imobilul nu trebuie împărțit peste măsură deoarece ar fi încălcate prevederile art. 741 cod civil ținându-se seamă de cota minoritară de 1/16 pe care o are fiecare dintre recurenții-pârâți, fiind justificată atribuirea intimatului C. V. a întregului imobil, cu obligarea sa la plata sultei corespunzătoare având în vedere cota de 4/16 deținută de acesta și de faptul că acolo locuiește și se gospodărește dintotdeauna, precum și faptul că terenul este în pantă spre stradă, teren pe care se află trei construcții distincte, imobilul supus partajării a fost întreținut și i s-a adus multiple îmbunătățiri de către intimat prin reabilitarea casei vechi prin construcția altora noi, aducându-i imobilului un spor de valoare.
S-a mai argumentat, în continuare, că, în ceea ce privește valoarea imobilului, aceasta a fost stabilită corect de către expertul desemnat în cauză reflectând prețul de circulație al imobilului și ținându-se cont și de valoarea investițiilor efectuate de către C. V., dar și că între coindivizari nu au existat disensiuni, părțile se vizitau în mod frecvent și niciodată nu au fost făcute comentarii cu privire la îmbunătățirile aduse imobilului de către intimatul C. V..
În acest context, se impune evidențiat că, în literatura și în practica judiciară se face constant deosebirea între motivele de casare sau modificare și argumentele arătate în sprijinul acestor motive.Art.318 VCPC are în vedere numai omisiunea de a examina unul din motivele de modificare sau casare invocate în termen de către recurenți, iar nu argumentele de fapt sau de drept indicate de parte, care, oricât de larg ar fi dezvoltate, sunt întotdeauna subsumate motivului invocat.
Astfel, instanța de recurs este în drept să grupeze argumentele folosite de recurent în dezvoltarea unui motiv de modificare sau de casare, pentru a răspunde printr-un considerent comun, fiind suficient ca instanța de recurs să arate considerentele pentru care a găsit că motivul respectiv este neîntemeiat, chiar dacă nu a răspuns la toate argumentele recurentului.
Față de considerentele deciziei pronunțată în recurs, rezultă că instanța de control a verificat inclusiv situația pasivului succesoral constatând că reabilitarea casei vechi și construcțiile noi aduc un spor de valoare imobilului supus împărțirii, neexistând disensiuni între părți sub acest aspect, realizarea acestora fiind cunoscută pentru că părțile se vizitau.
De asemenea, s-a argumentat pe larg ce anume criterii au stat la baza atribuirii întregului imobil către intimați, nefiind necesar să se facă trimitere la declarații de martori sau răspunsuri la interogatoriu pentru că nu acestea au fost valorificate la adoptarea respectivei soluții, nefiind obligatoriu, după cum s-a învederat anterior, ca instanța să răspundă la toate argumentele recurentului, esential fiind ca motivul invocate să fie analizat, ceea ce în speță s-a realizat.
Ceea ce nu a examinat instanța a fost doar motivul de casare ce viza nesoluționarea instanței de fond a capătului de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată solicitate de pârâții-reclamanți, contestatori în cauză, considerentele hotărârii necuprinzând nicio referire la aceste critici.
În condițiile date, având în vedere situația prezentată, instanța va admite în parte contestația în anulare formulată și va anula tot în parte dec.civ. nr.237/05-11-2014 a Tribunalului Tulcea în ceea ce privește motivul de casare referitor la cheltuielile de judecată în fond, neanalizat de instanța de recurs.
În consecință, se va fixa termen pentru rejudecarea recursului în limitele arătate la data de 24 aprilie 2015, cu citarea părților.
Dând eficiență dispozițiilor art.274 și art.276 Cod proc.civ., se vor obliga contestatorii la plata sumei de 245 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimatul C. V., reținând cheltuielile de judecată ale contestatorilor în cuantum total de 510 lei și cheltuielile de judecată probate de către intimatul C. V. în sumă de 2000 lei reprezentând onorariu avocat, dar al cărui cuantum va fi redus față de complexitatea speței, complexitatea apărărilor realizate, volumul lucrărilor impuse de cauză și durata cauzei ce a fost soluționată la primul termen de judecată la suma de 1000 lei, totul raportat la proporția admiterii contestației ce a fost structurată pe două mari critici, respectiv neanalizarea motivului de modificare sau casare privind înbunătățirile și atribuirea imobilului, iar pe de altă parte neanalizarea motivului de modificare sau casare privind cheltuielile de judecată solicitate de pârâții-reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte contestația în anulare formulată de contestatorii C. Ș., V. M. I., V. A. M., V. O., toți cu domiciliul procesual ales în C., ., jud. C. – la numita Z. C. și Z. C., cu domiciliul în C., ., jud. C., împotriva deciziei civile nr.237/05.11.2014 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații C. V. și C. G., ambii cu domiciliul procesual ales la Cabinet Av. F. A. în Tulcea, ., jud.Tulcea, având ca obiect partaj judiciar.
Anulează în parte dec.civ. nr.237/05-11-2014 a Tribunalului Tulcea în ceea ce privește motivul de casare referitor la cheltuielile de judecată în fond, neanalizat de instanța de recurs.
Fixează termen pentru rejudecarea recursului în limitele arătate la data de 24 aprilie 2015, cu citarea părților.
În temeiul art.274 și art.276 Cod proc.civ.
Obligă contestatorii la plata sumei de 245 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimatul C. V..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Martie 2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTORI,Grefier,
C. D. A. S. G. L. R.
R. A. V.
Red/tehn.jud.ACD/20-04-2015
Gref.LR/2 ex.
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 474/2015. Tribunalul TULCEA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 264/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
