Plângere contravenţională. Decizia nr. 199/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 199/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 18-03-2015 în dosarul nr. 199/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ, DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ nr.199
Ședința publică din data de 18 martie 2015
Completul compus din:
Președinte: D. N. G.
Judecător: L. D. P.
Grefier: P. L.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de către apelanta-petenta . cu sediul social în localitatea B., . B, ..B, apt.2, jud. B., prin administrator P. I., impotriva sentintei civile nr.451/9.10.2014 pronuntata de Judecatoria Babadag in dosarul nr._, avand ca obiect plângere contravențională, in contradictoriu cu intimatul I. DE STAT PENTRU CONTROL ÎN TRANSPORTUL RUTIER –I. TERITORIAL 2 cu sediul în București, ..38, sector 1 București și sediul procesual ales pentru comunicarea tuturor actelor de procedură în municipiul C., ., nr.2, . C. .
Dezbaterile in apel au avut loc in sedinta publica din 04.03.2015, incheierea de sedinta din acea dată făcând parte integranta din prezenta hotarare.
TRIBUNALUL:
Prin cererea adresată Judecătoriei Babadag la data de 08.05.2014 și înregistrată sub nr._ , petenta S.C. „F. C.” S.R.L. a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/08.04.2014 încheiat de I. de Stat pentru Control în Transportul Rutier - I. Teritorial 2.
Prin sentința civilă nr. 451 din 9 octombrie 2014 Judecătoria Babadag a respins plângerea ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/08.04.2014 s-a reținut că în data de 08.04.2014, ora 9,42, pe DN 22 KM 226+730, pe raza localității Baia, județul Tulcea, a fost oprit și verificat autovehiculul cu numărul de înmatriculare_, utilizat de F. C. S.R.L. în baza copiei conforme nr._, a licenței de transport, condus de conducător auto Istoc M., având CNP-_, în timp ce efectua transport rutier de mărfuri în trafic național, la momentul controlului în urma verificărilor efectuate s-a constatat nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a asigura echiparea autovehiculului cu plăcuțe din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise/autorizate ale acestora, fiind făcute copii xerox la certificatul de înmatriculare nr. B00427472V din care rezultă că inspecția tehnică periodică a fost efectuată la data de 21.02.2014 și la diagrama tahografică din momentul controlului, pe care s-a consemnat contravenția constatată fiind ștampilată, faptă prevăzută de art. 4 pct. 61 și se sancționează conform art. 7 alin. 1-2 lit. a din HG 69/2012 modificată de HG 76/2014 cu amendă în sumă de 4000 lei .
În prezenta cauză, instanța de fond a apreciat că sancțiunea principală a amenzii contravenționale în cuantum de 4.000 lei aplicată unei persoane juridice pentru o contravenție privind nerespectarea de către întreprinderea de transport rutier în cont propriu/operatorul de transport rutier a obligației de a asigura echiparea autovehiculelor cu plăcuțe din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise/autorizate ale acestora, este suficient de gravă pentru a determina instanța să concluzioneze în sensul că față de petentă a fost formulată o „acuzație în materie penală” în sensul dat acestei sintagme de jurisprudența C.E.D.O.. Pe cale de consecință, prezumția de nevinovăție de care se bucură petenta, se impune cu forță superioară.
Instanța a constatat că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
A arătat judecătorul fondului că simpla negare a petentei în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât aceasta nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Instanța a reținut că petenta a menționat că agentul constatator nu a completat în fața conducătorului auto formularul de control în trafic și nici procesul verbal de constatare a contravenției, solicitând a se reține absența semnăturii martorilor și a conducătorului auto tocmai pentru faptul că acest proces verbal nu a fost completat la locul efectuării controlului, ceea ce se poate constata prin examinarea procesului-verbal de contravenție .
Instanța a reținut că în situația de față, agentul constatator a menționat că „reprezentanții sau reprezentantul legal nefiind de față în momentul întocmirii procesului-verbal de constatare a contravenției nu a putut formula obiecțiuni „în aceste condiții în lipsa contravenientului procesul-verbal de contravenție trebuia întocmit în prezența unui martor asistent care să confirme aceste împrejurări, șoferul auto, neavând calitatea de reprezentant al societății pentru a putea semna în numele acesteia procesul verbal de constatare a contravenției.
În ceea ce privește motivul de nelegalitate invocat de către petentă potrivit căruia procesul-verbal de contravenție nu este semnat de către un martor, instanța a reținut că acesta este neîntemeiat deoarece agentul constatator s-a conformat obligațiilor legale, menționând în procesul-verbal că persoanele aflate de față au refuzat să-și asume calitatea de martor.
A arătat judecătorul fondului că martorul, în accepțiunea prevederilor OG nr. 2/2001 nu are altă calitate decât aceea de a confirma că petenta nu a fost de față, a refuzat sau nu a putut să semneze, martorul nu atestă conformitatea celor constatate și reținute în procesul-verbal de contravenție.
Instanța a constatat că motivele de nulitate a procesului-verbal de contravenție arătate de petentă, prin care invocă încălcarea dispozițiilor art. 19 din OG nr. 2/2001, sunt neîntemeiate, aceasta nefăcând dovada vătămării pe care ar fi suferit-o prin încheierea respectivului înscris, în acest mod. Intimatul a indicat în mod corect, în cuprinsul procesului-verbal motivul pentru care nu a putut fi identificat un martor care să ateste că acest înscris a fost încheiat în lipsa contravenientei, fiind evident că petenta nu putea formula obiecțiuni care să fie consemnate în procesul-verbal, de vreme ce acesta a fost încheiat în lipsa sa.
Instanța a considerat că nu poate fi imputat intimatului împrejurarea că petenta nu a asigurat echiparea autovehiculelor cu plăcuțe din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise/autorizate ale acestora.
Potrivit art. 4 pct. 61 din H.G. nr. 69/2012, constituie contravenție nerespectarea de către întreprinderea de transport rutier în cont propriu/operatorul de transport rutier a obligației de a asigura echiparea autovehiculelor cu plăcuțe din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise/autorizate ale acestora și se sancționează potrivit art.7 alin.1 din același act normativ cu amendă de la 4.000 lei la 6.000 lei, care se aplică operatorului de transport rutier sau întreprinderii de transport rutier în cont propriu român/române sau străin/străine, după caz.
Instanța a reținut că însăși petenta prin plângerea formulată și ulterior prin răspunsul la întâmpinare a recunoscut că autovehiculul era echipat din fabricație cu plăcuțe din care rezultă masele și dimensiunile autovehiculului, iar ulterior sancționării a recurs la completarea celor două dimensiuni care lipseau de pe plăcuța cu care era dotat autovehiculul.
În cauză, instanța a apreciat că nefăcându-se dovada contrarie a celor consemnate în procesul-verbal, nu se poate reține netemeinicia acestuia, simplele susțineri ale petentei referitoare la faptul că autoturismul era dotat din fabricație cu plăcuțe, iar la controlul RAR, cei specializați nu au ignorat sau contestat datele înscrise de fabricanți, date ce corespund normelor europene, ci au recurs la aplicarea unei plăcuțe suplimentare în care sunt menționate doar lungimea și lățimea autovehiculului, celelalte fiind considerate valabile, fiind lipsite de fundament.
Instanța a considerat că nu poate fi pusă sub semnul îndoielii fapta reținută, aceasta fiind constatată prin propriile simțuri de către agentul constatator, fiind greu de acceptat că un agent constatator, într-un stat democratic, s-ar preta la a amenda o persoană fără a constata încălcarea vreunei norme.
A arătat judecătorul fondului că pentru a se realiza justa individualizare a sancțiunii ce urmează a fi aplicată, agentul constatator trebuie să facă o apreciere cât mai corectă a pericolului social al faptei, iar ceea ce deosebește contravenția de infracțiune, este gradul de pericol social și de aici și sancțiunea diferită a unor astfel de fapte, individualizarea sancțiunii reflectând dimensiunea gradului concret de pericol social al faptei, acest raport reflectând rațiunea proprie a sancțiunii.
A reținut instanța că în aprecierea gradului de pericol social, agentul constatator a avut în vedere limitele sancțiunii prevăzute de lege, făcându-se o individualizare corectă a sancțiunii în raport de pericolul social al faptelor, sancțiunea impunându-se a se menține și în considerarea îndeplinirii actului educativ și preventiv al legii.
S-a considerat că în cauză, individualizarea sancțiunii reflectă dimensiunea gradului concret de pericol social al faptei, acest raport reflectând rațiunea proprie a sancțiunii, agentul constatator orientându-se de altfel în aplicarea sancțiunii spre limita minimă ce sancționează contravenția, reținând existența faptelor și vinovăția petentei.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a formulat apel petenta S.C. F. C. S.R.L. prin administrator P. I., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
A precizat apelantul că agentul constatator nu a menționat că de fapt a existat și există pe autovehicul o plăcuță din care rezultă masele maxime admise cu care a fost dotat din fabricație (conform fotocopiei depusă la dosar) și care corespunde normelor în vigoare și cerințelor europene, lipsind doar lungimea și lățimea.
A arătat apelantul că potrivit dispozițiilor art. 1341 din O.M.T.I nr. 1567 din 24.12.2013 în scopul facilitării controlului vehiculelor care sunt utilizate de întreprinderile de transport în cont propriu sau de operatori de transport rutier, aceștia au obligația dotării vehiculelor cu plăcuțe din care să rezulte dimensiunile și masele maxime autorizate ale vehiculelor, respectiv plăcuța producătorului în care sunt menționate masele maxime autorizate și plăcuța în care sunt menționate dimensiunile lungime și lățimea.
S-a mai susținut de către apelantul-petent că la întocmirea procesului-verbal de contravenție nu s-a ținut seama de situația faptică a condițiilor și a modului în care s-a stabilit contravenția în sarcina sa, fiind vorba de o descriere vagă făcută în termeni generali, a faptei contravenționale.
Învederează faptul că procesul-verbal nu cuprinde arătarea împrejurărilor (existența unei plăcuțe în care sunt trecute masele maxime admise corespunzătoare normelor legale din care lipsea doar lungimea și lățimea autovehiculului) ce pot servi la aprecierea gravității pretinsei fapte, motiv de neconformitate a acestuia cu cerințele legale, ceea ce poate conduce la anularea procesului-verbal și transformarea sancțiunii în avertisment.
Agentul constatator a motivat aplicarea sancțiunii ca și când autovehiculul nu ar fi fost dotat cu niciun fel de plăcuță.
Apelantul învederează că substanța materială a unei contravenții este fapta, fără existența acesteia nu există nici contravenția, însă nu orice faptă poate constitui substanța materială a unei contravenții, ci numai aceea care prezintă trăsăturile specifice ale acestei încălcări a legii și merită sancționată, iar încălcarea normelor de drept atrage răspunderea făptuitorului dacă este comis cu vinovăție, aceasta reprezentând aspectul subiectiv al făptuitorului față de fapta comisă și față de urmările acesteia.
Susține că în perioada în care ordinul a fost supus unor contradicții, fiind contestat și apoi amânat, a trecut printr-o perioadă foarte grea a vieții, suferind o fractură la picior, a rămas cu sechele în urma intervenției chirurgicale, iar în toată această perioadă a fost convins că autovehiculul este dotat cu plăcuța din fabricație și a fost în imposibilitatea de a verifica toate datele înscrise pe plăcuță și de a-i aminti în starea în care se afla de a comanda o plăcuță suplimentară care să conțină lungimea și lățimea mașinii având convingerea că aceasta există din fabricație
Precizează că la controlul efectuat nu au existat nereguli care să pună în pericol circulația pe drumurile publice, nu s-a circulat pe un drum care să interzică masele camionului, camionul nu a fost supraîncărcat cu marfă și a fost respectat regulamentul.
Apelantul arată că nu a avut intenția de a frauda legea și că s-a conformat în cel mai scurt timp posibil și a completat lipsurile constatate prin tăblița suplimentară recomandată de R.A.R. și solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.
În apărare, intimatul I. de Stat pentru Control în Transportul Rutier - I.S.C.T.R. - I. Teritorial 2 a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca netemeinic și nelegal.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele de critică invocate, Tribunalul constată apelul fondat.
Astfel, apelanta petentă a fost sancționată cu amendă în cuantum de 4.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.4 pct.61 și sancționată de art.7 alin.1-2 lit.a din H.G. nr.69/2012, reținându-se că autovehiculul cu numărul de înmatriculare_, utilizat de petentă, în timp ce efectua transport de mărfuri în trafic național, nu a respectat obligația de a asigura echiparea autovehiculului cu plăcuță din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise, autorizate ale acestuia.
Conform art.4 pct.61 din H.G. nr.69/2012 constituie contravenție „nerespectarea de către întreprinderea de transport rutier în cont propriu/operatorul de transport rutier a obligației de a asigura echiparea autovehiculelor cu plăcuțe din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise/autorizate ale acestora” .
Așa cum rezultă din înscrisurile și planșele foto depuse de apelanta petentă la dosarul instanței de fond și la cel de apel, aceasta a probat că autovehiculul surprins în trafic era dotat din fabricație cu plăcuță care avea înscripționate masele maxime admise/autorizate.
Având în vedere acest aspect, precum și faptul că, ulterior constatării contravenției, apelanta petentă s-a conformat obligației legale, înscriind și dimensiunile maxime admise ale autovehiculului, instanța de control judiciar apreciază că prima instanță nu a realizat o corectă apreciere a gradului de pericol social al faptei constatate.
Analiza pericolului social în materie contravențională este o chestiune care ține de aspecte specifice acestei proceduri și care implică luarea în considerare a unor dispoziții legale speciale în această materie.
Astfel, în raport de prevederile art.5 și 21 alin.3 din O.G. nr.2/2001, sancțiunea care trebuie aplicată unui contravenient trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, adică să se țină cont de împrejurările de săvârșire, modul și mijloacele folosite, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului.
În cauză, în raport de toate aceste elemente, se apreciază că atingerea adusă relațiilor sociale care reglementează siguranța traficului rutier este una foarte redusă, iar prin conținutul său concret, fapta este lipsită de importanță, astfel că solicitarea apelantei petente de reapreciere a pericolului social, urmează a fi admisă.
Față de toate aceste considerente, în temeiul art.480 alin.2 N.C.pr.civ., apelul va fi admis, cu consecința admiterii in parte a plangerii contraventionale si a inlocuirii sanctiunii amenzii cu sanctiunea avertismentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil declarat de către apelanta-petenta . cu sediul social în localitatea B., . B, ..B, apt.2, jud. B., prin administrator P. I., impotriva sentintei civile nr.451/9.10.2014 pronuntata de Judecatoria Babadag in dosarul nr._, avand ca obiect plângere contravențională, in contradictoriu cu intimatul I. DE STAT PENTRU CONTROL ÎN TRANSPORTUL RUTIER –I. TERITORIAL 2 cu sediul în București, ..38, sector 1 București și sediul procesual ales pentru comunicarea tuturor actelor de procedură în municipiul C., ., nr.2, . C. .
Schimba in totalitate sentinta apelata in sensul ca admite in parte plangerea contraventionala si inlocuieste sanctiunea amenzii cu sanctiunea avertismentului.
Definitiva.
Pronunțată în ședința publică din data de 18 martie 2015.
Președinte, Judecător,
D. N. G. L. D. P.
Grefier,
P. L.
Jud. fond. E.I.Ș.L.
Redactat jud. P.L.D./15.04.2015.
Tehnoredactat gref. P.L./16.04.2015/4ex.
.>Acest document este preluat și procesat de o aplicație realizată gratuit de Wolters Kluwer Romania pentru Fundatia RoLII.
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei: www.rolii.ro
| ← Pretenţii. Decizia nr. 275/2015. Tribunalul TULCEA | Pretenţii. Decizia nr. 23/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
