Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 744/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 744/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 24-09-2015 în dosarul nr. 744/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.744
Ședința publică din data de 24 Septembrie 2015
Completul compus din:
Președinte: E. N.
Judecător: D. N.
Grefier: G. V. V.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul reclamant C. N., cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., împotriva sentinței civile nr.138/08.04.2015 pronunțată de Judecătoria Babadag în dosarul nr._, având ca obiect hotărâre care sa tina loc de act autentic, în contradictoriu cu intimații pârâți A. I., V. N., A. F., A. G., toți cu domiciliul în ., județul Tulcea, N. Ș., cu domiciliul în Babadag, ..15, județul Tulcea, și B. D., cu domiciliul în Tulcea, ., județul Tulcea.
Dezbaterile în apel au avut loc în ședința publică din data de 17 septembrie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față
Prin cererea adresată Judecătoriei Babadag la data de 17.06.2014 și înregistrată sub nr._, reclamantul C. N. a chemat în judecată pe pârâții A. I., V. N., A. F., A. G., P. P., B. D. și N. Ș., pentru ca, pe cale de hotărâre judecătorească, să se pronunțe o hotărâre judecătorească care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru imobilul, teren arabil în suprafață de 1 ha, situat în satul Sabangia, ., P 115.
Prin sentința civilă nr. 138/08.04.2015, Judecătoria Babadag a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că prin înscrisul intitulat „declarație” întocmit la data de 10.03.2014, pârâta A. I. a declarat că, în anul 1997, a primit împreună cu defunctul său soț A. I., suma de 1.000 lei de la reclamantul C. N., pentru suprafața de 1 ha teren arabil, menționat în titlul de proprietate nr._/07 iunie 1993, emis de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Tulcea, situat în extravilanul satului Sabangia, județul Tulcea, în T16, P115, numitul A. I. având calitatea de moștenitor, actul de vânzare urmând a fi încheiat în formă autentică după dezbaterea moștenirii, menționând totodată că nu are nicio pretenție pentru că a primit prețul solicitat, terenul fiind predat încă din 1997.
A mai reținut instanța că, prin titlul de proprietate nr._/07 iunie 1993 emis de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Tulcea, s-a reconstituit pe numele lui A. N., autoarea defunctului A. I., dreptul de proprietate asupra suprafeței de 7 ha și 1350 mp teren, situat pe teritoriul satului Sabangia, ., din care suprafața de 7 ha în extravilanul localității, iar 1350 mp în intravilan.
A arătat judecătorul fondului că suprafața de teren cu privire la care s-a încheiat convenția a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate prin titlul de proprietate nr._/07 iunie 1993 eliberat pe numele defunctei A. N., mama defunctului vânzător A. I., instanța reținând că succesiunea rămasă de pe urma defunctei A. N. nu s-a dezbătut și nici cea de pe urma defunctului A. I..
În speță, instanța a constatat că nu a fost încheiat un act sub semnătură privată, astfel cum s-a susținut prin acțiune, înțelegerea nefiind materializată într-un înscris sub semnătură privată, depunându-se doar înscrisul intitulat declarație, datat din 10.03.2014 de către A. I., nora defunctei A. N..
A arătat judecătorul primei instanțe că înscrisul invocat nu are valențele juridice ale unui contract de vânzare-cumpărare, deoarece are ca obiect un teren, iar pentru înstrăinarea terenurilor era necesar la data încheierii convențiilor ca voința părților să îmbrace ad validitatem forma autentică, conform art. 5 alin. (2) din Titlul X al Legii nr. 247/2005, el putând valora cel mult promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare între părți, în temeiul principiului conversiunii, însă pentru ca instanța să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act de vânzare-cumpărare pentru terenurile respective în baza art. 1073-1077 cod civil și a dispozițiilor normative instituite prin Titlul X al Legii nr. 247/2005, în vigoare la data încheierii înțelegerii, este necesar să fie îndeplinite condițiile de validitate cerute de lege pentru a putea opera transferul dreptului de proprietate de la promitentul vânzător către promitentul cumpărător.
A mai arătata instanța că era necesar ca la momentul încheierii promisiunii de vânzare-cumpărare (sau cel mai târziu la data pronunțării prezentei hotărâri) promitenții vânzători să fie proprietari exclusivi al bunului care face obiectul promisiunii, deoarece în cazul actelor juridice translative de proprietate, obiectului actului juridic necesită îndeplinirea unei condiții speciale, respectiv condiția ca cel care se obligă să transmită dreptul de proprietate cu privire la un bun să fie titularul exclusiv al acestui drept de proprietate, conform principiului de drept Nemo dat quod non habet (sau nemo plus juris ad alium transfere potest, quam ipse habet).
În cauza dedusă judecății, prima instanță a constatat că pârâții promitenți vânzători, care s-au obligat să înstrăineze terenul, nu aveau la momentul încheierii promisiunii calitatea de proprietar exclusiv al terenului, deoarece terenul este un bun succesoral rămas la decesul autoarei A. N., în beneficiul căreia s-a eliberat titlul de proprietate sus-menționat, iar de pe urma acesteia nu s-a efectuat procedura de dezbatere succesorală pentru a se stabili calitatea de moștenitor a pârâtului A. I. pentru a putea înstrăina terenul în speță.
A arătat judecătorul fondului că dovada calității de moștenitor nu se poate face decât în urma unei dezbateri succesorale, finalizată prin eliberarea certificatului de moștenitor (dacă se face pe cale notarială) sau printr-o hotărâre judecătorească pronunțată în procedura succesorală (dacă se face pe cale judiciară), iar în lipsa dezbaterii succesiunii de pe urma celui pe numele căruia s-a eliberat titlul de proprietate (operațiune prin care să fie stabilite masa succesorală, persoanele care moștenesc și cotele care revin fiecăruia dintre moștenitorii), instanța nu poate constata calitatea de proprietar exclusiv a numitului A. I. cu privire la terenul care face obiectul promisiunii de vânzare-cumpărare, motiv pentru care nu poate să valideze transferul de proprietate deoarece acesta face parte dintr-o succesiune care nu a fost încă deschisă.
A considerat instanța că, în aceste condiții, în lipsa deschiderii procedurii succesorale de pe urma autoarei A. N., cererea având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare urmează să fie respinsă ca neîntemeiată, dat fiind faptul că la momentul pronunțării prezentei hotărâri nu s-a făcut dovada calității de moștenitor a promitentului vânzător A. I. pentru bunul succesoral care a făcut obiectul convenției și, pe cale de consecință, nu s-a făcut dovada calității acestuia de proprietar exclusiv al terenului (nefiind astfel întrunită condiția ca cel care să obligă să transmită dreptul de proprietate să fie titularul acestui drept – condiție specială a obiectul actului juridic în contractele translative de proprietate).
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a formulat apel reclamantul C. N., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
Arată apelantul-reclamant că, deși nu a fost dezbătută succesiunea de pe urma defunctei A. N., promisiunea de vânzare a fost făcută de fiul acesteia, în calitatea sa de succesor acceptat, pentru că inclusiv actul bilateral face dovada acceptării succesiunii.
Cu privire la momentul deschiderii unei succesiuni, arată apelantul-reclamant că atât literatura, cât și practica au susținut că succesiunea se deschide la data decesului defunctului (art. 954 Cod civil) și nu la data eliberării certificatului de moștenitor, acest act făcând doar dovada față de terți a calității de moștenitor și al dreptului de proprietate (art. 1133 Cod civil)
Cu privire la îndeplinirea condițiilor pentru admiterea acțiunii, arată apelantul-reclamant că aceasta este o acțiune personală imobiliară ce urmărește valorificarea unui drept de creanță, corelativ obligației sumate de partea adversă, de a încheia contractul în forma cerută de lege ad validitatem, pentru admisibilitatea unei astfel de acțiuni fiind necesar să existe acel raport juridic obligațional, respectiv să existe acea promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare între părți în temeiul principiului conversiunii.
Susține apelantul-reclamant că prin probatoriul administrat a făcut dovada existenței promisiunii a plății prețului și mai ales a predării imobilului în discuție, și apreciază că în atare situație, pentru validitatea actului trebuie îndeplinite doar cerințele de fond ale actelor juridice, nu și de formă, forma consensuală fiind suficientă pentru a da naștere unu raport juridic civil.
Apelantul-reclamant precizează că înscrisul încheiat de părți (declarație) cuprinde elementele esențiale ale vânzării, respectiv lucrul vândut – suprafața de 1 ha, predarea lucrului și prețul, în cazul de față fiind în situația asumării unei obligații de către pârâta A. I. și succesorii defunctului A. I., sens în care reclamantul, creditor al obligației nu face decât să solicite executarea acesteia.
Cu privire la ceilalți pârâți, arată apelantul-reclamant că aceștia au fost chemați în judecată pentru a le fi opozabilă hotărârea, mai ales că în lipsa dezbaterii succesiuni și a partajului între moștenitori este evident că urmează să dobândească cota aferentă suprafeței de 1 ha în indiviziune.
Examinând apelul, în raport de criticile formulate, tribunalul constată că acesta este nefondat.
Critica hotărârii instanței de fond se referă, în esență, la faptul că, în mod greșit aceasta a apreciat că în lipsa succesiunii de pe urma celui pe numele căruia s-a eliberat titlu de proprietate instanța nu ar putea să constate calitatea de proprietar exclusiv și nu poate să valideze transferul de proprietate deoarece acesta face parte dintr-o succesiune care nu a fost încă deschisă.
Critica este neîntemeiată.
Astfel, prin înscrisul intitulat „declarație” întocmit la data de 10.03.2014, pârâta A. I. a declarat că, în anul 1997, a primit împreună cu defunctul său soț A. I., suma de 1.000 lei de la reclamantul C. N., pentru suprafața de 1 ha teren arabil menționat în titlul de proprietate nr._/07 iunie 1993 emis de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Tulcea, situat în extravilanul satului Sabangia, județul Tulcea, în T16, P115, numitul A. I. având calitatea de moștenitor, actul de vânzare urmând a fi încheiat în formă autentică după dezbaterea moștenirii, menționând totodată că nu are nicio pretenție pentru că a primit prețul solicitat, terenul fiind predat încă din 1997.
Ulterior, prin titlul de proprietate nr._/07 iunie 1993 emis de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Tulcea s-a reconstituit pe numele lui A. N., autoarea defunctului A. I., dreptul de proprietate asupra suprafeței de 7 ha și 1350 mp teren, situat pe teritoriul satului Sabangia, ., din care suprafața de 7 ha în extravilanul localității, iar 1350 mp în intravilan, iar suprafața de teren cu privire la care s-a încheiat convenția a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate prin titlul de proprietate nr._/07 iunie 1993 eliberat pe numele defunctei A. N., mama defunctului vânzător A. I., iar succesiunea rămasă de pe urma defunctei A. N. nu s-a dezbătut și nici cea de pe urma defunctului A. I..
În mod temeinic prima instanță a reținut că, în speță, nu a fost încheiat un act sub semnătură privată, astfel cum s-a susținut prin acțiune, înțelegerea nefiind materializată într-un înscris sub semnătură privată, la dosar fiind depus înscrisul intitulat declarație, datat din 10.03.2014 de către A. I., nora defunctei A. N., acest înscris neavând valențele juridice ale unui contract de vânzare-cumpărare, deoarece are ca obiect un teren, iar pentru înstrăinarea terenurilor era necesar la data încheierii convențiilor ca voința părților să îmbrace ad validitatem forma autentică, conform art.5 alin.(2) din Titlul X al Legii nr.247/2005.
Înscrisul poate valora cel mult promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare între părți, în temeiul principiului conversiunii, însă pentru ca instanța să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act de vânzare-cumpărare pentru terenurile respective în baza art.1073-1077 Cod civil și a dispozițiilor normative instituite prin Titlul X al Legii nr. 247/2005, în vigoare la data încheierii înțelegerii, este necesar să fie îndeplinite condițiile de validitate cerute de lege pentru a putea opera transferul dreptului de proprietate de la promitentul vânzător către promitentul cumpărător, respectiv la momentul încheierii promisiunii de vânzare-cumpărare (sau cel mai târziu la data pronunțării prezentei hotărâri) promitenții vânzători să fie proprietari exclusivi al bunului care face obiectul promisiunii, deoarece în cazul actelor juridice translative de proprietate, obiectului actului juridic necesită îndeplinirea unei condiții speciale, respectiv condiția ca cel care să obligă să transmită dreptul de proprietate.
În cauză, intimații-pârâți-promitenți vânzători, care s-au obligat să înstrăineze terenul, nu aveau la momentul încheierii promisiunii calitatea de proprietar exclusiv al terenului, deoarece terenul este un bun succesoral rămas la decesul autoarei A. N., în beneficiul căreia s-a eliberat titlul de proprietate sus-menționat, iar de pe urma acesteia nu s-a efectuat procedura de dezbatere succesorală pentru a se stabili calitatea de moștenitor a pârâtului A. I. pentru a putea înstrăina terenul în speță.
În acord cu judecătorul fondului, și instanța de control judiciar consideră că dovada calității de moștenitor nu se poate face decât în urma unei dezbateri succesorale finalizată prin eliberarea certificatului de moștenitor (dacă se face pe cale notarială) sau printr-o hotărâre judecătorească pronunțată în procedura succesorală (dacă se face pe cale judiciară), iar în lipsa dezbaterii succesiunii de pe urma celui pe numele căruia s-a eliberat titlul de proprietate (operațiune prin care să fie stabilite masa succesorală, persoanele care moștenesc și cotele care revin fiecăruia dintre moștenitorii), astfel încât instanța nu poate constata calitatea de proprietar exclusiv a numitului A. I. cu privire la terenul care face obiectul promisiunii de vânzare-cumpărare, motiv pentru care nu poate să valideze transferul de proprietate deoarece acesta face parte dintr-o succesiune care nu a fost încă deschisă.
Pentru aceste considerente, hotărârea instanței de fond fiind temeinică și legală, văzând și dispozițiile art. 480 alin. 1 din N.C.P.C., va fi respins apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de către apelantul-reclamant C. N., cu domiciliul în municipiul Tulcea, ., ., ., împotriva sentinței civile nr.138/08.04.2015 pronunțată de Judecătoria Babadag în dosarul nr._, având ca obiect hotărâre care sa tina loc de act autentic, în contradictoriu cu intimații pârâți A. I., V. N., A. F., A. G., toți cu domiciliul în satul Sabangia, ., N. Ș., cu domiciliul în orașul Babadag, ..15, județul Tulcea, și B. D., cu domiciliul în municipiul Tulcea, ., județul Tulcea, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 24 septembrie 2015.
Președinte, Judecător,
E. N. D. N.
Grefier,
G. V. V.
Jud. fond. A.A.
Redactat jud. D.N./28.09.2015
Tehnoredactat gref. G.V.V./G.R./07.10.2015/9 ex.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 758/2015. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 756/2015. Tribunalul... → |
|---|
