Plângere contravenţională. Decizia nr. 1075/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1075/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 24-11-2015 în dosarul nr. 1075/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ, DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ nr.1075
Ședința publică din data de 24 noiembrie 2015
Completul compus din:
Președinte: M. L. Șurculescu
Judecător: V. A.
Grefier: P. L.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de către apelantul petent S. A. domiciliat în mun.Oradea, ..22A, jud.Bihor, impotriva sentintei civile nr.401/10.06.2015 pronuntata de Judecatoria Măcin in dosarul nr._, avand ca obiect plângere contravențională, in contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN TULCEA, cu sediul în mun. Tulcea, ., jud. Tulcea.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care invedereaza instantei ca apelul este declarat in termen, motivat si legal timbrat, după care,
Potrivit art.394 C.pr.civ. instanta, constatand ca nu sunt motive de amanare, apreciaza dosarul in stare de judecata si ramane in pronuntare.
TRIBUNALUL:
Prin plângerea formulată și înregistrată sub nr._/271/2014 din 18.12.2014 la Judecătoria Oradea, petentul S. A. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din 09.12.2014 încheiat de I.P.J. Tulcea – Poliția Rutieră oraș Măcin și înlăturarea sancțiunilor principale și complementare.
Prin sentința civilă nr.2725 din 23.03.2015, invocându-se prevederile art.32 din OG 2/2001, Judecătoria Oradea a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Măcin unde cauza a fost înregistrată sub nr._ din 13.05.2015.
Prin sentința civilă nr.401/10.06.2015 Judecătoria Măcin a respins plângerea contravențională.
La soluționarea cauzei instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Potrivit art.121 alin.1 din HG 1391/2006, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.
Raportând fapta reținută în sarcina petentului prin procesul verbal la dispoziția normativă citată anterior, instanța de fond a constatat că această faptă întrunește elementele constitutive ale contravenției stabilită de organul constatator prin procesul verbal contestat.
Procesul verbal constituie un mijloc de probă, el dovedind o situație de fapt care a dus la încheierea sa și care conduce în mod rezonabil la o acuzație ce se bazează pe împrejurări de fapt care, pentru a putea fi înlăturate, necesită susțineri întărite de probe din partea celui sancționat.
A arătat prima instanță că în cauză petentul și-a susținut plângerea fără însă a administra probe prin care să răstoarne prezumția relativă de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal.
De altfel, plecând de la criticile formulate de petent procesului verbal de contravenție, a arătat prima instanță că se poate observa că nici una nu este susținută de probe.
Astfel, în procesul verbal, la rubrica „stabilirea sancțiunilor” s-au stabilit 9 puncte amendă în valoare de 810 lei și la lit.f, s-a consemnat reținerea permisului de conducere în vederea suspendării.
Tot în procesul verbal este consemnat aparatul cu care s-a făcut înregistrarea și hardul și s-a depus la dosar și buletinul de verificare metrologică a aparatului radar.
S-a mai arătat că în ce privește formularul folosit, este evident că petentul se află în eroare întrucât formularul prev. de anexa 1D se întocmește numai în situația în care contravenientul nu este oprit în trafic și anterior încheierii are loc o prelucrare a înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului auto.
În speță, petentul a fost oprit în trafic, a fost identificat și în această situație corect s-a folosit formularul de proces verbal prevăzut în anexa 1A a HG 1391/2006.
În consecință, în lipsa unor probe care să susțină cele afirmate de petent în plângere, coroborat cu documentele depuse de intimată, a apreciat prima instanță că se face dovada contravenției reținută în actul sancționator.
De altfel, a mai arătat prima instanță că mai trebuie reținut și că din fișa de evidență auto rezultă că numai în perioada 09.12.2014 – 27.01.2015 petentul a săvârșit trei contravenții constând în depășirea vitezei legal admisă.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel petentul S. A., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Astfel, a arătat apelantul că sancțiunile stabilite în sarcina sa constau în 9 puncte amendă și măsura reținerii permisului de conducere, dar în procesul verbal nu se face trimitere, cu atât mai puțin, nu se consemnează explicit că se aplică de către agentul constatator și sancțiunea complementară prevăzută de art.96 alin.2 lit.b din O.U.G. nr.195/2002, aceea a suspendării exercitării dreptului de a conduce, pe timp limitat, deși în art.96 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 se prevede explicit ca „sancțiunile contravenționale complementare se aplică prin același proces verbal prin care se aplică și sancțiunea principală.”
Consideră apelantul că este evident că dacă s-ar fi aplicat sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce, pe timp limitat, aceasta ar fi fost consemnată în procesul verbal, lipsa oricărei mențiuni evidențiind faptul că nu s-a aplicat o astfel de sancțiune.
A mai arătat apelantul că întrucât nu s-a dispus sancțiunea contravențională complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe timp limitat, consideră că această sancțiune nu există și că nu se justifică.
A solicitat apelantul admiterea apelului și schimbarea în parte a hotărârii apelate în sensul admiterii în parte a plângerii contravenționale și înlăturarea măsurii reținerii permisului de conducere.
În termen legal, intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele de critică invocate, Tribunalul constată apelul nefondat.
Singurul motiv de apel îl reprezintă acela că în procesul verbal nu se consemnează explicit că se aplică de către agentul constatator și sancțiunea complementară prevăzută de art.96 alin.2 lit.b din O.U.G. nr.195/2002, aceea a suspendării exercitării dreptului de a conduce, pe timp limitat, deși în art.96 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 se prevede explicit ca „sancțiunile contravenționale complementare se aplică prin același proces verbal prin care se aplică și sancțiunea principală.”
Consideră apelantul că este evident că dacă s-ar fi aplicat sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce, pe timp limitat, aceasta ar fi fost consemnată în procesul verbal, lipsa oricărei mențiuni evidențiind faptul că nu s-a aplicat o astfel de sancțiune.
Instanța observa ca apelantul a fost sancționat în temeiul art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002:
„Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: […] depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”.
Astfel agentul constatator a indicat explicit temeiul juridic atât în ceea ce privește sancțiunea principala( 9 puncte amendă) cât și cea complementara( suspendarea dreptului de a conduce pe 90 de zile).
De altfel, în cuprinsul procesului verbal, înainte de consemnarea obiecțiunilor se observa cum a fost trecuta si mențiunea aplicării măsurii complementare, respectiv „suspendare pe 90 de zile”.
Astfel, măsura tehnico-administrativa a reținerii permisului de conducere s-a realizat în vederea aplicării măsurii complementare a suspendării pe o perioada de 90 de zile, petentului eliberându-i-se si „dovada valabilă 15 zile”.
Față de cele constatate anterior, se va respinge apelul civil declarat de către apelantul petent S. A. impotriva sentintei civile nr.401/10.06.2015 pronuntata de Judecatoria Măcin in dosarul nr._, avand ca obiect plângere contravențională, in contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN TULCEA, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil declarat de către apelantul petent S. A. domiciliat în mun.Oradea, ..22A, jud.Bihor, impotriva sentintei civile nr.401/10.06.2015 pronuntata de Judecatoria Măcin in dosarul nr._, avand ca obiect plângere contravențională, in contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN TULCEA, cu sediul în mun. Tulcea, ., jud. Tulcea, ca nefondat.
Definitivă.
Pronuntata in sedinta publica din 24.11.2015.
Președinte, Judecător, Grefier, M. L. Șurculescu V. A. P. L.
Jud.fond.D.A.
Red.jud.Ș.M.L./03.12.2015.
Tehnored.gref.P.L./4ex./03.12.2015.
.>
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1078/2015. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1070/2015. Tribunalul... → |
|---|
