Plângere contravenţională. Decizia nr. 756/2015. Tribunalul TULCEA

Decizia nr. 756/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 25-09-2015 în dosarul nr. 756/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL TULCEA

SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE CIVILĂ Nr. 756/2015

Ședința publică de la 25 Septembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE: C. D. A.

JUDECĂTOR: S. G.

Grefier: L. R.

Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TULCEA cu sediul în Tulcea, ., jud.Tulcea, împotriva sentinței civile nr.575/02.03.2015 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimatul petent A. P. cu domiciliul procesual ales la CN Poșta Română SA din București, ., sector 2, având ca obiect plângere contravențională.

La apelul nominal făcut în ședință se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru, precum și că, în cauză s-au depus întâmpinare și răspuns la întâmpinare, după care:

Văzând că nu sunt motive de amânare, instanța constată dosarul în stare de judecată și reține cauza pentru deliberare și pronunțare.

INSTANȚA

Asupra apelului civil de față:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată în data de 8.09.2014 sub nr._ pe rolul Judecătoriei Tulcea, având ca obiect plângere contravențională, petentul A. P. în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție Județean Tulcea a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună, în principal, anularea procesului – verbal de contravenție . nr._/14.08.2014, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertisment.

Intimata a depus în termen întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată, cu menținerea procesului – verbal contestat ca legal și temeinic întocmit.

Soluționând cauza, prin sentința civilă nr.575 din 02 martie 2015 instanța a admis plângerea contravențională formulată de către petentul A. P., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 14.08.2014 întocmit de intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TULCEA.

Pe cale de consecință, a anulat procesul - verbal de contravenție . nr._/14.08.2014 și a exonerat petentul de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 5000 lei aplicată prin procesul - verbal anulat.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul – verbal de contravenție . nr._/14.08.2014 petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 5000 lei art. 3 pct. 1 din HG nr. 301/2012 coroborat cu art. 4 alin. (1) lit. b), pentru că în data de 13.08.2014, în jurul orei 10:10, la Oficiul Poștal S., în calitate de director general al Companiei Naționale Poșta Română SA - conducător de unitate, nu a luat măsurile necesare pentru conectarea sistemului de alarmare împotriva efracției la un dispecerat de monitorizare a alarmelor și intervenție la Oficiul Poștal S., obiectiv fără pază umană, așa cum este prevăzut în art. 13 pct. 5 din Anexa nr. 1 la HG nr. 301/2012.

În temeiul art. 34 alin. (1) din OG nr. 2/2001, instanța de fond a constatat că plângerea a fost introdusă în termenul de 15 zile stabilit prin art. 31 alin. (1) al aceluiași act normativ și va proceda la verificarea legalității și temeiniciei procesului – verbal de contravenție.

Având în vedere că procesul – verbal contestat conține mențiunile a căror lipsă este prevăzută sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din OG nr. 2/2001, instanța de fond a stabilit că acesta a fost legal întocmit.

Este real că în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (7) din același act normativ, în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare, obiecțiunile fiind consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului - verbal. Din interpretarea literară a acestui text de lege, rezultă în mod lipsit de echivoc că agentul constatator are o astfel de îndatorire numai în cazul în care contravenientul este prezent la momentul la care se constată contravenția. Agentul constatator a menționat în mod legal că actul sancționator s-a încheiat în lipsa contravenientului, aspect atestat de martorul asistent care a semnat procesul – verbal, acesta aflându-se într-o imposibilitate obiectivă de aducere la cunoștința contravenientului a dreptului de a face obiecțiuni, prin urmare, nu îi revenea o astfel de obligație. În plus, în conținutul procesului – verbal este menționată posibilitatea contestării acestuia în 15 zile de la comunicare.

Petentul a recunoscut săvârșirea faptei imputate dar a susținut, în esență, că procesul – verbal de contravenție este netemeinic întrucât sancțiunea nu putea fi aplicată anterior datei de 1.01.2015, pe care legiuitorul a stabilit-o astfel încât entitățile la care HG nr. 301/2012 face referire să îndeplinească cerințele stabilite de actul normativ.

În drept, art. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor indică: constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București, a consiliului județean ori a Consiliului General al Municipiului București.

Art. 3 pct. 1 din HG nr. 301/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor stabilește: constituie contravenție încălcarea prevederilor din normele metodologice, după cum urmează: nerespectarea măsurilor minimale de securitate prevăzute la art. 2 alin. (2) din anexă.

Art. 2 din anexa la HG nr. 301/2012 stipulează: (1) În vederea îndeplinirii obligațiilor prevăzute de Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Lege, unitățile prevăzute la art. 2 alin. (1) din Lege, denumite în continuare unități indiferent de natura capitalului social, forma de organizare ori asociere, modul de deținere a bunurilor ori valorilor, trebuie să adopte măsuri de securitate în formele prevăzute de Lege, completate cu măsuri procedurale. (2) Cerințele minimale de securitate, pe zone funcționale și categorii de unități, sunt prevăzute în anexa nr. 1.(3) Adoptarea măsurilor de securitate prevăzute la alin. (1) se realizează în conformitate cu analiza de risc efectuată de unitate, prin structuri de specialitate sau prin experți abilitați, care dețin competențe profesionale dobândite pentru ocupația de evaluator de risc la securitatea fizică.

Potrivit art. 7 dinHG nr. 301/2012alin. (1), începând cu data de 1 ianuarie 2015, modul de funcționare a unităților prevăzute la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 333/2003, republicată, a societăților specializate de pază și protecție și a celor care desfășoară activități de proiectare, producere, instalare și întreținere a sistemelor de alarmare împotriva efracției, licențiate până la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, precum și a dispeceratelor de monitorizare a sistemelor de alarmare, înființate până la aceeași dată, trebuie să fie potrivit cerințelor stabilite în normele metodologice aprobate prin prezenta hotărâre.

Art. 4 din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor arată că răspunderea pentru luarea măsurilor de asigurare a pazei bunurilor și valorilor deținute cu orice titlu revine conducătorilor unităților prevăzute la art. 2 alin. (1) (și în cazul companiilor și societăților naționale, cum este Compania Națională Poșta Română SA).

Textele de lege enunțate se interpretează în sensul că nerespectarea măsurilor minimale de securitate prevăzute la art. 2 alin. (2) din anexa la HG nr. 301/2012 (detaliate în anexa nr. 1, printre care și cea prevăzută de art. 13 pct. 5, constând în conectarea sistemului de alarmare împotriva efracției la un dispecerat de monitorizare a alarmelor și intervenție) constituie contravenție și atrage răspunderea conducătorilor unităților. Însă, legea prevede expres că modul de funcționare a unităților avute în vedere (inclusiv companiile și societățile naționale, cum este Compania Națională Poșta Română SA) trebuie să fie potrivit cerințelor stabilite în normele metodologice aprobate prin HG nr. 301/2012, implicit și în ceea ce privește măsurile minimale de Securitate, începând cu data de 1 ianuarie 2015. Ulterior, acest termen a fost prorogat până la 1 ianuarie 2016. Având în vedere că respectarea măsurilor minimale de securitate prevăzute de anexa nr. 1 la normele metodologice este obligatorie începând cu 1 ianuarie 2016, nerespectarea acestora anterior, spre exemplu la 13.08.2014, nu constituie contravenție.

Observând că petentul a fost sancționat contravențional pentru o faptă care potrivit legii nu poate antrena răspunderea contravențională decât ulterior datei de 1 ianuarie 2016, instanța de fond a stabilit că procesul - verbal de contravenție . nr._/14.08.2014 a fost netemeinic întocmit.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN TULCEA.

Se susține în motivarea apelului că hotărârea pronunțată este dată cu interpretarea greșită a legii, raportat la acest termen, întrucât acesta este un termen dat în vederea conformării la noile condiții de asigurare a pazei și securității bunurilor.

Or, termenul acordat de către legiuitor în vederea adoptării cerințelor de securitate de către unități, se referă la modul de funcționare al acestora potrivit noii metodologii de aplicare a legii privind paza bunurilor, care înlocuiește HG nr.1010/2004, abrogată.

Astfel, învederează apelantul că modul de funcționare presupune existența anterioară a unor măsuri care funcționează deja, însă sub o altă formă și nicidecum suspendarea ori inexistența măsurilor de funcționat.

Interpretarea că răspunderea unităților intervine după împlinirea termenului, apreciază apelantul că este eronată întrucât metodologia de aplicare a legii nu suspendă obligațiile prevăzute de aceasta.

Precizează în continuare apelantul că interpretarea că metodologia este suspensivă și, prin urmare, nu mai există norme specifice pe linia îndeplinirii cerințelor minimale de securitate de către unități la scară națională până la 01.01.2016, este lipsită de realism.

Pentru toate aceste motive, solicită apelantul admiterea apelului și schimbarea hotărârii pronunțată în sensul respingerii plângerii petentului.

Intimatul P. A. a formulat întâmpinare în termenul prevăzut de art. 471 alin. 5 Noul Cod procedură civilă, solicitând respingerea apelului formulat de apelanta I.P.J. Tulcea și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr.575/02.03.2015 pronunțată de Judecătoria Tulcea.

Examinând hotărârea atacată, sub aspectul motivelor de apel invocate, se reține că apelul este neîntemeiat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:

Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/14.08.2014 petentul a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 5.000 lei în baza art. 3 pct. 1 din H.G. nr. 301/2012 raportat la art. 4 alin. (1) lit. b), din același act normativ.

S-a reținut prin actul sancționator că, în calitate de director general al Companiei Naționale Poșta Română S.A., petentul nu a luat măsurile necesare pentru conectarea sistemului de alarmare împotriva efracției la un dispecerat de monitorizare a alarmelor și intervenție la Oficiul Poștal S., obiectiv fără pază umană.

Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanța de fond a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, însă referitor la temeinica actului sancționator a reținut că la momentul controlului nu putea fi antrenată răspunderea contravențională a petentului.

Criticile apelantei privind nelegalitatea hotărârii atacate nu pot fi reținute.

Așa cum a reținut și judecătorul fondului, obligațiile instituite în sarcina unităților prevăzute de art. 2 din Legea nr. 333/2003 prin H.G. nr. 301/2012, referitoare la cerințele minimale de securitate, au ca termen de realizare 1.01.2015.

Cum fapta reținută în sarcina petentului a fost constatată la data de 14.08.2014, în mod greșit a reținut agentul constatator că acesta se face vinovat de săvârșirea contravenției prevăzută de art. 3 pct. 1 din H.G. nr. 301/2012, obligația de a conecta sistemul de alarmare la un dispecerat de monitorizare putând fi adusă la îndeplinire până la data de 1.01.2015

Având în vedere cele de mai sus, concluzionând că soluția instanței de fond este legală și temeinică, tribunalul va respinge apelul, ca nefondat și va păstra sentința civilă nr. 575/02.03.2015 a Judecătoriei Tulcea ca legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul formulat de apelantul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TULCEA cu sediul în Tulcea, ., jud.Tulcea, împotriva sentinței civile nr.575/02.03.2015 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimatul petent A. P. cu domiciliul procesual ales la CN Poșta Română SA din București, ., sector 2, având ca obiect plângere contravențională, ca nefondat.

Păstrează sent.civ.nr.575/02-03-2015 a Judecătoriei Tulcea ca legală și temeinică.

Definitivă.

Pronunțată în ședința din data de 25 septembrie 2015.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,Grefier,

C. D. A. S. G. L. R.

Jud. fond D.N.P.

Redactat jud. S.G./23.10.2015

Tehnored. Gref.LR/G.R./26.10.2015/4 ex.

4 ex./.>

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Decizia nr. 756/2015. Tribunalul TULCEA